Festivalul Filmului German la Institutul Francez

[Leonard]

4-9.10.2005
http://www.culture-france.ro/control...#eveniment1809

vine cineva?

[st3fan]

La asta german nu vin, la festivalul italian de dupa, sigur ma duc la cateva filme.

[Leonard]

foarte rãu. Ai piedut 2 filme excepþionale astãzi.

[Nae]

am vazut deja cateva din ele... could be interesting... desi, sigur nu vin.

[BeNnY]

"After the fall" de vineri pare interesant. Probabil la ala ma duc.

[Leonard]

am vazut deja cateva din ele... could be interesting... desi, sigur nu vin. ;)

apropo de ce vorbeam cu tine ºi Bulumulu, încã nu mi s-a infirmat ideea cã nu am vãzut film nemþesc prost. poate zilele urmãtoare... :)

deci ce am vãzut azi:
Wir können auch anders… (R: Detlev Buck), o comedie/road-movie, cu doi fraþi retardaþi (care arãtau ca Stan ºi Bran, ca diferenþã de gabarit) plecaþi de la ospiciu cu o rablã de maºinã. se întîlnesc cu un terorist rus. ºi de aici tot felul de situaþii ilare. niºte bandiþi cu feþe de duri care vroiau sã le ia banii ajung înecaþi cu maºinã cu tot. nu mai vorbesc de secvenþa cu porcii, cea cu barca, cea cu caii, poliþia pe urmele lor ºi mereu comicul realizat din neînþelegerea totalã de limbaj între rus ºi cei doi nemþi. atmosferã din aia de provincie, gen U-Turn.

Neben der Zeit (R: Andreas Kleinert), tragi-comedie/romantic. Întîmplãtor sau nu, e vorba tot de o familie de nemþi (mamã, fiicã ºi fiu) ºi un rus foarte simpatic. de data aceasta, e un film foarte minimalist, nu road-movie. pãcat cã se terminã nasol.


nu rataþi mîine Das Leben ist eine Baustelle. e cu Christiane Paul, tipa din Im Juli. ªi pe scenariu de Tykwer.

[Nae]

[...]
nu rataþi mîine Das Leben ist eine Baustelle. e cu Christiane Paul, tipa din Im Juli. ªi pe scenariu de Tykwer.

da, p-ala vroiam sa-l recomand si eu... enjoy ;)

[16mm]

filmele de joi le-am trecut in agenda cuvincioasa... dar pentru Nach dem Fall, Halbe Treppe si Nikolaikirche merita revizuit programul omului-ca-tot-omul de duminica? awaiting critiques.

[ogto]

Life Is All You Get - Liked it imensly. O poveste draguta, calduroasa cu niste personaje misto (tipul principal seamana cu Pitbull). Desi filmul are cateva momente cam 'cheesy' si trase de par hollywood-style, nu strica filmul in the big picture. Memorabila faza cu casteonul, petrecerea, costumul teletub-like, si cam tot ce face Vera e misto. Finalul a fost perfect. Aaand filmul e facut inainte de Kontroll si As good as it gets (ma rog, in acelasi timp). Cei care nu l-au vazut sa mearga sa-l vada cand se da in reluare.

[Nae]

@ 16 mm

Halbe Treppe merita vazut din multe puncte de vedere. in primul rand fiulmul este o improvizatie 100% pe plan actoricesc, si stilul "experimental" al filmului este datorat numai faptului ca regizorul a incercat sa arate ceea ce in general ramane "ascuns de industria de film, adica viata in sine"...

Der Film sollte an einigen Stellen ruhig anecken, mal gegen die Bande laufen. Ich wünschte mir eine ästhetische Offenheit, deswegen gibt es viel Musik, absurde Elemente, Interviews oder Zeitraffer. Ich wollte den Eindruck von Spielwiese und Selbstironie nicht nur beim Drehprozess schaffen, sondern auch im Film selbst.
Andreas Dresen

un film care desi are o poveste destul de slaba, castiga mult exact prin stilul asta de naratiune.

eu zic, cei care au timp, sa-l vada. could be interesting, si l-ar putea face pe Leonard sa gandeasca altfel despre filmele nemtesti. :D

oricum, enjoy.

[BeNnY]

Am vazut filmul de la ora 18.00 azi. Plus-minus zero (asta-i numele filmului). A fost atat de prost incat adorm scriind despre el. E ideea cu "daca alergi dupa doi iepuri nu prinzi nici unul". Mai eficient si mai bine pentru noi toti era sa fie afisat textul asta pe ecran vreo 2 minute si scapam usor, asa am fost tarati vreo 80 de minute pe langa un retardat german.

[obvious]

FOARTE bine - "Viata e un santier". gotta love Becker.
dor de Prenzlauerul meu si de curtile interioare.... :love:

[ogto]

Halbe Treppe - Un film german care merge pe o reteta clasica Woody allen, doua cupluri maritate, sotia unuia se incurca cu sotul alteia, that simple. Dar regizorul uita ca el nu e Woody allen. Nici nu cred ca incearca sa fie, dar cand allen perfectioneaza un stil , orice alt experiment in acea directia va sta in umbra scunda a lui woody.
Umor exista dar e sec si rar. Filmul sufera de 'realism' si 'drama' excesiva, o vai ce tragedie sentimentala traiesc oamenii astia.
M-am plictisit, o ora si cat are asta e cam mult, incat am avut timp sa uita ca ma uit la un film si sa contemplez numeroase alte aspecte ale aceste vieti complexe, cum ar fi ce e la tv maine si ce am in frigider si de ce femeia aia din primul rand se clatina aproape robotic. Mai toate cadrele sunt centrate pe fata actorilor, ca sa-i 'vedem' mai bine, persoana, sufletul etc. Dar aceste persoane sunt triste, reci (tot filmul e 'rece' spre deosebire de filmele marca w.a.), neinteresante, urate (adica acesti oameni sunt urati) si oarecum antipatici (fiecare mi-a fost antipatic macar la un moment din film).
Totul se termina bine cu un cuplu si nasol cu altu, avem o imagine cam labaroasa referinta la Amelie, morala gen "viata merge mai departe, hai sa zambim", multa bucurie, ascultam muzica si dansam. Contrastul intre filmul plicticos, rece etc. si finalul optimist este iritant. O revelatie complet gratuita si o evolutie stupida. Undeva, cineva de la scenariu a uitat ce a scris pana la final si a zis sa bage ceva dragut just for the sake of it, american beauty style. I spit at the ending.
Asta e un film pentru suedeze olimpice (in special alea halterofile) care mananca dintr-o galeata si fata are un diametru... considerabil. Sau e genul de film care se da dimineata la HBO cand nu se uita nimeni. Just plain sucky.

Nach dem Fall - un documentar despre ZID (oarecum). Plicticos.

Plus-minus Null - uitasem de jegul asta. O poveste de dragoste, un tip fuge dupa doua gagici, nu prinde nici una, tipul e antipatic, sa moara. O coloana mono-melodica. Groaznic de lung. Adica prost.

[16mm]

das Leben ist eine Baustelle... superb. pentru ca. pur si simplu. structural foarte bun, subtil, personaje geniale, in ciuda faptului ca fata protagonistul mi-a fost teribil de antipatica, si la prima si la a doua vizionare, in momentul in care ii afli problema nu te poti abtine de la a te intreba de ce impresia de boala sub ochii si in ridurile lui. pentru ca. nu aflam. nu are importanta. lait-motivul tipatului, daca se poate numi astfel va ramane mult in amintire.

(Halbe Treppe l-am ratat. plus minus null a avut ca strong point doar faptul ca acel andreas schmidt, perfect plictisitor pentru rol aici, era cumplit antipatic cu dulapul lui in Baustelle, asadar amintindu-ti de poate cel mai misto film din fest intr-o pauza cinematografica gratuita. )

this, right along with jamie bell brilliantly acting in billy elliot and dear wendy is what makes a weekend. ahh... das Leben ist in der Tat eine Baustelle.