Filme romanesti 2010

[bremen1980]

Pai din bube si mucegaiuri se naste frumosul.

Nu vezi ca atunci cind aduci indiscutie temele controversate lumea se agita ,se balacareste si apar contuzii vizibile.
Cum credeau vechii greci :Ares (Marte ) este tatal tuturor lucrurilor .Deci la razbel .Cu :legionarii ,ateii ,,comunistii ,popimea, capitalistii ,travestitii ,s.a.m.d.

[Lecart]

Am dat un search si se pare ca doar aici s-a mentionat de Manusile rosii de Gabrea? Nu ca mi-ar fi placut in mod deosbit, insa vad topicuri cu filme romanesti care, in umila-mi opinie, sunt net inferioare.

[Gloria]

Comisia Europeană dă bani pentru producţia de film românesc!
Decizia deblochează o situaţie dezagreabilă pentru câştigătorii concursului organizat de CNC în iunie-iulie 2010

http://www.cinemagia.ro/stiri/comisi...omanesc-17106/

[lalaby]

comisia europeana nu da nici un ban pentru cinematografia noastra

e vorba de altceva ... mult mai greu de inteles, probabil, de catre unii

[buticut]

comisia europeana nu da nici un ban pentru cinematografia noastra

Nimeni nu spune ca da bani, ci ca va da .

[lalaby]

Nici nu da, nici nu va da. Repet... e greu pentru unii sa priceapa despre ce este vorba

Dar la Gloria nu ma asteptam, sincer, sa nu inteleaga

[lalaby]

[b]

Comisia Europeana a aprobat o finanţare de 80, 6 milioane de euro pentru producţia de film românesc, conform romania-insider.com.

Comisia a dat verde proiectului propus de statul român prin care CNC-ul acordă împrumuturi fără dobândă şi împrumuturi nerambusabile pentru producţia de filme româneşti, singura condiţie a Comisiei fiind ca 20% din buget să fie destinat realizării în spaţiul european, nu exclusiv în ţara noastră. România intenţionează să lucreze după această schemă de finanţare până cel mai devreme sfârşitul anului 2014.

Decizia Comisiei Europene deblochează o situaţie dezagreabilă pentru câştigătorii sesiunii iunie-iulie 2010. CNC-ul nu a încheiat contracte cu producătorii proiectelor câştigătoare, întrucât nu se ştia daca vor mai veni banii pentru realizarea filmelor.

[/B


Mai incercati cu limba engleza, zau.

Puteti accesa si site-ul Comisiei... poate din a "n"-a incercare veti reusi.

[nume]

"Bună, ce faci?" de Alexandru Matei (debut)

L-a vazut careva?

[StefanDo]

http://www.cinemagia.ro/stiri/buna-c...-office-15751/

[rvn]

Filmul românesc în 2010
Autor: Mihai FULGER

Cu cele 19 premiere româneşti ale sale (incluzînd aici coproducţia Mar Nero de Federico Bondi), anul 2010 este, cel puţin cantitativ, cel mai bun pentru cinematografia autohtonă de după 1989.
Dacă am fi bifat şi premiera Aurorei, al treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu, n-aş fi ezitat să afirm că 2010 a fost, din toate punctele de vedere, cel mai bun an postcomunist al filmului românesc. Chiar şi aşa, am avut destule titluri pentru a alcătui un Top Ten personal, pe care vi-l prezint mai jos:

1. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de Andrei Ujică. Dacă Eisenstein ar mai fi trăit, ar fi fost încîntat de măiestria cu care regizorul român se foloseşte de montajul audio-vizual şi intelectual, păstrînd permanent sub control dramaturgia şi ritmul filmului. Secvenţele de arhivă – unele cunoscute, altele inedite pentru mulţi – sînt „remixate“ subtil, revelînd semnificaţii noi asupra vieţii şi epocii lui Ceauşescu. O producţie necesară, care ar putea contribui la eliberarea de clişee adînc înrădăcinate (presupunînd că spectatorii sînt deschişi la un minim efort hermeneutic), şi, totodată, o lecţie de cinema realizată „cu materialul clientului“, Autobiografia... lui Andrei Ujică sfidează aşteptările şi încheie triumfal o trilogie non-non-fiction ce va face dată în istoria artei filmului.


2. Medalia de onoare de Călin Peter Netzer. Nu doar filmul unui mare actor (deşi Victor Rebengiuc face aici unul dintre cele mai importante roluri de cinema ale sale), ci şi filmul unui regizor talentat şi matur, care a trecut cu brio peste un semieşec (lungmetrajul de debut Maria din 2003), cu sprijinul unui scenarist în formă maximă (Tudor Voican) şi al unui operator-producător inspirat (Liviu Mărghidan). Călin Peter Netzer şi-a însuşit lecţia realismului introdus la noi de Cristi Puiu, dar nu s-a limitat la acet model deseori imitat, punîndu-şi propria amprentă asupra tratării subiectului aşa-zis „minimalist“. Pentru mine rămîne un mister cum un asemenea film, care poate prinde la orice categorie de public, nu a adunat decît vreo 7.000 de spectatori în circuitul cinematografic autohton.

3. Morgen de Marian Crişan. Cel mai important debut cinematografic al anului, un film foarte personal, în care regizorul-scenarist izbuteşte să-şi depăşească performanţele din zona scurtmetrajului. O poveste „clasică“ despre neobişnuita prietenie ce se leagă, dincolo de cuvinte, între un „E.T.“ şi gazda sa temporară, este plasată cu succes în regiunea de baştină a autorului (Salonta, Bihor). Marian Crişan cunoaşte şi redă bine atmosfera şi spiritul zonei limitrofe, utilizînd actori mai puţin cunoscuţi, dar perfect integraţi lumii prezentate, una în care conflictele nu depăşesc limitele bunului simţ şi se sting repede, căci şi morgen e o zi... Cineastul extrage sensuri adînci din detalii cotidiene, oferindu-ne o memorabilă comedie dramatică, profund umană, care poate fi înţeleasă oriunde.

4. Marţi, după Crăciun de Radu Muntean. Al patrulea lungmetraj al regizorului continuă căutările sale în spaţiul realismului cinematografic, un sprijin preţios venind şi de această dată de la coscenariştii Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu, precum şi de la operatorul Tudor Lucaciu. Radu Muntean, asemuit pe bună dreptate cu Chabrol sau Sautet, ştie să facă un film de autor gustat şi de critici, dar şi de yuppies. În plus, regizorul are abilitatea de a-şi pune în valoare actorii (aici se remarcă Maria Popistaşu şi Mirela Oprişor), aducîndu-i pe culmile firescului, inclusiv la nivel nonverbal. În pofida unui anume schematism narativ, Marţi, după Crăciun este un film izbutit şi un mare pas înainte pentru cinematograful lui Radu Muntean. Din nou, e surprinzător numărul mic de spectatori români (14.000).

5. Eu cînd vreau să fluier, fluier de Florin Şerban. Al doilea debut important al anului este deopotrivă un film de familie şi un film de dragoste, cu elemente atît de thriller psihologic, cît şi de dramă socială. Florin Şerban şi coscenaristul său, Cătălin Mitulescu, îl implică pe protagonist în trei conflicte diferite, tratate cu participarea multor actori neprofesionişti sau neexperimentaţi (cu un plus pentru revelaţia George Piştereanu), care îi eclipsează pe cei experimentaţi. Un posibil model de transfer între arte, de evoluţie de pe scenă pe ecran (are la bază piesa omonimă a Andreei Vălean), filmul anunţă un regizor foarte înzestrat, curajos şi sigur pe sine, un cineast care caută cu abnegaţie adevărul poveştilor şi personajelor sale, fără a încerca să-şi manipuleze spectatorii.

6. Felicia, înainte de toate de Răzvan Rădulescu şi Melissa De Raaf. Un al treilea debut remarcabil (venit după un scurtmetraj-test); primul dintre autori este şi cel mai cunoscut scenarist al Noului Cinema Românesc. Actriţa Ozana Oancea domină autoritar o poveste tragicomică despre prăpastia dintre generaţii, o poveste în care mulţi dintre noi ne-am recunoscut, datorită fineţii analizei psihologice.

7. Kapitalism – reţeta noastră secretă de Alexandru Solomon. Din păcate, singurul documentar românesc distribuit în cinematografe în 2010. Regizorul abordează un nou subiect de dureroasă actualitate (încă), folosind mizanscene, secvenţe animate (cu piese de Lego), imagini de arhivă şi bucăţi muzicale (compuse de Mircea Florian) care dublează discursul personajelor şi potenţează mesajul filmului.
8. Portretul luptătorului la tinereţe de Constantin Popescu. Ultimul debut notabil al anului este un ambiţios film coral, ce-şi asumă riscurile aferente unei asemenea construcţii, în dorinţa de a acoperi cît mai bine subiectul. Autorul îşi prezintă corect personajele (membrii grupului de rezistenţă anticomunistă al lui Ion Gavrilă Ogoranu), ca pe nişte oameni vulnerabili, nu ca pe nişte eroi de baladă.

9. Nuntă în Basarabia de Nap Toader. După un lungmetraj de debut ratat, mai ales în a doua sa parte (Italiencele, 2004), regizorul cunoscut anterior ca Napoleon Helmis propune o comedie agreabilă şi coerentă, al cărei umor sănătos este bazat în principal pe diferenţele culturale dintre români şi moldoveni. Pe lîngă interpretarea lui Vlad Logigan, merită amintite citatele din Von Trier sau Kusturica.

10. Caravana cinematografică de Titus Muntean. Debutant – cu Examen – în acelaşi an ca şi Călin Peter Netzer, regizorul – altminteri un bun profesionist – nu a găsit cele mai inspirate soluţii pentru ecranizarea nuvelei lui Ioan Groşan, astfel încît imaginea ireproşabilă a lui Vivi Drăgan Vasile nu poate salva situaţia. Totuşi, filmul reconstituie destul de fidel epoca impunerii cu forţa a comunismului.



După cum se vede din acest clasament, 2010 a fost anul revenirii în cinematografele româneşti, cu un al doilea film, a debutanţilor din anii 2003-2004 (cu trei lungmetraje la activ, după debutul cu Furia din 2002, Radu Muntean este deja cel mai prolific reprezentant al Noului Cinema Românesc). Nu toţi au reuşit să evolueze convingător, însă o cinematografie sănătoasă are nevoie şi de filme medii.

Trist este că distribuitorii (în general, şi producători) de film românesc nu scot pe piaţă decît cîteva cópii (destul de costisitoare, ce-i drept), pentru a-şi minimaliza riscurile. În aceste condiţii, nu e de mirare că rezultatele de box-office ale producţiilor româneşti sînt dezamăgitoare. Performer la acest capitol este Eu cînd vreau să fluier, fluier, care, deşi a fost distribuit de Metropolis Film în doar opt cópii, a adus în săli aproape 56.000 de spectatori.


În schimb, este îmbucurător faptul că în România se produc în continuare filme independente (adică fără finanţare din Fondul cinematografic, gestionat de CNC), iar unele dintre ele şi-au găsit chiar un distribuitor. Astfel, Despre alte mame, lungmetraj de debut semnat de Mihai Ionescu şi Tiberiu Iordan, deşi nu a intrat în Top Ten, a fost premiat la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova şi lansat în cinematografele noastre de către Transilvania Film. Un alt debut independent, Burta balenei, film scris şi regizat de Ana Lungu şi Ana Szel, deşi mai izbutit, nu a avut şansa distribuţiei în ţară, fiind proiectat doar o dată în Bucureşti (la Noul Cinematograf al Regizorului Român). Totuşi, el a fost selecţionat la Festivalul de Film de la Locarno (în competiţia „Filmmakers of the Present“) şi la Festivalul Internaţional de Film de la Vancouver (în secţiunea „Cinema of Our Times“).

A fost un an fără premii mari la Cannes (doar scurtmetrajul documentar Căutare de Ionuţ Piţurescu a fost distins în cadrul secţiunii paralele „Quinzaine des Réalisateurs“), dar care a dovedit că Noul Cinema Românesc a ajuns la maturitate şi nu este prizonierul unei singure formule. În plus, lungmetrajele de debut semnate de Florin Şerban şi Marian Crişan au triumfat în alte festivaluri de clasa A, la Berlin şi, respectiv, la Locarno.
Printre cele mai promiţătoare premiere anunţate pentru 2011 se numără deja amintitul Aurora de Cristi Puiu (selecţionat la Cannes şi premiat la Karlovy Vary), debuturile Periferic de Bogdan George Apetri (selecţionat la Locarno şi premiat la Salonic sau Varşovia), Visul lui Adalbert de Gabriel Achim, Micul spartan de Dragoş Iuga şi Undeva la Palilula al reputatului regizor de teatru Silviu Purcărete, precum şi noile filme semnate de Constantin Popescu (Principii de viaţă, care a avut deja premiera mondială la Valladolid), Cătălin Mitulescu (Loverboy) şi Adrian Sitaru (Din dragoste, cu cele mai bune intenţii). Nu va fi, se pare, un an rău, însă veriga slabă a industriei cinematografice rămîne concursul de proiecte de la CNC: finanţările continuă să se acorde discreţionar, iar cea mai mare grijă a directorului general Eugen Şerbănescu este aceea de a împăca, pe cît posibil, toate taberele, indiferent de valoarea şi potenţialul proiectelor jurizate. A doua sesiune a concursului pe 2010, anunţată – după un obicei deja cunoscut – în perioada Sărbătorilor, are ca termen-limită data 31 ianuarie 2011, aşa că în curînd vom afla la ce filme ne putem aştepta în 2012-2013.

[nume]

Filmul românesc în 2010
Autor: Mihai FULGER

10. Caravana cinematografică de Titus Muntean. Debutant – cu Examen – în acelaşi an ca şi Călin Peter Netzer, regizorul – altminteri un bun profesionist – nu a găsit cele mai inspirate soluţii pentru ecranizarea nuvelei lui Ioan Groşan, astfel încît imaginea ireproşabilă a lui Vivi Drăgan Vasile nu poate salva situaţia. Totuşi, filmul reconstituie destul de fidel epoca impunerii cu forţa a comunismului.

Caravana cinematografica mi-a placut, nu mi se pare un film ratat, iar Tovarasul Tavi e una dintre cele mai bune transpuneri in cinema a omului de tip nou, activistul cu limba de lemn, mincinos, incult, promovator al moralitatii care se ineaca intr-un viol. Filmul e comic , "Da-i dreacu' sa vina, vin si astia si pleaca", E american ? Ce american ma, asta-i film uresesesc!

Imi pare bine ca l-am revazut si pe Nicolae Urs, un actor foarte talentat dar uitat.