|
Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
Remember FELIX ANTON RIZEA
Putini oameni mai stiu, azi, cine a fost FELIX ANTON RIZEA - acest personaj care, în anii '80, a gravitat încontinuu pe la periferia filmului, teatrului si literaturii române, posesor al unui potential imens, ce-ar fi putut aduce o contributie räsunätoare în cultura româneascä - dar... n-a fost sä fie, din motive care se vor releva imediat.
O noapte fatidicä
În noaptea de 24-25 iulie, 1980, împreunä cu o gagicä de care stätusem agätat un an, pe parcursul armatei - si urma sä mä despart a doua zi, desi încä nu stiam - am fost invitat la petrecerea unei prietene comune (în prezent, actrita Oana Stefänescu). Printre invitati, am remarcat rapid un individ extrem de ciudat si incitant - vreo treizeci de ani, înalt, slab, pär bogat, blond închis, si un chip foarte straniu, de o urâtenie aträgätoare, cu ochi albastri bulbucati, gurä latä cu dinti enormi, si riduri gravate adânc. Avea un stil de a vorbi incomod de percutant si incisiv. În primele momente, am fost foarte circumspect cu el (mai ales cä era prezent si un papagal de student la actorie, care-n armatä contribuise la a-mi face niste zile asa de fripte, cä-ntr-o noapte de gardä fusesem cât pe ce sä fac un Andrei Gavrilä avant la lettre). Totusi, comunicarea s-a legat rapid, si la sfârsitul unei nopti întregi de conversatii intelectuale si confesiuni personale, aveam un nou prieten, despre care nu stiam cä urma sä aducä o influentä crucialä în viata mea (finalmente, în räu - dar, cum tot räul e spre bine... nu pot sä-i fiu decât recunoscätor): FELIX ANTON RIZEA.
N-am sä detaliez aici aceastä influentä "rea spre bine", fiind vorba de probleme personale ale amândurora. Mult mai relevant e sä rememorez personalitatea lui Felix asa cum a fost. A avut o viatä extrem de complicatä si dinamicä, plinä de spectaculos. Spatiul si timpul mä obligä sä mä restrâng doar la un rezumat al elementelor principale.
Viata ca o aventurä ratatä
Fusese un caz legendar în istoria I.A.T.C.-ului de-atunci. Prin 1975, pare-mi-se, tânär golänas crescut în mahalalele Bräilei, s-a hotärât sä dea la actorie - dar... avea o micä problemä: nu terminase liceul! Asa cä a obtinut o diplomä falsä de bac si... a intrat!
Doi ani mai târziu, unul dintre putinii colegi care stiau adevärul l-a turnat. A fost exmatriculat din facultate si închis pentru fals în acte publice - totusi, cu prevederea de a se putea reînmatricula dacä, dupä ispäsirea pedepsei, îsi terminä liceul si obtine o diplomä de bacalaureat realä. A fäcut vreo unsprezece luni de puscärie si a iesit la o amnistie. În scurta lui studentie, si mai apoi în închisoare, a deprins si aprofundat pasiunea scrisului si a lecturii - si s-a pus serios pe studiu, devorând în special marea filosofie.
Între timp, sotia lui, Ligia Rizea, a terminat sociologia si a primit repartitie la Petrosani: sociolog la mineri! Felix s-a angajat în Teatrul Valea Jiului, ca "actor corp ansamblu" (figurant angajat), jucând roluri în diverse spectacole.
A terminat liceul la seral. Cu noua diplomä, a revenit la I.A.T.C.
Nu l-au mai primit. Singura solutie: sä dea iar admiterea si s-o ia de la început.
Asa cä, în vara lui 1980, s-a prezentat din nou la admitere. N-a intrat. Imediat dupä examen, a venit la petrecerea unde aveam sä ne cunoastem.
În 1981, s-a hotärât ca, în loc de actorie, sä urmeze regia. M-a consultat în privinta examenului. S-a prezentat sclipitor la proba eliminatorie - dar... l-au picat! Bubele-n cap din trecut aveau sä-i fie fatale ani de-a rândul. În continuare, a mai dat la regie de câteva ori. Desi era incomparabil mai bun decât majoritatea candiatilor, si chiar a multor studenti, n-a fost primit decât dupä 1989, când s-a schimbat - partial - kalimera.
Între timp, a continuat sä scrie - îndeletnicire de care se apucase în închisoare. A scris un roman, câteva scenarii de film si câteva piese de teatru - toate, incredibil de bune. Mai am si acum unele manuscrise de-ale lui.
Frecventa cercurile intelectuale din Bucuresti, fiind prieten cu multe somitäti, inclusiv cu Nichita Stänescu. Încerca mereu sä räzbeascä. Pe lângä admiterile ratate la regie, se sträduia sä-si publice cärtile si sä-si impunä piesele în teatre si scenariile la casele de filme. În pofida valorii lor (sau, poate tocmai de aceea), au fost respinse încontinuu, pânä la capät. Toate scrierile lui aveau valente subversive certe - si, uneori, destul de strävezii.
Se sustine cä ar fi fost si informator al Securitätii. Nu stiu nimic sigur - însä consider cä n-ar fi exclus: era genul de aventurier care ar fi putut, la un moment dat, sä încheie un asemenea "pact cu Satana" - în orice caz, din cinism, nu din credintä. Dupä cum la fel de posibil e sä fi fost santajat s-o facä, din cauza trecutului säu pätat de antecedente penale.
Dupä Revolutie, a reusit în sfârsit sä-si termine facultatea. În paralel, a intrat în presä, ca reporter de investigatii. Initial, a lucrat la "Zig-Zag" (prima variantä, sub Cristoiu). Apoi a ajuns la "Academia Catavencu". Acolo l-a gäsit sfârsitul, spre finele anilor '90. Nu stiu detaliile, pentru cä nu ne mai väzuseräm de câtiva ani, dar am înteles cä a murit de cancer.
Semnat: Felix Anton Rizea
"Corabia lui Sebastian" - scenariu
Film semi-autobiografic, inspirat din tribulatiile lui de tinerete. Din päcate, narcisist si megaloman - si, pe de altä parte, scris prea curând, înainte ca timpul sä-i prilejuiascä detasarea necesarä. Totusi, fäcând abstractie de aceste defecte de fond, era captivant, dinamic, täios, conturând o viziune polemicä asupra realitätii românesti de la sfârsitul anilor '70.
"Nu-l loviti pe Fät-Frumos!" (sau: "Cezar si Cleopatra") - scenariu
În România de la începutul anilor '80, descinde însusi Fät-Frumos, din aparatul bätrânului proiectionist de cinema Cezar, stäpân al cätelusei Cleo si bunic al unui bäietel fermecätor. Periplul lor prin Bucuresti si prin tarä prilejuieste o sprintenä comedie fantasticä, marcatä de puternice elemente de satirä socialä acutä.
"Emigranti spre Mecca" - piesä de teatru
Câtiva tineri blocati de ploaie într-o cabanä îsi omoarä plictiseala înscenând un proces unui... zmeu de hârtie pe care e pictat un chip de clown, sub acuzatia de "fals în înscrisuri sufletesti" - pentru cä a înselat sperantele copiilor din lumea întreagä, pentru cä dä iluzia libertätii, când el de fapt nu poate zbura decât legat, etc., etc. Piesa se constituie într-un real proces al societätii comuniste, la limita dintre parabolä si disidenta declaratä.
"Comedia nebunilor" (sau: "Sahu-i sah si se respectä") - piesä de teatru
Pe o tablä de sah, cei doi regi îsi trimit fiecare nebunul de câmpuri adverse în tabära dusmanä, ca spion. Parabolä politicä a sfârsitului de secol XX, foarte abil si meticulos construitä, dezbätând atât problemele räzboiului si ale päcii, cât si pe cele ale societätilor dictatoriale (din nou, cu trimiteri clare la comunism).
"Salutäri si gerovital de la Felix!" - piesä de teatru
Vodevil ieftin, dar foarte amuzant, scris sub pseudonim pentru a päcäli conducerea Teatrului Valea Jiului, dupä ce se certaserä.
"Masina de scris" (sau: "Patruzeci si nouä de propozitii din viata unui vagabond din Est") - roman
Dialogul unui tânär scriitor cu masina lui de scris, dezvoltat în timp ca o relatie din ce în ce mai complexä si profundä, cu implicatii aproape erotice, schitând o imagine de ansamblu a conditiei "artistului vagabond" în România anilor '70-80.
Toate scrierile lui Felix Anton Rizea erau extrem de "egale între ele", marcate prin aceleasi calitäti si defecte.
Calitäti: o imaginatie si o inventivitate debordante; mare originalitate; ritm alert, elemente nepreväzute, lovituri de teatru, scene excelent construite, dramatism intens; umor, vivacitate, dialog viu si veridic, descrieri economice si expresive; continut ideatic grav, sondând zone filosofice substantiale.
Defecte: nu depäseau niciodatä zona unei anumite superficialitäti de ansamblu, din simplul motiv cä Felix era un fel de... "contra-perfectionist"; dominat mereu de momentul initial de inspiratie, rareori reusea sä revinä insistent asupra textelor, îmbunätätindu-le si aprofundându-le.
Perseverrare diabolicum
Aveam în Buftea o colegä, asistentä de regie, pe nume Lili Gavrilescu, foarte pasionatä de ocultism, ezoterism, numerologie, etc. Într-o zi, mergând cu ea spre sediul filmului "Trenul de aur", unde aveam întâlnire cu Felix, care dädea o probä de costum, i-am spus:
- Am sä-ti fac cunostintä cu un domn care-l are pe Satana-n el.
De cum am intrat în magazia de costume, plinä de actori si figuranti care-si fäceau probele, Lili l-a reperat dintr-o ochire, murmurându-mi apoi:
- Da, i se citeste pe fatä: are forta diavolului.
Nu stiu dacä însusi Necuratul, sau doar vreun demon mai subaltern, îl poseda pe Felix, dar sigur träia sub imperiul unor vibratii negative foarte puternice. Avea un potential enorm, si nu reusea sä si-l fructifice pe deplin, în primul rând prin propriile lui greseli. Era un om loial si un prieten de nädejde, dar de prea multe ori, încercând sä le facä bine celor apropiati, sfârsea prin a-i räni - nu direct, si nu imediat, ci punând în miscare lanturi cauzale de evenimente care sfârseau catastrofic. Într-o zi, mi-a si spus, cu un oftat fatalist: "Niciodatä nu voi gäsi în mine puterea de a fi credincios." Se credea ateu; evident, pentru un om cu inteligenta si cultura lui, asa ceva era exclus, în fond; având o tusä infantilä persistentä, asa-zisul lui "ateism" era, de fapt, acel exercitiu intelectual de negare a divinitätii prin care trec multi oameni inteligenti, în câte o anumitä perioadä a existentei lor. Din päcate, în ultimii lui ani de viatä n-am mai apucat sä-l väd, asa cä nu stiu dacä în cele din urmä a reusit sä-l gäseascä pe Dumnezeu, sau moartea i-a luat-o înainte.
Când pregäteam "Neînvinsä-i dragostea", iar Daneliuc mä regula la cap sä schimb mereu finalul scenariului, cä nu-i convenea nici unul, m-am sfätuit si cu Felix, contând pe imaginatia lui mereu promptä si creatoare. A avut câteva idei excelente, din care am ales si prelucrat o anumitä pistä. Am fäcut filmul ca atare, dar Daneliuc m-a obligat sä tai tocmai elementele care se revendicau de la Felix, asa cä din contributia lui n-a mai rämas nimic.
Au rämas, de pe urma lui Felix, un fiu, Alin Elis Rizea, care acum ar trebui sä aibä vreo treizeci de ani. L-am cunoscut o singurä datä, în 1982 - era un bäiat foarte istet si vioi, cu care cutreieram muntii din jurul Petrosanilor. Si väduva lui, Ligia, o adeväratä lady, o intelectualä rafinatä si o prietenä fermecätoare.
Au rämas scrierile de mai sus, care desi imperfecte si depäsite, rämân totusi destul de consistente (si, în orice caz, cuceritoare la citit) pentru a merita sä fie publicate chiar si acum. A rämas si scenariul filmului "Jurnalul Robertei", de Vali Holtea, scris în ultima perioadä a vietii lui.
Au rämas si câteva rolisoare. Chiar dacä piesele în care a jucat la Petrosani s-au pierdut (sunt virtualmente sigur cä nimic de-atunci nu s-a tras pe video), mai poate fi väzut în câteva filme, printre care:
"Iacob", de Daneliuc: unul dintre jandarmi - personaj destul de substantial conturat, cu câteva "momente" proprii.
"Cei ce plätesc cu viata", de Serban Marinescu: ofiter de politie (cel care comandä deschiderea focului în reprimarea demonstratiei muncitoresti din final).
Au mai rämas si câteva prezente în propriile mele scrieri, încä nepublicate, sub forma personajului "Alex Firea".
Dar a rämas, în primul rând, un destin care, chiar dacä si-a ratat sansa (parte din vina lui, parte dintr-a societätii tembele si anti-valorice de pe-atunci - si de-acum, încä!), rämâne semnificativ. Îl am în portofoliul meu de proiecte, printre acele personaje pe care s-ar putea la un moment dat sä le dezvolt ca protagonisti ai vreunui roman, scenariu sau piesä. Nu numai în sens pirandellian, Felix Anton Rizea a fost si este, în primul rând, un fascinant PERSONAJ.
|
08 Mar 2006, 18:59
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
