Never Let Me Go

[Chambord]

Never Let Me Go (2010)
Regia: Mark Romanek

Imaginea (cinematography) e un personaj in sine in acest film. Sau o proiectie in natura (ambient) a durerii si frumosului din interiorul personajelor (interior a carui existenta/manifestare devine punct de interogatie cheie in film). Viata, dragostea si fragilitatea care le imbraca sunt puse intr-o confruntare inegala cu Umanitatea ca personaj colectiv. Daca la inceput stii ca filmul e o ecranizare (aclamatul roman din 2005 al lui Kazuo Ishiguro), la sfarsit te gaseste tulburat, haunted si avid sa citesti cat mai repede cartea.

Nota:9 / 10 (foarte bun)

[sorina25]

Sincer, tematica a mai fost si in The Island, oarecum se regaseste si acolo...insa, mi-a placut mult mesajul transmis...si m-am intristat enorm, cand am vazut cat de crud poate fi omul...

Un film de atmosfera, frumos filmat. Rateaza la capitolul personaje si nici macar niste interpretari de prima mana nu pot sa remedieze asta. In mod special prima parte e ingrozitor de prost adaptata. De exemplu chiar la inceput e o scena in care Tommy face o criza de nervi si o loveste involuntar pe Kathy. Cartea descrie scena pe vreo 3 pagini, concentrandu-se pe ce gandeste si simte fiecare. In film e o scena rapida si seaca, nici macar nu se intelege de ce era nervos omul. Pacat, filmul putea sa fie devastator si ramane doar trist...

[Chambord]

^Sper sa pun si eu mana pe carte in curand. Chiar filmul transmite oarecum ca nu poate reda amploarea romanului. Dar personajul lui Carey Mulligan cred ca i-ar fi placut si lui Ishiguro (care a propos e si producator al filmului). Sau sunt eu indragostit de Carey She's so my type. In ambele filme in care am vazut-o.

[bremen1980]

Tandrete si sfisiere;cele doua sentimente pregnante care mi-au ramas din carte.
O inevitabilitate tragica demna de mult blamata noastra Miorita..

[Chambord]

Deosebirea ca in Never let me go nu aveau alternative. In Miorita eroul avea vreo cateva:
- putea sa puna mana pe ciomag si sa le sparga mecla la ciobanashii (in ordinea numerelor de pe tricouri): ardelean, muntean, bucurestean ... si care mai erea p'acolo.
- putea sa le dea de baut la numitii de mai sus si sa le esplice ca nu e frumos ce vrea ei sa faca si ca nu se face asa ceva.
- putea sa le faca pe amandoua de mai sus (in ce ordine vreia muschii lui)

[miercuri]

^Sper sa pun si eu mana pe carte in curand. Chiar filmul transmite oarecum ca nu poate reda amploarea romanului. Dar personajul lui Carey Mulligan cred ca i-ar fi placut si lui Ishiguro (care a propos e si producator al filmului). Sau sunt eu indragostit de Carey She's so my type. In ambele filme in care am vazut-o.

Oh, you should really read the book! Ba, chiar imi pare rau ca n-ai apucat s-o citesti inainte, desi probabil nu ti-ar fi placut filmul la fel de mult.
Eu sper sa ma uit acum, curand la film, dar a inceput pacatoasa de sesiune.

[Lecart]

Deosebirea ca in Never let me go nu aveau alternative. In Miorita eroul avea vreo cateva,

manevra in urma careia Miorita capata act artistic implinit. Adica Miorita e tare, astalalt e mizerabil.

A profita de varfuri simpatetice strecurate in aroma de ceai de patrunjel nu-nseamna film bun, frumos. Inseamna a zgândări gustul egoist, deviat si dezorientat. Si prost crescut. Si inutil.

Un film de-asta emo, asa, sa zic in limbaj plastic, de trend, ye. Personaje plate - in afara de Andrew Garfield care misca un pic - antipatice.

insa, mi-a placut mult mesajul transmis

Se poate un forward si catre mine? Nu prea l-am nimerit, mesajul. Explica-mi, te rog.

Fotografia mi-a placut. Si post.


Nota: 2/10

I-am dat 2 pentru ca la un moment dat mi-a amintit de South Park, episodul in care Stan descopera acei vitelusi nascuti, crescuti si taiati in acelasi loc, care masura 1 metru patrat. Si-i ia in camera lui, acasa. Am ras.

[dragonfly_drk]

Un film de atmosfera, frumos filmat. Rateaza la capitolul personaje si nici macar niste interpretari de prima mana nu pot sa remedieze asta. In mod special prima parte e ingrozitor de prost adaptata. De exemplu chiar la inceput e o scena in care Tommy face o criza de nervi si o loveste involuntar pe Kathy. Cartea descrie scena pe vreo 3 pagini, concentrandu-se pe ce gandeste si simte fiecare. In film e o scena rapida si seaca, nici macar nu se intelege de ce era nervos omul. Pacat, filmul putea sa fie devastator si ramane doar trist...

se vede clar in film de ce e trist Tommy... e trist si nervos din cauza celorlalti colegi care il sicaneaza tot timpul, pentur ca nu era talentat la sport si arte.

intr-un final, filmul a fost ok... nu pot sa spun ca m-a impresionat profund pentru ca sunt foarte multe chestii care parca nu se leaga nicicum... in fine, a fost trist... si in fine, se ridica intrebarea... oare in viitor, se va ajunge intracolo incat filmul sa devina o realitate?

faza cu lucrarile de arta care erau duse in Galerie pentru a putea vedea in sufletele copiilor mi se pare o prostie. in fond, chiar daca intr-un final asa era, care e faza? de ce sa vrea lumea sa vada daca ai suflet daca pana la urma tot ajungi sa mori de cutitul ei? chiar nu inteleg... care a fost scopul acestui exercitiu?

[Chambord]

faza cu lucrarile de arta care erau duse in Galerie pentru a putea vedea in sufletele copiilor mi se pare o prostie. in fond, chiar daca intr-un final asa era, care e faza? de ce sa vrea lumea sa vada daca ai suflet daca pana la urma tot ajungi sa mori de cutitul ei? chiar nu inteleg... care a fost scopul acestui exercitiu?

personajul lui Charlotte Rampling le spune celor 2 la un moment dat: "Cautam raspunsul la o intrebare pe care nu si-o punea nimeni". Daca iti amintesti contextul (nu dezvolt ca sa nu dau spoilere), ai raspunsul la intrebarea ta.

[dragonfly_drk]

o sa reiau scena... recunosc ca nu m-au prins toate detaliile acelei discutii.