"Felicia înainte de toate"

[gionloc]

nu am apucat sa scriu o poveste de sine statatoare despre film, ca am tot umblat de colo-colo. mie filmul nu mi-a placut, il consider slab, neimplinit. si, pina una-alta, asta incercam sa arat in rindurile scrise pentru liternet in timpul tiffului. ideile astea o sa le asez (ceva mai ingrijit, cu mai multe exemple) si in cronica dedicata filmului:


Felicia, înainte de toate este primul film în elaborarea căruia Răzvan Rădulescu semnează şi regia, alături de Melissa de Raaf, nu numai scenariul. Felicia nu este un film împlinit. Felicia trebuie să se întoarcă în Olanda după o vizită de o săptămînă la părinţi. Trăieşte acolo de douăzeci de ani, a fost căsătorită cu un olandez, Maarten, de care a divorţat de ceva vreme, au împreună un băiat, Marc, pe care Felicia trebuie să îl ia din tabără următoarea zi. În ceea ce priveşte întoarcerea în Olanda, lucrurile nu decurg ca la carte, astfel că Felicia are de rezolvat o serie de probleme stringente.

Problema filmului stă în felul în care îşi derulează povestea: se artificializează necontenit prin minuţiozitatea pe care o etalează în fiecare secvenţă. Discuţii de familie, cicăleli necontenite, contre, atît de atent luate sub lupă, cu o dorinţă de cuprindere a universalului atît de mare (altfel spus, cu o dorinţă atît de mare de a cuprinde toate situaţiile umane posibile în imaginile de pe ecran), încît secvenţele se descompun precum un puzzle aruncat în aer fără a avea piesele lipite unele de altele. Filmul vrea să fie uman, vrea să reproducă intimitatea căminului, a relaţiei părinte-copil - pentru a-i arăta adevărata natură. După cum ştim de la Freud, sau din piesa Mother a celor de la Pink Floyd, relaţia părinte-copil presupune o dialectică stăpîn-sclav în măsura în care părintele ştie deja tot din start. Asta e şi miza filmului, să dezbrace această relaţie de făţărnicie, să pună spectatorul faţă în faţă cu propria nemernicie, fiindcă s-ar putea să ajungem cu toţii acolo, în postura de părinte. Dar nu reuşeşte să convingă în această aventură. Prin ceea ce spun caracterele de pe ecran, prin insistenţa cu care sînt îngroşate situaţiile – fie prin lungirea excesivă a fiecărui moment, fie prin repetiţia aceluiaşi tip de replici, fie prin izbucniri deplasate ale personajelor, deplasate în relaţie cu restul întîmplărilor de pe ecran -, secvenţele filmului aduc în prim plan personaje bigger than life, persoanje pe care nu le poţi crede întotdeauna în situaţiile prezentate. Paradoxul pe care l-am trăit la această proiecţie e de a înţelege (şi de a şti) că în realitate ideile despre care vorbeşte filmul sînt valide, însă în povestea de pe ecran, în felul în care curge ea, sînt greu de acceptat.

Cînd ai pe platou o actriţă atît de bună cum e Ozana Oancea (ea însăşi o dovedeşte în Captivi de Crăciun şi în momente din Felicia), dacă ea ratează anumite replici, dacă nu e convingătoare într-o situaţie, problema trebuie să fie în replici şi în felul în care acestea sînt legate de realitatea internă a lumii pe care o zugrăveşte filmul. Iar Ozana Oancea e neconvingătoare în două pasaje esenţiale ale filmului: în reacţiile pe care le are în aeroport cînd află că a fost închisă îmbarcarea pentru Amsterdam şi în felul în care îi spune mamei sale păsul de o viaţă. În acelaşi timp, în această secvenţă de final mama Feliciei este absolut terminată ca personaj fără ca filmul să ofere motivaţia necesară pentru a valida această atitudine. Nu poţi cere spectatorului să umple cu situaţii exterioare filmului diferenţa sentimentală negativă care să ducă la o asemenea izbucnire, prin care nu numai personajul este desfiinţat, ci însăşi ideea de mamă. Din cauza aceloraşi considerente, şi cheia realistă a filmului e alterată. Rădulescu şi de Raaf lucrează cu timpul şi ritmul real al întîmplărilor prezentate, vor să surprindă faptele aşa cum ar fi ele în realitate, să le observe şi – inevitabil, ca în orice act care implică aparatul de filmat şi privirea – să le descompună. Doar că în măsura în care situaţiile nu conving, metoda nu va convinge nici atît.

[Pitbull]

Bine, cum zici tu.

* * *

Putem continua discutia, vä rog?
Despre "Felicia înainte de toate"...
...dacä se poate.

* * *

L.E.
Abia acum am observat cronica lui Gionloc.
Respectabilä, dar finalizatä gresit, dupä pärerea mea.
Sau, altfel spus: analizä foarte corectä, concluzii eronate.
De ce?
Fiindcä sunt partiale si nesistemice - päcatul tipic al lui Lucian, remarcat si la alte filme asupra cärora opiniile noastre nu s-au potrivit (îmi vin în minte "Nunta mutä", "Ho ho ho" si, partial, "Nuntä în Basarabia" - pe care el l-a desfiintat total, iar eu, nu färä a-i recunoaste si unele merite minore.)
Chestia e cä Gionloc, chiar având dreptate în majoritatea observatiilor lui luate punctual, falseazä prin omiterea multor alte aspecte importante, care se asociazä compensator (sau chiar justificativ, oarecum) cu acele neîmpliniri. (Nu e vorba doar de simplistul "vede doar defectele", ci de o anumitä tarä de viziune în raport cu ansamblul ca sistem, ca sumä mai mare decât totalul pärtilor.)
In orice caz, ne oferä un exemplu de a critica onorabil si corect un film bun.
Aviz amatorilor - si profesionistilor (diletantilor, mai bine nu).

* * *

A, si, apropo (...apropo de logicä - sau de lipsa dânsei):
Daca excelentele scenarii "Amatorul" si "Megatron" ar fi fost scrise de Neuptolem sau de Mirodoni sau de Dansatorul_polimorf, aceste filme ar fi lipsit.
(Cä de cronici, ce sä mai vorbim...?)

[gionloc]

Abia acum am observat cronica lui Gionloc.
Respectabilä, dar finalizatä gresit, dupä pärerea mea.
Sau, altfel spus: analizä foarte corectä, concluzii eronate.

s-ar putea sa intelegem diferit raportarea la sistem, sau privirea sistemica.
pentru mine treaba asta - sistematizarea, judecarea intregului prin parti si a partilor prin raportare la intreg - se petrece inainte de a incepe sa scriu. si incerc sa pun in balanta realizarile si neajunsurile.
in analiza propriu-zisa, in ceea ce scriu, nu mai apare toata punerea asta in balanta. apare rezultatul ei. iar rezultatul e ceea ce ramine din toata analiza prealabila, cu aplicare pe structura argumentativa a filmului: ce urmareste el, cum urmareste ceea ce urmareste, ce obtine din ceea ce urmareste. ma intereseaza cit de solid e fondul problemei discutate in proiect (urmaresc cit de bine e crescuta povestea in raport cu ceea ce ea propune si in raport cu concluziile ei) si ma intereseaza care e forma pe care o primeste fondul cela (cum materia e organizata estetic). la fel de important e si angajamentul discursiv al autorului, una e Transformers, alta e Das weisse Band. dar, cu toate acestea, in fiecare caz exista norme dupa care sa diferentiezi reusita de nereusita in raport cu enuntarea propusa.

felicia sufera destul de mult la capitolul coerenta in raport cu sine - ceea ce o sa incerc sa arat in cronica. daca punctul culminant al filmului e discutia pe care o are felicia cu mama sa in final, daca ala e ''pumnul'' narativ al filmului, atunci ala devine important pentru mine - esenta filmului acolo e - tre sa vedem daca esenta asta e ancorata cumsecade, daca in film sint pilonii care sa sustina sentinta din film. eu nu i-am gasit decit partial. citeva lipsuri am aratat in rindurile de mai sus, citeva o sa mai adaug. or' daca podul nu e bine sustinut, chiar daca pare un pod solid dela distanta, trenul tot pica in riu.

cu nunta muta, concertul (parca) si nunta in basarabia cred ca diferenta de opinie dintre noi vine din felul in care privim ridicolul si prostul gust, de fapt din limitele peste care lucrurile devin de prost gust sau devin ridicole. nu pot ride la orice si nu pot acepta orice timpenie drept gluma.

[Pitbull]

Remarc douä lucruri semnificative:
Folosim paradigme analitice similare, pe care însä le concretizäm destul de diferit - lucru foarte firesc, de altfel; dar principalul rezultat este cä nivelul täu de exigentä e mult mai mare decât al meu (si, as zice, exagerat); acelasi repros i-l fac si lui Gorzo, în unele cazuri. Cred cä modul meu de a mä raporta la întreg, atât pe axa narativä (cap-coadä), cât si pe relatia intentii-realizäri, e mai prielnic unor concluzii echilibrate.
Privitor la problema prostului gust, pe care o abordezi în final, cred cä din nou avem de-a face cu douä niveluri de asteptare diferite. Recunosc, eu sunt deschis spre multe elemente de vulgaritate autoreferentialä, cärora le accept si le savurez umorul. De exemplu, numeroase bancuri care mä amuzä copios, cum ar fi äla:
Douä vaci croseteazä pe un gard. Trec în zbor doi elefanti, si unul zice: "Uite, mä ce vaci proaste!" la care o vacä-i räspunde: "Mä-ta-i bou."
Evident, e grobian si simplist - dar mä face mereu sä mä präpädesc de râs.
(Iar filme ca "Nunta mutä", "Ho ho ho", "Concertul" sau "Nuntä în Basarabia", sunt mult mai presus de acest nivel - orice s-ar zice...!)
Revenind la "Felicia...": cred cä podul din comparatia ta ar scârtâi pe alocuri, i s-ar zdrumica unele suruburi si piulite... Dar, per ansamblu, multe trenuri ar trece peste el nevätämate! Multe, adicä toate - cä nicicând nu s-ar präbusi.

[gionloc]

Revenind la "Felicia...": cred cä podul din comparatia ta ar scârtâi pe alocuri, i s-ar zdrumica unele piulite... Dar, per ansamblu, multe trenuri ar trece peste el nevätämate! Multe, adicä toate - cä nicicând nu s-ar präbusi.

apropo de banc, asta ii destul de simpatic,
da' sa fim seriosi ca asa ceva nu vezi in nunta in basarabia &co.

acolo barbatii se pisa in rind si vorbesc numai rahaturi, basinile circula in lant si alte grozavii. nu-i vorba de conservatorism, ii vorba de motivatia logica pe care o au acele clipe in film.
brown bunny e un film bun, de exemplu. ex-drummer la fel.

cit priveste prostul gust autoreferential - creca deja vorbim despre planet terror, death proof si, probabil, despre machete!

[Pitbull]

Categoric, pentru mine "Nuntä în Basarabia" face notä disparatä fatä de celelalte. Zic asa:
"Concertul" = excelent, cu mici lipsuri; nota 8+
"Nuntä mutä" = foarte bun, cu unele lipsuri; nota 7+
"Ho, ho, ho" = mediu, cu calitäti si defecte; nota 6-7
"Nuntä în Basarabia" = slab, cu mici calitäti, nota 5-
(Acuma, sigur, n-as vrea sä dezvoltäm ditamai off-topicul de-aicea... Erau doar niste exemple...)

[dansatorul_polimorf]

Vad ca in fragmentul expus, mai sus, se foloseste "a agasa" de sase ori in jumatate de minut. Banuiesc ca nu e ceva intimplator, pentru ca ar fi prea idiotic. Indiferent ca scenaristul chiar a vrut sa agaseze, procedeul folosit este prost. In loc sa agaseze personajul, te agaseaza procedeul folosit ca sa te agaseze. Agagasez?

[vds]

Ok, am vazut ieri filmul si mi s-a parut foarte bun, cu toate ca subiectul nu e chiar genul meu. Povestea se construieste frumos, se bat apropouri subtile, aflam detalii despre trecut / nivel cultural si educativ / starea sociala, etc. Felicia este o fata de familie buna (mama doctor, tata autoritar dar devenit moale la batranete, din cauza bolii), cu pian in casa, carti peste carti, plecata in Olanda in 89 (foarte inspirata alegerea Olandei, se debaraseaza complet de Spania / Italia, tocmai ca Felicia sa intre in alta categorie). Ea nu este preferata mamei (Iulia este "fata realizata" a familiei), dupa 20 de ani de trait in Olanda se simte ca o musafira in propria casa, este mai atasata de tatal ei, care este macinat de boala. Background-ul Feliciei este foarte zbuciumat, o casnicie ratata, ramasa singura cu un copil, zeci de mii de euro cheltuiti cu psihanalistii.

Lentoarea cu care decurge totul enerveaza inclusiv spectatorul, "ritualurile" acelea de acasa, de la aeroport, modul batranesc de comportare al mamei, aglomeratia excesiva, toate intarziind-o pe Felicia. Evenimentele principale din film (nesosirea surorii, pierderea avionului, problema cu Marc) nu fac decat sa puna sare pe rana, sa puna capac. Parca se amorseaza usor usor explozia finala (scena cu cearta). Cand rabufneste, Felicia spune tot, nu iarta nimic, nu se gandeste la repercusiuni, da drumul la robinetul cu amaraciune, la tot ce-a adunat de-a lungul vietii.

Finalul incheie "frumos" filmul, o incheiere facuta pentru a satisface publicul, dupa parerea mea, dar care nu dezamageste.



Si acum haideti sa discutam. Sa va povestesc. Am avut impresia ca filmul se va incheia tragic. Se adunau asa elemente care dadeau de banuit. Tatal Feliciei a baut cafea, desi nu avea voie, avea probleme cu inima, s-a consumat cu pierderea avionului, Felicia s-a certat cu el la telefon, este sunat de mai multe ori dupa aceea, dar nu raspunde, desi nu avea unde sa plece de acasa. Deja de cand am vazut ca nu raspunde prima data m-am gandit la o nenorocire, la un atac de cord, la orice numai la bine nu. Si vedeam ca nu raspunde si nu raspunde si filmul nu se termina. In mod normal, daca n-ar fi fost ideea asta cu tatal, as fi incheiat demult filmul, nici n-ar mai fi trebuit sa apara Iulia cu sotul ei. Cand am vazut ca nu se termina nici cu filmarea aia deschisa de pe masina, la Baneasa, am zis "clar"... Ajung acasa, urca pe scari, cauta cheile, nu le gasesc (mama ii daduse sotului cheile cand a plecat), batranul era incuiat in casa, bat la usa, ma asteptam sa vad ca sparg usa, sa il vad pe batran lesinat langa telefon, dar nu. El deschide frumos usa, cu o fata bosumflata de batranel suparat, probabil de-aia nu raspunsese nici la telefon.

Oare regizorii chiar au vrut sa existe chestia asta? Daca da, ar exista astfel o explicatie pentru iesirea din sfera minimalista a finalului alta decat satisfacerea publicului cu un happy end. A mai sesizat cineva asta? Sau sunt singurul nebun?

[corinka]

Felicia înainte de toate... Când aud titlul ăsta, următorul titlu care îmi vine în minte este Angela merge mai departe. Nu pot să nu le asociez.

[keepwalking]

am vazut filmul, in sfarsit, pe hbo, in seara asta.

in mare, impresia mea ramane la fel ca si cea exprimata inainte de a-l vedea.
platitudini care nu transmit nimic.
jumatate din film se vorbeste la telefon.
cel putin primele 20 de minute se vorbeste non stop.
apoi, nu se pleaca de nicaieri si nu se ajunge nicaieri.
multe stangacii in scenariu, cateva fortari amatoricesti.
nu stim de ce mama si felicia sunt in conflict.
de ce acest conflict are loc dupa 20 de ani de cand felicia e plecata? de ce tocmai acum?
de ce, dupa ce a stat 7 zile in bucuresti, timp berechet pentru a discuta orice, felicia si mama au abia in ultima zi, in ultima jumatate de ora, un amplu dialog despre relatia dintre ele?
apoi, asa cum am zis, lucruri fortate.
de pilda, dialogul prin telefon dintre felicia si taica-sau, in care ea repeta ce spune el in receptor, cu autoritatea aeronautica, cu comunistii, etc.
ne reda noua, spectatorilor, ceea ce spune taica-sau.
in mod normal, in mod real, nimeni nu repeta asa ceva intr-o discutie telefonica.
adica eu ii spun lui cutare: "vezi ca am vorbit cu directorul ionescu sa iti rezolve problema", iar ala imi repeta in receptor: "ai vorbit cu directorul ionescu sa imi rezolve problema".
in fine..
personajul tatalui e penibil...cu copilul care trebuie sa invete limba tarii, cu catarama pe care a reparat-o...iar scena aia, cand o imbratiseaza pe felicia si se intorc amandoi cu fatza spre aparat, el cu capul pe pieptul ei, e leit de bollywood sau de televisa, mai lipsea si o adiere de vant si o muzica trista.
regie inexistenta.
douazeci de cadre tot filmul, toate fixe.
filmul e intepenit pe trepied, personajele doar vorbesc si eventual fac doi-trei pasi in stanga - dreapta.
personajul mamei e artificial.
am inteles ce s-a vrut, ca ea sa fie "agasanta", dar s-a pedalat prea mult pe ideea asta, de parca ar fi trebuit sa ne intre bine in cap ca ea e o scorpie.
ok, faci doua - scene in care mama e bagacioasa si te scoate din sarite, dar nu tot filmul!
in fine, scenariul nu e chiar rau, dar e fad si extrem de previzibil.

[keepwalking]

iar acum il invit pe pit sa discutam despre film.
l-am vazut, asadar sunt in tema
fireste, daca mai are curaj

[Pitbull]

Multumesc, nu.
Recunosc: nu am curaj sä-mi exprim opinia despre comentariile tale de mai sus, dupä ce ti-am acceptat mesajul privat de reconciliere. Ar însemna sä stric totul.
N-ai väzut cä mä abtin sä intervin si în topicul anti-critici de la Cafenea?
Mai bine lasä...

[keepwalking]

Multumesc, nu.
Recunosc: nu am curaj sä-mi exprim opinia despre comentariile tale de mai sus, dupä ce ti-am acceptat mesajul privat de reconciliere. Ar însemna sä stric totul.
N-ai väzut cä mä abtin sä intervin si în topicul anti-critici de la Cafenea?
Mai bine lasä...

pai ce legatura are una cu alta?
chiar nu se pot purta discutii fara a se lua totul in nume personal?
in fine, cum vrei tu...

[keepwalking]

bun, pit nu vrea.
se inscrie altcineva la cuvant?

[rvn]

m-as inscrie eu, dar cred ca o fac degeaba...
ma pomenesc cu mesajul sters....sau mai rau: cu galeti de injuraturi si cuvinte triviale...
asa ca...renunt.

[keepwalking]

ok, altcineva?

[rvn]

cred ca de data asta ai ramas singur, keep.
imi pare rau pentru tine.
mistocareala ieftina nu era menita sa te jigneasca, ci din contra, sa-ti deschida ochii.
ai inteles prea tarziu.

[keepwalking]

daca nu fac parte din tabara voastra, asta nu inseamna deloc ca sunt singur

[keepwalking]

bine, sa inteleg ca filmul nu e intr-atat de interesant incat sa merite o discutie.
am inchis si subiectul asta.

[Pitbull]

Filmul a fost deja discutat în peste 130 de mesaje.
Poate cä nimeni nu are motive sä repete ceea ce a mai spus.