Regisori români

[marx]

Aberezi (ca sa fiu delicat), l-ai citit macar ?

Ca sa pastram tonul tandru, daca tu esti implicat emotional in reconstituirea memoriei, nu-mi poti cere si mie sa fiu la fel de orb.

[nume]

Nu esti orb dragule, observ ca scrii aici, deci vezi monitorul, tastele. Sau poate ai un calculator in braille... Esti doar ignorant.
Cam atat.

[Pitbull]

Deci, Nae Caranfil...
Dupä pärerea si cunostintele mele, cel mai bun regisor român la ora actualä, si cel mai sigur ca perspective.
Totusi, îl marcheazä si unele defecte secundare, asupra cärora voi stärui imediat.
Ca sä-ncepem cu alea bune, cred cä e un exemplu viu al ingratului termen "talent", care se poate recunoaste atât de usor, dar se defineste atât de greu. Principalul pilon al "talentului" lui coincide cu cel al talentului regisoral. Construieste SITUATII DRAMATICE - acele nuclee ale dramaturgiei de teatru si de film care se bazeazä pe ecuatia "dacä... / dar dacä...". Oricât ar pärea de simplä treaba asta, majoritatea nu stiu s-o facä - sau, în cazuri mai fericite, "învatä" s-o facä, iar atunci de multe ori le iese formal, conventional, steril, scrâsnit. Nae intuiste termenii "dacä / dar dacä" spontan si autentic, si o face virtualmente întotdeauna. Modulul dramatic se constituie echilibrat, firesc si ofertant, fie ca bazä a unui întreg scenariu, fie ca motivatie a câte unei singure secvente.
Apoi, Nae stie SÄ OBSERVE VIATA asa cum e, si s-o descrie fidel si interesant, pânä în cele mai mici detalii - asta fiind cea mai vizibilä calitate a filmelor lui.
O träsäturä definitorie pentru el, desigur, este UMORUL. Oricât de hârsit prin comedii bune si rele sunt, chiar si la vârsta mea râd d-a-mboulea numai când mä gândesc la unele dintre cele mai hazoase secvente ale lui.
Apoi, o altä calitate fundamentalä a regiei, pe care o are din plin: STIE SÄ POVESTEASCÄ. Naratiunile lui cinematografice sunt nu numai clare si coerente, dar si antrenante, te captiveazä si te poartä.
Evident, cunoaste MESERIE. Stäpâneste bine tot ceea ce înseamnä mizanscenä, compozitie de cadru (cu toate elementele - n-am sä le mai însir aici), apoi montaj, post-procesare, etc. (Aici se impune o observatie personalä mai greu accesibilä: le are DE-ACASÄ. De la Zizi Bostan nici n-avea ce sä învete. Si le-a cultivat si dezvoltat singur, lucrând.)
Ca lucru cu actorii, e bun la un nivel normal. Rezultatele se observä. Personajele lui se comportä firesc si expresiv. Pânä acum, în nici unul dintre filmele sale n-am väzut un actor care sä "bubuie", iar bâlbele sunt rare. Asistând la modul lui de a lucra cu ei, am constatat acelasi lucru: colaboreazä foarte bine, îi inspirä si-i îndrumä, färä a fi foarte spectaculos, sau a folosi cine stie ce "inovatii", sau vreo charismä regisoralä deosebitä.
În sfârsit, ceea ce le închide pe toate si asigurä calitatea si echilibrul de ansamblu al operei lui: o formä esentialä de SINCERITATE artisticä. Nu încearcä sä parä mai mult decât e, nu supraliciteazä, nici nu are false modestii si inhibitii. Stie ce vrea si o face onest.

Iar acum, defectele.
Toate calitätile enumerate mai sus functioneazä la un nivel prea SUPERFICIAL. Prin studentie, declara cä genul lui dramatic favorit e VODEVILUL - si, din päcate, se cunoaste. Regisorul lui favorit era Billy Wilder, iar Tarkovski îl läsa rece. Dispretuia filmele de tip "parabolä" sau "metaforä", filmele asa-zis "grele" sau "criptice", filmele multistratificate, declarând: "Nu cred în filmele tip rebus!" Pânä la un punct, avea dreptate, pentru cä multi se autocomplicä inutil, adesea din pur snobism - dar el arunca si copilul din copaie, o datä cu apa!
Nici unul dintre filmele lui nu se ilustreazä prin cine stie ce profunzimi. Cu onestitatea care-l caracterizeazä, se joacä interesant prin straturile exteriore ale realitätii, dar din päcate, se observä numeroase zone unde se puteau întreprinde demersuri analitice mult mai profunde si relevante în sträfundurile conditiei umane. (De pildä, drama profesorului din "Filantropica".) Acestea sunt punctate, dar nu explorate. În "E pericoloso sporgersi", le sonda putin mai adânc, dar tot prea aproape de suprafatä. (Si acolo, m-a cam frustrat sä simt cât de tulburätor se putea pätrunde în drama aproape cehovianä a acelui univers de provincie închis si präfuit, pe care pân-la coadä Nae nu-l prezintä doar la un nivel putin mai serios decât cel al "glumitelor".)
Al doilea mare defect al lui este o formä de INFATUARE ARTISTICÄ rezultând într-o anume imposibilitate de autoperfectionare. Când îi vine câte o idee bunä, de obicei se îndrägosteste de ea si o lucreazä asa cum e, rareori identificându-i imperfectiunile sau sansele de a creste si evolua. Pe acelasi principiu, nu acceptä niciodatä observatiile altora - desi de multe ori ar fi utile, sau sunt chiar strict necesare. În viata personalä, slavä Domnului, e la locul lui, agreabil si modest - si chiar foarte simpatic. Dar, ca regisor, l-a marcat întotdeauna principiul "I'm the best". Sigur, e firesc si läudabil, pentru cä în primul rând asta înseamnä încredere în sine, dar... duce si la autosuficientä. Este una dintre cauzele superficialitätii arätate mai sus, precum si ale multor stângäcii sau inadvertente surprinzätoare ale filmelor lui.
Am sä dau un singur exemplu, care cred cä e concludent. "E pericoloso sporgersi" a avut o fazä initialä de pregätire, în 1990, cu Daneliuc ca producätor (pe-atunci, filmul se numea "Duminici cu bilet de voie"). Îi eram regisor secund. Citind scenariul, am observat o nepotrivire flagrantä: desi partea din armatä se desfäsura cu câteva zile înainte de liberare, atmosfera de-acolo era caracterizatä prin crisparea si depresia din PRIMELE LUNI de armatä - lucru firesc: în realitate, pe Nae, acele prime luni l-au marcat îngrozitor; le-am recunoscut perfect în film, inclusiv multe momente pe care le-am träit împreunä: ofiterul Grecea (Florin Cälinescu), combinând elemente ale celor doi comandanti ai nostri, Burlacu si Coman, sau faza cu caporalul si carnetelul (ne amuzam copios de eternul conflict între caporalul Puscasu si soldatul Geamänä de la conservator). În fine. I-am atras atentia insistent: "Bäi Nae, soldatii ästia ai täi sunt PUFAREZI, nu veterani! Ai uitat ce caterincä fäceam noi în ultima lunä, cum ne bägam picioarele în toti si toate? Hotäräste-te: sau elimini iminenta liberärii, sau schimbi atmosfera si o aduci mai aproape de realitate." Räspunsul lui era întotdeauna un zâmbet afectat ("smirk", cum zic americanii) si läsarea lucrurilor asa cum erau.
Alt detaliu, tot de-acolo: eleva era fiica "tovaräsului colonel", comandantul de unitate. Dar pentru Nae ästa era doar un truc dramaturgic, pentru a crea comedie de situatie - socul ofiterului când vede cä beleaua aia de soldat e "boyfriendul" tinerei "printese". Ca persoanä, fata nu se comporta deloc ca o fiicä de colonel (într-o garnizoanä de provincie ca aia, comandantul de unitate era un adevärat bastan!), si nici pe alte planuri ale relatiilor dintre personaje treaba asta nu avea implicatii. Toatä situatia träsnea a fäcäturä de la o postä. Din nou i-am spus: "Dom'le, ar fi interesant sä creezi un asemenea paradox - fiica stabului local, care-n fond e sensibilä si cu bun-simt, vrea sä-si depäseascä propria conditie si sä ajungä actritä, si-n fond nu e decât o biatä diletantä. Dar fä-o sä functioneze, dezvoltä putin paradoxul ästa, puncteazä-l, ca sä fie credibil!" Acelasi "smirk" si un räspuns gen: "Lasä, asta stim noi, c-am fost la Caracal împreunä. Nu se prinde nimeni."
Poate gresesc, poate cä într-adevär, pentru necunoscätori, era neesential. Totusi, pe mine nu mä convingea.

Pentru moment, atât. Ca sä nu mä lungesc si mai mult, conform räului meu närav, deocamdatä m-am abtinut sä-i iau filmele bucatä cu bucatä - dar sper s-o facem în continuare. De asemenea, as mai avea multe de spus despre el, si mai bune, si mai rele, dar tot asa - mai târziu. Sper ca discutia sä continue.
Hai, v-am ridicat mingea la fileu! Dati pe rever!

[notorious]

Regisorul lui favorit era Billy Wilder, iar Tarkovski îl läsa rece. Dispretuia filmele de tip "parabolä" sau "metaforä", filmele asa-zis "grele" sau "criptice", filmele multistratificate, declarând: "Nu cred în filmele tip rebus!" Pânä la un punct, avea dreptate, pentru cä multi se autocomplicä inutil, adesea din pur snobism - dar el arunca si copilul din copaie, o datä cu apa!

reamintesc ce spunea caranfil apropo de arta sa cinematografica: 'un film perfect ar trebui sa fie ca un bloc comunist. de la fiecare etaj, perspectiva difera, dar apa calda si curentul trebuie sa ajunga pana la ultimul etaj.'

frumos spus. ii exprima perfect convingerile. dar respingand intocmai genul parabola si filmele metafora ale lui tarkovski, caranfil minimalizeaza puterea cinematografului !...

intr-un interviu pe care l-a dat nu-mai-stiu-cui isi declara si decalogul dupa care face cinema. multe 'porunci' se refereau la umor, aspect pe care chiar tu ai insistat ('sa nu omori umorul'), altele erau ceva de genul:

- 'sa nu injuri libertatea sub dictatura, caci ipocrit te vei numi'
- 'sa nu injuri dictatura sub libertate, caci ipocrit te vei numi'

principiul dupa care caranfil face FILM (caci face film in cea mai inalta forma !) este sanatos si planturos, dar sper sa nu se autoorbeasca.

[herbert]

mi-e greu sa gasesc o formula care sa exprime sila si dispretul pe care il am fata de acest Nae Caranfil - un limax care se hraneste din conjuncturi.
un individ fara caracter si fara personalitate, un reziduu comunisto-securistic, care ne indeamna sa radem zgomotos, rastimp in care el se recomanda cand evreu, cand roman, cand francez, cand artist universal...

[nume]

Nae Caranfil e un neo jeguletz .

1.E periculoso sporgersi 6/10 pt. Rexona, prostituata garnizoanei, pt. final si pentru "Noua zece, p*** mea armata trece."

2. Asfalt Tango 3/10 jeg cap coada.

3.Filantropica , 2/10 jegul jegurilor, varza, zob.

[marx]

Nu esti orb dragule, observ ca scrii aici, deci vezi monitorul, tastele. Sau poate ai un calculator in braille... Esti doar ignorant.
Cam atat.

Permite-mi sa fiu un ignorant cu incertitudini reale, decat un sentimental buimacit de falsuri concrete.

[nume]

Mai, astea-s niste l*** triste, care mai tin de unii nostalgici si de jurnalul intim al celor ce au lucrat in bashita noastra cinematografie. Cam atat.

Mai citeste ghertzoiule si dupa avanta-te in concluzii de doi lei. Intre timp continua sa te rafuiesti cu fantoma lui ALS. Daca o vei invoca cu asiduitate poate va reveni pe forum. :hmm: Hai passsss....

[marx]

Mai citeste ghertzoiule si dupa avanta-te in concluzii de doi lei. Intre timp continua sa te rafuiesti cu fantoma lui ALS. Daca o vei invoca cu asiduitate poate va reveni pe forum. :hmm: Hai passsss....

Tu centrezi, tu dai cu capul.....gol!!!!

[notorious]

am trait s-o vad si pe-asta: marx vs nume. :shock:

o sa fie un deliciu, pt ca amandoi sunt la fel de orgoliosi si or sa se joace destul cu aruncatu' dinamitei de la unul la altul pana sa explodeze.

[Nae]

.... si asta e pacat ca se intampla aici, cand nume e asa un mare fan al filmelor romanesti, si cand partea asta de site a ramas ce-a mai 'pacifista'.
deh, sper sa se termine repede repede, ca sa mai citim si noi ceva 'productiv'.

[Pitbull]

reamintesc ce spunea caranfil apropo de arta sa cinematografica: 'un film perfect ar trebui sa fie ca un bloc comunist. de la fiecare etaj, perspectiva difera, dar apa calda si curentul trebuie sa ajunga pana la ultimul etaj.'

frumos spus. ii exprima perfect convingerile. dar respingand intocmai genul parabola si filmele metafora ale lui tarkovski, caranfil minimalizeaza puterea cinematografului !...

intr-un interviu pe care l-a dat nu-mai-stiu-cui isi declara si decalogul dupa care face cinema. multe 'porunci' se refereau la umor, aspect pe care chiar tu ai insistat ('sa nu omori umorul'), altele erau ceva de genul:

- 'sa nu injuri libertatea sub dictatura, caci ipocrit te vei numi'
- 'sa nu injuri dictatura sub libertate, caci ipocrit te vei numi'

principiul dupa care caranfil face FILM (caci face film in cea mai inalta forma !) este sanatos si planturos, dar sper sa nu se autoorbeasca.

Multumesc, Notorious (cu Cary Grant si Ingrid Bergman? ). Excelentä completare - si nu numai atât; aduce si ceva nou relativ la esentele cinematografului.

[Pitbull]

Nae Caranfil e un neo jeguletz .

1.E periculoso sporgersi 6/10 pt. Rexona, prostituata garnizoanei, pt. final si pentru "Noua zece, p*** mea armata trece."

2. Asfalt Tango 3/10 jeg cap coada.

3.Filantropica , 2/10 jegul jegurilor, varza, zob.

Mäi Numicä mäi,
Tu stii cä-ti respect nivelul, si-ti agreez exigenta. Totusi, sincer cred cä exagerezi cu 2. si 3. Dacä esti asa de vehement, bagä si tu niste argumente concrete. Chiar sunt foarte curios (sincer!) sä väd niste filme despre care eu am o pärere în general bunä, fäcute arsice - dar cu ARGUMENTE. Altfel, pierd si eu (cä nu câstig nimic), pierzi si tu (cä nu reusesti sä convingi).

[nume]

principiul dupa care caranfil face FILM (caci face film in cea mai inalta forma !) este sanatos si planturos, dar sper sa nu se autoorbeasca.

N-ai putut sa te abtii. Dragule, Caranfil face ce vrei tu, face l***, face fasole, face carnati ... numai film nu "face".
Apropo, prefer termenul de "realizeaza", suna mai putin vulgar si nu trimite cu gandul spre wc.

[Pitbull]

mi-e greu sa gasesc o formula care sa exprime sila si dispretul pe care il am fata de acest Nae Caranfil - un limax care se hraneste din conjuncturi.
un individ fara caracter si fara personalitate, un reziduu comunisto-securistic, care ne indeamna sa radem zgomotos, rastimp in care el se recomanda cand evreu, cand roman, cand francez, cand artist universal...

Buzzer, tu ai un parapon pe el de-l înjuri asa?
Nu cä mi-e amic (cä-n fond, mi-au rämas destui amici din vremea aia, dar fatä de care am o silä generalä atât de infectä, încât numai discretia mä opreste s-o declar public). Dar o'sh'cât, nu prea väd CE ANUME te revoltä asa la el. N-am auzit sä fi dat în cap la cineva (nici mäcar figurativ), sau sä le fi luat altora pâinea, sau sä fi lins oarece kururi.
Cât despre partea ESENTIALA, adicä Nae Caranfil cineastul, e valabil ce i-am spus si lui Nume: ARGUMENTE, monserul meu drag!

[zizi]

mi-e greu sa gasesc o formula care sa exprime sila si dispretul pe care il am fata de acest Nae Caranfil - un limax care se hraneste din conjuncturi.
un individ fara caracter si fara personalitate, un reziduu comunisto-securistic, care ne indeamna sa radem zgomotos, rastimp in care el se recomanda cand evreu, cand roman, cand francez, cand artist universal...

herbert, eu nu mi-as exprima parerea in locul tau. :hmm:

[Pitbull]

herbert, eu nu mi-as exprima parerea in locul tau. :hmm:

Sper cä nu esti Zizi BOSTAN! :sick:

[herbert]

@zizi
ca tot te inviti, macar formuleaza si tu mai inteligibil.
sunt eu un generos, dar s-ar putea sa nu te mai observ...

[nume]

Ok, pa ARGUMENTE :
1) Mi-a placut Periculoso... pt. ca este primul film romanesc dupa revolutie care trateaza cosmarul multor tineri din Romania : pierdutul unui an din viata in armata (ar mai fi si Omul cu arma al lui Pintilie, dar partial).
Rexona, care e cea mai tare bagaboanta din filmele noastre, tipa cu Bonux-ul e geniala. Imi place cum se duc racanii ca sa-i rezolve Rexona. In plus numele e marfa.
"Turneul" de teatru, iar e misto, piesele care le pun in scena "artistii" sunt de tot rasul, iar tipul ala care amesteca benzile e tampit.
Finalul iar e ok, plus Calinescu pe care regizorul a stiut bine sa-l exploateze. Asta a fost partea de bine. Dupa Periculoso incep deraierile.

2)Asfalt tango
Mare chiciosenie cu pretentii. Secventa elipsata de sex dintre Marion si Diaconu e cel mai de c***** cliseu (focul napraznic de artificii), vazut de mine in filmele pudicilor ani '20.
Parti relativ bune : soferul de autobuz si bancul porcos spus tot drumul (ala cu iepurasul), in episoade ; politistul care se crede Terminator; posterul cu Iliescu. Dar si astea sunt niste glumite amatoresti, foarte subtiri.
Alt cliseu, copiat grosolan (nu stiu de unde, poate isi aduce aminte cineva) : tocurile lui Marion care gauresc asfaltul.
Apropo Charlotte Rampling e varza, si nu numai in Asfalt ... cam peste tot.
Mi-l aduc aminte pe Caranfil, care explica foarte afectat intr-un interviu, cat de greu a fost sa gaseasca bucata aia de asfalt proaspat care sa se topeasca, ca a trebuit sa inchirieze toata soseaua ... bla bla
Tot Bucurestiul se topeste asa vara, mai ales trotuarele.

[Pitbull]

Dom’le…
In genere, tot ce spui tu aici e adevärat – DAR…
1) Nu sunt GUGUMANII sau INEPTII – sunt mai degrabä “stângäcii”.
2) Sunt elemente superficiale si izolate. Nu se referä la dimensiunile IMPORTANTE ale filmului (si anume: constructie a scenariului, cu toate componentele ei; conceptie regisoralä; structurä a secventelor; mizanscenä; lucru cu actorii; decupaj, filmare, montaj, etc., etc.)
Sä fim bine întelesi. Nu mor dupä “Asfaltango”. Dintre filmele lui Nae, e cel care-mi place cel mai putin (si ìl consider si cel mai vulgar). Totusi… IN ANSAMBLU, mi se pare “bun”, ca sä folosesc un calificativ präfuit. Iar o criticä a lui, care într-adevär m-ar interesa, trebuie totusi sä fie mai consistentä, nu sä declare un film “jeg” sau “varzä” doar pe baza câtorva secvente mai neîmplinite.