Oaza de Muzica Clasica

[carmen_angelus_romila]

Muzica clasica ramane principala piatra de temelie al acestei inepuizabile arte.

[klute]

Paul Constantinescu - Oratoriul bizantin de Crăciun "Nașterea Domnului"

[klute]

Un pedagog de școală nouă (Anatol Vieru)

[1MicuCelUmilSiViril]

Multumesc pentru pedagog, klute!

Josef Rheinberger - Overture To Schiller's Demetrius op 110
https://www.youtube.com/watch?v=7PwcaR4UOFY

[klute]

Să fii iubit și să nu care cumva să te schimbi!

[1MicuCelUmilSiViril]

Iti multumesc foarte mult pentru tot, klute!
Numai bine si din partea mea!
A. Dvorak - Simfonia Nr. 9, "From the New World" - IV
https://www.youtube.com/watch?v=KtE3P8Z15Pk

[1MicuCelUmilSiViril]

Hai, sa facem a primavara!
Frederick Delius - Spring Morning
https://www.youtube.com/watch?v=z36zKAB0tnI

[victor_homescu]

Sir Yehudi Menuhin (22 aprilie 1916-12 martie 1999),primeste titlul de lord decernat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.violinist şi dirijor fabulos,o carieră longevivă,peste 70 de ani,de la varsta de 11 ani,1927 elevul lui George Enescu,,în memorii*Calatorie neterminata (Unfinished Journey)*,1980,**Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea.Prima dată l-am auzit pe George Enescu la San Francisco,pe când eram doar un mic copil;nu l-am întîlnit atunci,dar am fost profund impresionat.Era atît de romantic,o figură impunătoare,și a cântat dumnezeiește în închipuirea mea.Enescu a fost cel care mi-a aprins imaginaţia,deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach.Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii.Ceea ce am primit de la el,prin exemplu,nu prin cuvinte,a fost aptitudinea de a transforma nota într-un mesaj vital,de a da formă,înţeles frazei,de a da viaţă muzicii.Enescu m-a purtat pe piscurile concepţiei sale despre muzică.De ani buni îmi răsună în urechi vocea sa.Câteodată îl auzeam rostind cuvinte,dar de cele mai multe ori vorbirea lui era muzică;Chiar şi cele mai simple indicaţii căpătau greutate şi valoare, subliniind o dată în plus sensibilitatea,bogăţia muzicalităţii sale şi amintindu-mi de fiecare dată câtă dreptate am avut de a mă încrede în el,cât de norocos am fost să-l am drept călăuză.Azi,influenţa lui directă asupra mea este înrădăcinată în însăşi concepţia pe care o am asupra lucrurilor.Stiu că tot ceea ce fac poartă pecetea sa.Nici o carte nu poate surprinde cu fidelitate un om de o asemenea maretie si noblete,insufletit mereu de un geniu creator,fie ca vorbea,preda,canta la vioara ori la pian si mai cu seama atunci cand compunea.**
***
Un om cu o minte enciclopedica,o minte care nu uita niciodata nimic din ce a citit,auzit ori a vazut,un om in stare sa-si aminteasca instantaneu si sa interpreteze in modul cel mai incandescent cu putinta orice lucrare de la Bach si Wagner pana la Bartok,un om plin de umor si un filozof cu o gandire profunda,o minte ingemanata cu inima cea mai generoasa si lipsita de egoism,Enescu ramane pentru mine cea mai extraordinara fiinta omeneasca,cel mai mare muzician si cea mai puternica influenta exercitata vreodata asupra mea.
***
*Enescu făcea muzică.Am realizat că putea scoate la lumină,așa cum au darul dirijorii buni ,că putea scoate totul dintr-o orchestră,cu dragoste și dăruire cîntînd doar împreună;era suficient să se afle în fața orchestrei,avînd întreaga muzică în minte.Toate orchestrele îl adorau,a fost iubit de Philadelphia Orchestra,orchestrele britanice îl îndrăgeau,era de-a dreptul extraordinar.
***
*Aseară în cadrul concertului dat de Orchestra Filarmonică de Stat „George Enescu“,dirijată de George Georgescu a avut loc şi cel mai însemnat eveniment al festivalului.După ce marele violonist american Yehudi Menuhin a interpretat,cu acea trăire nobilă şi profundă care-i este caracteristică,Concertul de Brahms,pe estrada Ateneului a apărut şi David Oistrah.Cei doi mari violonişti ai lumii s-au întâlnit la Bucureşti şi,pentru a cinsti memoria lui George Enescu,au cântat împreună Dublul concert pentru două viori şi orchestră de Johann Sebastian Bach,pe care fiecare dintre ei l-a executat în trecut alături de genialul muzician român.A fost un eveniment de semnificaţii impresionante şi toţi cei prezenţi în sala Ateneului au simţit că trăiesc clipe aproape unice.Este cutremurător să asculţi această capodoperă a literaturii violonistice universale tălmăcită cu asemenea înţeleaptă şi generoasă artă.Dar desfătarea estetică este sporită de simbolul acestui act,care dovedeşte că adevăraţii artişti se dăruiesc,aşa cum spunea Enescu,„nu pentru a învinge,ci pentru a sluji“.David Oistrah şi Yehudi Menuhin au slujit arta unul alături de celălalt in acest eveniment artistic,de însemnătate mondială,care va purta pretutindeni faima primului Concurs şi Festival Internaţional George Enescu.*/Ada Brumaru(Emisiunea „Cronica Festivalului“,19 septembrie 1958,Arhiva SRR, „Emisiuni muzicale 1958“)
***
Yehudi Menuhin,in memoria celui ce i-a fost dascal,maestru si prieten „pentru mine,Enescu va rămâne întotdeauna una dintre minunile lumii”.



https://www.youtube.com/watch?v=Dagrn_9V4jE

[victor_homescu]

=Sunt 7 ani plus un secol,născut la 28 iunie 1912,Sergiu Celibidache,moare la 14 august 1996,la reședința sa din La Neuville-sur-Essonne,un genial artist cu triplă identitate culturală-română,franceză şi germană,urmează si cursuri de filosofie si matematici,avea să înveţe la una dintre cele mai mari şcoli muzicale din lume,Hochschule für Musik din Berlin şi să facă o carieră internațională fără egal,care a durat cinci decenii,a devenit,în 1945,directorul general al Filarmonicii din Berlin,in 1948,Celibidache conduce si o altă orchestră de prestigiu-London Philharmonic Orchestra,anii 1953 şi 1988 a primit Premiul Internaţional de Muzică Léonie-Sonning,în 1954 a fost distins cu Crucea de Merit a Federaţiei pentru Meritele obţinute cu ocazia reconstruirii Orchestrei Filarmonice din Berlin după război,1970 numit Cavaler al Ordinului Vasa în Stockholm,iar în 1995 este numit Comandor al Artelor și Literelor de către Guvernul Francez,în viata are un singur discurs ce a avut loc in Aula Magna a Universității Ludwig-Maximilian,la 21 iunie 1985,la Munchen,Celibidache isi apara convingerile de a nu înregistra discuri,inclusiv in fata membrilor de familie,spune intr-un prim interviu,1980,realizat de Radu Gheciu**Eu cred că muzica are trei dimensiuni.Între mine,executant şi dumneata,ascultător,intervine acustica cu toate legile ei.Eu dirijez într-o anumită sală,cu o anumită acustică.Dumneata îţi iei discul şi îl asculţi acasă,într-o sufragerie,într-un hol sau în baie.Mediul este cu totul altul.Impresia artistică va fi şi ea diferită.Discul conţine efecte sonore străine de realitatea unei audiţii directe din sala de concert,indiferent de calitatea înregistrărilor.Apariţia acestuia distruge orice iniţiativă creatoare şi spontana**,ulterior,in anul 1995,pentru Europa Libera,intervievat de Eskenasy Victor,artistul afirma**Nu-i niciun disc autorizat de mine.În viaţa mea n-am autorizat un disc!Eu am făcut altceva.Din cauză că avem probleme materiale cu orchestra şi eu am aicea muzicieni pe care nu pot să-i plătesc la valoarea lor,deci trebuie să asigur undeva un câştig lateral,afară de leafa lui din orchestră.Or,pentru asta trebuie inventat ceva.Şi am descoperit că se pot vinde spectacole,Celibidache cu a 9-a de Bruckner.Asta e un spectacol.De muzică nu există urmă în această înregistrare.Nu există urmă,îţi spun eu domnule,sincer,n-am niciun fel de nevoie ca dumneata să mă accepţi,să mă mângâi,să mă consolezi.Nu!Nu există urmă!Dar,ai văzut ce degete are Celibidache?Ochii i-ai văzut?Ai văzut cum face asta?Se vinde un spectacol.Şi în felul ăsta câştigă orchestra nişte bani pe care altfel nu are cum să-i vadă în viaţa lor.Noi trăim într-un oraş mic.München-ul e un oraş foarte mic,nu există televiziune,noi n-avem producţii de astea laterale. Discuri nu există.Aşa că este un motiv material,absolut.Şi marea iluzie este că dacă crezi că eu îmi aştept ceva muzical de la casetele pe care le-am făcut eşti un om care absolut n-ai înţeles cum funcţionez eu şi nici cum funcţionează muzica**
***
Sergiu Celibidache în interviu pentru Radio Europa Liberă,realizat la Filarmonica din München,9 martie 1995,document sonor păstrat în Arhiva RFE Hoover,**Care-s progresele care s-au făcut?Sau creat noi armonice,adică se pot percepe azi armonice care înainte,cu aparatele vechi,nu se percepeau.Dar astăzi o treime din elementele care ies din maşină nu sunt de natură omenească.Însăşi masa microfonului face"neben Enscherange",nu rămâne neutrală să perceapă şi să dea mai departe ce a perceput.Din contră,ea îşi combină,prin faptul că ea însăşi este o masă care sună,şi care are"neben fenomene",asta se cheamă epiphenomene,îşi combină ale ei cu astea care le faci dumneatale.Or,nu există sistem mai total de distrugere a omului decât să îi omori spontaneitatea cu un lucru fixat dinainte de maşină.Dumneata nu spui odată pe zi,"Bună ziua" la fel.Din cauza asta eşti viu.Şi din cauza asta creatorii ?* la Mozart,?* la Haydn,vezi,în fiecare moment este ceva extraordinar,ceva care n-a mai fost înainte.Unicitatea momentului,asta e salvată numai de spontaneitate. Or,maşina ce poate să facă?Să standardizeze!De când avem maşini,n-avem dirijori,Domnule!Nu există dirijori astăzi pe lume.Nu vă daţi seama de asta.Nu există!Unde sunt pianiştii?Când am sosit eu la Berlin erau zece dirijori unul mai bun ca altul.Şi astăzi,unde sunt?De ce?În schimb avem toate discurile.Avem 104 imprimări ale a cincei simfonii de Beethoven.Vai,ce colosală acţiune?Vai,ce realizări muzicale?Cât suntem de muzicali.Ei vezi,asta este!Numai un surd poate propune asta.Şi dumneata nu eşti surd,eşti numai prost orientat.Pentru că şi în dumneata există un om liber,spontan-liber şi capabil să perceapă farmecul sunetului.Şi în dumneata.Eu nu te cunosc,dar nu există deosebirea pe care dumneata o crezi.Deosebirea vine din faptul că,capul dumitale funcţionează altfel.De altfel,toate influenţele pe care le-ai asimilat au trecut prin cap.Alelalte care nu trec prin cap,nici într-un caz nu se vor strica.**
&
"Dragă, de cântat putem toţi,toată lumea poate să cânte.Nu mai cântă nimeni astăzi pentru că se cântă pentru noi."


https://adevarul.ro/cultura/istorie/...73e/index.html


https://www.youtube.com/watch?v=gy5Ve3338-E

[victor_homescu]

-1881,George Enescu,al optulea copil al Eneştilor,în actul de naștere,făcut pe 9 august,scrie Gheorghe “s-a născut alaltăeri”,Liveni-Vârnav,anume pe 7 august-stil vechi,începe să cânte la vioară la vârsta de 4 ani,primele sale încercări de compoziţie la 5-6 ani,la 9 ani vorbea deja engleza,franceza și germana,la 11 ani termina Conservaiorul din Viena cu nota excelent" si "Gesellschaftsmedaille"/**Eram,dacă-mi amintesc bine,un copil silitor şi chiar destul de conştiincios.La patru ani ştiam să citesc,să scriu,să adun şi să scad.Nu era meritul meu,căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile,mai cu seamă de cele brutale;le găseam nefolositoare,având simţământul că pierd timpul;fugeam de zgomot şi de vulgaritate,iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii.Ciudat copil,nu?La 6 ani făceam portrete și peisagii.Opoziția culorilor îmi dădea senzații tot atât de înfiorătoare ca și sunetele.Dacă aș îndrăzni să mă plâng aș face-o pentru a spune că nu am fost un copil răsfățat,ci un copil adorat până la exces,până la sufocare.Când mă gândesc la copilărie,simt încă în jurul meu vigilența înspăimântată în care am crescut.Eram ferit de cele mai mici pericole,la cea dintâi alarmă tremurau pentru mine.În această căldură de seră,sufocantă și tensionată,m-am maturizat prea repede.Și,dacă astăzi sunt un bărbat hipersensibil,un fel de jupuit de viu,explicația cred că trebuie căutată în copilăria mea.**(Bernard Gavoty -"Amintirile lui George Enescu")-
***
Tragedia sofocliana, Oedipul enescian : "Visez la o muzica asemanatoare cu tarmurile insulelor din marile grecesti.Tarmuri abrupte sau armonioase, neted desenate, goale, aride, farä un copac;siluete puternice,ce se profileaza pe mare,pe cerul albastru.As vrea s?* ma inspir de la natura aceea, sa scriu o muzica esentiala, o muzica de contururi simple si marete",În 1936,pe 13 martie, a avut loc pe scena Operei Mari din Paris, Academia Nationala de muzica, premiera operei Oedip, prima lucrare muzicala pentru scena a unui roman, pe un libret de Edmond Fleg, la pupitru Philippe Gaubert, compozitor si dirijor de mare notorietate, un succes răsunător la public si critici ("Veritabila capodopera clasica, in intelesul cel mai nobil al termenului, adica loc geometric unde pasiunea si ratiunea, inima, inteligenta, abstratul si concretul, se intalnesc pe planul asa de rar atins unde toate lucrurile ne apar ca aspecte diferite ale unui singur acelas fenomen", scrie Henri Prunières,in "Le Temps", 2 Mai 1936)
***
"Mărturii despre Enescu"-lucrarea invățătorului Iscu-Lăcătușu Vasile-;bucătăreasa de la Tescani-Maria Surugiu:**Noi,cei de la conac,îi spuneam Maestru,iar oamenii din sat: „Domnul Maestru’’.Era un om de o modestie rară.Dimineaţa,când ieşea la o mică plimbare prin grădină,el dădea primul bineţe.Era blând şi nu ridica niciodată glasul,orice s-ar fi întâmplat.O dată am vrut să-i sărut mâna şi el s-a înroşit,îndepărtându-mă cu blândeţe:"Nu se cade,Mărioară,mi-a zis.Eu sunt muzicant nu preot.’’.Îi plăcea mai mult să asculte,iar dacă încercai să-l lauzi,se ruşina.Într-o zi,mi-aduc aminte c-a venit la conac un grup de studenţi de la Conservator.Maestrul a ieşit în pridvor şi,privindu-i cu o milă nespusă,i-a dojenit:„De ce aţi bătut atâta drum de la Bucureşti?Aţi venit să vedeţi un lăutar?”Maestrul Enescu iubea oamenii,dar îi plăcea să trăiască retras.Ziua stătea în camera lui.Închidea uşile capitonate şi cânta la orgă.Odată m-a chemat la el şi-a început să-mi cânte. Eu n-am rezistat prea mult şi am vrut să plec.„De ce pleci,Mărioară,nu-ţi place?’’„Îmi place,i-am răspuns,dar nu înţeleg nimic.Maestrul a zâmbit,mi-a dat dreptate şi apoi a reînceput să cânte,explicându-mi."Acum frunzele cad.Auzi cumsună izvorul?’’ (..)Domniţa Cantacuzino îl sorbea din ochi.Îl iubea nespus şi se uita la el ca la o icoană. Altcumva era foarte mândră.În fiecare zi slujnica trebuia să-i spele şi să-i calce cămaşa de noapte,iar în baia ei nu avea voie să intre nimeni,nici măcar Maestrul,care folosea fără să se supere baia comună.Şi el o iubea,chit că mai fusese căsătorită şi mai avea doi copii.Domniţa era frumoasă,iar când primea musafiri,strălucea.Îşi punea o mantie lungă şi se machia bogat,având grijă să-şi acopere cicatricea de arsură pe care o căpătase într-un accident.În casă, Maestrul era tratat ca un zeu.Doar Tescăniţa,(mama Domniţei) nu-l prea înghiţea.Ea nu fusese niciodată de acord cu fiica ei să-şi lege viaţa de un muzicant. Era zgârcită şi capricioasă,iar când avea ocazia,îl mai înţepa cu o vorbă,încât Maestrul a zis la un moment dat,cu puţin năduf:„Aşa mi-e destinul!Dimineaţa sunt Gheorghe de la Fălticeni,seara,când mă aşez la pian,sunt marele Enescu’’.O altă minune e că Maria Cantacuzino îşi luase numele de Enescu.Adevărul este altul.Domniţa nu voia să se căsătorească oficial,convinsă fiind că asupra ei şi a familiei sale pluteşte un blestem al iubiriirimul soţ (Cantacuzino) murise într-un accident de maşină.Bâzu,fiul cel mare,murise şi el,prăbuşindu-se cu avionul pe care îl pilota,Nely (sora Domniţei) îşi pierduse minţile în urma iubirii neîmpărtăşite.Chiar bătrânul Tescanu traversase în tinereţe o mare decepţie amoroasă.(.)Cea care ţinea treburile casei şi socoteala moşiei era Tescăniţa,o femeie energică şi dintr-o bucată.Când maestrul lucra toţi ai casei păşeau în vârful picioarelor,de parcă ar fi săvârşit o liturghie.Până şi zvăpăiata de Alice (fiica Domniţei) îşi invita prietenii de colegiu departe de conac,la câte o petrecere câmpenească.Alături,în camera de oaspeţi,în aceeaşi linişte de sanctuar,minunatul om Mihail Jora descifra partituri muzicale împreună cu soţia sa care,deşi era complet surdă, era o pianistă redutabilă.La prânz salonul se anima.Mulţumit de munca lui de până atunci,Enescu devenea brusc volubil,schimba câteva vorbe cu personalul conacului şi le oferea mici sume de bani.Deşi părăsea rar casa,Enescu era primit cum se cuvine de către ţărani.Nu înţelegeau ei prea bine de ce i se spune Maestru,dar ştiau că toată lumea avea de câştigat din prezenţa lui.Unii lucrau la conac.Domniţa adusese cu ajutorul Reginei Maria instalaţii din Anglia şi deschisese pentru femeile din sat o făbricuţă de ţesut covoare,aveau uzină electrică,aveau drum asfaltat.Într-o zi de pomenire a morţilor, Maestrul i-a adunat pe toţi slujitorii casei, dând creştineşte,fiecăruia câte un bănuţ şi un strugure de sufletul părinţilor lui.Bogăţia nu-l schimbase.În străfunduri îşi cunoştea prea bine şi datoria şi obârşia sa ţărănească.**

http://www.memoria.ro/marturii/domen...zV344law-X-sIA


https://www.youtube.com/watch?v=qdGh5UqbbuA

[victor_homescu]

"Cea renumită prin graţie şi farmec”,astfel s-ar traduce Hariclea,nume de origine greacă,a cerut,si avea a se compune,în actul al II-lea din Tosca,"Visi d’Arte,Visi d’Amore"/**Scumpa doamna Darclee,puternica mea dorinta de a se reprezenta Tosca,dupa Roma,si la Scala e pe cale de realizare daca anumite dificultati de ordin financiar` se vor aplana.O mare artista pe care o cunosc si cu atat mai mult dumneavoastra,ar trebui sa ajunga la o intelegere cu directia Scalei.Oare va fi posibil?De aceasta depinde si este conditionata prezentarea operei mele in acest teatru.Daca randurile mele vor avea ecou in sufletul dumneavoastra,va rog sa ma instiintati si v-as fi recunoscator,Giacomo Puccini care va trimite multe si cordiale salutari**(..)**Puccini mi-a trimis manuscrisul operei Tosca,a cărei premieră urma să aibă loc în curând cu tenorul de Marchi și baritonul Giraldoni,sub direcția de orchestră a lui Mugnone.Peste câteva zile întâlnindu-l pe Puccini,i-am spus că mi-a plăcut Tosca foarte mult,dar că eu nu am nici o bucată mai de efect.El a recunoscut lacuna și a scris pentru mine Visi d Arte**,Hariclea Darclee,
***
Nicolae Carandino,scriitor,gazetar şi critic de teatru-în cartea „Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée"-publicată în 1939,prima carte dedicata artistei/**De Marchi execută admirabil prima romanță.Încheie cu acei si bemoli care îi transformă vocea,o argintează.Se aud în sală primele aplauze.Dar atât de timide.Dar atât de reci.Nici finalul la Te Deum nu obține efectul scontat.Actul sfârșește,în ciuda eforturilor lui Giraldoni, într-o atmosferă glacială.Publicul era departe de a fi cucerit..Dar se întâmplă un lucru nemaipomenit.Darclée își ridică fața brăzdată de lacrimi,de pe perne.Ochii ei,ca două pansele negre,se plimbă,o clipă, îndurerați,deasupra publicului.Și tăcerea grea de faptă se sfâșie.Se aude pentru întâia oară Vissi d’arte, vissi d’amore,romanța pe care,în cinstea marii Darclée,o scrisese Puccini.Interpreta își plătește datoria de recunoștință față de autor,făcând să triumfe Tosca.La ultima notă toată lumea s-a ridicat în picioare.Toată lumea aplaudă.Titlurile gazetelor de a doua zi au anunțat în cinci vorbe scurte ceea ce s-a întâmplat- „Darclée ha salvato la Tosca"
***
*Cand am cunoscut-o pe Hariclea Darclee la hotelul bucurestean care i-a fost ultimul camin intr-o lume indiferenta la antecedentele sale glorioase,stiam prea putin despre ceea ce ea insemnase in teatrul de opera mondial.Ii citisem insa numele in extrasul de pian al operei Tosca a lui Puccini,unde figureaza ca prima interpreta a rolului titular cu prilejul premierei absolute din 1900 de la Teatrul Constanzi din Roma.La sfarsitul anului 1938 am vizitat-o pe Darclee,cu recomandarea lui Victor Eftimiu,la hotelul Bratu de pe Calea Grivitei.Am batut timid la usa camerei de hotel,dupa ce imi anuntasem vizita prin cateva randuri stangace,lasate in ajun la portar cu biletul de vizita al lui Eftimiu.O rugasem pe fosta cantareata incarcata de atata glorie sa pregateasca poze,afise,programe,coresponenta si taieturi din ziare pentru a putea scrie despre ea deocamdata cateva articole la revista clujeana al carei colaborator eram de multi ani.Hariclea Darclee mi-a vorbit pe un ton simplu si obiectiv despre trecutul ei.N-a fost nevoie sa-i pun intrebari,fiindca stia ce si cat sa impartaseasca pentru a oferi o imagine despre ceea ce fusese si savarsise.Artista aceasta,sarbatorita candva pe cele mai importante scene lirice din doua continente,nu-si pierduse in intregime,nici in pragul varstei de optzeci de ani,farmecul de odinioara.Avea inca ceva tonic in fiinta ei,un optimism nealterat de tangentele traiului modest pe care il ducea.Ba avea pe deasupra si umor,ceea ce denota o inteligenta neobisnuita.Am rasfoit febril teancurile de ziare italiene, spaniole,portugheze si franceze pe care mi le-a pus la dispozitie.Am citit telegrame omagiale, ode in mai multe limbi adresate cantaretei celebre.Am atins emotionat filele ingalbenite cu scrisul si semnatura lui Verdi,Gounod,Puccini,Massenet,Saint Saenes,Caruso, Sarah Bernhardt pe ele.Darclee depana povestea propriei sale vieti cu o detasare care era mai miscatoare decat senzatia de tristete iscata de depanarea aducerilor aminte.Retin din decuparile cercetate o fraza dintr-un ziar portughez de pe la inceputul secolului:"in tot ce face, Darclee pune un mare friu".Pe friul acesta Darclee mai era stapana si la data cand am cunoscut-o:o calitate de pret a oamenilor care nu traiesc meschin doar pentru sine,ci se daruiesc generos semenilor lor,vietii din jur.Isi invatase rolurile cu o rabdare infinita Rabdarea n-o parasise nici la varsta definitivei renuntari la bucuriile vietii:ea o ajuta sa surada,sa fie amabila si atenta,sa se poata gandi si la maine. Darcleeisi pastra amintirile pe un raft al dulapului din hotel,in mici teancuri legate cu panglici,in doua valize.Stia ca ele sunt un fragment nepretuit al istoriei teatrului de opera european si romanesc din perioada 1890-1920.Probabil mai spera sa-si scrie memoriile sau poate chiar sa foloseasca insemnarile si observatiile sale profesionale la alcatuirea unei metode de canto.Ar fi fost,fara indoiala,un document de mare valoare si,in acelasi timp,un ghid nepretuit pentru viitorii artisti vocali*/Bucuresti 1938,(George Sbarcea,“Intalniri cu muzicieni ai secolului XX”,Editura Muzicala)
***
“Marea artista s-a daruit vietii si artei.In tot ce s-a perindat ochilor nostri: documente,ravase si parfumul volatilizat,scris de cerneala decolorata,flori pale si farimitate,in tot ce insemna un tezaur de neasemuit pentru o femeie si o artista,n-a tinut sa staruiasca decat asupra unei mindre marturiiretutindeni si intotdeauna s-a simtit romanca,a ramas romanca!”/scrie Cezar Petrescu
***
*Celebritatea,gloria sunt că strălucirea metalelor.Se datorează luminii din jur.Dacă s-ar putea,le-aș mai cuceri o dată*,Hariclea Darclée


https://www.youtube.com/watch?v=KmGF...Wd14Dmsvti1PHA


https://www.forbes.ro/darclee-privig...0u0wvze5c3T6Nk

[1MicuCelUmilSiViril]

Nu am mai ajuns de mult pe aici, vai, vai vai!
Iata o ceva care imi place foarte mult, nu stiu de ce! Voi stiti, cumva?
Auditie si vizionare placute!
https://www.youtube.com/watch?v=gO0F-An2MZw

[1MicuCelUmilSiViril]

Ligeti: Concert Românesc
https://www.youtube.com/watch?v=hzKHTadm-PA

[1MicuCelUmilSiViril]

Similitudini?
https://www.youtube.com/watch?v=GuGkpA5oICA

[1MicuCelUmilSiViril]

Totusi, imi fac „Visuri de iarnă”:
https://www.youtube.com/watch?v=KqD-X2_tXq0

[1MicuCelUmilSiViril]

Mai-Culita, ce-i acolo! Dramatism ca la alegeri!
https://www.youtube.com/watch?v=pZZkxLY9uqc

[1MicuCelUmilSiViril]

Pentru cine este interesat de o decoratiune pentru camera - o posibilitate e muzica de camera!
https://www.youtube.com/watch?v=UKV78TVW5a0

[1MicuCelUmilSiViril]

Revin cu nordicii pentru ca in anumite particularitati sunt mai putin cunoscuti.
Da si nu... e usor sa compui la Cercul Polar, sa dai mana in fiecare zi cu ursul si sa te invite la ceai ca sa te mai dezmortesti!
Sunt si alti compozitori buni in afara de Sibelius si Grieg.
Unul dintre ei e Nielsen. Cum e sa ai nume de fotbalist, sa nu fi jucat la BK Copenhaga si sa fi facut muzica?
https://www.youtube.com/watch?v=-E_yy28_4A4

[1MicuCelUmilSiViril]

Un extract de...oaie! Trebuie spus ca acest compozitor are si muzica joviala.
https://www.youtube.com/watch?v=uZl471prDj0
O rapsodie de-a lor nu seamana cu ale noastre. La ei sunt numai ape si ceata pe ape, asa e si muzica lor, in ceata! Cine stie peste ce mai dai! Sau peste cine! (Au si sirene, in ceata!) Cred ca, pe tarm, si farurile lor sunt faruri de ceata!
https://www.youtube.com/watch?v=FN-n-UzG_dg

[1MicuCelUmilSiViril]

Sara... banda merge struna, muzica in ea aduna sentimente si gandire, dorinte de implinire:
https://www.youtube.com/watch?v=olV9n3uhoME
Sau mai apropiat cinematografic:
https://www.youtube.com/watch?v=klPZIGQcrHA
si
https://www.youtube.com/watch?v=0YZJFvMssp0