(Eisenstein) Aleksandr Nevskiy vs. (Herzog) Nosferatu vs. (Melville) Le Cercle Rouge

[Liviu-]

Meci: (B11. Sergei M. Eisenstein) Aleksandr Nevskiy vs. (B12. Werner Herzog) Nosferatu vs (B12. Jean-Pierre Melville) Le Cercle Rouge

Rezultat: 0 - 3 - 1

Perioada de votare: 14 noiembrie 2011 - 20 noiembrie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

Alexander Nevsky

Din nou, propaganda glorios pusa in scena. Unele cadre sint atit de meticulos aranjate incit functia lor declarativa e asigurata inca inainte de a deschide personajul gura. Si, surpriza, apar si niste domnisoare extrem de prezentabile, dupa sinistrele prezente feminine din Ivan Grozniy. Iar doi flacai tinjesc dupa o asemenea fatuca, insa interesele tarii sint, desigur, mai presus. Chiar si domnisoara il va alege pe cel ce se va distinge mai aprig in batalie. Alte vremuri, dom'le, alte vremuri...
Doua secvente memorabile: monumentala scena a bataliei pe gheata (echivalentul de pe atunci al urmaririi de pe autostrada din Matrix ) si aruncarea copiilor in foc, la umbra crucii...
O mentiune speciala pentru muzica lui Prokofiev, care contribuie din plin la grandoarea generala - cu niste curioase ritmuri saltarete in cursul bataliei.

[aniela07]

M-am uitat prima data la Le Cercle Rouge pentru ca, daca il lasam la urma, sigur ma taraganam cu el pana duminica seara.

Corey si Vogel pun la cale jaful unui magazin de bijuterii din Place Vendome impreuna cu Jansen (adica Yves Montand). Citatul budist de la inceput pune intr-o lumina veridica toate coincidentele din film cand Corey si Vogel se intalnesc, unul dupa ce tocmai iesise din inchisoare unde aflase de posibilitatea jefuirii magazinului de bijuterii si celalalt evadat dintr-un tren.
Mi-a placut si ritmul filmului care nu te zapaceste de cap cum se intampla de obicei in filme cu subiect din asta.
Sunt cam ciudate aparitiile de animale din film (mie asa mi s-au parut) : Yves Montand are halucinatii cu scorpioni si reptile, inspectorul are o casa invadata de pisici...
Scena jafului este bine realizata, realista, fara muzica etc.

Filmul este unul placut, dar nu prea e genul meu...

[Windom]

Nosferatu

Versiunea asta reprezintă al meu Dracula de suflet. Între ascetismul variantei din 1922 şi excesele lui Coppola, prezenta „biografie” a contelui e una de o factură deosebită. Iar asta se datorează, în primul rînd, amprentei lui Herzog. De la macabrul prolog, filmat, pare-se, printr-o peşteră din America de Sud, pînă la ultimul cadru hipnotic, totul înecat în Popoh Vuh şi Wagner, avem de-a face cu cea mai sinistră şi, în acelaşi timp, poetică ecranizare a romanului lui Stoker. Kinski, filmat printr-un filtru special, ne oferă cel mai creepy Dracula ever. Şi cel mai...uman. iar Adjani e, de departe, cea mai senzuală şi fragilă Lucy...
Există, desigur, şi o doză de ridicol, mai asumat (Reinfeld-ul lui Topor), ori mai puţin asumat (secvenţele şi personajele de la han). Dincolo de asta însă, cred că avem de-a face cu cea mai lirică şi „exotică” ecranizare a romanului (alături de Dracula lui Dafoe).

[Federico]

Nosferatu l-am vazut si io mai demult, pe la-nceputul anului. De doua ori chiar. Prima oara in engleza si apoi in original (fiindca, dupa cum se stie, Herzog a facut, practic, de doua ori filmul refuzand simpla varianta a dublajului vocal standard). Da' sincer sa fiu nu mai stiu daca mi-a placut. Sau cat de mult. Evident ceva extrem n-a fost sigur, doar o impresie ambigua caldicica...
E frumos vizual (cadrul final il tin minte bine, foarte surrealist, cu calaretul recesand spre orizont si cu o perdea diafana de praf la firul ierbii onduland in sens opus deasupra intregii suprafete de teren; si deplasarea spre castel prin munti traverseaza niste panorame misto; liliecii in slowmo, iar ca lumea). Muzica foarte eficienta in a-ti strecura fiori pe sub piele - poate prea eficienta, chiar m-am gandit ce lejer din partea autorului sa rezolve tot feelingul atat de fara batai prea mari de cap. Montajul de la inceput cu mumiile - nu mi-a placut fiindca nu am inteles cum se integreaza in mecanismul povestii, mi s-a parut tranti asa, ca da bine pt un film care-si propune to give you the creeps; insa luat asa in sine, tre' sa admit ca-i foarte nelinistitor. Ce (nu) mi-a mai placut? Aerul de un usor senzationalism naiv si datat al povestii (nu mi-a placut), melodrama (asumata sau nu - dupa cum se zvoneste... chestie de omagii si alte blabla-uri) - fragmentul de relatie dintre cei doi soti de la inceput e de-o sioposenie tampa (sa mergem pe plaja unde ne-am indragostit, vaaii ; despartirea). Cred ca (aproape) toate aste izvorasc din faptul ca filmlul e bazat pe o productie muta (pe care n-am vazut-o inca). In filmul mut e nevoie de "expresionism", de teatralizare, de hiper-ingrosare a tuselor pt a vehicula mesajul si astea probabil functioneaza in contextul ala (nu si la mine insa; io inca nu pricep filosofia filmului mut) dar cand faci trecerea la conventiile realiste, aspectele aste ori trebuie eliminate ori trebuie sublimate cu muuulta iscusinta. Asa... Mi-a placut mult de Kinski. Numai din ochi isi face personajul , machiajul il ajuta si el mult (unghiile alea si albul desavarsit de funest al fetei si craniului ras puncteaza bine). Mersul si fuga ii sunt ciudate si amuzante. Imi place cum se chirceste pe podea in momentul in care il surprinde, fatidic, rasaritul. Asta e a treia secventa preferata. A doua e chiar ianinte de asta. Puternica aluzie sexuala a actului de drenare a jugularei femeii - cu o mana infipta pe san si, mai ales, cu mana care incerca sa traga niste sfori pe la subsol intre timp dar care nu merge suficient de departe cazand intr-o pudibonderie de o artificialitate aproape fatala pt sanatatea scenei respective. Asta-i a doua deci. Momentul meu preferat din film e o alegere ciudata, cred, si se refera primul cadru care surprinde descinderea corabiei in oras. Avem un plan static si contemplativ in lungul canalului care persista cateva secunde in gol, si apoi - si asta imi place - cum intra incet si surprinzator prora navei de undeva din spatele cadrului. Imi place cum imi da senzatia de constientizare a conceptului de spatiu...

[Windom]

Le Cercle Rouge

Filmul asta vine dupa Drive asa ca, vrind nevrind, mi-a fugit mintea - de la Gossling la Delon si inapoi. Stiam eu ca detasarea aia studiata am mai vazut-o pe undeva. Oricum, si domnu' Refn bag sama ca a vazut ceva Melville la viata lui, pentru ca ceva influente exista. But no broads here. Singurul personaj feminin pare-se ca-i trage teapa lui Delon off screen, pentru ca pe ecran apare doar in poza si e aruncata rapid la gunoi. Bad memories.
Filmul e un crime old school cum altu' nu se mai fac. Distributie de nota 10, no beating around the bush, ti se ofera exact ceea ce te astepti sa iti ofere un asemenea film. Fara idiotenii, glume proaste si alte chestii ieftine. Iar secventa jafului propriu-zis e briliant pusa in scena, asigurind suspansul vreo 40 de minute incheiate. Bonus - François Perier, un actor exceptional cam peste tot pe unde l-am vazut...
Iar un film care incepe cu un citat budist, nu prea se poate incheia altfel decit in cheie tragica...

Nosfy e totusi mai aproape de sufletul meu.

Vot: Herzog.

[anaemona]

Greu meci saptamina asta. N-am vazut nici unul din filme Eisenstein nu mi se lipeste deloc de mina, Nosferatu vreau sa-l vad,de ceva timp dar n-am dispozitie si JPM iarsi nu e dispozitie pentru el. Poate ar trebui sa prelungim meciul asta just kidding.

[Federico]

Alex Nevsky mi s-a parut o laba trista. Nu credeam ca cu doi ani inainte de Citizen Kane se mai faceau asemenea orori demne de teatru’ de papusi. Nu stiu, cica film de razboi, da’ mie unu’ mi-e cam greu sa savurez o scena din toiul unei bataliicare se vrea a fi mega-epica si care-i ridicata pana-n zenitu’ slavilor and beyond de specialisti, dupa ce-am trecut prin experiente precum Troy, 300, Gladiator, Braveheart si partial LOTR. Faza amintita cu copiii aruncati in foc poate ar fi fost interesanta ca idee dar ce folos cand prestidigitatia de care erau in stare la vremea aia realizatorii nu putea mai mult decat tehnica facutului ca ploua a camerei. Sa n-aud cum ca tocmai subtilizarea prin aluzivitate ii confera forta ca s-ar putea sa am o criza de ras. Intr-adevar, tusa minunata a lui Prokofiev innobileaza simtitor experienta dar tot e prea putin. Cre’ca singura faza care mi-a placut cat de cat a fost dezintegrarea ghetii sub picioarele soldatilor si scremerile aferente ale acestora, dar si aici e un pic caraghios felul in care acestia isi pierd puterile si se lasa (la propriu, din pacate pt autenticitatea filmulu) inghititi de apa.

Le Cercle Rouge – ei, asta da. Foarte tare. Mi-a placut mai mult decat Le Samourai. Samuraiul are prima jumatate mai buna si are si o muzica mai remarcabila, dar celalalt se intrece pe sine in partea a doua si in final. Chiar ma deranja la-nceput ritmul prea alert al montajului si excesul de vorbaraie, dar ce efect are linistea sepulcrala care se asterne odata cu demararea jafului. Antologic episod. Tot comparativ cu celalalt film, prefer mai bine aici problema interactiunilor masculine, in fata celor hetero de dincolo, in special tot ce tinea de mulatra nesuferita de la pian care-i face felul lui Jeff (nu ca neaparat de-asta ar fi nesuferita.. Just saying.) Am avut totusi cateva momente in care am scapat cateva injuraturi pt niste faze cheesy care provin din filosofia cinematografica a lui Meliville care cica nu insista pe acuratetea realismului psihologic sau mizanscenic al povestilor transpuse. De exemplu: evadarea ambulanta din tren – tipul sare direct pe geam in loc sa-i traga vo doua scatoalce insotitorului sau coercitiv, ca sa-l scoata din ulterioara cursa de recuperare si chiar sa intarzie declansarea ei; scena cu masa de biliard – Delon se pregateste sa loveasca o bila, camera se retrage in sus perpendicular pe suprafata mesei ca sa ne incorseteze orizontul, si chiar in ultimul moment al pregatirilor apare un tac din lateral care-i sulfa prada de sub nas… extraordinar! Alta a fost cea in care dupa ce viitorii frati de cruce se intalnesc si trec printr-un punct de control, evadatul fiind ascuns in portbagaj, tot in ultimul moment ii este distrasa atentia investigatorului de itirea unui scandal cu un alt sofer de alaturi - tebtativa ieftina de suspans; alta, asemanatoare cu cea cu biliardul, se intampla in club cand, Delon, in prim plan abordat, isi cauta bricheta ca sa-si aprinda tigara si apare din senin in cadru o mana straina care-i ofera focul mult ravnit… Dar astea-s doar niste detalii. Altceva mai serios din ce-am diagnosticat eu a fost dezvoltarea insuficienta a personajelor si in special a legaturii dintre protagonisti. Ah, si inca doua chestii care mi-au mai placut: scena halucinatiei cu reptile si sobolani… si faptul ca Delon poarte mustata – e mai interesant decat in Le Samourai fiindca ii mai contrabalanseaza oleaca manierismul hiperstilizat pana la siroposenie de acolo.


Vot: Le Cercle Rouge

[Windom]

dupa ce-am trecut prin experiente precum Troy, 300

Et tu, Brute? O sa prefer intotdeauna o sanatoasa incaierare pe bune, oricit de vetusta ar parea, unui kitsch care aduce mai mult a video game...

[MinRep]

Alexandr Nevski
Nu am reusit sa revad filmul, dar nici nu am vrut prea tare sa il revad. In ceea ce ma priveste, consider ca este cel mai slab film al lui Eisenstein (ceea ce nu e deloc o insulta). ”Nevski” atesta trecerea de la un cinema mut al ideilor si inovatiei care devenise incomod politic si nepopulat la un cinema sonor pentru mase si servil lui Stalin. Acestea fiind zise, batalia de pe lacul inghetat e magnifica si - daca nu pentru altceva - filmul merita vazut pentru acesta secventa

Nosferatu
Cred ca dupa ”Aguirre”, acesta este Herzog-ul meu preferat. Folosind ca blueprint romanul lui Bram Stoker si filmul lui Murneu, autorul german isi creeaza propriul fel de expresionism care implica un prolog filmat in stil documentar cu mumii mexicane, Kinski in cel mai terifiant machiaj posibil, Adjani urland din toti rarunchii, mii de sobolani invadand orasul si cate si mai cate alte imagini nemaivazute. Iar Bruno Ganz este, de departe, cel mai bun Harker din cati am vazut. Mi-a placut si modul in care Herzog transforma finalul povestii, care este mult mai in ton cu viziunea sa in general pesimista asupra lumii.

Le cercle rouge
Mda, e un Melville destul de tipic. Nu mi-a placut in mod special, dar apreciez atmosfera pe care o creeaza si suspansul primei sale ore, in care nu este clar ce urmeaza sa se intample cu acest personaje si cum urmeaza ele sa se intalneasca. Alain Delon este in centrul povestii, dar - daca in ”Le Samourai” el era sarea si piperul - aici Bourvil si Yves Montand ii cam fura filmul de sub ochi.

Vot: Nosferatu. Sau, daca facem clasament, il pun pe Nevski pe locul 2.

[aniela07]

Alexander Nevski, desi impresionant, ca tehnica mai ales (imaginile panoramice, batalia pe gheata de la sfarsit, costumele expresive ale personajelor), nu prea mi-a transmis ceva deosebit (cu exceptia muzicii lui Prokofiev). Banuiesc ca Eisenstein a ales foarte istet subiectul pentru anii in care a fost produs filmul (si atunci rusii se pregateau sa fie la cutite cu nemtii).

In Nosferatu mi-a placut modul in care este conturat contele Dracula –realistic cu acea oboseala, epuizare, date de nemurire. Nu are nimic romantic sau fascinant, asa cum a mai aparut Dracula prin alte filme, ci un personaj care vrea sa gaseasca afectiune, ceva care sa-l scoata din monotonia blesematei lui vieti nocturne, cu o gestica atat de studiata incat te convinge ca, desi empatizezi cu el, contele e din alta lume.

Bineinteles, cum mie-mi plac sobolanii si sunt nostalgica pentru combinatia Olanda-sobolani, voi vota cu Nosferatu. E adevarat ca am votat cu el si pentru ca, desi m-am asteptat la un film mai curand din genul celor cu vampiri, am gasit de fapt un film mai ciudat, neasteptat, pe un subiect pe care l-ai fi crezut previzibil.

[marcusARCUS]

Nu inteleg nimic.Voi luati 3 filme.Subiecte diferite.Genuri diferite.Regizori diferiti.Perioade in care s-au facut diferite.Ce au in comun,filmele astea si cum puteti sa le comparati.As intelege daca ar avea macar un subiect similar sau un regizor la fel,dar asa iese o,pardon,varza.

[Liviu-]

You're missing the point...

[marcusARCUS]

Nu.Am citit regulamentul si am inteles cum merge treaba,dar regizorii astia n-ar trebui si ei,sa fie dintr-un curent similar (neorealistii italieni,de exemplu) sau sa aiba cel putin aceeasi natie,sa semene si ei prin ceva!