For Our Man

[Ambra Blu]

Am vazut doua scurt-metraje: Foutaises al lui Jeunet (un antrenament insipid si meticulos bazat pe likes/ dislikes pre-Amelie Pulain) si unul misto, For Our Man. L-a mai vazut cineva, de el vreau sa vorbim.

[Airlight]

Unde dracu' le vezi, sau mai exact zi-mi si mie serverul

[Ambra Blu]

Pai poate nu le vad ca restu', cu netu' dat la maxim si facind share.
'For Our Man' - Kazuó Ohno -e un scurt metraj de vreo 12 minute, narat numai in voice over. Un calugar scrie un film/ poveste 'our man at the and of the street and I have to orchestrate his death' (citat aproximativ). Povestea se schimba in functie de hotaririle lui de a elimina un personaj sau de a introduce altul (pe undeva, cei care vor fi vazut romanescul 'O secunda de ura' vor retrai sentimente familiare). Poate ca si scriitorii isi vor recunoaste invidiile demiurgice in filmul asta cu o arhitectura departe de a fi coagulata, dar mustind de lateral thinking, sa zic asa. O ia pe carari umblate la inceput, then he took [the road] less traveled by, and that made all the difference. Poate va aminteste de WKW in povestea dezlinata si improvizata, permanent modificata, dar nu e nici pe departe de poezia imaginilor chinezului. Aici conteaza mai mult vorbele (la inceput, autorul vorbeste in versuri). Doua faze: filozofia glontului care te desparte cu un inch de moarte (si glontul care umbla flamind pe strazi in cautarea victimei) si copilul care vrea sa gaseasca punctul care va neantiza lumea, intr-o imagine in negativ (filmic ma refer). Destul de multe vrajeli vizuale, parca si o aluzie la Matrix si o paroie a filmelor vechi, sincronizate prost. Toate astea, in numai 12 minute. Concluzie: de-aia nu ma uit eu la filmele romanesti.

[Airlight]

Dragul meu,

Dincolo de usoara doza de ego trip public administrat pe care ti-o da postura asumata de conaisseur , pari sa fi vazut intr-adevar un filmulet interesant..

Multumim pentru descriere - singura referinta, in absenta originalului, pe care o s-o pastram pana la intalnirea cu filmul cu pricina, if any.

Ceea ce ma aduce la un punct: filmele pe care le savurati voi aici sunt un byproduct - exact reactia escapista la mainstream pe care zici ca ai identificat-o la autor in kg de lateral thinking - un byproduct zic, al unei recolte de piata 'sanatoase', cu sute de filme, (sa zicem) 'mainstream'. Nevoia de a fi diferiti ii face pe autorii acestor filme - parcurgand nu altceva decat acelasi traseu egotic asimilat apoi de spectatori ca voi - sa obtina ceva 'dincolo de tipare'. Ceea ce e uneori bine

Toata dizertatia asta are ca scop sa-ti lamureasca concluzia. De aia n-ai sa vezi filme ca alea facute la noi: pentru ca 'tiparele' alea nu exista, ca sa produca supra-tipare.

Intr-o comunitate ca a voastra, mainstream inseamna exact arthouse products; diferentele specifice ajung sa formeze un nou gen proxim.
Problema mea e ca eu vin cumva 'din afara' si am nevoie de referintele alea ca sa-mi pot calibra discursul despre astfel de subiecte.

Asadar,unde ziceai ca-i serverul ala ?

[Ambra Blu]

Interesant discursul tau. Nu e pe nici un server. Dar, daca tii neaparat sa-l vezi, ti-l pot imprumuta. Semantura ta nu e cumva din film? Asa mi se pare. Si la romani nu e asta problema. As zice mai multe despre un short in the make care o nu va inota in mainstream, dar mai nitica rabdare. The egotripper.

[EgoN]

Airlight, misto semnatura: asadar, inca un fan wkw

[Airlight]

sigur ca vreau sa-l vad, de ai-am zis ce-am zis; nu vad cum insa mai devreme de 'la anu'.. please pm w/ the details.

semnatura da, e wkw, si eu victima sigura al aceluiasi hype care ne-aduna pe unii aici, incet-cateodata..

short in the making - that's _my_ kind of news Daca-i romanesc, esti ne esti dator moral sa dai detalii.

Sper ca nu vorbim de project w ..

The GMF

[Ambra Blu]

Am vazut 'Epilog' (1992) un scurt metraj de interior al lui T. Tykwer si il consider drept exemplu mai mult decit satisfacator a ce se poate face dintr-un spatiu atit de parcimonios ca o camera. Miscarile de camera il dinamizeaza si il dilata mult mai bine decit o fac exercitii de genul celor semnate de Lynch in Hotel Room sau Darkened Room, apropiindu-l de episodul prin aceasta de episodul lui Tarantino in 4 Rooms. Daca la Tarantino era vorba de un steady mare si lat care monopoliza miscarile, Tykwer isi da in petec mult mai abil cu macarale, trackinguri si alte smecherii. In plus, prevesteste deja un trademark al filmelor sale ulterioare (The Princess..., Run Lola...), acela al sfirsitului dublu si al atmosferei infuzate cu adrenalina, a se servi la cald.