100 Cult Films

[White1]

Fa "da'-urile mai putin prelungi, ironia putin mai subtila e mai de efect. Daca nu as repeta pentru a 10-a oara acelasi lucru m-as obosi sa iti spun ca intre a aprecia un film si a fi obsedat de el e o diferenta uriasa. Un film western e western indiferent de modul in care e primit de "nerzii celuloidului". Un film cult nu poate fi numit asa fara "galerie".
Din mesajul lui Mercutio: "Cult films reprezinta o categorie de filme a caror incadrare in acesta categorie depinde de receptia filmului nu de productia lui."

[Malombra]

white, respiră adînc, nu era nici urmă de ironie în ce spuneam. îmi dădeam cu părerea despre motivul pentru care listuţa aceea de pe mubi ar fi de filme cult. nu e cazul să crezi că orice spun orbitează ca un cocon în juru-ţi, oricît de colegi de saloon virtual am fi .

aici articolul din care am cules fragmentele. foarte explicit, foarte la obiect.

http://www.cultographies.com/definition.shtml

"Cult films reprezinta o categorie de filme a caror incadrare in acesta categorie depinde de receptia filmului nu de productia lui." - chestia asta nu poate ţine nici măcar de rezumat. vezi articolul.

[Mercutio]

"Cult films reprezinta o categorie de filme a caror incadrare in acesta categorie depinde de receptia filmului nu de productia lui." - chestia asta nu poate ţine nici măcar de rezumat. vezi articolul.

da, dar e conditia sine qua non. pentru ca exista milioane de filme underground, exploitation, horror, de autor, indie, etc, unele cu calitati artistice remarcabile, dar care nu sunt de cult, adica nu au following. nu au acel ceva care sa le faca sa aiba admiratori in timp.
odata incadrate ca fiind de cult, tot studiul asupra lor consta in a descoperi acele caracteristici ce determina ca un grup de fani sa-l admire, sa-l venereze. cred ca e destul de greu de aflat atata timp cat nu faci parte din grupul respectiv. un exemplu interesant in cartea mentionata era cu un film documentar impotriva consumului de marijuana care a devenit film de cult chiar in randul celor care consumau marijuana. care o fi fost motivul? poate filmul era ca o dovada a existentei lor, gen killerul care urmareste cu interes stirile la tv despre crima lui. nu stiu.
cand eram la liceu, acum realizez, aveam un film de cult ce rula pe casete video denumit
Highlander (Scotianul sau Nemuritorul cum mai era tradus, ca dupa aceea au facut si un serial dupa film). nu era sesiune video sa nu-l urmarim. stiam toate numele personajelor, replicile din fiecare scena, am ajuns sa ne imbracam ca protagonistul cu blugi, adidasi si trenci.

de ce? daca analizez acum - pentru ca era cool: protagonistul simpatic, era si nemuritor, ca intr-o poveste, cu sabia de samurai, se imbraca misto, replicile erau tari, pe fundal muzica de Queen. cu alte cuvinte tot ce trebuia sa impresioneze un grup de liceeni din vremea vechiului regim.

[zeno.marin]

Exista o diferenta destul de evidenta as spune intre filmul cult, filmul inradacinat in cultura populara si filmul DE cult. Inainte de toate sa evidam sa cadem victima tentatiei de a dezbate diferitele atribute stilistice ale filmului de cult, atribute care doar contribuie la stabilirea acestui statut.

S-o luam pe rand. Filmul cult de pilda, chiar daca nu sunt sigur ca e identificat sau conturat intr-un fel precis, il percep ca fiind cel exclusivist, rafinat si complex necesitand o intelegere superioara pe masura unei culturi ce depaseste media. Un asemenea film oricat de stralucit ar fi, nu va fi niciodata popular (caci acest lucru ar contrazice insasi ipoteza). Valoarea sa intrinseca ii confera sanse sa devina de cult, dar nu exisa o garantie pentru acest lucru.

Filmul intrat in cultura populara are beneficiul satisfacerii gusturilor comune, puseurilor modei fie ea si vremelnica, mediatizarii si marketingului, succesului de casa, fara a fi neaparat original sau deosebit in vreun fel, definitoriu pentru acesta fiind cantitatea si nu calitatea (daca pot sa-mi permit aceasta ultima apreciere).

Pe de alta parte, filmul de cult, pentru ca despre el e vorba, este marele trendmaker, filmul original, specific si de referinta, frapant si aparte, cel pe care nu-l poti uita si simti nevoia sa-l revezi. Transformat in obiect de cult, fara a fi neaparat nici exclusivist nici popular el apartine unei nise care inteleg sa-l pretuiasca si sa-l venereze. Pur si simplu este un film care creaza dragoste. E filmul favorit al unui grup de iubitori ce-l inteleg si-l adora pentru ca reprezinta maximul din ce se poate atinge, un clasic in sensul veritabil al cuvantului.

Nu stiu cat de clar, convingator sau precis am fost in apreciere, dar indraznesc sa cred ca intre cele trei exista un centru de greutate care este greu de identificat.

[Mercutio]

...filmul de cult, pentru ca despre el e vorba...

s-au cam amestecat aici termenii in engleza cu cei in romaneste. deci pe romaneste, aici se discuta despre Film de Cult (substantiv).
despre Film Cult (adjectiv) ca si categorie n-am citit sau auzit vorbindu-se.
este cred, asa cum ai spus tu, o caracterizare ce poate fi atribuita unui film "exclusivist, rafinat si complex necesitand o intelegere superioara pe masura unei culturi ce depaseste media."

[Malombra]

S-o luam pe rand. Filmul cult de pilda, chiar daca nu sunt sigur ca e identificat sau conturat intr-un fel precis, il percep ca fiind cel exclusivist, rafinat si complex necesitand o intelegere superioara pe masura unei culturi ce depaseste media. Un asemenea film oricat de stralucit ar fi, nu va fi niciodata popular (caci acest lucru ar contrazice insasi ipoteza). Valoarea sa intrinseca ii confera sanse sa devina de cult, dar nu exisa o garantie pentru acest lucru.

asta mi se pare definiţia arthouseului. făcute fain, sunt de obicei filme esenţialiste, universale sau universalizante, care sapă mai adînc sau încearcă să sape mai adînc în modul uman de a fi. nu ştiu cîte şanse au să devină cult, deşi problematica lor de multe ori nu este una confortabilă. till gladje cred că e un astfel de film, dar care are şanse minime sau nule să devină film cult. nu există nici un grup aparte căruia să i se adreseze, iar mesajul, acela că suferinţa, oricît de multă, nu e niciodată garantul geniului, nu ştiu cît sexappeal are, ca să-l facă adorat. filmele cult cred că se situează in the fringes, cred că au oarecum şi tenta asta anti-profunzime în sensul clasic. cred că are legătură şi cu modalităţi noi, urbane, netradiţionale, de a exista, grupuri particulare care îşi afirmă identitatea. la kenneth anger de ex.: homosexualitate şi new age. jubilee şi chelsea girls - boeme sau mişcări muzicale, psihedelic sau punk. de ex., eu am văzut begotten doar intrînd în contact cu oameni , care ascultau un anumit gen de muzică. gummo la fel, deşi gummo e mult mai cunoscut. filmul cult e rareori apanajul cinefililor, dimpotrivă. generează sentimentul acela de "am trăit asta!'' la oameni ce nu îşi petrec juma de timp din viaţă cu ochii în ecran. poate dacă cocalarii ar fi o specie umană mai restrînsă, şi filmele care le plac lor ar deveni cult, dar sunt prea mulţi şi filmele care le plac nu sunt decît mainstream

nu înţeleg în ce sens filmul de cult e trendmaker, zeno.

[Mercutio]

am urmarit cateva filme din lista.

Bad Taste - primul film lung-metraj al celebrului Peter Jackson. titlul spune totul. e vorba de un SF amestecat cu elemente horror si comedie (slabe la extrem). trucul se vrea a fi acest amestec. intra usor la categoria "so bad that it's good".

Pink Flamingo - pentru filmul asta trebuie sa ai stomacul tare, mai ales pentru ultima scena. foarte putin recomandabila. miza filmului o reprezinta "who's the filthiest person alive". cultismul filmului deriva dintr-o serie de intamplari, situatii, personaje, cu totul si cu totul dezgustatoare, abjecte, murdare. avem de a face cu rapiri, violuri, incest, canibalism, abuz de droguri, etc. toate pe un ton glumet si cu replici destul de comice cateodata.

Baise-moi - film realizat de o fosta prostituata si o fosta actrita porno, care au pus in scena doua personaje cu aceleasi ocupatii ca ale lor. istoria e un soi de Thelma si Louise, mult mai dura, cu scene de sex si violenta explicite, duse la extrem. relativ bine realizat.


Thriller: A cruel picture - e un film suedez, bazat pe o istorie de razbunare, a la Contele de Monte Cristo, cu nedreptatea si suferinta adanci si razbunarea pe masura. idee, binenteles, foarte exploatata in filme de mana a doua. o fata de la tara, care a suferit deja de un viol in copilarie, e rapita de un proxenet si fortata sa se drogheze si sa se prostitueze. dupa ce o colega de-a ei e ucisa incercand sa fuga, protagonista hotaraste razbunarea. ia lectii de karate, de conducere si de tras cu pusca in timpul liber, dupa care ii ia la rand si ii ciuruie pe toti cei implicati in neplacerile care i-au fost aduse. ceea ce face cult acest film, destul de bine realizat, cred ca e personajul principal. interpretat de o actrita frumusica, cu o privire de copil, inocenta, dar cu trasaturi imobile dandu-i un aer aparte. caracterul interesant este dat si de faptul ca nu scoate o vorba tot filmul, fiind muta de la incidentul din copilarie, si in plus poarta un patch eye, urmare a unei traume provocate de proxenet.
doua referinte interesante in film mi-au atras atentia: prima la filmul Un chien andalou de Bunuel, in scena in care proxenetul ii baga un cutit in ochi fetei, foarte realist realizata, filmata pe un cadavru; iar a doua la patch eye-ul pe care il poarta Elle din Kill Bill-ul lui Tarantino, de aici provenind ideea cunoscutului autor, care, se stie, este mare amator de filme de cult, underground, eurotrash.

[White1]

Bad Taste e rezonabil daca luam in calcul conditiile in care a fost realizat (filmat in weekenduri timp de 4 ani). Eu l-am vazut cand eram intr-un fel de "zombie-flick frenzy" si am fost surprins (nu chiar placut) de turnura SF pe care o ia spre sfarsit. Anyway, cel mai mult mi-a placut melodia de la sfarsit:
http://www.youtube.com/watch?v=hWbH-vAjYW4

[Mercutio]

Bad Taste e rezonabil daca luam in calcul conditiile in care a fost realizat (filmat in weekenduri timp de 4 ani).

da, lipsa de mijloace a autorul la inceput de cariera, e o circumstanta atenuanta. de altfel, cum am zis, trucul consta in amestecul de comic si horror. fara gaguri, facut in mod serios, filmul ar fi ramas nebagat in seama. insa acum, dupa ce autorul a reusit sa-si faca un nume, o multime de fani ai filmelor lui actuale privesc cu interes in urma la acesta realizare de debut.

[Malombra]

cred că postul cel mai de efect despre subiect a fost scris acum jdemii de ani, de MinRep, în topicul reactivat de Mercutio despre cult filml. e mai tranşant şi mai verde-n faţă decît toate eufemismele scrise aici pînă acum


Un film devine "cult" cand se formeaza o armata de fan(atic)i care il venereaza ca pe un Mesia. Exista chiar ritualuri pentru fiecare film si, in general, "cult" presupune un adevarat cult pentru filmul respectiv. Admiratorii au vazut filmul respectiv de mii de ori (deci Demona, Gaaaandalf etc. si 100 si de "Lord Of The Rings" sunt copii mici) si nu pierd ocazia sa vada filmul de cate ori este rulat. Filmul trebuie sa fie pe gustul oamenilor cel mai de jos (in general fara studii prea multe, cu vieti ruinate), cinefililor obsedati si trebuie sa fie originale, socante, inovative si ori capodopere, ori cele mai proaste filme facute vreodata. In timp, cele mai multe filme "cult" devin numai pentru cultishti, restul lumii cam uita de ele, pentru ca, intre timp, stilul inovator a fost perfectionat, refolosit, retusat si - astfel - primul film devine slab si ridicol. Sunt si exceptii (cred ca "Clockwork Orange" e cel mai exceptional exemplu), filme care supravietuiesc anilor, isi pastreaza originalitatea si sunt iubite de multi spectatori si critici. Interesant e si destinul lui "Blue Velvet", care - pe tiparul propus de "Clockwork Orange" si filmele lui Bunuel - surprinde si socheaza, dar acum pare plictisitor, sters, deranjant si slab. Cel putin in ochii mei!

[Mercutio]

Malo, replica ta mi-aduce aminte de un pasaj de la inceputul unei carti despre studiul religiei. autorul propune zece definitii ale religiei si mentioneaza ca un fenomen complex, cum e religia, nu poate fi cuprins intr-o sigura definitie. asa si in cazul nostru, nu cred ca filmul de cult e un fenomen ce poate fi definit in mod transant, asa cum vrei tu. nu aveam de a face cu o relatie unilaterala intre cauza si efect. si daca urmaresti atent, ceea ce s-a scris aici, informatia de pe site-ul indicat de tine, ce a scris MinRep, toate astea redau in mare acelasi concept. dar cu cat citesti mai mult, cu cat te invarti mai mult in jurul subiectului, cu atat iti faci o imagine mai clara. aici nu e vorba despre right and wrong, ca si cum ce am spus eu sunt aberatii totale, ce spui tu e adevarul absolut. imi suna a disputa pe scena politica din Ro. are cineva acces la adevarul absolut? suntem cu totii ca orbii pipaind elefantul in povestea indiana. hai sa fim mai relativi s'il te plait, merci!

[Malombra]

aici nu e vorba despre right and wrong, ca si cum ce am spus eu sunt aberatii totale, ce spui tu e adevarul absolut. imi suna a disputa pe scena politica din Ro. are cineva acces la adevarul absolut? suntem cu totii ca orbii pipaind elefantul in povestea indiana. hai sa fim mai relativi s'il te plait, merci!

nu am spus asta.

[Kriss_Kringle]

Nici nu cred ca se referea la tine Mercutio,mai degraba vorbea la modul general.

[Malombra]

faptul că am preferat o intervenţie alteia mă face nepoliticoasă? în celălalt turneu îmi spuneai că nu sunt obişnuită cu obiceiurile de ton ale anumitor useri şi că ar fi cazul să dau dovadă de ceva mai multă înţelegere, dat fiind că ce mi se pare insolenţă nu e decît obişnuinţa de a formula fraze într-un anumit fel. ar trebui să uzez de acelaşi argument? nu cred că merită. dar e logic că am şi eu anumite moduri specifice de a formula fraze, dacă e pînă acolo.

[Mercutio]

....e mai tranşant şi mai verde-n faţă decît toate eufemismele scrise aici pînă acum

eu m-am referit la fraza asta. sau nu mai stiu eu ce inseamna transant.

faptul că am preferat o intervenţie alteia mă face nepoliticoasă?

nu, anyway traim in epoca subiectivismului, fiecare cu parerea lui.

dar e logic că am şi eu anumite moduri specifice de a formula fraze, dacă e pînă acolo.

incep sa ma obisnuiesc

[Mercutio]

Harold and Maude (1971)

Cu o ambianta ciudata, cu personaje excentrice, dedandu-se la escapade care mai de care mai nastrusnice, plin de umor, de replici memorabile, de filozofie de viata, si - nu in cele din urma - avand pe fundal muzica lui Cat Stevens, filmuletul a devenit, inevitabil, si pentru mine un cult.

[Tyybi1]

The Shawshank Redemption