=142 de ani de la naştere,Teatrului i-a dedicat piesele 'Trandafirii rosii", 1915 ("poemul jertfei pe altarul artei" cum a denumit-o unul din exegeti), "Se face ziuă," 1914," Domnul de rouă", 1938, ctitor al teatrului românesc din Ardeal și Banat, Zaharia Bârsan, 1878 = decedat la Cluj, pe 13 decembrie 1948, Revista Transilvania, Anul 56. maiu-Iunie 1925. Nr. 5-6 publică **Dl Z. B. s=a născut în noaptea de anul nou 1878, in Braşov, suburbiul Bra?*şovul vechiu. Mama era de aici, iar tatăl se trăgea din comuna Sânpetru, de lângă Braşov. La vârsta de un an au plecat părinţii cu copilul la Sânpetru, unde a stat viitorul artist dramatic 7 ani. Liceul până în cl. Vil l-a făcut în Braşov, la liceul românesc de acolo. La 17 ani pleacă în «ţară», la Bucureşti, ca pedagog la liceul Clinciu-Popa, dând în curând bacalaureatul la liceul «Lazar».înscris la Conservatorul de artă dramatică, ia premiul I la tragedie, în 1901, la clasa maiestrului Constantin Nottara. Urmează totodati cursuri la facultatea de filosofie şi litere. Ca student joacă şi la «Teatrul Naţional»din Bucureşti. Maiestrul Nottara şi artista A.Bârsescu l-au luat în turneele lor teatrale prin Muntenia, «Societatea pentru fond de teatru român l-a trimis ca bursier la Viena şi Berlin. In 1899-1900 a înfiinţat dl Z. B. prima trupă de dilentanţi în Braşov (cu «Jean Marie», «Greva fierarilor», etc.) După terminarea studiului în Berlin (1907) a plecat în Italia, să studieze arta dramatică italiană şi, în special, pe Ermete Novelli. In 1909 a fost angajat de «Teatrul Naţional» din Bucureşti, unde a rămas până în 1919, cu întreruperea răsboiului, a surghiului, ca să fie chemat mai apoi in fruntea nou-înfiinţatului «Teatru Naţional» din Cluj (1919)**
***
Cluj, 25 Aprilie 1925. Onisifor Ghibu, profesor universitar:articolul- (Artist şi dascăl) -**Zaharia Bârsan a cutreierat Ardealul în vremea când miniştrii de la Budapesta ni-au hărăzit legea şcolară, prin care se ţintea la maghiarizarea învăţământului nostru şi Iegea de înfiinţare a episcopiei de la Hajdudorogh, care începuse procesul de maghiarizare a religiei româneşti. In vreme ce numărul şcolilor româneşti scădea, iar în cele cari mai rămâneau In fiinţă se auzia tot mai multă limbă ungurească şi tot mai puţin limbă românească şt în vreme ce numărul altarelor româneşti decreştea de la o zi la alta, Zaharia Bârsan ridică în fiecare oraş, orasei sau sat românesc mai mare câte un altar neprihănit cultului limbii naţionale şi frumosului artistic. Prin Zanaria Bârsan teatrul, care până aci sau nu existase, sau fusese o simplă comedie, menită să amuzeze pe spectatori, deveni o şcoală, iar actorul încetă de a mai fi privit ca un simplu comediant şi luă asupra-şi rolul de dascăl. După desrobirea Ardealului, Iui Z. Bârsan îi fu sortit să ridice, alături de înalta şcoală de ştiinţă din capitala provinciei liberate, o altă şcoală superioară, de idealism, de morală şi de naţionalism. Teatrul Naţional din Cluj a fost, ca şi Universitatea românească de acolo din prima zi în care şi-a deschis porţile, o instituţie de cultură şi de progres, care a contribuit într-o largă măsură la întemeierea şi consolidarea vieţii româ?*neşti in această cetate, care ne-a fost atât de ireductibilă inamică veacuri dea rândul. Ardealul, care în cursul timpului a dat românismului vlă?*dici evlavioşi şi cărturari, cronicari înţelepţi şi patrioţi, dascăli idealişti şi devotaţi, poeţi suavi şi cu suflet din sufletul poporului, prin Z. Bârsan şi-a dat sie-şi pe cel dintâi artist dramatic şi pe cel dintâi scriitor dramatic serios. Deşi trecut în«ţară», Z. Bârsan a rămas vecinic «ardelean», cu gândul la cei din mijlocul cărora plecase şi la cari revenia cât putea mai des, în vremurile de apăsare, şi la cari s-a reîntors definitiv în momentul când împrejurările favorabile i-au permis să desfăşure o operă culturală sistematică, în deplină libertate. Bârsan este cea mai curată glorie artistică a Ardealului şi prezenţa lui la conducerea destinelor Teatrului Naţional din Cluj, in epoca de formare şi de consolidare a acestuia, a fost un noroc tot atât de mare. ca şi prezenta lui în Ardeal pe timpul ungurilor, când orice alia activitate dramatică serioasă era cu neputinţă. El a creat în cultura Ardealului epocă şi numele lui va fi amintit totdeauna cu laudă şi cu recunoştinţă, ca al unui adevărat dascăl**
***
Ion Agârbiceanu, articolul ("Din turneul Z. Bârsan")**Puţine oraşe din Ardeal puteau da, înainte de unire, o sală plină pentru o reprezentaţie artistică. Numai adunările gemerale ale Astrei sau ale Fondului de teatru puteau da această asigurare, fără o bună organizare premergătoare, ori in ce oraş s-ar fi ţinut. La aceste congrese venea lumea din toate colţurile Ardealului şi Bănatului. Reprezentaţiile date de trupa Z. Bârsan s-au desfăşurat înaintea sălilor pline, mulţămită afluenţii intelectualilor satelor din jur. Dar pentru acest concurs al provinciei era cu totul necesară inima caldă a centrului. Am avut şi avem un număr de mici orăşele ai căror intelectuali se Însufleţeau sincer de orice acţiune culturală sau naţională, şi cari nu pregetau ori ce osteneală pentru a pregăti succesul.(..).Românul e greu de pornit, ştim toţi, cari am trăit mereu în contact cu poporul, ca şi cu intelectualul, dar dacă s-a pornit odată şi-i place: de ce s-a apucat, duce lucrul la bun sfârşit. Trebuia stăruinţă şi pănă-l puneai pe ţăran să plece la o alegere de deputat şi pănă-I determinai pe câte-un intelectual să participe la o mişcare culturală, să vină la un festival. Dar dacă-l porneai, îi părea bine şi era vesel. De turneurile lui Z. Bârsan veselia aceasta a fost nedespărţită. Reprezentaţia artistică deschidea şi lumina sufletele, aşa că «masa comună» ce urma după festival se schimba de obicei în praznic naţional, cu cuvântări de preamărire a limbii, cu mândre cântece naţionale. Toată lumea îşi uita bucuros de oboseala drumului sau a alergărilor şi se petreceau câteva ceasuri neuitate, în cari con?*ştiinţa naţională trezită, înviorată, deschidea flori neaşteptate. Răsplata şi-o avea fie care în sine însuş pentru ajutorul dat, când vedea, cel puţin pe câteva ceasuri, frumuseţile unei vieţi curat româneşti. Şi amintirea lor a rămas neştearsă în sufletele multora.**/-Revista"Transilvania", Anul 56. mai-Iunie 1925. Nr. 5-6
***
Poetul Zaharia Bârsan, poemul ('Cantece,1912)"/ **Azi am fost mâhnit de moarte/Prea frumoasa mea bălae/M=am trezit în zori de ziuă/Soarele bătea 'n odaie/Şi pe patul tău ca spuma/Albă se juca o rază/.Am văzut=o cum pe frunte/Şi pe gură-ti se aşează/M=am sculat cu ochii 'n lacrimi/
Şi-am închis grâbit fereastra/= Rază albă, rază albă/Să-mi faci tu una ca asta!
Impletesc la stihuri albe
In tăcerea nopţii sfântă...
Greerul îmi ţine hangul
De sub prag şi cântă... cântă...
Ştim, o, ştim... cântarea noastră
E pustie şi deşartă...
Ştim de mult...dar ce-are-a face
Facem artă pentru artă!!**
https://crispedia.ro/zaharia-barsan/...94WPKZ6iXpK7CY
https://www.youtube.com/watch?v=48ln...pJ5KdMKNn1sVQ4