Poezia

[omudindulap]

am o nevoie acută de a nu te cunoaşte

nu vreau să ştiu ce muzică asculţi
nu vreau să aflu ce liceu ai făcut
nu vreau să-mi spui cum te cheamă
nu vreau să aud cum îmi umpli plapuma
cu respiraţia ta
nici să înţeleg divergenţele sânilor tăi
nici neuniforma arcuire a sprâncenelor;
nu-mi face cu ochiul. Te rog.
Aş putea înţelege totul despre tine.
Nu te demachia. Nu-ţi desface părul.
Nu-mi arata pistruii de pe umar.
Nu te gâdila. Nu roşi.
Nu fi caldă şi moale.
Nu îmi adormi în poale.
Nu vreau să știu cum dormi.
Vreau să mă pot îndrăgosti de tine şi mâine.

(Iv)

p.s. iubito, ți-am lăsat pe masa din bucătărie un pahar cu lapte/ o cutie cu prăjiturele, o tandrețe și câteva șoapte//

[icb1]

Dacă e cineva interesat să asculte poeme în limba engleză recitate de mine, poate să îmi viziteze (şi, eventual, să dea "Subscribe" / "Comment" / "Share" / "Thumbs up" / etc. la) canalul de pe Break.com: http://www.break.com/user/PoetryRecitation

One freaks out....dand de azil!

[omudindulap]

noi - Paul V. Igna

or să treacă oamenii,
dimineața, la metrou, ca de obicei
și noi tot în pat o să fim
or să joace barcelona cu real
și noi tot în pat o să fim
o să mirosim a ocean, vom ajunge
două fructe de mare în sucuri proprii
dacă ar fi să ne îmbutelieze cineva
și noi tot în pat o să fim
soarele însuși o să se oprească o secundă, o rază,
curios de ce dracu’ nu ne dăm jos din pat
și noi tot în pat o să fim
or să joace real cu barcelona, returul
și noi tot în pat o să fim
o să ne lăsăm de fumat
și noi tot în pat o să fim
or să cadă patru bombe atomice
și noi tot în pat o să fim
o să mă îmbolnăvesc de prostată
tu o să faci cancer la sân
și noi tot în pat o să fim
o să ne vindecăm, eu – de prostată
tu – de cancer la sân
și noi tot în pat o să fim
or să vină copiii cu clasa
să ne privească pe geam
vom deveni obiecte de studiu în școli
în facultăți, la seminarii și workshop-uri
se vor buluci televiziunile să ne filmeze
vom fi senzaționali, exclusivi,
în direct, cutremurători
și noi tot în pat o să fim
reci, nemișcați, plicitisiți de atâta futut
afară o să plouă ca la sfârșit de lume
or să fie infiltrații în tavanul cavoului
și noi tot în pat o să fim.


Si-nca una, cu dedicatie, se stiieee!

odă bucilor tale

bucile tale, oh
bucile tale
nu le mai suport acoperite de țoale
e mai nedrept decât ocuparea poloniei
în o mie nouăsute treizecișinouă
bucile tale sunt făcute să se legene
libere, să se zgârie de pereți
să înfulece firimiturile de pe masă
să memoreze forma palmelor
chiar și minute întregi
bucile tale sunt făcute să aibă
voință proprie, să lupte cu timpul,
cu gravitația, sunt făcute să fie singure
împotriva tuturor
bucile tale sunt făcute
să se lipească de canapele
reci și străine din piele
să violeze în serie, mii de priviri
sunt făcute să ajungă la știri

bucile tale, oh
buci letale
sunt făcute doar să mi-o...ahem

[omudindulap]

De la Iv citire

am pornit împreună în cea mai frumoasă călătorie
ne-am îmbrățișat cei mai buni prieteni din copilărie
ne-am salutat pentru ultima oară vecinii
ne-am sărutat pe gură foștii iubiți,
apoi ne-am luat la revedere de la mame și tați.

ne-am facut bagajele, în gențile alea frumoase
care se închid greu, lăsându-ne afară hainele de călătorie,
le-am luat pe noi, am mai fumat o țigară
uitându-ne cât de frumos ninge afară

apoi, ne-am cunoscut

[omudindulap]

Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

Va iubim, bai!

[Namaste]

the screw-game

one of the terrible things is
really
being in bed
night after night
with a woman you no longer
want to screw.

they get old, they don't look very good
anymore - they even tend to
snore, lose
spirit.

so, in bed, you turn sometimes,
your foot touches hers - god, awful! -
and the night is out there
beyond the curtains
sealing you together
in the
tomb.

and in the morning you go to the
bathroom, pass in the hall, talk,
say odd things; eggs fry, motors
start.

but sitting across
you have 2 strangers
jamming toast into mouths
burning the sullen head and gut with
coffee.

in 10 million places in America
it is the same -
stale lives propped against each
other
and no place to
go.

you get in the car
and you drive to work
and there are more strangers there, most of them
wives and husbands of somebody
else, and besides the guillotine of work, they
flirt and joke and pinch, sometimes tend to
work off a quick screw somewhere -
they can't do it at home -
and then
the drive back home
waiting for Christmas or Labor Day or
Sunday or
something.

Charles Bukowski

[bremen1980]

the screw-game

one of the terrible things is
really
being in bed
night after night
with a woman you no longer
want to screw.

they get old, they don't look very good
anymore - they even tend to
snore, lose
spirit.

so, in bed, you turn sometimes,
your foot touches hers - god, awful! -
and the night is out there
beyond the curtains
sealing you together
in the
tomb.


Charles Bukowski

De aia nu-mi placea mie la gradinita

[omudindulap]

bogdan ghiu, din volumul (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte
integral, audio, aici

Si asta e pentru tine, : D



v. leac, din volumul Dicționar de vise

[bornfree]

`De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele`

[Redy]

"Poezie" inspirata din Bioshock Infinite doar ca privind din alta perspectiva. Am participat la un concurs de "poezie" unde evident am pierdut.

We came alone in this wonderful tale
We left the dark and evil we shun
We saved ourselves from peril and hate
Here, lies the city of sun

The Prophet is wise, he comes with a plan
He touched us and our sins were gone
How fortunate are we to meet such a man ?
Here, in the city of sun

We looked behind and there was no future
A new idea for the world to run ?
Why is he a kind and welcoming tutor ?
Here, in the city of sun

The city is light and angels protect it
They don't have wings but carry a gun?
If this is heaven then why have whip ?
Here, in the city of sun?

He gave us hope but can we repay him ?
He is our father and I his son ?
I feel so unworthy, my faith is thin ?
Here, in the city of sun ?

The watchful protector sees from above
The hate, the lie, the evil and wrong ?
Can iron breathe the feeling of love ?
Here, in the city of sun ?

The old ways creep in each day we obey
The song is now just a frightening hum
The sinners rebel each week and each day ?
Here in the city of sun?

The bird is defeated, we can hear the drums
The angels have fallen, their light is all gone
The demons are filling the streets with scum
Here in the city of sun ?

No demon, no angel, no bird is around
The clouds are crying for what has been done
The hope we embraced is now but all drowned
Here in the city of man


si acum ceva care se apropie mai mult de subiectul in cauza si versurile care m-au inspirat pentru concursul respectiv:

The Rider's Song - Nick Cave & Warren Ellis

'When?' said the moon to the stars in the sky
'Soon' said the wind that followed them all

'Who?' said the cloud that started to cry
'Me' said the rider as dry as a bone

'How?' said the sun that melted the ground
and 'Why?' said the river that refused to run

and 'Where?' said the thunder without a sound
'Here' said the rider and took up his gun

'No' said the stars to the moon in the sky
'No' said the trees that started to moan

'No' said the dust that blunted its eyes
'Yes' said the rider as white as a bone

'No' said the moon that rose from his sleep
'No' said the cry of the dying sun

'No' said the planet as it started to weep
'Yes' said the rider and laid down his gun

+ melodia: https://www.youtube.com/watch?v=SAQDJ1uaX0w

[SorinC]

Ce parere aveti de noul volum de poezii al lui Marius Tucă?
http://www.youtube.com/watch?v=FO3yoXByDPA

[Namaste]

some dogs who sleep
At night
must dream of bones
and I remember your bones
in flesh
and best
in that dark green dress
and those high-heeled bright
black shoes,
you always cursed when you drank,
your hair coming down you
wanted to explode out of
what was holding you:
rotten memories of a
rotten
past, and
you finally got
out
by dying,
leaving me with the
rotten
present;
you've been dead
28 years
yet I remember you
better than any of
the rest;
you were the only one
who understood
the futility of the
arrangement of
life;
all the others were only
displeased with
trivial segments,
carped
nonsensically about
nonsense;
Jane, you were
killed by
knowing too much.
here's a drink
to your bones
that
this dog
still
dreams about.

Eulogy To A Hell Of A Dame - Charles Bukowski

[Namaste]

Jane, who has been dead for 31 years,
never could have
imagined that I would write a screenplay of our drinking
days together
and
that it would be made into a movie
and
that a beautiful movie star would play her
part.

I can hear Jane now: “A beautiful movie star? oh,
for Christ’s sake!”

Jane, that’s show biz, so go back to sleep, dear, because
no matter how hard they tried they
just couldn’t find anybody exactly like
you.

and neither can
I.

Barfly

[White1]

We wonder,—and some Hunter may express
Wonder like ours, when thro' the wilderness
Where London stood, holding the Wolf in chace,
He meets some fragment huge, and stops to guess
What powerful but unrecorded race
Once dwelt in that annihilated place

Ozymandias

[Namaste]

I'm Nobody! Who are you?
Are you - Nobody - too?
Then there's a pair of us!
Dont tell! they'd advertise - you know!

How dreary - to be - Somebody!
How public - like a Frog -
To tell one's name - the livelong June -
To an admiring Bog!

E.D.

[Cretzulynne]

Unei fete

O, nu mă mai privi întrebătoare
Cu ochi-ți mari și plini de-atâta milă,
Căci niciodata n-o să poți, copilă,
Pătrunde jalea inimii ce moare.

Tu pari născută-n țara primăverii
Cu cer senin și mare de smarald
În valurile căreia își scald
Tremurătoare umbre palmierii.

Și nu cunoști posomorâte valuri
Bătute veșnic de ocean și vânturi
În preajma căror n-auzi alte cânturi
Decât eternul zbuciumat de valuri.

Întoarce-ți, dar, privirile spre soare
Spre orizonturi pururea senine
Și nu căta să renviezi în mine
Apusul vis ce încă tot mă doare.

(din volumul Nu sunt ce par a fi (1936) , Ion Minulescu)

[klute]

I went out to the hazel wood,
Because a fire was in my head,
And cut and peeled a hazel wand,
And hooked a berry to a thread;
And when white moths were on the wing,
And moth-like stars were flickering out,
I dropped the berry in a stream
And caught a little silver trout.

When I had laid it on the floor
I went to blow the fire a-flame,
But something rustled on the floor,
And someone called me by my name:
It had become a glimmering girl
With apple blossom in her hair
Who called me by my name and ran
And faded through the brightening air.

Though I am old with wandering
Through hollow lands and hilly lands,
I will find out where she has gone,
And kiss her lips and take her hands;
And walk among long dappled grass,
And pluck till time and times are done,
The silver apples of the moon,
The golden apples of the sun.

(The Song of Wandering Aengus - W. B. Yeats)

[Cretzulynne]

Reconciliation

SOME may have blamed you that you took away
The verses that could move them on the day
When, the ears being deafened, the sight of the eyes blind
With lightning, you went from me, and I could find
Nothing to make a song about but kings,
Helmets, and swords, and half-forgotten things
That were like memories of you -- but now
We'll out, for the world lives as long ago;
And while we're in our laughing, weeping fit,
Hurl helmets, crowns, and swords into the pit.
But, dear, cling close to me; since you were gone,
My barren thoughts have chilled me to the bone.

(W. B. Yeats)

[into_the_labyrinth]

Remarca nr. 1: Mea culpa, nu remarcasem existenţa acestei secţiuni pe forum. De aceea, fragmentele de poezii le postam exclusiv pe wall-ul meu. Repar acum (cum altfel?) cu un fragment din... eternul Byron.

Remarca nr. 2: Cretzulynne, fragmentul tău din Minulescu este extrem de poetic, de un romantism tragic care mi-a atins coarda sensibilă. Mai aştept!

Remarca nr. 3: Aş zice ceva şi despre reconciliere, dar nu vreau să mă bag unde nu-mi fierbe oala.

Să lăsăm, deci, poezia să vorbească!

”Nu-n mine eu trăiesc... Sunt doar o parte
Din ce-i în jur... Mi-e drag un lanţ de creste,
Dar mi-e oraşul chin – şi fug departe,
Şi neplăcut în sânul firii-mi este
Că-s doar verigă eu printre aceste
Fiinţe ale lumii, când viu zbor
Vrea sufletul spre sferele celeste,
Spre piscuri şi spre stele, peste nor -
Ori peste-ntins de mări se vrea rătăcitor”.

(Pelerinajul lui Childe Harold, Cântul al treilea, fragment - de George Gordon Byron)

[Cretzulynne]

Into, stii doar cat mi-e de draga poezia asta, deci o postez eu si iti ramane restul operei byroniene.

De-as fi din nou copil

De-as fi din nou copil, sa stau
În grota mea din munți, sau poate
Al nopții vânt în piept sa-l iau,
Plutind pe ape-ntunecate!
Saxonii sunt greoi, trufași -
Un suflet liber nu li-e ruda!
Ii plac doar munții-abrupți golași,
Și stâncile ce-n val asuda.

Ia-mi, Soarta, -averea înapoi!
Ia-mi numele acesta mare!
O, cum mi-e sila de slugoi
Și de-ndoita lor spinare!
Ci du-ma-n munții ce-i iubesc,
De lângă marea zbuciumata!
Atât aș vrea - să pribegesc
Pe unde-am fost copil odată!

Sunt tânăr, dar ma voi simți
Mereu străin în lumea asta.
De ce nu știm când vom muri,
Ca sa se termine năpasta?
O data am avut un vis
De fericire, dar cu-o raza,
Tu, Adevăr, mi l-ai ucis
Trezindu-ma la vechea groaza!

S-au dus toți cei ce i-am iubit,
La fel, prietenii dintâi.
Nădejdile când ți-au murit,
Cu sufletul pustiu ramai!
Tovarășii de chef te fac
Sa uiți, o clipa, de amar.
Plăcerea, însa, nu-i un leac
Al sufletului solitar!

Ce trist e să-i auzi pe-acei
Pe care simpla întâmplare,
Sau rangul, sau vreun alt temei
Ți-i fac părtași la sărbătoare!
Ci mie înapoi sa-mi dați
Prietenii, putini dar siguri,
Si-i las pe-amicii dezmățați
Cuprinși de-ale beției friguri!

Iar tu, femeie, ce-mi dădeai
Speranța și alean în viata,
Nici tu putere nu mai ai
În gingaș - zâmbitoarea-ți față!
As părăsi fără-un oftat
Acest bâlci plin de strălucire,
De dragul traiului curat
Al celor cumpătați din fire.

As vrea de oameni să mă-ascund
- Nu ca-i urăsc, dar mintea-mi sumbra
Îmi cere sa ma dau la fund
În vreun ungher cu-adâncă umbra.
Ca turtureaua de-aș putea
Sa zbor și eu, un cuib mi-aș face
În bolta cerului - spre ea
M-am avânta, să dormi în pace!

(de George Gordon Byron; Traducere - Petre Solomon)