"13 Tzameti"

[Pitbull]

În alb si foarte-foarte negru - "13 (Tzameti)"

Da, poate cä este cel mai contrast film alb-negru pe care l-am väzut vreodatä. Aproape lipsit de griuri - prezente doar atât cât sä nu se piardä imaginea.
De ce?
Pentru cä la fel de scindat între alb si negru este si nucleul filmului, adicä filmul, adicä partea lui centralä, în care se desfäsoarä incredibilul joc pe viatä si pe moarte dintr-o vilä izolatä undeva în adâncul unei päduri. O ruletä ruseascä mult mai sofisticatä, cu mai multi participanti, regulament mai complex si risc în crestere exponentialä. "Jucätorii" sunt, în principiu, voluntari adusi de principalii participanti, manageri si pariori în acelasi timp. Din momentul când l-a înhätat echipa, jucätorul nu mai are de ales. Joacä pânä la moarte - iar moartea, cel putin în cazul de fatä, are sanse de 13/1; se pomeneste la un moment dat o partidä din Turcia, cu patruzeci si doi de jucätori, deci 42/1 pentru moartea fiecäruia.
Vila e filmatä ca un spatiu semi-abstract si profund dement, populatä de o faunä dezaxatä: diversi declasati cu figuri sordide si varii papornite sau serviete diplomat doldora de euro-teancuri. O primä virtute a filmului, frapantä din primul moment când inträ în functiune: tipologia. Aproape toti pariorii-manageri-participanti au chipuri bizar-descompuse, de cetäteni mijlocii decäzuti, sugerând functionari alcoolici, directori toxicomani, profesori de liceu violatori, patroni de firme mici si mijlocii furati de diverse patimi si vicii fatale. Sunt urâti, nerasi, semi-grotesti, partial joviali, fals prietenosi, amortit-cinici, eminamente patibulari si ucigätori. Îsi aduc cäteii umani ca pe niste pitbulli si bullterrieri în arena de unde numai unul va mai iesi, iar euroii curg gârlä.
Färä doar si poate, campionul distributiei este "maestrul de ceremonii", cu mutra sa de o platitudine ca a cartonului presat peste care pluteste pala dementei, si cu rägetele standard-isterice ale instructiunilor. Cocotat pe scäritä, ca un arbitru de centru la tenis, aminteste vag, în tuse groase, de volubilul Rocky din "Si caii se împuscä, nu-i asa?", si e interpretat de Pascal Bognard.
Se mai disting jucätorul obez, care are nevoie de scaun în arenä, pentru cä "îi e räu", muierea purie în tinutä sexy care bântuie printre sefi, agentii de pariuri de la computere, cu chipurile lor uscate asteptând "atentia" finalä din partea învingätorului, sau subordonatul bärbos care-l ia în primire pe protagonist, cu eticheta-cod "13" în mânä.
Cum e filmat acest cosmar?
Bine, admirabil, desi nu genial. Gela Babluani e vizibil un stilist, dar nu stäpâneste decât partial ritmul si, în genere, viziunea structuralä de ansamblu. Secventa jocului (ca si tot filmul, de altfel), este decupatä cu o mare mäiestrie formalä, în compozitii expresive si insolite, teribil de dramatice si, în general, inventive - desi, din päcate, becul a cärui aprindere va fi semnalul de foc apare mereu la fel, în acelasi lent travelling înväluitor, cu toate cä tensiunea al cärui nucleu e creste inexorabil. Încadraturile se completeazä delirant, din tot felul de unghiulatii, luminile si umbrele sunt folosite creator, potentând balanta tot mai instabilä a vietii si a mortii, personajele descrise mai sus fojgäiesc precum libärcile prin multiplele planuri suprapuse ale perspectivei. Din toate aceste motive, ora centralä a filmului "13 negru" constituie, categoric, o paginä de cinema autentic, si îl impune ca pe un film de väzut.
În rest, lucrurile încep sä scârtâie.
Am spus deja cä nevinovatul bec devenit agent al mortii e filmat mereu la fel. Din päcate, nici finalul perversului joc nu sträluceste, fiind prematur si anticlimactic. Logica structuralä a partidei, precum si necesitätile dramaturgice, ar fi impus încä o rundä, dacä nu chiar douä, dupä "duel" - basca faptul cä rämân de cärutä doi jucätori, când totul dädea de înteles cä numai unul singur, câstigätorul, va supravietui. În acelasi timp, toatä partea post-concurs e dezumflatä si plinä de gratuitäti - inclusiv momentul cu retinerea numärului masinii, un factor deus ex machina de-a dreptul ostentativ. La fel de neîmplinitä e si prezenta protagonistului în aceastä parte finalä - tânärul inocent, care a fost prins în infernalul mecanism si a väzut moartea cu ochii de cinci ori într-o noapte, evident traumatizat, îsi poartä drama cu miscäri de marionetä mecanicä si o suferintä fizionomicä de-a dreptul enervantä. Nici o undä de subtilitate, în aceastä întoarcere din cercurile concentrice ale infernului.
Totusi, portiunea finalä a filmului se sustine prin enorma încärcäturä de tensiune acumulatä, precum si prin faptul cä încheie liniile epice constituite anterior. Desi pe alocuri cam simplist, iar în alte privinte destul de previzibil, finalul rämâne satisfäcätor - spre deosebire de introducere, subredä din toate încheieturile (noroc cä nu dureazä mult). În primele douäzeci de minute, facem cunostintä cu Sebastian, tânärul georgian care munceste în Franta si reparä acoperisul vecinului. În urma unor incidente generate de toxicomania acestuia (douä supradoze, dintre care ultima e si cea din urmä), tânärul sustrage scrisoarea ce pare sä promitä o sumä fabuloasä, si care contine primele instructiuni. Pe aceste jaloane e schitat drumul de la normalitate la oroare, si din päcate respectivul tronson incipient al filmului nu e împlinit decât partial. Secventele narative si cele menite sä dea semnalul de crestere a tensiunii (supradozele, aparitiile politistilor care-l fileazä pe vecin, momentele din jurul decesului), sunt aglomerate, pe de o parte lipsite de interludiile respiratorii necesare constituirii oricärei ascensiuni dramatice, iar pe de artä parte insuficient mobilate cu elemente de caracterizare umanä. În momentul când Sebastian porneste în nebuneasca sa aventurä, nu-l cunoastem destul de bine ca sä ne implicäm aläturi de el, asa cä nu ne poartä înainte decât curiozitatea - iar urmäritorii, departe de a percuta, sunt mai degrabä ostentativi (gen: "Atentie! E ceva necurat la mijloc!")
Dar toate acestea îsi au propriile lor explicatii. Desi evitasem orice informatie despre film înainte de începerea proiectiei, l-am simtit din primele minute ca pe un debut - iar desfäsurarea sa ulterioarä l-a confirmat ca fiind marcat de toate avatarurile unui debut de talent, cu stângäciile sale inerente. Categoric, Babluani are nu numai stil, ci si vânä interioarä, si chiar dacä deocamdatä nu s-a ridicat la nivelul lui Sidney Pollack din sus-mentionatul "Si caii se împuscä...", în orice caz i-a dat clasä lui Cimino, cu melodrama aia searbäd-lungitä de "Vânätorul de cerbi", care din motive absconse pe multi i-a läsat bujbé de admiratie - ca sä nu mai vorbim de schwarzennegerianul "The Running Man", unul dintre cele mai räsuflate kitschuri pompieristice în materie de jocuri ale mortii, reusind sä compromitä definitiv romanul onest al lui Richard Bachman (cum îl chema pe-atunci pe Stephen King). Tot din perioada Bachman a lui King dateazä si "The Long Walk" (favoritul meu personal ca joc de-a moartea plus road movie, pe care încä mai astept sä-l väd filmat). Pânä una-alta, însä, Gela Babluani si-a fäcut datoria nu numai onest, ci chiar räsunätor: site-urile de cinema din vestul Europei îi taxeazä deja "13"-le cu câte patru-cinci stele din cinci, iar cele patru premii internationale de anul trecut (inclusiv cele de la TIFF, FIPRESCI si premiul pentru imagine) îl impun categoric.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 ianuarie, 2007,
Bucuresti, România

[bellhop]

daca si la voma asta te-ai gasit sa bagi atata paraphernalia de comentariu.. mai lipsea d-l Lazarescu din peisaj :sick: ;

[Pitbull]

Mäi Bellhoape, tu-n anii trecuti aveai o perceptie mai justä la filme.
Ai fost într-o pasä proastä când l-ai väzut, lasä. Chill down.

[Andy69]

Ma filmul e misto facut si ai surprins bine multe aspecte. Dar pe mine m-a enervat stupizenia unor personaje. De exemplu, tanarul care intra ca bou in acest joc infernal. Cata minte iti trebuie sa te duci ca orbu asa si sa te mai si miri ca ai intrat intro kestie nasoala?! Apoi, dobitocu ala care se droga si care moare la inceput si care era el convins co sa faca bani multi.
Personajele stupide taie din duritate filmului. Si din valoare. Nu mai sunt credibile. Adica nu te identifici cu ele. Cine sar identifica cu niste sutpizi? Ce om normal ar proceda ca tanarul muncitor? Nu ma refer la ceilalti care erau clar dusi cu pluta si care venisera de bunavoie. Nebunia e una, prostia e alta.
Vezi ca ai gresit acolo la sansele de viata. Nus 13 la 1. au ramas 3 in viata. apoi, sansa se skimba de fiecare data in fctie de cate gloante aveau aia in revolver.

[Pitbull]

(...) pe mine m-a enervat stupizenia unor personaje. De exemplu, tanarul care intra ca bou in acest joc infernal. Cata minte iti trebuie sa te duci ca orbu asa si sa te mai si miri ca ai intrat intro kestie nasoala?! (...) Personajele stupide taie din duritate filmului. Si din valoare. Nu mai sunt credibile. Adica nu te identifici cu ele.

Da, am vorbit si eu despre asta (spre finalul cronicii, când am abordat defectele filmului, adicä începutul - partea lui cea mai nereusitä). Oricum, n-am vrut sä mä lungesc prea mult. O datä punctatä ideea, pentru cine a väzut filmul devine evidentä.

Apoi, dobitocu ala care se droga si care moare la inceput si care era el convins co sa faca bani multi.

Aici, problema e alta. Jean-François era un toxicoman în faza terminalä - ästia nu mai gândesc logic. Sunt gata de ORICE numai pentru bani de droguri. Dar, în momentele când nu era drogat, aräta si se comporta ca un om complet normal. FALS. Unul ca el nu mai are nimic normal - totul se schimbä: expresia fetei, sticlirea ochilor, modul de a vorbi, ritmul respiratiei, miscärile membrelor... In plus, si reactia fetei ("Porcule, nesimtitule, ce-ai fäcut iar?!") e cam neverosimilä. Pare evident cä Babluani habar n-are de viata toxicomanilor si a celor de lângä ei.

Vezi ca ai gresit acolo la sansele de viata. Nus 13 la 1. au ramas 3 in viata. apoi, sansa se skimba de fiecare data in fctie de cate gloante aveau aia in revolver.

Matematic, da. Numai cä, asa cum spuneam, felul cum äilalti doi sunt exclusi din joc (si, automat, salvati - la tragerea la sorti pentru "duel") e superficial si stângaci. Si partea asta a filmului e neîmplinitä.

[ulrich]

mai sus posteaza(absolut contradictoriu)2 oameni avizati,dar daca ar fi sa aleg,as spune ca bellhop are dreptate.nu ma duce capul acum decat sa repet ce-am citit la unul de pe imdb,ca e un short story ce si-a depasit proportiile.unora li s-a parut scurt,mie chiar mi s-a parut lung(aici era material scenaristic doar pentru un scurt).