Guru
Join Date: Apr 2007
Posts: 559
|
„ Critica nu ma intereseaza deloc ”
MARIAN BACIU
L-am vizitat pe regizorul Sergiu Nicolaescu in biroul sediului UARF. Interviul pe care o sa il cititi va fi construit din trei parti, sau episoade. Sergiu Nicolaescu va atinge teme diverse plecand de la urmatoarele doua filme pe care vrea sa le inceapa in cursul anului 2008, trecand prin opiniile sale despre regulamentul concursului de la CNC, prima zi de filmare la "Mihai Viteazul", lupta dintre generatii, si nu in ultimul rand, cum au decurs filmarile la "Supravietuitorul".
Stiu ca in anul 2008 trebuie sa incepeti filmarile la doua filme: “Trenul mortii” si “Candele de zapada”. La inceputul lunii februarie va avea loc premiera filmului “Suprevietuitorul”. Va propuneti ca primele doua filme amintite sa le terminati intr-un singur an?
“Trenul Mortii”, este un scenariu foarte bun, dar despre razboi. Si cand spun de razboi, nu stiu daca noi, in Romania mai putem sa facem filme de tipul asta.
Va referiti la faptul ca pentru un astfel de film va fi nevoie de un buget mult mai mare, va fi nevoie de…
Nu ma refer atat la buget…
…oameni, personaje, efecte speciale?
…cat la oameni, la armata, la mijloace. Noi aveam in Romania lucruri extraordinare. Spre deosebire de SUA, unde la civili gasesti orice tip de avion care este in stare de functiune, adica zboara, nu este fier vechi. Noi nu mai avem nici un tip de avion IAR facut la Brasov. Noi nu avem acel tip de respect pentru lucrurile produse de noi intr-o anumita epoca. De exemplu, ma indoiesc de faptul ca noi mai avem senilate, tancuri… Am avut foarte multe in 1980. Tin minte ca am facut un film despre 23 august si acolo am avut foarte multe senilate, iar acestea erau utilaje depozitate din timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar erau in perfecta stare de functionare. Acum nu mai exista nimic. Nu mai exista arme, nu mai exista pusti, nu mai avem armata…
Si atunci unde le veti gasi, de unde le veti lua?
Astept niste raspunsuri si sunt pregatit sa incep filmarea cu cat mai putine cheltuieli, care nu vor fi chiar atat de putine. Primul deviz pe care l-am facut e cu mult depasit. M-am gandit la un moment dat ca va trebui sa merg si in Republica Moldova, pentru ca acolo mai exista armata si vorbesc limba romana. Asta, ca sa ma inteleg cu 1000 de oameni fara discutie.
Veti filma in Moldova tot filmul sau doar cateva secvente?
Doar anumite secvente. Am vorbit cu presedintele Voronin si mi-a promis ca o sa ma spijine in continuare, sper sa se tina de cuvant. Deci, exista si aceasta varianta. Ei mai au acolo armament rusesc, dar asta e partea de secret la care ma gandesc pentru realizarea filmului. Scenariul “Candele de zapada” este scris de Corneliu Vadim Tudor. In scenariu este vorba despre un fel de viata politica si dramaturgica.
Este vorba despre viata politica actuala?
Nu, este vorba despre secolul trecut. Ar fi foarte interesanta o trecere prin tot secolul. Si am gasit un personaj care poate reprezenta secolul trecut, e vorba de Venturia Goga. M-am gandit ca prin ea sa vad tot secolul trecut.
Ce gen de film va fi acest proiect?
Drama. Vreau sa spun ca secolul trecut a fost o drama cumplita. Dar sa vorbesc despre acest secol chiar merita, chiar daca nu voi avea spectatorii care vin la un film de actiune sau o comedie, dar merita…
In ultima vreme, spectatorii romani au inceput sa mearga la drame, la filme romantice…
Da, merg, sigur ca da. Dar sa fim seriosi, filmul cu cele mai multe incasari din ultimii patru ani este “Orient Expres”. Filmul acesta este o drama. Nu am avut premii, nu am avut nimic. Dar au venit foarte multi oameni sa-l vada. A fost un film foarte bine filmat si atunci oamenii au venit sa-l vada.
Filmul “15” a avut mult mai putini spectatori decat “Orient Expres”. Ce s-a intamplat?
Iti spun eu ce s-a intamplat. Este foarte interesant ce s-a intamplat cu filmul meu. Filmul “15” a fost prea devreme sa-l fac.
Totusi, trecusera 15 ani de la Revolutia din ’89. De ce spuneti ca a fost “prea devreme”?
Un asemenea film se face la 20-25 de ani.
Va referiti la public? Credeti ca publicul nu a fost pregatit pentru un asemenea subiect?
Nu, nu a fost…
Sau v-ati referit la critica de specialitate? Ati avut critici negative?
Nu, critica nu ma intereseaza deloc. Nu ma intereseaza. Critica de la noi din tara s-a deformat total. Fireste, ca exista printre ei oameni cinstiti si obiectivi profesional, dar…
Criticii nu mai au echilibru? Sau, mai bine zis, nu mai scriu obiectiv despre un film?
Nu! Ce echilibru? Nu! Din pacate, cei care sunt cinstiti nu au loc sa se poata manifesta, nu vreau sa dau nume, dar cei despre care iti vorbesc ca sunt deformati se pricep doar la fotbal, sa fim seriosi, ce sa vorbeasca ei despre filme?
Credeti ca cinematografiei romanesti ii face bine lupta aceasta dintre generatii, mai ales ca peste cativa ani, cei tineri vor deveni la randul lor batrani?
Sigur se va intampla asa ceva. Nu am nici o indoiala ca si ei vor ajunge la o varsta la care vor fi mult mai rai decat am fost noi. Lupta dintre generatii este o prostie. O sa ajungeti cu totii la acelasi rezultat la care am ajuns eu. La varsta mea, la intelepciunea mea… am facut totusi peste 60 de filme, nu-i de colo… Numai cu trei filme am avut public de peste 14 milioane de spectatori, cu fiecare in parte. Nu foloseste nimanui aceasta lupta, cred ca mai bine s-ar axa mai mult pe respect. Este loc pentru toata lumea.
“ Trebuie sa ne gandim si la filmul pentru public “
Pe scurt, actiunea filmului “Supravietuitorul” se petrece dupa al doilea razboi mondial, Comisarul Moldovan (Sergiu Nicolaescu / Petr Falc ) a facut ani grei de puscarie politica. Una din distractiile directorului inchisorii, un colonel sovietic, era sa-l oblige sa joace ruleta ruseasca. In urma gratierii, fostul comisar intra intr-un circuit international de jocuri de ruleta ruseasca organizate clandestin pentru o elita amatoare de spectacole extreme. In cele din urma, Comisarul ajunge sa joace ruleta incrucisata cu unul dintre amicii sai din tinerete. Ruleta incrucisata este cand doi oponenti trag unul intr-altul. In cele din urma, se pare ca lumea interlopa din Bucurestiul anului 1940 a disparut din oras.
Sustineti ca filmul “Supravietuitorul” va avea succes de casa. Sunteti multumit de film?
Filmul “Supravietuitorul” l-am terminat si cred ca este un film bun, sunetul dolby stereo l-am facut la Paris, si cred ca este un film care vine sa completeze seria de cinci filme despre comisarul Moldovan. Actiunea filmului se petrece in anii 1978 si are amintirii din anii 1940, 1946, 1960 si 1965. Actiunea filmului se petrece in trecut, a fost greu de realizat, din cauza asta bugetul filmului a fost scump, dar… filmul mi-a iesit. In primul rand am imensul avantaj ca este o perioada pe care am trait-o.
Dvs. jucati rolul principal? Am inteles ca pentru perioada aniilor 1940, 1946 ati folosit un actor ceh, Petr Falc.
Da, e adevarat. Dar am avut unii actori care au suferit ei niste transformari la chip. I-am intinerit, cum e Ion Dichiseanu care joaca atat tanar cat si batran, fie am gasit actori care sa semene foarte mult cu personajele din seriile anterioare. De exemplu, pentru Vladimir Gaitan am gasit un foarte bun actor, Cristian Motiu, care il interpreteaza foarte bine pe Gaitan tanar, este foarte interesant. Acolo unde am avut tineri am mers foarte bine, ei s-au integrat in personajul respectiv, majoritatea dintre ei au fost chiar copiii lor, cum e George Mihaita. E o reconstituire, si pana la urma e un film de epoca. Eu sper sa fie un film de succes si necesar pentru cinematografia noastra. Eu sunt partizanul marilor premii si ma bucur pentru ca Romania castiga mari premii internationale, dar, daca premiile acestea nu sunt urmate de mari succese de casa, de succes de public, n-am facut nimic. Trebuie sa ne gandim si la filmul de spectatori. Si eu cred ca din punctul asta de vedere, vine bine filmul “Supravietuitorul”. Ramane sa vedem aceasta confirmare pe 1 februarie, atunci cand o sa intre in cinematografele din Romania.
Cat au durat filmarile la “ Supravietuitorul”. Perioada de pregatire, filmarea propriu-zisa?
37 de zile a durat filmarea. In mod normal eu trebuia sa ies cu filmul in decembrie. A durat cu totul vreo sase luni. Am lucrat foarte repede. Si cel mai mult dureaza acum post-productia. Este infernal de lunga. Fiecare lucreaza cum vrea, cum nu vrea. A iesit bine. Este un film greu. Am filmat in Cehoslovacia, m-am intors, am filmat in Romania. Cu toata varsta pe care o am, eu am filmat repede…
Credeti ca in alte cinematografii exista lupta aceasta dintre generatii?
Nu, in alte cinematografii, cea franceza, americana, germana, acolo exista respect. Dar, uite sa-ti dau un exemplu catastrofal pentru cinematografia romanesca. Dai un concurs in care ti se dau niste bani imprumut pe care trebuie sa ii dai inapoi. Daca nu ii dai, iti confisca filmul peste 7 ani, deci din capul locului esti pus pe pozitie de hot sa furi si sa minti.
De ce?
Toti producatorii trebuie sa faca acelasi lucru: sa minta si sa faca film. Un concurs secret cu un scenariu secret, mi se pare cea mai tampita, absurda si stupida idee. Suntem singurii din Europa, poate in lume care avem asa ceva. Pentru ca numele regizorului este o garantie. Dar poti sa spui: “ Da’ domne, dar vine o varsta, in care oamenii cad ”. Da, sunt de acord sa iei trecutul, sa dai o nota pentru trecut si una pentru ultimile doua-trei filme. Acolo ne dam seama daca omul a cazut. Daca a cazut, a cazut!
Dar credeti ca ideea cu caderea este in regula? Cine poate sa-i spuna unui om ca din cauza varstei exista posibilitatea sa cada? Nu mi se pare corect!
Nu ti se pare, dar este real ce se intampla. Desi, oamenii (spectatorii) merg mai departe pe succesele filmelor din trecut. Cel putin asta este valabil pentru actori. Pentru regizori nici nu se discuta, dimpotriva. Este ciudat ca nimeni nu vorbeste de “Orient Express”. Este exemplul cel mai bun al unui regizor care merge foarte bine si astazi. Si va veni acum “Supravietuitorul”, si eu iti garantez ca voi avea succes record de spectatori. Este adevarat ca sunt colegi de-ai mei carora nu le mai merge. Cu toata admiratia pentru ei, dar sa schimbe genul! Este obligat sa schimbe genul. Si eu cand nu voi mai putea, voi schimba genul.
Dar, pana acum nu l-ati schimbat!
Nu l-am schimbat pentru ca am venit cu o drama. Sa fac un film cum este “Orient Express” si nu ma asteptam sa fie un succes de casa. Dar cu un subiect care stiu ca merge: Comisarul Moldovan! Cu filmul acesta trebuie sa fac dublu. Asta e logica! Dar iti spun alt lucru. Ministerul Culturii a facut un sondaj publicului romanesc si nominalizarile au fost clasificate astfel: Eminescu, Creanga si Nicolaescu. Nu poti sa arunci la cos un Pintilie, un Dan Pita, un Danieluc. Nu poti! Trebuie sa-i lasi sa faca filme in continuare. Eu zic asa: atunci cand ai gresit cu doua filme, atunci este un semn. Orice om are o cadere. La toti ne vine momentul caderii. Trebuie sa stim sa il suportam.
"Primul film pe care am vrut sa-l fac era o drama"
Va mai amintiti prima zi de filmare la filmul “Dacii”? Cu ce secventa ati inceput filmarea?
Sigur ca da. Era 11 mai 1969. Am filmat trecerea tinerilor. Au fost 2000 de figuranti. 2000 de figuranti! Si era primul meu film facut in viata mea.
Cum ati facut fata? Vi s-a facut frica? Este foarte greu sa conduci atata figuratie.
Domnule, mie nu mi-a fost greu. Acesta este adevarul! Am intrat, am facut ordine, s-au asezat lucrurile, am mers din plin. Era un concurs intre tinerii daci in fata unei cetati, da, 2000 de figuranti. A fost una dintre cele mai grele zile de filmare. Nu m-a intimidat niciodata multimea. Am condus 4000 – 5000 de oameni fara probleme. As sputea spune ca miscarile mele de trupe ii bat chiar si pe rusi. Si rusii au avut multi oameni, dar eu ii bat pe oricare dintre ei. La mine exista o miscare in cadru pe care tot timpul o fac masele de soldati. La rusi, soldatii mereu pleaca la lupta, se intorc de la lupta, dar niciodata nu se ciocnesc. Pentru ca este greu sa conduci o ciocnire, mai ales sa filmezi una. Pot sa iti spun ca pregateam o ciocnire intre doua grupe intr-un timp scurt. Pregatirea dura o ora, doua, poate chiar trei ore.
Pregatirea a durat foarte putin! Cum ati reusit sa tineti in frau atata figuratie?
Nu, lucram foarte repede, dar despartirea de ei intotdeauna era mult mai lunga. Eu nu am avut niciodata vreun accident. Sunt singurul regizor din lume in care armele erau adevarate. Sabiile adevarate, armurile adevarate. Nu exista regizor in viata care sa fi facut filmele istorice pe care le-am facut eu. Fara nici un accident si oricand, oricine le poate vedea. Ramai de-a dreptul uimit! Sigur ca vin altii din urma, se ocupa cu altceva. S-a luat un premiu. Cel mai mare premiu. Palme d’Or este unul dintre cele mai mari premii din lume. Fara discutie ca nu-l putem decat respecta si sa ne bucuram de un astfel de succes al cinematografiei romanesti. Chiar daca despre filmul acesta s-a spus ca nu stiu ce… Mie nu imi plac gainarii care cauta explicatii in orice, nu-i de colo sa iei un asemenea premiu. Eu nu sunt un festivalist. Eu nu am fost in viata mea decat la 3 festivaluri. Cu 60 – 70 de filme eu nu m-am dus decat la 3 festivaluri, sa fie clar. Nu am vrut sa ma duc! Am fost la Moscova cu “Mihai Viteazul”, unde in timpul proiectiei a sarit o bobina, era chiar secventa intrarii in Moldova. Am facut scandal, am oprit filmul, am dat inapoi si am reluat proiectia normal. 5000 de oameni au aplaudat, dar nu m-au iertat! Asta era o treaba facuta intentionat. Au vrut sa imi opreasca filmul. Cata obraznicie! Puteau sa spuna ca nu ma accepta, dar nu sa faca una ca asta! Ce, eram omul care sa taca?
Dupa revolutia din 1989 nu ati incercat sa participati la festivaluri internationale de film?
Dragul meu, eu stiu un om care a facut 2 filme si a participat la 107 festivaluri, timp de 7 ani. In fiecare luna filmul se ducea la festival. Din 107 festivaluri, sigur ca te intorci cu cel putin 20 de premii. Eu am considerat ca festivalurile nu pot sa fie decat pentru filme de exceptie, a unor oameni de exceptie sau pentru tineri. Din punctul asta de vedere, patind ceea ce am patit cu “Mihai Viteazul” am dispretuit festivalurile. Lucru rau! Nu este bine!
Si nu v-ati schimbat parerea?
Nu. Acum cred la fel. Bine poti sa spui ca nu am luat premii. Am luat niste premii. Bine ca nu am luat Palme d’Or-ul. Dar n-a fost sa fie!
Spre cine va indreptati atentia cu filmele Dvs.? Care este tinta Dvs.?
Tinta mea este publicul. Spre el ma indrept. Spre publicul de o anumita calitate. Nu numai succes de public, dar de o anumita calitate. Si in afara de asta, rolul care trebuie sa-l joace filmul. Eu am facut toate filmele istorice fara nici un compromis fata de regimul de atunci. A fost un fleac undeva, pe undeva, dar niciodata politic. Nu am luat niciodata cuvinte pronuntate de Ceausescu la congrese, cum zic unii! Am facut film istoric pentru ca m-am ferit de filmul de actualitate.
Filmele istorice au fost o supapa pentru Dvs.?
Da, dar nu a fost usor. Lui Ceausescu nu i-au placut filmele mele. Dovada ca le-a dublat. Eu am facut filmul “Dacii”, Ceausescu a facut “Columna”, eu am facut “Mihai Viteazul”, el a facut “Buzduganul cu trei peceti”, la 2 ani diferenta, ai mai pomenit asa ceva? El era nemultumit pentru ca eroii respectivi nu vorbeau ca el. Eu am facut un film intreg opus lui Ceausescu, cu un personaj care nu era ca el: “Mircea”. A simtit, a intuit si a oprit filmul. Iar cand m-am apucat eu sa fac film istoric, pe vremea aceea nici nu se facea istorie. Asta am vrut sa fac, asta am facut! Si am facut-o bine si nu au avut ce sa-mi faca. M-au lasat, mi-au dat posibilitatea sa lucrez in Occident. Eu sunt singurul regizor roman de film care am facut 28 de filme in strainatate.
S-au gandit ca o sa ramaneti in Occident?
Nu.
Cum ati reusit sa treceti de la un gen la altul. Ati facut filme istorice, drame, filme de actiune, comedii?
Nu stiu. Am facut si filme de aventuri si drame, adaptari dupa romane cum e “Ciuleandra”, dupa Liviu Rebreanu, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, dupa Camil Petrescu. Initial, genul de film care mi-a placut nu a fost genul de actiune. Primul film pe care am vrut sa-l fac era o drama. Este vorba despre “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. L-am facut mai tarziu. Eu fac filmul pentru spectatori. Eu nu reusesc sa ma bucur singur. Este adevarat ca toata viata mea a fost inchinata filmului!
|