Ultimul Imparat - Akira Kurosawa

[MinRep]

KAGEMUSHA

Secolul al XVI-lea, intr-o Japonie ravasita de luptele dintre clanuri. Pentru securitatea sa personala, seful unui clan isi angajeaza o dublura (un kagemusha - in japoneza "umbra"). Sosia perfecta e insa un talhar (in dublu rol: Tatsuya Nakadai). Cand marele senior moare, consilierii ascund acest lucru, kagemusha continuand sa-si joace rolul. Cu tact si intelepciune, el ia cele mai viabile hotarari politice si militare. Afectiunea pentru copilul stapanului sporeste identificarea sa treptata cu cel disparut. Tot ce a construit se naruia la aparitia mostenitorului de drept, care il concediaza brutal si, in orgoliul sau razboinic, provoaca distrugerea clanului. Un eseu fastuos, meditativ si melancolic pe tema universala a copiei ce ajunge sa se identifice cu originalul. Palme d'Or, Cannes 1980.

[nume]

MIFUNE,

Toshiro. Actorul preferat al regizorului, iar pentru restul lumii, cel mai iubit dintre japonezi. A.K. il descopera la 28 de ani, distribuindu-l in Ingerul beat, in rolul unui derbedeu jalnic. Urmeaza alte 14 filme in care cineastul stie sa exploateze la maximum cele doua fete ale acestui interpret de exceptie : animalic si imprevizibil in zdrentele banditului din Rashomon, fals samurai galagios si agitat in Cei sapte samurai, seniorul victima a setei de putere in Tronul insangerat, felina salbatica si jucausa din Yojimbo si Sanjuro, politistul disperat din Cainele turbat si stilatul om de afaceri din Cerul si iadul ...

Dupa Barba Rosie ('65), cei doi se despart, pastrand o discretie totala asupra motivelor.
In 1993, la intrebarea unui ziarist, regizorul raspunde laconic : "Mifune e un mare actor. Mi-a dat tot ce a avut mai bun. "

[Ghostface]

Kurosawa a urmat modelul lui John Ford, regizorul sau favorit, si a decis sa foloseasca in filmele sale in mare parte aceeasi echipa de actori.
In afara lui Mifune, care a marturisit spre sfarsitul vietii ca singurele sale filme cu care se mandreste sunt cele in care a jucat sub conducerea lui Kurosawa, mai merita mentionati 2 actori: Takashi Shimura si Tatsuya Nakadai. Shimura a fost unul din preferatii regizorului japonez jucand ca si Mifune in filmele lui Kurosawa incepand cu cele din anii '40 si terminand cu un rol mic, creat special pentru el, in Kagemusha - 1980. A interpretat roluri precum doctorul din Drunken Angel, superiorul lui Mifune din Stray Dog, protagonistul din Ikiru si cel al conducatorului samurailor din Cei Sapte Samurai. A intrat intr-un con de umbra dupa ascensiunea lui Mifune fiind distribuit mai mult in roluri secundare.
Tatsuya Nakadai este personajul principal din Kagemusha si Ran, un actor pe care il consider de exceptie. Sunt de parere ca Nakadai ar fi putut ajunge la fel de cunoscut ca Mifune, personajul sau opunandu-se acestuia in nenumarate filme, castig de cauza avand de fiecare data Mifune . Nakadai a colaborat cu Masaki Kobayashi, care l-a si descoperit, in o serie de filme precum trilogia Conditia Umana, Seppuku sau Rebellion. Colaborarea sa cu Kobayashi a fost in genul Kurosawa-Mifune. A avut un rol mic si in Ame Agaru/ Dupa ploaie - 1999, film aparut dupa moartea lui Kurosawa, considerat ca un tribut adus acestuia.

[fitzcarraldo]

Natura

Se stie cat de mult iubesc japonezii natura, dar exista o maniera a lui Kurosawa de a o privi. Padurile sunt fascinante - de la cea moarta, lignificata, din Tronul insangerat, la cea toropita de arsita din Rashamon. In toate padurile sale exista o taina, iar petele ori perdelele de lumina , tesute din raze blande (regizorul - pictor stie precis unde sa puna lumina), nu fac decat sa sporeasca misterul. Dar si ierburile inalte ce unduiesc, cand se pleaca sub puterea vantului ori a ploii (elementul natural cel mai intalnit in filmele lui A.K.), dar si elesteele de dif. forme, cu pietre in preajma, atat de expresive in ne miscarea lor........................................

Oceanul privea

Kurosawa termina scenariul ultimului sau proiect in dec. 1993, dar nu gaseste cele 15 milioane necesare productiei. Adaptare a unor nuvele scrise de Hyakken Uchida, "Oceanul privea" - poveste a doua prostituate - ar fi fost cel de-al 31-lea film al "imparatului".

[anouk]

Filmul-epitaf al secolului al XX-lea este semnat Akira Kurosawa si este de fapt un sir de opt scurtmetraje reunite sub titlul "Dreams". O creatie superba a "imparatului", poate cel mai reusit film al sau (...cel putin in opinia mea), din pacate foarte rar difuzat.

[MinRep]

Si eu prefer "Vise" cand e vorba de Kurosawa, desi recunosc ca nu am vazut multe dintre filmele sale si ca pe alocuri nu il inteleg prea bine... Cat despre difuzare, la noi foarte rar apare un Kurosawa. Si totusi, "Vise" a fost dat pe ProCinema acum cateva saptamani. Si - culmea! - fara sa taie nimic din el.

P.S.: The part that I like the best... Producator executiv: Steven Spielberg :?

[Ghostface]

Asa e... mare minune... la Pro Cinema. Si mai ales ca au dat tocmai filmu' asta.

[Bulumulu]

adaos apropo de biografie: mie mi s-a parut ff interesant odinioara la une recherche in domeniu, faptul k stimatul domn se tragea pe linie paterna dintr-o familie de samurai (tatal insa se ocupa de sport... mare amator al baseballului, el a fost unul dintre cei care au adus acest sport pe taram nipon). de aceea inainte sa se dedice artelor a incercat sa continue traditia ceva la o scoala militara sau/si sportiva mi se pare, dar a fost nevoit sa renunte din cauza starii precare fizice thus converting to art.

[MinRep]

PICTURALITATEA

E o constanta a operei lui Kurosawa. De muite ori el isi deseneaza mai intai filmele pe hartie. Examinate la rece, cadre dintre cele mai diferite - fie statice (Lady Macbeth signura in camera sa ori cei trei barbati adapostiti de ploaie sub poarta Rasho), fie cu miscari intr-un spatiu redus (samuraii alergand prin mica lor "reduta" sau locatarii discutand in curticica azilului) ori in spatii largi (infruntarile armate) - beneficiaza de o amplasare si ritmare a volumelor pe care numai ochiul unui pictor le putea hotari.

[MinRep]

RASHOMON

O intamplare ingrozitoare petrecuta intr-o padure (un viol, urmat de o crima) e povestita de patru ori la rand, din punctul de vedere al celor trei participanti: banditul, nobilul, sotia acestuia din urma, plus unicul martor Primele trei relatari difera intre ele, intrucat fiecare vrea sa-si diminueze pe cat posibil vina, acuzandu-i pe ceilalti doi de minciuna, lasitate, brutalitate. Din versiunea martorului rezulta ca toti trei sunt niste ticalosi. Dar daca, la randul sau, acest om are de ascuns ceva?

Succesul rasunator al lui Rashomon in Europa si America (Leul de aur - 1950, Oscarul pentru film strain - 1951) nu e decat consecinta socului produs de un film oriental ce dispune de toate elementele apte sa seduca publicul occidental: exotismul fascinant al fetelor si al atitudinilor corporale; jocul elocvent al actorilor; atmosfera de basm a padurii; structura armonioasa a constructiei (prolog - patru povestiri - epilog); in fine, ideea fiziologica larg accesibila - relativitatea adevarului. Ori de cate ori o poveste se compune din mai multe prezentari subiective ale aceleiasi actiuni, se spune ca e un film a la Rashomon (v. E pericoloso sporgersi).

[Floydman]

KAGEMUSHA

Secolul al XVI-lea, intr-o Japonie ravasita de luptele dintre clanuri. Pentru securitatea sa personala, seful unui clan isi angajeaza o dublura (un kagemusha - in japoneza "umbra"). Sosia perfecta e insa un talhar (in dublu rol: Tatsuya Nakadai). Cand marele senior moare, consilierii ascund acest lucru, kagemusha continuand sa-si joace rolul. Cu tact si intelepciune, el ia cele mai viabile hotarari politice si militare. Afectiunea pentru copilul stapanului sporeste identificarea sa treptata cu cel disparut. Tot ce a construit se naruia la aparitia mostenitorului de drept, care il concediaza brutal si, in orgoliul sau razboinic, provoaca distrugerea clanului. Un eseu fastuos, meditativ si melancolic pe tema universala a copiei ce ajunge sa se identifice cu originalul. Palme d'Or, Cannes 1980.

am vazut si eu prima data kagemusha. desi voiam sa il vad de mult timp. frumos! poate cea mai reusita combinatie de superproductie cu film de autor/idei pe care am vazut-o vreodata. foarte fastuos si martial filmat (ziceai ca sunt stampe japoneze, cadrele), dar si foarte uman rolul dublurii....excelenta polaritate a filmului... am descoperit in kuwosawa si un fin utilizator de simboluri.
ma intrebam....cantecul de flaut care il pierde pe lord, apusul rosu, imbracamintea kagemushei in alb in vis, ploaia de la momentul izgonirii sale din palat, sunt posibile "prevestiri" ale sfarsitului clanului takeda...(toate inseamna moarte respectiv reinoire/reinceput - in cazul ploii. caderea clanului takeda a fost inceputul modernizarii japoniei in sensul destramarii feudalismului...

daca e asa e foarte misto....seamana cu apus de soare de caragiale...

matei caragiale

[Pitbull]

Da' de ce asa, cu citat/autocitat/adäugat? :?
Apropo de Caragiale, pune la Cafenea > Articolul zilei (viata bate filmul), linkul äla incredibil pe cre mi l-ai dat mie (da' pune-l direct, nu cu "dä search"...)

[illotempore2002]

in Dream al lui Kurosawa, in episodul Van Gogh, Martin Scorsese il interpreteaza pe marele pictor. Isnt that cool?

Dreams e filmul meu preferat pana acum. E un fel de Ten Minutes Older mai concret, mai strans legat de viata ca realitate. face referire la drame care au avut loc cu adevarat, la evenimente istorice, oameni care au trait, celebri sau anonimi, dar au existat.

in timp ce Ten minutes older este usor mai abstract - vorbeste despre un concept filosofic greoi, inelucidabil - Timpul.

[corinka]

La Staruri exista un topic un pic mai vechi decat acesta. Eu zic sa le unim. Cinemania, mi-l pasezi?

[Cinemania]

adica vrei sa mut "Ultimul Imparat - Akira Kurosawa" inspre Star-uri ?
no way....locul lui e la Clasic

[corinka]

Akira Kurosawa este un star clasic. Vroiam si eu niste subiecte interesante la Clasic, acolo desore ce ai vrea sa se vorbeasca, despre tatuajele Angelinei si pieptanaturile lui Megan Fox?

Daca vreti ceva mai mult decat asemenea superficialitati la sectiunea Staruri, intrati aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...30#post1460904

[Floydman]

Plastic si vibrant (Van Gogh story), calduros dar poate usor prea afectat (povestea satului cu mori) , moralizator dar uneori prea tezist (povestile nuclearofobe), sincer dar uneori prea simplu, glumetz pe aici (Van Gogh si satul cu mori again) si foarte trist pe colo (povestea piersicilor si a plutonierului), Kurosawa a facut un alt film memorabil. Dreams. (vazut azi pe cinemax).

Cel mai mult mi-a placut visul din Orsay. Cred ca au muncit mult la decorul acela de inceput cu podul sa arate fix ca pictura... iar gluma cu Scorseze in rolul pictorului mi s-a parut foarte tare , dupa ce mi-am dat seama de ea de pe imdb


cel mai interesant si interpretabil mi s-a parut visul zanei zapezii...senzatia aparenta e ca zana i-a salvat pe exploratori. Insa o "experta" in civilizatie japoneza mi-a dat indiciul ca la ei albul inseamna moarte (mai mult decat in alte civilizatii), iar ideea ar fi ca tabara de destinatie era de fapt...dincolo iar zana era un fel de "Caron" cu ochii oblici.

[illotempore2002]

Ooooo, bravo, frumos topic....frumos film....hai ca vin si io acusica.

[illotempore2002]

Am sa ma citez de nde am scris despre el, penca l-am vazut de ceva vreme si nu mai e asa clar.

Dreams, al lui Kurosawa (daca s-a discutat in alta parte aici pe forum, please directionati-ma si-mi mut jucariile).

Sunt in jur de 8 vise. Primul si ultimul dintre acestea te fac sa adori in mod special doua categorii de varsta la japonezi: copiii si batranii. Inafara de faptul ca da un sentiment de cronologie (filmul incepe cu visurile unui copil trimis de mama sa pe drumul initiatic - cautarea vulpilor la marginea curcubeului! pentru a-si cere iertare, continua cu cele ale unor adulti intr-o expeditie extrema pe munte si cu cel al unui capitan dupa un razboi sfarsit tragic pt plutonul 3 si se termina cu filosofarea senina a batranetzii), filmul este perfect rotund, indiferent de episodul in care ne oprim. Fiecare in parte are o "actiune" ampla, asa cum se invata la scoala generala, cu expozitiune, intriga, moment culminant si deznodamant. Asta te face ca la sfarsitul filmului sa te simti cu adevarat imbogatit (a nu se intelege ca orice film cu expozitiune, punct culminant etc ne imbogateste) pentru ca iti ofera posibilitatea sa gandesti/privesti viata, natura, moartea in ansamblul ei.
Privite in particular, visele traduc atat traume, angoase ce-si cer lacrimile cat si deschideri nebanuite catre vechi filosofii, nerezolvate nici pana in prezent.

De neuitat, absolut marcant: dansul piersicilor in floare + aparitia mortii in chip de fata seducatoare in somnul barbatului plecat in expeditie pe munte (si lupta acestuia cu ea) + funeraliile unei femei de 99 de ani (ce suma rotunda!) din final, unde funeralii=festival (cu tot tacamul, dans, muzica, rasete, veselie).

[Floydman]

chiar n-a vazut nimeni filmul asta? sau n-aveti chef...