Bunul-simţ

[Neuptolem]

Eu tot nu prea înţeleg ce relevanţă are genul.

Nu are in subiect. Are in modul meu de abordare a discutiei, pe o fata as intelege-o mult mai usor ridicand in slavi bunul-simt.

În cel mai rău caz, se putea trage concluzia că-s un mascul efeminat, din exprimare şi idei.

Si esti? Un mascul efeminat, "honey"?

În orice caz, şi eu te-am înţeles acum şi nu are treabă cu secsul.

Pai nu are ca subiect. Are in modul meu de adordare a discutiei.

Aşa e, ai dreptate, bunul-simţ e de asemenea relativ, nu e determinant în trasarea caracterului unei persoane, cu atât mai mult cu cât firea umană e atât de imprevizibilă, complexă

Corect!

iar tu ai dreptate.

Huuuh....am rasuflat linistit.

Dar cu siguranţă brutarul sau străinul din tramvai faţă de care te manifeşti cu politeţe...

Come-oooon!

Bunul-simţ în cazul ăsta e singurul etalon în scurta şi superficiala apreciere a celor cu care intri în contact, în la fel de scurta şi zilnica interacţionare cu aceşti oameni care îţi sunt complet necunoscuţi.

Nu trebuie sa dam importanta interactiunilor de scurta durata. Nu sunt relevante in traiul de zi cu zi, decat daca depinzi de ei, si cum nu-i mai vezi, deci n-o sa depinzi!
Mult mai completa si importanta este: civilizatia. Bunul-simt face parte din civilizatie. Si nu poti acum sa-i ceri bun-simt unui cocalar cu Mertzan care rasuna a manele, unui smeker, unui vagabond, unui prost crescut, unui taran intrat pe pile in lumea buna, samd. Ei pe deasupra sunt si: necivilizati, needucati, rau-intentionati, profitori, etc.

Eu inchei aici aceasta conversatie. Pur si simplu nu mi se pare atat de crucial si relevant in gradul de civilizare: bunul-simt. A nu avea bun-simt nu inseamna neaparat nesimtire. A fi lipsit de bun-simt nu te face un personaj negativ in societate.
Concluzia: eu nu vreau sa am bun-simt. Dar vreau sa fiu un personaj pozitiv, unul civilizat.

[psihologu]

........Bunul simţ, în forma sa de pledoarie pentru măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate... ....

Pentru cei ce tratează bunul simţ drept un concept filozofic, acesta poate fi şi chiar este considerat un ansamblu de idei despre lume, viaţă şi om, având ca izvor tradiţia populară şi cuprinzând elemente ale gândirii ştiinţifice. Noi însă, cei mulţi şi neavizaţi, ne-am obişnuit să-l privim drept o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.
Bunul simţ îl ai, sau nu-l ai. Este o moştenire de la cei ce te-au zămislit şi apoi „te-au făcut om”, deprinzându-te să acţionezi în conformitate cu nişte norme pe care şi ei, la rândul lor, au fost învăţaţi să le respecte.

[copila_satanista]

"Bunul simt il ai sau nu-l ai" mi se pare cam dur spus, nu prea este asa . Spre ex sunt oameni care il au in functie de dispozitie sau care il dobandesc si apreciaza in timp etc. Il poti avea si fara sa il inveti de la cineva, instinctiv (la mine asa e).

[Neuptolem]

Lipsa bunului-simţ nu te face personaj negativ, dar te face bădăran...

Ei fir-ar sa fie!...Te inseli! "Badaran" - implica o actiune negativa asupra persoanelor cu care interactionezi. Pe cand lipsa bunului-simt poate insemna indiferenta, aroganta, neutralitate. Poate aroganta deranjeaza, insa nu trebuie sa-l intereseze pe un strain ca treci pe langa el fara sa-l privesti. Iar neutralitatea e o dovada de inteligenta (nu bagi in seama pe cine nu cunosti). Indiferenta nu inseamna neaparat nepasare. Si punct, iti pot scrie asa intr-una. Game over!

Tu ai folosit echivalentul: "badaran". Tu gandesti inainte sa scrii ceva? Incepem sa cautam in DEX acum?? Un search pe Google m-a condus la:

BĂDĂR'AN ~i m. fam. Persoană care vădeste lipsă de educaţie; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan.

Eu nu cred ca am incurajat aici lipsa de educatie, apucaturile grosolane, ori mitocania, etc.
Dupa cum vezi: "badaran" implica un comportament negativ. Pe cand a nu saluta un strain dubios sau a nu ceda un loc unei isterice, a nu te folosi de politetile formale si alte prefacatorii specifice ipocriziei unei societati FORMALE, = lipsa de bun-simt, nu echivaleaza in niciun caz cu jigniri, comportament mitocanesc, etc. Pricepi? Ma bucur!

Lipsa bunului-simţ nu te face personaj negativ, dar te face ... nedelicat.

And what?! Delicate stiu ca trebuie sa fie femeile...tu poate vrei sa fii delicat.

Din bun-simţ... te sărut!

Nu, multumesc! Sunt alti useri care au folosit acest forum ce ar aprecia sarutul tau, indreapta-ti atentia catre ei. Eu stiu ca am un aer de forumecator* si noul meu avatar a zapacit adolescente de 15 ani, dar totusi, sa pastram un aer neutru, fara bun-simt, okay? Okay!
---
*: Concluzia lui Pitbull.

[Neuptolem]

În România nu există aşa ceva.

Pai de-asta m-a scos din sarite subiectul ca in Romania nu exista asa ceva decat la un nivel formal, DE PREFACATORIE. In Romania totul e pe aparente. De-asta am si renuntat sa ma mai obosesc cu bunul-simt. In 99% din cazuri cand am avut bun-simt am avut de pierdut. Si tot nu gasesc procentul ala care mi-a fost de folos...whatever!...Case closed.

[Liviu-]

Pai de-asta m-a scos din sarite subiectul ca in Romania nu exista asa ceva decat la un nivel formal, DE PREFACATORIE. In Romania totul e pe aparente. De-asta am si renuntat sa ma mai obosesc cu bunul-simt. In 99% din cazuri cand am avut bun-simt am avut de pierdut. Si tot nu gasesc procentul ala care mi-a fost de folos...whatever!...Case closed.

Nu stiu cu ce fel de persoane vorbiti, pe langa ce fel de persoane traiti, dar pastrati-va steriotipurile pentru voi. Cam toate generalizarile sunt stupide si, de ce nu, lipsite de bun(-)simt (cu si fara cratima).

1. Rar am avut de suferit din cauza bunului-simt, dar aici e vorba de experiente proprii.

2. Bunul-simt iti foloseste psihic, personal. Facand lucruri de bun-simt, care nu sunt in propriul interes, iti afecteaza psihicul intr-un mod pozitiv. Daca nu iti foloseste astfel inseamna ca nu le faci din bun-simt, ci dintr-un fel de ipocrizie de care vorbesti mai sus. Nu te ajuta psihic pentru ca aparentul bun-simt e o povara. Desigur, exista si exceptii cand din bun-simt faci lucruri care iti lasa un gust amar, bun-simt fara de care nu poti evita un conflict inutil de exemplu. Pe langa psihic bunul-simt e foarte util in relatiile cu alte persoane, mai ales ca cei mai multi dintre noi traiesc intr-o societate. Poate de obicei nu primesti nimic in schimbul bunului-simt, dar asta e si ideea, bunul-simt exista cu adevarat cand "il faci pe gratis". Uneori insa s-ar putea sa primesti si ceva in schimb.

3. Argumentul de necunoastere a unor persoane cu bun-simt nu scuza cu nimic o persoana de a nu avea bun-simt. Daca toate persoanele fura ar trebui sa furi si tu? Exemplele sunt infinite.

[SoX]

Eu cred ca oamenii care tocmai s-au bucurat de bunul tau simt social, considera ca i-ai facut un favor "intuitiv". Cu astfel de favoruri toti s-au obisnuit incat lipsa acestora devine pentru ei o jignire, si de aici s-a ajuns ca orice babuta sa se revolte ca nu i-ai cedat locul din autobuz.

[Liviu-]

Daca nu exista bunul-simt de a ceda locul e clar vorba de lipsa acestuia. Pe tine te bucura sau te lasa indiferent o persoana fara bun-simt? Nu e un raspuns nomal cel al "babutei" din autobuz? Tie, cand ajungi la varsta ei, ti-ar conveni sa vezi persoane mult mai tinere cum stau jos, in timp ce tu abia te poti tine pe picioare?

Desigur, exista si exceptii neplacute cand de exemplu nu observi "babuta" si nu dai dovada unei lipse de bun-simt, dar revolta ei tot exista. Caz nefericit, dar sunt siguri ca poti trece peste. Eu, de exemplu, nu ma asez pe un scaun decat atunci cand vad cam jumatate din autobuz gol, deci foarte rar, in general o data la cateva saptamani se intampla asta, dar nu ma plang ca ma dor picioarele sau ceva de genul. Si cum nici nu caut un scaun gol ca apoi sa il parasesc pentru altcineva as zice ca e intr-adevar bun-simt. Nu ma aleg cu nimic, poate doar cu o satisfacie personala ca in mintea mea am facut ce era corect dupa propriile standarde. Daca alegeam sa stau pe scaun si apoi cand cineva venea sa ma dau la o parte, persoana respectiva venea cu multumuri, de vreo doua ori cand am facut lucrul asta, cam pe la inceputul anului de facultate, persoana respectiva zicea ceva de genul "rar astfel de copii ". Nu o faceam ca sa o aud pe ea cum imi multumeste sau ma lauda prin autobuz unei alte persoane asa ca am renuntat la a ma aseza cand sunt putine locuri libere, pentru ca, din experienta, cam tot timpul se umple autobuzul.

Nu stau acum sa ma mai gandesc asupra unei situatii, dar sunt sigur ca exista situatii in care poti fi intre bun-simt si lipsa acestuia. De fapt cea de sus cu neobservarea babutei ar merge. Probabil sunt, insa, multe exemple care sa-ti sustina parerea, poate nu l-ai ales cel mai bine pe cel cu autobuzul.

[Pitbull]

Tocmai am descoperit douä exemple (din partea a doi forumisti aflati în divergentä de päreri cu un al treilea):
- ...de lipsä totalä a bunului simt.
- ...de real-bun-simt.
(In topicul udne am postat imediat înainte.)

[adige]

Aveţi bun simţ în general? Dacă da, care sunt excepţiile şi cum vi-l păstraţi în jungla asta urbană ? Le trageţi atenţia persoanelor cărora le lipseşte aşa ceva?

Consider ca da, in general da. Exceptiile sunt multe si pot scrie multe randuri. Atrag atentia, dar in ce cele mai multe ori este inutil si ajung usor la furie verbala, si sfarsesc in monolog, este inutil te lupti cu ce nu poti invinge.

Bunul simt, cred ca in momentul de fatza ca este strain unei 70% din populatie. Datorita job-ului petrec perioade scurte sau lungi de timp prin tara. Cel mai mult bun simt pot spune ca l-am intalnit in Timisoara. Am stat 4 luni de zile, am vazut oameni respectosi, rabdatori, asculta iti raspund (eu sunt din Buc. iar totul imi pare in reluare, chiar m-a scos din minti acest lucru). Copii parca sunt "dresati" vorbesc normal, nu urla ca descreieratii, nu alearga ca besmeticii, nu injura, nu merg inaintea parintilor, etc. Parca am fost in alta TARA nu in Timisoara - Romania. Raspunsul e simplu, anii dominatiei austro-ungare si-au lasat amprenta in urbanism, cladiri, estetica dar si in educatie si bun simt (nu fac elogiul nici unei ocupatii straine), dar in capitala parca sau strans toti trogloditii, balele bipede, manelistii, prost gustul si tot ce inseamna un om needucat, incult, analfabet.

Inchei cu o fraza: " Ce era inainte o RUSINE azi este o VIRTUTE , ce era inainte o VIRTUTE azi este o RUSINE.

[robertaradeanul]

Nu stiu cu ce fel de persoane vorbiti, pe langa ce fel de persoane traiti, dar pastrati-va steriotipurile pentru voi. Cam toate generalizarile sunt stupide si, de ce nu, lipsite de bun(-)simt (cu si fara cratima).

1. Rar am avut de suferit din cauza bunului-simt, dar aici e vorba de experiente proprii.

2. Bunul-simt iti foloseste psihic, personal. Facand lucruri de bun-simt, care nu sunt in propriul interes, iti afecteaza psihicul intr-un mod pozitiv. Daca nu iti foloseste astfel inseamna ca nu le faci din bun-simt, ci dintr-un fel de ipocrizie de care vorbesti mai sus. Nu te ajuta psihic pentru ca aparentul bun-simt e o povara. Desigur, exista si exceptii cand din bun-simt faci lucruri care iti lasa un gust amar, bun-simt fara de care nu poti evita un conflict inutil de exemplu. Pe langa psihic bunul-simt e foarte util in relatiile cu alte persoane, mai ales ca cei mai multi dintre noi traiesc intr-o societate. Poate de obicei nu primesti nimic in schimbul bunului-simt, dar asta e si ideea, bunul-simt exista cu adevarat cand "il faci pe gratis". Uneori insa s-ar putea sa primesti si ceva in schimb.

3. Argumentul de necunoastere a unor persoane cu bun-simt nu scuza cu nimic o persoana de a nu avea bun-simt. Daca toate persoanele fura ar trebui sa furi si tu? Exemplele sunt infinite.

1.Liviu amice din fericire pentru tine nu ai avut de a face in viata CU ASA CEVA deci asta sugereaza o viata fara multa EXPERIENTA.

2.Ce sa primesti ceva in schimb? O incredere oarba intr-o persoana care iti poate trage o mare tzeapa! Romanii au in sange prefecatoria!

3.Ferice de tine daca nu ai avut pana acum de suferit......Get my point dear?