(Robert Altman) 3 Women vs. La notte (Michelangelo Antonioni)

[Liviu-]

Meci: (B15. Robert Altman) 3 Women vs. La notte (B16. Michelangelo Antonioni)

Rezultat: 2 - 1

Perioada de votare: 29 aprilie 2013 - 26 mai 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[stalex]

Duelul asta – 3 Women vs La notte – mi se pare de departe cel mai interesant din turneu. Nu ma gandesc atat la valoarea filmelor (au mai fost runde cel putin la fel de “puternice”), cat la potrivirea bizara dintre ele. Tema centrala mi se pare a fi, la fiecare dintre cele doua filme, imposibilitatea comunicarii. Doar abordarea e radical diferita; ce e grav, aproape sumbru, la Antonioni, e aruncat in derizoriu la Altman. Angoasa intr-un loc, pur autism in celalalt. Vazand 3 Women, am avut de mai multe ori senzatia ca ma uit la un fel de parodie dupa Antonioni. Asta nu inseamna, in nici un caz, ca filmul lui Altman ar fi unul “usurel”. Problemele puse de el au la fel de multa gravitate in adancime, doar ca ies la suprafata sub forma unei comedii a absurdului. “Am avut mai multe relatii, dar comunicarea le-a distrus”, spune unul dintre personajele din La notte. Protagonistii din 3 Women nici nu ajung macar sa relationeze. O tuse, un ragait, gesturi de toate felurile par a fi bariere, puse intentionat sau nu, in calea oricarei apropieri.
Cat despre Millie si Pinky … rar am vazut personaje asa misto. Cred ca s-ar putea scrie cateva pagini doar asa, pe fuga, despre fiecare dintre ele. Altman le-a construit cu o minutie incredibila. Parca fiecare cadru, fiecare imagine iti mai spune ceva legat de ele. Millie nu doar ca vorbeste fara a fi ascultata vreodata, dar isi si compune cate un tip de privire, gesticuleaza elocvent, isi prinde rochia mereu in acelasi fel de cate ori se urca in masina. In ce-o priveste pe Pinky/Mildred, cele trei fete pe care ni le arata in film sunt la fel de false. Fetita asta nu exista. Ar putea fi o proiectie a celeilalte amarate, nimic mai mult. Intai ni se arata drept Millie asa cum o vad cei din jur, apoi devine Millie-asa-cum-se-vede-ea-insasi (“ti-am spus ca ma cheama Mildred!”), pentru ca in final sa avem imaginea noastra, a privitorilor: o faptura insignifianta, multumita sa duca o existenta semi-vegetativa. Sentimentul asta de proiectie, de existenta virtuala, mi se pare magistral creat de Altman: transformarile, lipsa obiectelor personale, refuzul de a-si recunoaste parintii.
Dupa ce-am vazut 3 Women, senzatia mea a fost ca filmul asta poate fi rezumat la fel de bine prin doua versuri. Primul ii apartine lui TS Eliot: “in felul acesta vine sfarsitul lumii/nu cu un pocnet, ci cu un scancet”. Al doilea … il stiti cu siguranta: “Jana nu e moarta, Jana se transforma”. Depinde doar de cum privesti lucrurile.

Desi nu-mi pica bine deloc sa votez impotriva lui Antonioni, votul meu pentru aceasta runda merge la Altman.

[faraimaginatie]

Eram curioasa cum alege lumea runda asta. O sa-mi fie asa greu sa aleg...

[faraimaginatie]

Hai ca incerc si eu imposibilul. Pentru mine a fost runda la care mi-a fost cel mai greu sa decid. Cred ca zic pentru a mia oara ca-s mare fan Antonioni, let`s get that out of the way. Si, desi La Notte e in coada trilogiei pentru mine, tot e acolo aproape, la caldurica. Si cred ca, datoita turneului incep sa fiu si mar fana Altman. Adica ambele filme pe care le-am vazut pana acum mi-au placut destul de tare. Am mai vazut si Shortcuts candva, demult, nu mai retin mare lucru din ele dar, parca, mi-a placut si ala. Aaaaanyway, stalex mi-a facut mai usoara sarcina pentru ca votul final il voi lasa altcuiva. Dar, first thing`s first...

3 Women
Mulholland Drive before Mulholland Drive? I don`t know...it felt like it. Unul dintre principalele merite ale filmului mi s-a parut soundtrackul. Bai, muzica aia te duce in mood-ul necesar inca din primele momente ale filmului. Ce-i e dezvelit ochiului nu pare ciudat in niciun fel, la inceput. Da auzi muzica aia si cam ghicesti ca lucruri nu merg in cea mai buna directie. Si-apoi faci "cunostinta" cu Pinky, personajul jucat de Spacek. Si stii ca nu-i de bine ca fata asta are o figura creepy oarecum Si-apoi o vezi pe tipa din The Shinning (care, may I add, mi s-a parut foarte frumoasa in rolul asta A avut o vulnerabilitate aparte. Is it just me?) si ea pare perfecta in every way, cocheta si foarte prietenoasa. Pana-ti dai seama ca tipa vorbeste singura, incercand sa compenseze pentru goliciunea si fivolitatea vietii ei. Filmul e destul de greu de "explicat", acuma imi dau seama, in timp ce incerc sa scriu ceva coerent despre el. Insa, e extrem de usor de simtit. Se simte permanent deconectarea aia de care vorbea si stalex, lipsa dureroasa de contact uman care duce, inerent, la o descentrare a fiintei. Momentul ala in care Pinky viseaza si revine la starea initiala e de o fluiditate aparte. E si momentul in care naratiunea se rupe neasteptat. Nu ma asteptam la suprarealism, sincera sa fiu, desi filmul a avut destule momente extrem de ciudate pana atunci. Se pot zice atata de multe despre el ca am impresia ca mai bine ma opresc pana nu devin obositor de specifica. Barbatul apare, ca intotdeauna, ca elementul perturbator (Men...). Mi s-a parut interesanta, in mod special, observatia lui Pinky cu privire la cele doua gemene: "Do you think they know which one they are?" Iti da un indiciu cu privirea la metamorfoza ce va sa vie. Gata. Ma opresc. Si-mi dau seama ca n-am zis nimic despre a treia femeie... Uof... Pentru mine e un film de 4 stelute din 5. M-as avanta pana pe la 4.5 Mi-a placut extrem de mult.

La Notte
...sau ce se-ntampla daca-i pui pe Moreau, Mastroianni si Vitti in acelasi film. And wait, there`s more! ...regizat de Antonioni... Va spun eu ce se-ntampla. Se-ntampla minuni, aia se-ntampla. Si e foarte interesant pentru mine cat e de actual si cum atinge prin simplul shot al unei Moreau vagabonzind printr-un peisaj din asta industrial, incercand o reluare a uni legaturi cu un trecut care-a devenit prezent, a intrat in permanenta si-a murit. Oamenii se-ndragostesc si dragostea dispare si nevoia de conectare dispare si ea. Si uite-as avem ganduri pe care nu vrem sa le spunem ca daca le spunem devin realitate si...de-astea. cam asa e si cu filmul asta. Moreau si Mastroianni sunt un cuplu care-a apus de mult timp doar ca verbalizarea distantarii ar insemna infruntarea adevarului. In schimb, ii vedem indepartandu-se pe parcursul unei seri. Si iubesc felul cum antonioni isi incadreaza personajele. Tot timpul la margine, tot timpul dparte unul de celalalt, inghititi parca de peisajul industrial. Sau de cel al petrecerii burgheze, artificial si el. Fiecare are masca lui si prefera s-o pastreze. Mai putin prsonajul Monicai vitti care mi-a placut extrem de mult. am si o pasiune putin bolnavicioasa pentru ea. Dar sa trecem peste... Am senzatia ca din ce-am fost capabila sa spun despre el, filmul nu pare mare lucru. Nici nu trebuie, oricum toata lumea ("and their mother") l-a vazut. Si asta ar primi tot cam atatea stelute de la mine.

Si o sa nivelez terenul si-o sa votez cu Antonioni (desi trebuie sa recunosc ca mi-e foarte, foarte greu)

[stalex]

Bai, muzica aia te duce in mood-ul necesar inca din primele momente ale filmului.

Apropo de muzica, nu stiu daca ai remarcat, e un moment de-a dreptul genial, cand Pinky isi scoate chilotii sa si-i spele, si muzica porneste brusc, cu un ta-na-nam care in mod obisnuit in filme te duce cu gandul la vreo scena de mare dramatism. (Si) de-asta zic ca interpretand 3 Women nu prea poti sa sari peste cheia parodica, dar, ma rog, nu asta era subiectul - voiam doar sa punctez un moment care mi-a placut la nebunie...

[MinRep]

La notte

Un film din categoria "old favorites"... Stiu ca unii se incapataneaza sa spuna ca "La notte" este "La dolce vita" lui Antonioni, dar cred ca ar fi mult mai productiv sa privim filmul ca fiind de sine statator, si nu ca o reactie la un film precedent, sau ca a doua parte dintre trilogie/tetralogie a alienarii (alturi de "Aventura", "Eclipsa" +/- "Desertul rosu"). Ce a ramas cu mine cel mai mult a fost muzica scrisa de Giorgio Gaslini (un fel de slow jazz dramatic care puncteaza momentele-cheie ale filmului) si cateva secvente de mare forta: intalnirea cu femeia de la spital, oaspetii de la petrecere fugind sa se adaposteasca de ploaie, jocul pe care Mastroianni si Vitti il joaca si, evident, finalul in care camera de filmat ii abandoneaza pe cei doi soti pe pajistea unui teren de golf.


3 Women

Asta a fost o surpriza! Cred ca este filmul lui Altman care mi-a placut cel mai mult. Sigur, asta pentru ca probabil este singurul sau film care se bazeaza mai degraba pe atmosfera decat pe dialoguri si care ar putea fi in intregime un vis. Nu pot sa ne scape comparatii evidente cu Bergman ("Persona" in special), un pic de Hitchcock, dar si - gratie prezentei lui Sissy Spacek - cu "Carrie" sau "Badlands". Ce m-a surprins cel mai mult a fost modul in care filmul a reusit sa treaca de la banala poveste care se creioneaza intre cele doua tinere care lucreaza la un centru de recuperare geriatric la ceva mult mai misterios, o naratiune care pare sa ascunda lucruri infricosatoare, asa cum sunt ele prezentate in picturile unice ale celei de-a treia femei. Spacek si Duvall duc filmul acesta de la un capat la altul, iar o mare parte din fun-ul acestui film este dat de modul in care relatia lor se schimba si cum cea dominanta devine supusa celeilalte si de cate ori se schimba acest raport de putere.


Am sa votez cu Altman (mai degraba fiindca vreau sa-i vad celelalte filme) si sper ca zeii cinemaului nu ma vor pedepsi ca i-am oprit traseul lui Antonioni.

[faraimaginatie]

Apropo de muzica, nu stiu daca ai remarcat, e un moment de-a dreptul genial, cand Pinky isi scoate chilotii sa si-i spele, si muzica porneste brusc, cu un ta-na-nam care in mod obisnuit in filme te duce cu gandul la vreo scena de mare dramatism. (Si) de-asta zic ca interpretand 3 Women nu prea poti sa sari peste cheia parodica, dar, ma rog, nu asta era subiectul - voiam doar sa punctez un moment care mi-a placut la nebunie...

Tot am vrut sa iti raspund la interventia asta si am uitat. Ca a fost weekend lung si in loc sa vad filme m-am petrecut... Acestea fiind spuse, am observat si eu nuantele astea, sa stii. Si multe lucruri mi-au scapat in prezentarea aia scurta. Dupa cum am zis, m-as fi putut intinde mult si bine. Pe aceeasi idee cu conventiile sparte merge si cromatica filmului...culorile calde rozul, violetul, galbenul care, in mod evident, te duc pe piste gresite. E de povestit mult despre 3 Women. Ma bucur ca Altman merge mai departe.

[Federico]

Tema centrala mi se pare a fi, la fiecare dintre cele doua filme, imposibilitatea comunicarii.

Eu nu cred ca e vorba de o problema de comunicare 'democratica', universala, abstracta, mie mi s-au parut ca doar cele doua fete in particular aveau probleme mai accentuate de comunicare cu lumea. Restul lumii nu mi s-a parut sa sufere de acelasi lucru. Mie mi s-a parut o parabola malitioasa despre niste tipe cu probleme cel putin psihice (but that's just me). In scena de pe la inceput cind Pinky este initiata in rutina si metodologia noului ei loc de munca, partenera ei ii cere sa joace rolul unui batrin care are nevoie de ajutor, si apoi o intreaba "care-i problema ta?", la care novicea ezita un pic in a intelege la ce se refera. Senzatia mea a fost ca intrebarea aia era tintita simbolic direct catre persoana reala a piticei pistruiate. Ca in "what the fuck is wrong with you de ai ajuns intr-un loc ca asta?" Problemele astea ipotetice, dupa mine, sunt reliefate si de viata privata a celor doua (in speta, latura socio-sexuala). De exemplu, in episodul cind bruneta se pregateste la un moment dat pentru o intilnire romantica, care esueaza inainte sa inceapa pina la urma, este uluitoare habotnicia frenetica si impacienta cu care o anticipeaza si cu care reactioneaza dupa. Daca mi-aduc bine aminte (am vazut filmul acum un calup de saptamani) chiar de aici porneste si cearta dintre ele, din niste reprosuri. Also, dupa accidentul lui Pinky, cum se schimba ma exact comportamentul ei? Da, din punct de vedere sociobiologic, daca imi permiteti. Subtonalitatea sexuala a tematcii filmului este subliniata din nou aici. In rest: excelenta scena visului!!

Despre Antonioni ce sa zic... au trecut cativa ani de apa pe Dunare de cind l-am vazut ultma (si a doua) oara. Mi-aduc aminte cel mai usor de tristetea morbida de pe chipul protagonistei (Moreau?). Zapuseala clinica din peisajul urban exterior. Scena in care o cupa de macara/excavator/whatever cade violent si cu un zgomot zgreptzanitor pe sosea in apropierea masinii cuplului aflat in trecere, parca e un epitom al impactului general pe care-l are atmosfera post-industriala asupra starii spirituale a oamenilor. Ultima secventa, in afara de superbitatea fotografica, tin minte ca are o incarcatura aparte, dar nu mai tin minte exact cum.

[faraimaginatie]

Apropo de scena visului, m-am apucat azi sa rasfoiesc Altman on Altman si zicea el acolo ca scena visului i se pare acum (2002?), la revizionare, extrem de pretentioasa si unul dintre punctele slabe ale filmului. Cica asa ar fi fost considerata si de critici. Stai sa fug repejor sa gasesc citatul.

"The dream is certainly the weakest thing in the film for me- it`s a little pretentious and contrived. But the dream came back to the idea of a dominant male figure with the women as victims [...]"

Lasand asta la o parte, si mie mi-a placut visul. Mi s-a parut suprarealist si cumva o oglindire pefecta a realitatii in subconstient.

[Federico]

Apropo de scena visului, m-am apucat azi sa rasfoiesc [b]Altman on Altman[/B

Apropo de Altman, eu am apucat sa rasfoiesc alaltaieri in timp ce asteptam la coada la banca The Communist Manifesto. Just Saying.

Dar apropo-apropo acuma: se stie, autorii operelor sunt cel mai putin in masura sa vorbeasca despre calitatea acestora.

[faraimaginatie]

Nu stiam ca "se stie" Acuma stiu. Banuiesc ca-i logic. Era doar un motoras pentru discutie, oricum.

[Federico]

Glumeam.

[faraimaginatie]

Mie mi-i frica cu tine. Ca poti sa fii sarcastic fara macar sa-mi dau seama. Asa ca prefer sa suflu si-n iaurt.

Atunci si eu glumeam.

[Federico]

. Ca poti sa fii sarcastic fara macar sa-mi dau seama.

Oh yeah, it's well known..

(Because something is happening here
But you don't know what it is
Do you, Mister Jones )

[Federico]

Si asta tot o gluma non-sarcastica era.
OK, mai bine ma opresc aici.

[faraimaginatie]

O sa iau situatia ca pe un pattern si-o sa presupun c-o sa fii dragut cu mine tot timpul si n-o sa fii sarcastic veci. Bine-asa?

Ignorance is bliss

[Federico]

Da, e perfect. Sper sa ramai pe pozitie si cand o sa-ti smulg poseta, imping in apa si apoi dau bir cu fugitii (dac-ai vazut Noptile Cabiriei de Fellini ).

[faraimaginatie]

Eh, poseta ti-o dau de bunavoie.