Turneu Filme Clasice - I Am a Fugitive from a Chain Gang, Mervyn LeRoy - 1932

[anaemona]

I Am a Fugitive from a Chain Gang - Mervyn LeRoy, 1932

Perioada de votare: 1 iulie 2013 - 21 iulie 2013, ora 23:59 PM



Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[Federico]

Foarte bun filmul. Inspira senzatia aia brevetata de un fost mare fotbalist ceh cum ca e ceva in neregula cu sistemul. Nu doar ca mai are scapari, ca se mai gripeaza, ca deh, oameni sintem, dar ca este per essentiam facut sa calce in picioare demnitatea individului. Nu este o critica, dar m-am gandit ca ar fi functionat mai bine daca turna si un pic de absurd enigmatic semi-suprarealist. La scenele care prezinta munca de ocna in aer liber ma tot cicalea ideea ca se putea face mai mult daca se spuneau mai putine – sa nu fie vorba de o ocna clasica, sa nu stim cum a ajuns acolo personajul, sa fie ceva mai mult si mai enigmatic decit un caz de un caz legal-prozaic de munca silnica. Povestea asa cum s-a fosilizat ea pe pelicula aduce prea mult a eseu jurnalistic. Repet, nu e un repros, reprosurile care incep cu trebuia cred ca sunt cea mai neavenita abordare posibila, si fac observatia doar prin prisma discutabilului potentialul kafkian al filmului, nici nu vreau sa ma gindesc cum ar fi afectat incizia asta locala organismul narativ general, dar zic doar asa.

De asemenea, vreau sa mai zic ca m-a surprins sa nu resimt aproape deloc decalajul isotoric dintre prezentul nostru si anii 20-30 in care s-a nascut filmul. Nu mai deschisesem de multa vreme un vin atit de vechi. Pot vedea ca exista diferente formale, tehnice, fizice intre cum se ilustra un gest sau o interactiune atunci si cum se ilustreaza acum, dar nu ma mai deranjeaza. Realismul fotografic nu mai interfereaza cu realismul psihologic. Ca sa exemplific cu o chestie concreta: pe vremuri, scena in care protagonistul primeste o lovitura de pumn in falca de la un gardian ca urmare a unei tentative neautorizate de a-si sterge fruntea de sudoare -- scena aia ar fi riscat sa ma faca sa opresc filmul. Ca ce inseamna aia, in realitate oamenii nu se bat asa unii pe altii. Dar acum nu doar ca mi se pare un detaliu neglijabil ci chiar -- mai important, pentru ca problematica asa se aplica si la aspecte neneglijabile precum jocul actorilor—defensibil in principiu. Nu conteaza gestul in sine, ci ideea acelui gest. Nu imaginea, ci prototipul ideal din mintea spectatorului care corespunde acelei imagini. Imaginea filmica nu este realitatea filmica, este doar harta acelei realitati. Obiectul de arta nu este opera. De-asta stramosii nostri nu erau niste retardati al caror gust estetic era de nivelul unei maimute senile (cum eram eu convins prin clasa a X-a) doar pentru ca se multumeau cu maniera de distribuire a pumnilor si gloantelor care era la moda atunci, spre deosebire de tehnicile moderne hiper-realiste de imprastiere a creierilor si stalcire a oaselor din filme ca Heat sau The Departed. Aspectele astea de suprafata sunt doar conventii ce variaza dupa cum bate vintul capricios al istoriei. Diferenta in cazul asta nu implica inferioritate. Inca o data: nu imaginea sau gestul in sine, ci ideea. (warning: ganduri vag originale, nu regurgitari 100% livresti nerusinate)

* * * *

Of, Federico, iar o sa zici ca ma iau de tine. Dar cand detinut incaseaza un pumn si tu extrapolezi de aici "conventii ce variaza dupa cum bate vintul capricios al istoriei", nu crezi ca mergi un pic departe?

[Federico]

Ce intrebare. Eu intotdeauna merg prea departe.

[Federico]

Dar, mai serios: nu neaparat. Eu nu aveam pretentia ca vorbesc strict despre film. M-am servit de cazul asta particular pentru a ajunge la o idee generala. Stiu, asta nu e OK, dar ma straduiesc sa ma dau pe brazda. (altfel spus: munca de lambragiu, ca Z. )

Din pacate, pe langa abuzul de stil de intodeauna, ceea ce ai scris e si fracturat rau ca semnificatie si logica. De exemplu afirmatia centrala din prima jumatate e ca "Realismul fotografic nu mai interfereaza cu realismul psihologic". Dar nu reusesti sa explici ce intelegi prin realismurile astea. Sari de la "diferente formale, tehnice, fizice" la "realism fotografic". Care e legatura? Apoi spui ca "in realitate oamenii nu se bat asa unii pe altii". Deci n-avem "realism psihologic", dar pare-se ca, in generozitatea ta, nici asta nu te deranjeaza.

Apoi hodoronc-troc cade: "Nu conteaza gestul in sine, ci ideea acelui gest". Parca vorbeai de realitati, de unde o aparut ideile? Finalul e apoteotic, doar ca din nou pare picat din senin: "Obiectul de arta nu este opera.".

Bine, eu am abreviat un pic, dar impresia generala pe care o lasa textul asta e: cate o revelatie zguduitoare la fiecare trei fraze care lasa cititorul confuz pentru ca nu e sustinuta de argumente intr-o progresie naturala .

[Federico]

progresie naturala .

I am against nature. I don't dig nature at all. I think nature is very unnatural. I think the truly natural things are dreams, which nature can't touch with decay.

T-San, revin cu gargara dupa incheierea votarii daca e sa mai zic ceva pe tema asta.

Dar inca o chestie deocamdata vizavi de problema realismului psihologic:

I think that Cassavetes is more about capturing an internal world than an external world. When I watched Chinese Bookie, I was much more interested in Gazzara’s frame of mind, what he might have been thinking, than whether the settings were realistic or not. This movie took place during Cassavetes’ time on earth, well and so what? I agree with Jerry in this sense, but if he was capturing realism it was in terms of emotional experience, and internal reality, than the documentation to the “T” of the characters’ surroundings.
Thank God too, because I hate those films that try to get all the superficial details right (i.e. historically based films that go over the top with “authenticity”), and it’s obvious that that was very important to the filmmaker. Boring.


Stiu ca e atit de excitant sa dai citate incit stau ceasurile in loc, dar na.

[anaemona]

O sa scriu si eu ceva despre film in urmatoarele 2 zile, acum sint prea terminata de caldura. Ii dau 3 stele.

[faraimaginatie]

Eu sunt in vacanta deci as putea sa scriu[despre el intr-o saptamana or so. Ii dau 2,5 stelute daca o sa mai fie valabil.

[anaemona]

faraimaginatie, am prelungit perioada de votare cu o saptamina. Daca nu reusesti sa scrii pina la sfirsitul saptaminii, nici o problema, o sa te mai pasuiesc citeva zile, mai ales ca deja i-ai dat nota.

Aviz si altor amatori care ar vrea sa vada filmul si sa scrie un comentariu. Data pina la care se poate vota e 21 iulie. Stiu ca e perioada de concedii, dar daca aveti ocazia, vedeti si filmul asta Si eu sint molesita de caldura, aici sint peste 40 grade si umiditate si n-am aer conditionat dar asa inactivitate mai rar.

[anaemona]

Daca mi-ar tine cineva un pistol la timpla si mi-ar spune sa scriu comentariul asta si tot n-as putea sa scriu mai mult decit minimum, asa de secata sint de toata tarasenia asta cu caldurile. Cred ca sint multi care au probleme, altfel nu inteleg de ce saptamina asta extra nu a declansat elanurile creatoare ale mai multora.

Daca pina la momentul in care James a inceput sa avanseze in constructii, dupa ce a fugit din lanturi, nu mi-a venit in cap Mizerabilii, atunci am zis, stai putin, ca asta e varianta americana a povestii. Cred ca din punct de vedere tehnic poate fi considerat foarte bun. Ma gindesc la scena in care masina inchisorii urmareste camionul, pentru anul respectiv mi se pare extraordinar de antrenanta. Povestea si morala sint cit se poate de universale.Ce mi-a displacut e ca n-a reusit sa ma faca sa simt incarcerarea personajului principal. Toata povestea care duce la concluzia ca nu sintem liberi, ca nu putem face alegerile pe care le vrem oricit ne-am stradui si in orice pozitie sociala am ajunge, nu m-a facut sa am simpatie pentru personaj, pentru ca in desfasurarea ei intilnesti atita prostie, ca ti-e greu sa mai ai simpatie pentru cineva dupa ce actiunile lui si ale altora din jurul lui sint atit de nejudecate. Asta si pentru ca vorbim de film la 80 de ani dupa ce a fost facut si nici un copil de 10 ani n-ar putea fi prostit asa cum a fost prostit James. Pe de alta parte ii inteleg valoarea in contextul social, post-razboi si in plina depresiune economica si valoarea simbolistica, sistemul opresiv si libertatea individului care din pacate nu s-au imbunatatit decit aparent, de cind a fost facut filmul.

3 stele

[faraimaginatie]

Eu nu mai retin mai nimic din el. O fi de la soare, o fi de la apa, o fi de la el...habar n-am. Stiu ca filmul mi-a placut mai mult decat m-as fi asteptat sa-mi placa. Din punctul asta de vedere a fost o surpriza placuta. Dar n-am ramas cu absolut nimic din el. Imi amintesc scena din final. Poate pentru ca m-a surpins in mod placut. M-as fi asteptat sa fie un deznodamant din asta plat in care personajul principal ,contrar sortilor, invinge sistemul si castiga fata si la revedere. N-a fost chiar asa cu totul ca restabileste o anumita idee de libertate a omului in raport cu sistemul, iti vine sa te ridici in picioare si sa-l aplauzi pe James Allen. Si, intr-adevar, e extrem de actual ca si poveste. Si nu deranjeaza "apucaturile" cinematografice din anii 32. Doar ca nu e memorabil. Nici filmul, nici personajul. Cel putin asa simt eu, dupa ce am avut timp sa las lucrurile sa se decanteze. Ii un film bunicel social, politic...dar cam atat.

2 stelute jumate

[anaemona]

Rezultat votare:

Federico - 4 stele
anaemona - 3 stele
faraimaginatie - 2.5 stele

Total = 9.5
Medie = 3.17