Novice
Join Date: Mar 2006
Posts: 8
|
tentativa de text....
probabil ca acest text nu se inscrie nici ca structura, nici ca lungime in cerintele acestui forum, dar m-am gandit sa vi-l trimit, totusi. scuze pt eventuala interventie neoportuna...
Continuitatea parcurilor
Coloane, coridoare, oglinzi, ornamente baroc…
mi-am amintit de povestirea lui cortazar inconstient, pentru a realiza ca probabil asemanarea ei cu filmul lui alain resnais nu este chiar atat de neinsemata.
Nu atat importanta acordata parcului in ambele opere, cat un fel de schimabare de-abia perceptibila a planurilor le apropie. La cortazar trecerea din real in imaginar e apropae insesizabila, cititorul trezindu-se fara sa vrea in plin fantastic fara sa-si poata aminti cum a ajuns acolo. Nuvela relateaza o intamplare pe cat de simpla , pe atat de bizara: intr-o dupa-masa linistita de dupa o plimbare, protagonistul citeste o carte despre un criminal, pentru a se trezi cu criminalul din carte atacandu-l in propria sufragerie!
desi filmul se inspira din nuvela unui alt autor latin, “o novella” a lui alfonso bioy casares, nu putem ignora aceasta arta a glisarii realului cu fantasticul , datorita careia autorii latini sunt renumiti.
Textul reprezinta mai mult un fel de ‘inspiratie’ pentru film, mai mult decat un suport de ecranizare, cum au fost de ex ‘funigei’ a lui cortazar pt blow-up –ul lui antonioni sau ‘picnic la marginea drumului’ a fratilor strugatki pt ‘calauza’ lui tarkovski.
Scenariul insa ii apartine exponentului ‘noului roman ‘ francez, robbe-grillet, a carui influenta se simte mai ales in caracterul impersonal, distant si neimplicat al dialogurilor.
Punctul de convergenta al filmului cu acest tip de imaginar exubernat latin consta in imbinarea perfecta a realului cu memoria, visul si imaginarul.
Tocmai aceasta ambiguitate ii da farmecul si puterea de a fascina si la cateva decenii dupa realizarea sa.
Incepand cu titlul se sugereaza o anumita contributie subiectiva a memoriei- cele intamplate au fost ‘anul trecut la marienbad’ . nu ni se precizeaza insa care an trecut! Pozitionarea in mijlocul unui trecut alterat de memorie sustrage filmul unui context istoric. Desi apar speculatii cum ca totul ar fi fost in ’28-’29, nimeni nu-si mai poate aminti exact ceva… incercarea unei pozitionari temporale a actiunii esueaza intr-o interpretare care se pierde intr-o directie gresita.
Nu conteaza locul, poate era la frederikbad, poate la marienbad, nu conteaza nici numele personajelor[desi aflam ca unul s-ar putea numi frank], nu conteaza cand s-au intamplat toate acestea… in unele scene costumele personajelor se schimba dupa cateva replici, fara a marca neaparat o alta intalnire, cat poate o eroare a memoriei care nu mai stie daca ea purta o rochie neagra sau alba…
Nici nu stim bine daca totul este un vis al unei amintiri sau amintirea unui vis… insa totul in film pare a indica inspre ireal, imprecis si artificial.
De la interpretarile speculative, dar f coerente, ale unei statui, departe insa de adevar, la seria de oglinzi imense si coridoarele labirintice, pana la gradinile geometrice, de o rigurozitate extrema, pana la aceste asa-zise incongruente, filmul ne sugereaza ca trebuie sa ne retragem incet-incet intr-un univers subiectiv.
Iar cel care reuseste sa ne pacaleasca intotdeauna cu acelasi truc , anuland existenta unei eplicatii obiective este regizorul, cu un posibil alter-ego in persoana pseudo-scamatorului care castiga mereu la jocul lui de carti.
Cadrul joaca un rol esential in intreaga constructie a filmului, hotelul devenind aproape un personaj in sine. In ciuda coridoarelor largi , a luxului evident si a intinderii mari a hotelului, spatiul interior are ceva sufocant, claustrant,nu atat din cauza aglomerarii de elemente decorative cat a caracterului repetitiv si a incapacitatii de a scapa de ele. Desi cat se poate de real si elegant, decorul pare a juca acelasi rol precum cel din ‘cabinetul dr caligari’, acela de a sufoca personajele si a le rapi nu numai naturalul ambiental, cat si comportamental. Atmosfera solemna si artificiala a ‘societatii perfecte la relaxare’ este subliniata de sunetul orgii care adauga o nota nu atat sinistra, cat liturgica edificiului. In plina epoca a jazzului, nu ni dezvaluie petrecerile nebune descrise de f scott fitzgerald, ci o constructie a imaginrului care transforma actul rememorarii in ceva ritual, poate sacru din puctul de vedere al valorii pe care-o are pt subiect.
Acesteia I se adauga linistea care bantuie oridoarele, vocile reduse la soapte de trecerea timpului si chelnerii aproape ca morti…
De asemenea, memoria lucreaza in tablouri statice. Poate cel mai elocvent exemplu este imaginarea trecatorilor in plimbare prin gradina, cu umbrele lungi, imobile. Atmosfera apasatoare are un aer suprarealist, semanand cu picturile metafizice ale lui giorgio de chirico, un alt posibil indiciu al visului.
Aceasta valorificare a spatiului aminteste de ‘the shining’ a lui kubrick, in care arhitectura hotelului joaca un rol crucial, alaturi de gradina labirintica.
Un alt element valorificat de un talentat regizor al generatiei tinere, wkw, il reprezinta tocmai acea eleganta sobra a personajelor si minimalismul gesturilor care le contureaza relatia. Din filmografia sa,‘in the mood for love’ se apropie cel mai mult de structura filmului lui resnais, pastrand rafinamentul si asa-zisa raceala in manifestarile afective ale protagonistilor, dar reusind sa creeze un film foarte personal si original atat din puctul de vedere al cinematografiei , cat si al solutionarii problematicii expuse.
Povestea lui resnais este cat se poate de simpla si banala: un barbat se indragosteste de o femeie casatorita si vrea s-o convinga sa fuga impreuna, dar ea ii spune sa mai astepte un an.
Insa a reduce filmul la o astfel de interpretare inseamna aproape a-l ucide.
Nu este neaparat un film esoteric, dar e una din acele pelicule la interpretarea caruia trebuie sa ne aducem fiecare contributia. Si chiar daca nu stam sa emitem ipoteze, la fel ca la ‘odiseea spatiala’, putem sa ne bucuram de imaginile aproape halucinante alb-negru, care poate egaleaza calatoria de la jupiter and beyond the infinite…
Chiar daca nu vom afla niciodata daca totul s-a petrecut cu adevarat sau nu, la marienbad sau la friederickbad, raman haina cu pene, oglinzi imanse, coridoare, coloane, statui si ornamente baroc,descompunere a coerentei spatiale in elemente disparate ordonate subiectiv…
__________________
Eg Græt Og Eg Græt – Aftengdur
Onýttur Heili Settur A Brjóst
Og Mataður Af Svefn-G-Englum
|