Dupa dealuri

[Optimvs]

Vezi ca iar te-ai dat de gol apropo de clona pe care ai folosit-o in discutia despre avionul lui Coanda, cand te-ai facut cumplit de ras.

Cat despre context samd, argumentul era cu totul altul, si anume ca aia din juriul de la Cannes nu sunt niste sfinti care sa se situeze mai presus de manevre, coterii, intrigi de culise samd. Asta era ideea lui Mercutio, ca vezi-Doamne nu merge cu de-astea acolo.
Uite exemplul concret ca merge si inca apropo de un film infinit mai bun decat mizeria cu care a castigat Mungiu.

Nu te mai baga aiurea in discutie daca nici macar nu intelegi subiectul.

P.S. Daca n-ai habar de istorie macar nu te mai face de ras incercand sa acreditezi ideea ca relatiile franco-sovietice ar fi fost periclitate daca lua Nostagia Palme D'Or

[Redy]

Esti expert si in relatiile din Razboiul Rece acum. Amice, esti trist si obositor iar exemplul tau este aberant. Seringi in cap si treci mai departe.

Vezi ca iar te-ai dat de gol apropo de clona pe care ai folosit-o in discutia despre avionul lui Coanda, cand te-ai facut cumplit de ras.

Repeti obsesiv aceasi tampenie cu clona. Ia vezi poate gasesti un alt exemplu aberant care sa iti justifice conspiratia asta ca poate nici cei de pe cinemagia nu sunt sfinti si imi permit mie sa am clone. Ia vezi ce gasesti, de preferat example din perioada 1400-1600 ca sa fie veridice.

[Optimvs]

Imi pare rau ca trebuie sa ti-o spun, dar incultura ta nu e o calitate, ci dimpotriva

P.S. Aici nu mai e vorba de sfintenie ci de faptul ca nu-si bate nimeni capul cu deranjatii care au nevoie sa cante pe mai multe voci Decat cel mult pentru a rade nitel de ei

[Redy]

AI grija ca la cat de influent e Mungiu o sa vina dupa tine cum au venit sovieticii in 1983.

Norocul tau este ca sectiunea asta nu e moderata deloc. Pana si smile-urile sunt continut redundant la tine.

Vroiam sa ii cer unui moderator ca sa iti clarifice ca nu am nici o clona ca macar sa scoatem din discutie o fantezie din cele pe care le traiesti dar apoi am vazut ca pe aceasta sectiune exista threaduri precum: http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99630 deci daca si botilor de spam le este permis sa scrie aici atunci nu prea am de ce sa ma plang.

[Optimvs]

Din moment ce suferi in mod evident de boala care te OBLIGA sa incerci sa ai ultimul cuvant, indiferent cat de tare te-ai facut de ras , iti ofer posibilitatea sa-ti satisfaci fixatia.

Da-i bataie .

[Redy]

Dar vai, te-ai blocat si acum inventezi concursuri/boli ca sa uite lumea de tampeniile pe care le tot repeti sau pe care le aduci aici in discutie. Probabil crezi ca esti si perspicace sau ceva. Eu nu am nici o problema sa raspund trolilor ca tine si cum nici moderatori nu au nici o problema cu tine atunci la mai mare.

Asta cu concursul este noua inventie pe care o sa o repeti la infinit ? Sau este incercarea scolareasca de a ma opri in a observa prostiile despre care vorbesti? De film ai uitat de mult.

Dar daca tot veni vorba de concursurile pe care probabil le joci de unul singur in oglinda tin sa te asigur ca voi avea ultimul cuvant in final pentru ca nu trebuie sa iau medicamente la ore fixe cum probabil faci tu.

Hai, sa te vad de cate ori o sa insisti cu noua aberatie cu care ai venit in ultimul post. Baga mare.

[Tyybi1]

Dupa Dealuri:
Mie mi-a placut foarte mult filmul.

[rashaeg]

[b]IATA Scrisoarea deschisă a Tatianei Niculescu Bran către Cristian Mungiu (9 octombrie 2012, sursa contributors.ro /)[/B]


Dragă Cristian Mungiu,

nu-mi dau seama dacă să mă bucur sau să mă îngrijorez văzându-mi numele pe afișul recentului tău film premiat la Cannes, După dealuri. În luna octombrie a anului trecut, mi-ai propus să semnez un document numit Acord, prin care eu îți recunoșteam paternitatea scenariului, iar tu te angajai să menționezi sursa de inspirație a respectivului scenariu, adică romanele mele, Spovedanie la Tanacu și Cartea Judecătorilor, pe toate materialele de promovare a filmului, în țară și în străinătate. Se preciza în Acord și că nu am și nu voi avea pretenții de natură financiară legate de filmul care avea să rezulte din adaptarea cinematografică a romanelor mele.

De la semnarea acordului, ne-am mai întâlnit o singură dată, în luna martie, când m-ai invitat să văd un prim montaj al filmului pentru care am avut multe cuvinte de laudă. Remarcam atunci însă că, din păcate, îi lipsea o dimensiune spirituală. S-ar putea spune că era despre religie fără să aibă un Dumnezeu. De atunci încoace, mai ales în declarațiile tale publice, continuă să apară o ambiguitate care mă tem că nu e favorabilă destinului acestui film. În interviuri, (mai ales în străinătate), declari că filmul, care a luat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes, este inspirat dintr-un caz real care te-a preocupat ani de zile și despre care te-ai informat îndeaproape. Adesea, în aceleași interviuri, omiți sursa reală a filmului, adică romanele mai sus menționate. În schimb, în România, declari că ai făcut un film de ficțiune, fără legătură cu faptele și personajele reale ale întâmplării din 2005, de la Tanacu. În același timp, decizi ca prima vizionare a filmului, în România, să aibă loc la Vaslui, adică foarte aproape de locul real al întâmplărilor. Orice om de bună credință se întreabă ce ar trebui să înțeleagă : că ai făcut un film după un caz real și în urma unei scrupuloase anchete proprii sau că ai făcut un film de ficțiune inspirat de niște romane (și o piesă de teatru pusă în scenă de Andrei Șerban) ? În primul caz, e de neînțeles ce caută referirea la romane și numele autoarei lor pe genericul și afișul filmului, dacă filmul are la bază faptele reale, cercetate și reconstituite de tine. În al doilea caz, nu se înțelege ce legătură are filmul de ficțiune cu Vaslui, cu schimbul de replici cu un protopop local și cu un fapt divers din 2005, dacă filmul e adaptarea unor romane.

Chiar și pe scena Festivalului de la Cannes, în momentul premierii pentru cel mai bun scenariu, ai declarat că în spatele filmului tău s-ar afla nu niște cărți, ci niște oameni reali care au suferit și care nu trebuie uitați. La cine te refereai, de vreme ce ai făcut un film de ficțiune, fără legătură cu oameni și fapte reale ? Crainicul francez a precizat apoi că ai luat premiu pentru un scenariu bazat pe niște cărți… N-ar fi timpul să te hotărăști ?

Am citit, de asemenea, lectura pe care o dai în străinătate scenariului și pe care nu o împărtășesc : ar fi vorba despre liberul arbitru și dragostea dintre două femei, interzisă de practicile anacronice ale Bisericii. Sigur, orice regizor poate da operei sale orice interpretare, iar cea pe care ai ales-o se vinde cel mai bine în Occident. Nu numai biografia personajelor (preluată ca atare din cărți), dar chiar și filmul permit însă o lectură ceva mai subtilă : nu e vorba atât despre o dragoste interzisă, cât despre suferința și nevoia de afecțiune a unor copii mari, două fete crescute la orfelinat, cu identități sexuale mutilate de abuzuri și indiferență. Două ființe împovărate de un trecut chinuit, așadar, și nu două libertăți care își asumă profunzimea unui sentiment în ciuda oricăror prejudecăți.

Așteptând să decizi, în declarații, interviuri și prezentări, rolul și rostul menționării romanelor mele pe genericul filmului, prefer să nu văd versiunea finală, premiată la Cannes, care rulează pe 25 octombrie, în București.

Din fericire dragă de a participa