Răzbunarea țigăncii

[mirodoni]

RĂZBUNAREA ȚIGĂNCII, PĂLĂRIA FATALĂ ȘI NAZISTUL

Nu e vorba de trei filme, ci de unul singur, cel mult două, dar e acum o modă care nu mai permite folosirea ghilimelelor, zice că sunt comuniste, ca â din i!

Sinopsis
Undeva la marginea zidului vechii cetăți, o țigancă florăreasă, desigur vrăjitoare, are o viziune apocaliptică: nu peste mult timp, mii și mii de țigani din Ungaria și România vor fi uciși sau deportați. Se hotărăște să-și folosească degrabă puterile supranaturale.

Degrabă m-am dus și eu să văd filmul. M-am dus, dar nu puteam să-l văd, pentru că la Cinema Europa - București, numărul minim de spectatori este 2. Nu am știut că este o avampremieră! Oricum, aveam noroc, pentru că, la alte cinematografe, numărul minim este 6! Așa că nu am plătit decât două bilete...

După sinopsisul restrâns, părea ceva serios. După titlu, nu prea. Nu înțelegeam de ce țiganca era „desigur” vrăjitoare, iar în film nici vorbă despre deportarea țiganilor, decât pe un carton în genericul de început. Vrăjitoria și „puterile supranaturale” nu prea stau în aceeași oală, dar să vedem mai departe...

Am înțeles, tot de pe internet, că la Cluj, unde s-a născut filmul, a avut loc o megaavanpremieră cu cea mai mare sală de cinema arhiplină. Nu mă miră, dacă s-au luat după sinopsis! Mă miră că se afirmă că sunt două filme „Răzbunarea țigăncii”, iar cel cu pălărie ar fi al doilea. Eu nu l-am văzut decât pe acesta, cu pălărie, de celălalt n-am auzit. Nici de acesta n-auzise nimeni, de aceea eram singur la cinematograf. Popularizarea costă mult, mai mult decât filmul independent, dar mai e o problemă: să ai ce să popularizezi!

În film nu s-a văzut, dar am aflat dintr-un sinopsis extins, după vizionare, că e vorba despre o răzbunare simbolică în numele tuturor țiganilor, nu numai pentru nedreptățile îndurate, dar și pentru cele pe care le vor mai îndura!

În film am văzut țiganca și două fete mari, în sensul de vârstă, gemene și frumoase. Femeile frumoase par și inteligente, până nu-ncep a vorbi! Acestea nu vorbeau, adică vorbeau, dar nu se auzea ce spun, pentru că autorul, nu știu dacă e chiar regizor, se pare că e cârciumar, a considerat că în 1940 filmele erau mute, iar spectatorii surzi.

Cum era de așteptat, țiganca s-a oferit să le ghicească viitorul, deși, la vedere, probabil pentru a înșela vigilența autorităților locale, avea un coș cu trandafiri. Le-a spus să se ferească de „omu’ rău”, să se-ncreadă-n „omu’ bun”, ceva despre o pălărie si-un pălărier, le-a dat cât-un trandafir, „desigur” vrăjit, și cât-o cheie, după ce a făcut două dintr-una. După fiecare ghiceală, le mai cerea un bănuț! Probabil de aur, că prea era mic! La final, le-a mai cerut o dată, ca și cum până atunci nu primise nimic, obicei țigănesc, dar fetele n-au mai vrut să-i dea, sau n-au mai avut. Așa că, tot conform obiceiului, țiganca le-a luat la ocară. Atunci m-am gândit eu că țiganca va schimba vraja în una negativă, ca să se răzbune.

Acum n-ar fi de mirare că totul se-ntâmplă fix cum a prezis țiganca, dar nu există niciun fel de justificare, nu neapărat logică, dar măcar parodică a ceea ce se întâmplă! Astfel, gemenele se duc la un restaurant să-și serbeze ziua de naștere. Chelnerul le avertizează că „omu’ rău” le filează. Fetele, în loc să rămână locului, în văzul lumii, unde nu le-ar fi putut face nimeni nimic, se refugiază în catacombele de sub Cluj - Napoca! „Omu’ rău”, firește, le urmărește, pentru că era un securist al anilor ’40, adică agent la „Siguranța Statului”. Acesta trage în aer câteva focuri cu pistolul, probabil în ideea că dacă fetele vor trece pe acolo, să se înțepe în gloanțe.

Dar, fetele, cu cheia „fermecată”, deschid o ușă „fermecată”, care apărea printr-un trucaj cinematografic ordinar, și trec... în viitor. Adică fix în anul 2015, care era tot în trecut, după cum vă puteți da singuri seama!

Acum, tema asta cu întoarcerea în timp și invers, a folosit-o, parcă, unu’ Schwarzenegger, cu scopul precis să-l termine pe strămoșul dușmanului său de moarte, pentru ca acesta să nu se mai nască și să nu mai salveze lumea. Vă dați seama unde bate (câmpii) Adrian Munteanu de la Cluj? Care, trebuie să spun, e și producător și regizor și actor și scenarist și... mai tare ca Sergiu Nicolaescu!

Dar și din viitor se duce în trecut un președinte de consiliu local, care cam trăgea mâța de coadă la locul de muncă, trimis de bunicul lui, venit în viitor.

S-au făcut filme celebre, unele foarte bune, cu mașinațiunea asta. Ce m-a surprins aici, neplăcut, desigur, a fost că, în timp ce fetele, ajunse în 2015, nu aveau nici-o tresărire privind tehnologia modernă, doar că nu știau să formeze un număr pe mobilul cu touchscreen, „politicianul” era foarte speriat, adică nu că arăta speriat, dar așa spunea el, și mai spunea că nu înțelege nimic, deși bunică-su îi spusese că este vorba de o schimbare reciprocă de secole, ca să iasă el din niște încurcături de prin 1940. Ba mai mult, fetele se arătau entuziasmate de „noul Cluj”, în timp ce „directorul de imagine”, probabil tot Adrian Munteanu, arăta vechile clădiri ale orașului. Aș mai fi zis, dacă erau „clădiri din beton și sticlă”, ca-n București, de te-apucă groaza!

Una din gemene ajunge să fie căsătorită, sau p-aproape, cu un general nazist și avea bodyguardul, sau valetul, n-are importanță, ca amant, și nu știu cum drac’ se face că amantul o surprinde cu neamțul și-l împușcă. Așa că rolul ăstuia se cam încheie aici! Deși se spune pe internet că era atașat militar în România, ceea ce din film nu rezultă.

Cealaltă fată, care spunea în film că e actriță, deși putea rămâne manechin, sau fotomodel, ca în realitate, se duce să se angajeze la crâșma lui Munteanu. Aici am să insist puțin, așa d’un par egzamplu de scenariu și regie. Fata arăta bine, am zis, top-model în realitate, iar scenaristul/regizor s-a gândit să fructifice acest lucru. Cinematografic, desigur! Așa că, fata vine să se angajeze. Barmanul îl anunță telefonic pe „șefu”, dar acesta era foarte șucărit că niște vandali i-au spart parbrizul. Al mașinii, se înțelege! Așa că-i zice că de ce-l fute, scuzați, la cap, că nu el se ocupă de angajări. Păi atunci de ce a dat anunțul? Sau poate lipsea șefa serviciului personal al crâșmei! Când vine, îi reproșează barmanului că de ce nu i-a spus că arată așa de bine. Fata! Deși n-am văzut când a apucat s-o vadă... Oricum, îi dă un avans. Fetei! La salariu, desigur!

Pe scurt, ca să nu rezulte un film de 4 ore și să n-aibă cum îl difuza, scenaristul trebuia să prevadă, iar regizorul să găsească, un barman căruia i se încrucișează ochii când vede o fată trăsnet, iar șeful trebuia să cadă în fund. N-ar mai fi fost necesară spargerea parbrizului, care, oricum, la bugetul filmului, nu și-au permis decât s-o spună, nu s-o și facă. Astfel, nu mai erau necesasre nici înjurăturile, iar filmul era fix pentru copii.

Unele lucruri le-am înțeles și eu mai apoi, de pe internet. De exemplu, că titlul este Răzbunarea țigăncii - Pălăria fatală și nazistul! Adică prima parte! Și că urmează partea a doua, care tot n-am înțeles cum se va numi.

Cineva își punea problema dacă filmul e parodie sau comedie. E varză! Și nu spun asta cu răutate, ci compasiune pentru dl Munteanu, care crede că cineaștii profesioniști îl sapă de invidie, dă vina pe distribuitor, pe dușmanul de clasă și adversarul politic. Dacă intervine cu explicații cum și ce trebuie să vedem în filmul lui, s-a dus dracu’ tot! Face marea greșeală că se încrede în aprecierile favorabile ale prietenilor, care, ca și autorul, se pare că au văzut puține filme la viața lor, și nu pe cele mai bune, și mai și suferă de patriotism local! ! Filmul nu se face cu aluzii „fine”, trimiteri „subtile”, sau „omagii” aduse înaintașilor. Are alte ingrediente!

Cât privește dilema comedie/parodie, aici e grav! Ca să faci comedie, nu trebuie să urmezi o facultate din Cluj sau București. Nu asta îi reproșez dlui Munteanu. Ci trebuie să ai simțul umorului și să vezi multe, foarte multe comedii. Apoi, să nu faci ce s-a mai făcut! După atâtea seriale românești și filme cu țigani, nu mai poți face românul să râdă la o interpretare teatrală, forțată, dacă nu vii și cu ceva nou.
Ca să parodiezi, trebuie să ai ce. Pentru că filmul parodie parodiază filme!

Acum să spun și două vorbe de bine despre filmul dlui Munteanu. Ar fi muzica veche, românească, și ceva obiecte și costume de epocă. Nu că m-aș pricepe, dar p-astea le-am remarcat și eu! Iar ca sfaturi, să mai facă film, dacă are ceva de spus, și să nu mai aducă omagii cineaștilor celebri, că se răsucesc bieții de ei în morminte!

Nu știu dacă mă va înțelege dl Munteanu, dar măcar celor care încă nu au realizat un „film independent”, am să le spun o povestioară, pe scurt.

Zice că un băiețel, la țară, îi tot stresa pe părinți cu întrebarea cum se fac copiii. Aceștia l-au trimis afară, în curte, unde bunica frământa niște cozonaci, într-o „bucătărie de vară”. Uite, dintr-o bucățică de aluat, i-a răspuns aceasta, o pui într-un loc știut numai de tine, și va crește, ca și cozonacii mei. Băiețelul a furat o bucățică de aluat și a ascuns-o în spatele casei, într-un frunziș. După câteva zile, a găsit în locul acesteia un gândac mare, negru. L-a luat protector în pumn, l-a ridicat și i-a șoptit: „Ești urât, mă, ești urât, da’ ești al meu!”

Și ar mai fi una, cu șoricelul degerat peste care cade o balegă caldă, dar îi rămâne codița afară și pisica i-o vede. Morala: nu întotdeauna cine te bagă în c..., îți vrea răul, și nu întotdeauna cine te scoate, îți vrea binele!