O sa mori

[Vortex]

o alta chestie. daca toti vom stii cand vom muri, ce rost ar mai avea sa traim?

Oricum stii ca mori...

in fine, as mai avea multe de zis... da sincer, mi se pare inutil.

Foarte adevarat!

[dragonfly_drk]

Oricum stii ca mori...

da... toti stim ca murim dar nimeni nu stie cand. tocmai chestia asta ne tine in viata. faptul ca nu ne gandim 24/24 la moarte si faptul ca totusi, in subconstient suntem constienti ca vom muri. daca am stii cand vom muri, nu am mai gasi rostul vietii pentru ca am stii cand se termina.

nu stiu daca ma intelegi. logica mea e destul de intortocheata la ora asta si chiar evit sa scriu commenturi lungi. dar daca va fi nevoie, o voi face, chiar daca nu cred ca va intelege cineva ceva din ele.

[rvn]

vortex,
mai are importanta scurgerea timpului cand stii ca mori? ca tot reclami ca ceasul e inapoi cu o ora.

[Vortex]

vortex,
mai are importanta scurgerea timpului cand stii ca mori? ca tot reclami ca ceasul e inapoi cu o ora.

Unii,spre deosebire de danonino, nu se gandesc doar la moarte!Totul e important intr-o masura mai mica sau mai mare,pentru ca daca nu ar fi nu ar exista!

[dragonfly_drk]

da, asta asa e... si vezi tu, apropo de ceasul ala care e cu o ora in urma... asta e semn bun pentru tine. inseamna ca vei trai cu o ora in plus...

[Vortex]

da, asta asa e... si vezi tu, apropo de ceasul ala care e cu o ora in urma... asta e semn bun pentru tine. inseamna ca vei trai cu o ora in plus...

“So teach us to number our days, so that we may apply our hearts unto wisdom.”
Cred ca si tie ti se aplica nu?

[dragonfly_drk]

danonino... ti-e frica de moarte? e un sentiment perfect normal. da sincer, nu trebuia un topic pentru asta. sau poate trebuia ca sa ne readucem aminte din cand in cand ca nu suntem nemuritori... si totusi, dupa toata discutia, te simti mai bine? te simti mai nemuritor? nu

eu am impresia ca ai vrea ca testul ala sa existe. pentru ca nu ti-e frica in fapt de moarte ci ti-e frica de faptul ca nu stii cand va veni.

[rvn]

M-as plictisi daca nu as fi.

cred ca mai repede te-ar stresa faptul ca ai fi plictisitor pentru altii.sau inclusiv asta.
de acelasi sindrom sufar si eu.
propun un remediu:dileala la maxim(UM)!!!!!! sic!
si dupa aia...putem muri fericiti!

[rvn]

Am si spus mai sus ca as vrea ca acel test sa existe, sunt chiar curios.

Cat despre frica de moarte si moartea ca o constanta... chill. Merg pe principiul ca moartea se intampla si atat.

nu spune asta! moartea nu SE INTAMPLA! moartea e sigura si stim ca ea va veni.si e normal sa ne fie frica,pt.ca altfel,am face tot felul de grozavii in ideea ca nu ne este frica de ea...

[rvn]

E o intamplare sigura..

asta suna putin ciudat. intamplarea e nesigura....prin definitie.mai repede as folosi expresia "fapt".

Nu m-ar stresa prea repede, punandu-mi propria parere pe primul loc. Da, stiu, sunt un egoist, un arogant, etc.[/quote]
constientizezi lucrul acesta,si-ti place.de-aia vrei sa stii cand mori.din aroganta!

[rvn]

Nu, din curiozitate. Sa presupunem ca as cunoaste data. E o chestiune intima... si asa trebuie sa ramana.

Da, stiu, "intamplare sigura" nu e chiar cea mai fericita alaturare. Din cunstintele-mi vagi, nu e un oximoron toata treaba?

de ce trebuie sa fie intima? e dovada de egoism! poate cei dragi vor sa-ti fie alaturi.este altceva cand ei stiu ca vei muri.
oximoron? nu stiu...ne uitam in dex..

[White1]

"Intamplare sigura" e cat se poate de corect

[Liviu-]

sa imi bata si maine la usa ca ii deschid cu cea mai mare placere si ii dau si o cafea daca vrea si daca pofteste (ma refer la moarte)

O partida de sah nu?

nu mi-e firca de ea pentru ca deja m-am obisnuit cu existenta ei si cu gandul ca intr-o zi o sa vina si la mine... (can't wait for it... sa-i rad usor in fata si sa ii spun cat e de proasta)

Ideea asta, care probabil se vrea un fel de acceptare matura a inevitabilitatii mortii, mi se pare extrem de puerila. Sa te vad eu cu un copil de cateva luni (pe care presupunem ca-l iubesti), indragostita pana peste cap de noul tau sot, asteptand moartea ca sa-i razi in fata.

Hai sa fim seriosi, nimeni nu vrea sa moara, decat daca e depresiv... sau poate extrem de religios si crede ca trebuie sa moara pentru a fi o fiinta implinita, completa sau mai stiu eu ce. Dar un om normal, pana si un om nebun, nu vrea sa moara si ii e frica de moarte, chiar daca nu recunoaste sau nu-si da seama pe moment. Constientizarea asta a fricii imi aduce aminte de senzatia cand ai gresit ceva si-ti pare extrem de rau, ti-e frica sau te incearca alte sentimente nedorite, iar apoi, cand lucrurile se rezolva, uiti de ce ai trait atunci si repeti aceleasi greseli. Ideea e ca nu devii constient de anumite lucruri decat atunci cand esti in toiul lor, si pana si experienta lor s-ar putea sa nu mai conteze odata trecut cu bine de acel moment. Exemple foarte bune sunt cele ale alcoolicilor care abia ce primesc un nou ficat si-l stica in cateva luni tot de la bautura. Vad atata lume care zice ca e impacata cu faptul ca fumatul poate provoca cancerul pulmonar (si altele), dar ma intreb cati mai considera ca s-a meritat sa traiasca asa cum au vrut ei, "o viata mai scurta, dar plina de placere", atunci cand doctorul le spune ca mai au cateva luni de trait?

[rvn]

. Ideea e ca nu devii constient de anumite lucruri decat atunci cand esti in toiul lor, si pana si experienta lor s-ar putea sa nu mai conteze odata trecut cu bine de acel moment. ?

daca am face asta, am putea preveni tot raul care ni se intampla. de fapt, am fi nemuritori. si iarasi n-ar fi bine. n-ar mai exista motiv pt perpetuarea speciei si nici nu s-ar mai diversifica.
atunci, chiar ca ne-am plictisi unii de altii. am vedea aceleasi fetze in fiecare zi!
ca tot ziceai de ADN. el se adapteaza.si incearca sa gaseasca modalitatea prin care specia sa reziste. celulele sunt unite intre ele, nu? daca nu s-ar rupe lantul acesta cateodata, n-ar exista nici motive ca specia sa se perfectioneze, din punct de vedere biologic, vorbesc...
acuma, cred ca tu te pricepi mai bine....sper ca asa e...

[rvn]

moartea presupune regenerare.care inseamna viata.
sau nu...este cea mai buna SCUZA pt. regenerare...

[Liviu-]

daca am face asta, am putea preveni tot raul care ni se intampla. de fapt, am fi nemuritori. si iarasi n-ar fi bine. n-ar mai exista motiv pt perpetuarea speciei.

Nu cred ca ne referim la acelasi lucru, cel putin ce am spus eu n-are nicio treaba cu nemurirea Ideea era de constientizare a fricii, constientizarea adevarata a unei morti iminente, nu "constientizare" a mortii cand totul e bine si frumos. Mi se par lucruri extrem de diferite.

ca tot ziceai de ADN. el se adapteaza.si incearca sa gaseasca modalitatea prin care specia sa reziste. celulele sunt unite intre ele, nu? daca nu s-ar rupe lantul acesta cateodata, n-ar exista nici motive ca specia sa se perfectioneze, din punct de vedere biologic, vorbesc...
acuma, cred ca tu te pricepi mai bine....sper ca asa e...

Intr-adevar, cam prin liniile astea. Oricum, eu am vrut sa fie clar ca ma refeream la modificarea ADN-ului in timpul vietii, nu prin reproducere, atunci cand rezulta un nou organism. Spun asta pentru ca nu sunt sigur la care din variante se referea Vortex.

Apropo de ideea cu nemurirea, eu cred ca se va ajunge la un moment cand omul va fi capabil sa se regenereze mai rapid decat s-ar degrada, putand fi astfel nemuritor (excludem toata gama de accidente). Ca nu se va intampla in timpul vietii noastre (sau cine stie!?).si ca s-ar putea sa nu traim ca specie pana in acel moment e alta treaba.

[rvn]

ideea ta din urma e adevarata, dar numai daca tendinta spre natalitate ar fi direct proportionala cu progresul, cu modificarea mentalitatilor, a educatiei si cat de sofisticata devine viata, atunci cand e sustinuta material.
din pacate, disproportia este uriasa. organismele noi,daca se nasc in numar mare, nu e bine.
calitatea lor,ma refer strict la exemplarele umane, se reduce simtitor.
intotdeauna m-am intrebat de ce saracii fac mai multi copii,iar bogatii se limiteaza la minimum.
oare n-ar trebui sa fie invers?
ah, sa-l chemam pe Mengele?

[AndreiStefan]

...Da, stiu, sunt un egoist, un arogant, etc.

da...dar nu asta deranjeaza cel mai mult, in cazul tau. As avea nevoie cateva minute bune sa te "modelez" in cuvinte...de aceea ma rezum la a te defini, pe scurt, retard...la fel de retard ca si desenele si personajul de care te folosesti ca poza de profil. In majoritatea topicurilor vad aceasi nuanta de "agresivitate" in modul de exprimare...duci lipsa de atentie sau esti unul dintre acele "triste exemplare" ce gasesc in comunitatile online, un refugiu si o rezolvare petru toate esecurile din viata de zi cu zi.

Probabil esti inca la o varsta frageda si inca incerci sa iti definesti o personalitate...ceea ce ar fi cat de cat scuzabil, desi pe la 15-16 ani ar trebui sa iti formezi niste principii si idei. Dar daca nu varsta este problema ta, atunci nu esti nici macar demn de mila!

Am citit in alt topic ca esti fericit ca ai alergat alaturi de Gabi Szabo...sincer, daca intr-adevar ai fost in apropierea ei atunci exprimarea ar fi trebuit sa fie "am alergat-o pe Gabi Szabo"...pentru ca mi-e greu sa cred ca ar fi dorit sa respire acelasi aer cu tine...

Esti trist si incurabil...si mai trist e ca mai sunt si destul de multi ca tine. Iti spun cat se poate de sincer si simplu ca as bate la tine sau la "clonele" tale la fel cum bateam cu tata la covoare la inceputul anilor 90...si apoi te-as trimite spre adoptie spre o familie care iti poate oferi cei 7 ani de acasa si sa te poata ajuta in anumite probleme ce tin de factura mentala...

"Astept" cu mare nepasare dejectiile tale verbale...cu cat te vei strofoca mai tare si cu cat vei apela mai mult la prietenul tau dexonline, cu atat voi sti ca am tintit in orgoliul tau de "gainar de cartier"...

On topic:

Trebuie sa fi destul de dezamagit de tine si de viata, ca sa iti doresti sa afli cand vei muri. Oricine se dezice de la imprevizibilul vietii denota ca nu prea are pentru ce spera sau lupta, de aceea se agata de orice este exact si sigur, pentru ca doar acolo are impresia ca nu poate da gres.

Si daca as fi diagnosticat cu vreo boala incurabila n-as dori sa aflu cand voi muri...prefer sa merg pe un drum caruia nu-i vad sfarsitul, chiar daca stiu ca exista.

[SNOWMAN34]

Andrei... Scuze pt off top, dar te-ai gandit ca omul poate asta vrea sa arete uneori lumii?
Acestei lumi, de litere.
Eu nu-l cunosc, nu am discutat niciodata cu el, dar de-a lungul timpului i-am citit cateva postari mai mult decat sensibile fata de pielea groasa pe care il tot acuzati voi ca o arata.
Cat despre inteligenta, cred ca nici dusmanii declarati de pe acest forum nu i-o mai contesta...
Pe cuvant, am obosit eu, de cand tot dati in omul asta care cu ce-apucati...

Despre on topic, da, o sa mor, dupa voi macar la doua zile distanta.
Habar n-am ce trateaza, dar din titlu asta am nimerit, la dracu, e 4 dimineata...

[dragonfly_drk]

O partida de sah nu?

logic. castigatorul ia tot. daca eu castig... voi cere nemurire

Ideea asta, care probabil se vrea un fel de acceptare matura a inevitabilitatii mortii, mi se pare extrem de puerila. Sa te vad eu cu un copil de cateva luni (pe care presupunem ca-l iubesti), indragostita pana peste cap de noul tau sot, asteptand moartea ca sa-i razi in fata.

deocamdata sunt la o varsta la care imi pot permite sa gandesc asa. tu consideri gandirea asta puerila. ok, mi-o asum... nu e nicio problema. e doar o parere pe care ti-ai expus-o si nu m-a atacat intratat incat sa te contrazic mai ales ca de cele mai multe ori, recunosc, ma incadrez in categoria pe care ai mentionat-o. si totusi, (si aici poate gresesc) sunt sigura ca la fel voi gandi si mai incolo. daca prin absurd, sa spunem, voi trece prin scenariul mentionat de tine mai sus, well... consider ca cel mai bun lucru pe care as putea sa il fac in acel moment ar fi sa fiu alaturi de cei pe care ii iubesc si sa le ofer niste ultime clipe placute. asa isi vor aminti si ei de mine cu drag iar eu voi muri impacata. cel putin asa sunt de parere ca ar trebui sa faca un om normal care cat de cat gandeste. desigur, ma va durea. insa moartea e inevitabila si pana la urma trebuie sa acceptam ideea asta.

Hai sa fim seriosi, nimeni nu vrea sa moara, decat daca e depresiv... sau poate extrem de religios si crede ca trebuie sa moara pentru a fi o fiinta implinita, completa sau mai stiu eu ce. Dar un om normal, pana si un om nebun, nu vrea sa moara si ii e frica de moarte, chiar daca nu recunoaste sau nu-si da seama pe moment.

eu nu am zis ca vreau sa mor. am spus ca stiu ca o sa vina si ca o astept. ca defapt, fara sa vrem, asta facem toata viata. asteptam sa murim. (desigur, e o metafora)

Constientizarea asta a fricii imi aduce aminte de senzatia cand ai gresit ceva si-ti pare extrem de rau, ti-e frica sau te incearca alte sentimente nedorite, iar apoi, cand lucrurile se rezolva, uiti de ce ai trait atunci si repeti aceleasi greseli. Ideea e ca nu devii constient de anumite lucruri decat atunci cand esti in toiul lor, si pana si experienta lor s-ar putea sa nu mai conteze odata trecut cu bine de acel moment. Exemple foarte bune sunt cele ale alcoolicilor care abia ce primesc un nou ficat si-l stica in cateva luni tot de la bautura.

aici ai dreptate. no comment.

Vad atata lume care zice ca e impacata cu faptul ca fumatul poate provoca cancerul pulmonar (si altele), dar ma intreb cati mai considera ca s-a meritat sa traiasca asa cum au vrut ei, "o viata mai scurta, dar plina de placere", atunci cand doctorul le spune ca mai au cateva luni de trait?

well... pai, si eu fac parte din categoria de oameni "impacata". consider fumatul o placere (stiu, e doar o scuza pentru viciu) si nu vreau sa ma las. de aceea nici nu spun ca nu pot sa ma las... nu sunt genul care sa imi gasesc scuze de genu. pur si simplu, daca ma intreaba cineva de ce nu ma las, avand in vedere ca eu nu am voie sa fumez pentru ca oricand pot sa caput de la o tigara, le raspund ca nu vreau. e un risc pe care mi-l asum si de care sunt constienta. e o adrenalina care imi pompeaza in vene si nu vreau sa renunt la ea. ma joc cu moartea iar in momentul in care se va intampla chiar nu o sa imi para rau. (si nu ma contrazice... sunt 100% sigura de ceea ce o spun). si nu... LA ORA ASTA nu sunt nici depresiva nici fantaica religioasa. pur si simplu traiesc dupa legile mele si nu dupa cele pe care viata mi le impune.
si desigur, nu sunt atat de cretina incat sa spun ca in ultima clipa voi zambi. sunt constienta ca voi avea o spaima, in fond doar in ultima clipa constientizezi cu adevarat ce se inatampla. pana atunci, iti poti doar imagina. iar pana in clipa aia, mie nu imi va fi frica. ce va fi dupa, well... nu va fi nimeni langa mine sa vada...