Personaj, tema 2: "Jocul ielelor"

[sweet4craax]

Portret fizic:
-CRISTI-barbat 25 de ani-statura medie,slab,ochii caprui,pometii pronuntati,fata ascutita.este imbracat cu o pereche de pantaloni negrii ,o camasa alba si o vesta neagra si este incaltat cu o pereche de pantofi negrii.Are o tinuta foarte conservatoare care il arat mult mai slab decat este.

Profil psihologic:Este student al facultatii de actorie,in anul 1 si este o persoana ambitioasa care tine foarte mult la parerea celorlalti.De fiecare data cand vorbeste la telefon are grija sa fie singur si niciodata nu isi modifica tonul calm al vocii in prezenta celorlalti.Glumeste cu colegii sai,vorbeste cu foarte multi studenti din facultate,incearca sa fie cat mai popular.Participa la toate petrecerile si la toate piesele organizate in facultate,insa nu se arata niciodata multumit de ceea ce vede sau de persoanele din jurul lui.Sta in caminul facultatii ,impreuna cu 4 colegi de ai sai tot din anul 1.Are o prietena,Raluca, care il viziteaza in weekend si fata de care infatiseaza doar o afectiune stranie.Niciodata nu vrea ca in jurul lor sa fie persoane ce nu apartin cercului lui de prieteni.Mereu discuta cu ea despre exercitiile sale de la actorie si de fiecare data gesturile sale fata de ea sunt scurte,sacadate si lipsite de gratie.Nu accepta ca prietena sa sa aiba alti prieteni,prefera sa o stie singura.Ii spune de fiecare data ca oamenii din jurul lor sunt rai si incearca sa o invinovateasca pentru orice.Discutiile dintre ei se termina mai mereu cu o cearta .El se enerveaza,injura,tranteste lucrurile si de fiecare data ii reproseaza fetei ca vina este doar a ei pentru ca il minte si nu este asa cum vrea el.ii spune ca pentru a ajunge un bun actor nu trebuie sa te multumesti cu putin.O obliga pe aceasta sa stea doar in cercul lui de prieteni si o pune mereu sa faca comparatie intre ei si ceilalti oameni.Ii desconsidera pe toti ceilalti studenti de la actorie,chiar daca acesta ii sunt « prieteni » su colegi de camera.In rest,manifesta fata de acesti « prieteni » o atitudine pozitiva,le spune acestora ca grupul lor este cel mai bun din facultate.Atunci cand vorbeste cu prietena sa iese mereu pe hol pentru a fi singur si ii povesteste acesteia ca este nemultumit de colegii sai de camera si de ceilalti colegi.Considera ca el are o tehica proprie de a « invata meserie »,ii spune acesteia ca el a inventat exercitii de actorie si in acelasi timp manifesta o falsa modestie.de fiecare data cand vorbeste cu Raluca la telefon are o voce calma.Atunci cand se intalneste cu aceasta vocea lui devine din ce in ce mai aspra,din ce in ce mai groasa si oarecum incordata.Niciodata nu vorbeste cu ceilalti colegi despre prietena lui,de aceea ea a fost confundata de foarte multe ori cu sora lui.Singura relatie in care acesta manifesta afectiune este cea cu mama lui,aceasta fiind o femeie care isi iubeste foarte mut copilul,il lauda si ii admira de ficare data talentul.De fiecare data cand trebuie sa faca ceva se sfatuieste cu mama sa,vorbeste foarte frumos cu aceasta ,nu iese din cuvant.Niciodata nu a considerat ca Raluca este mai importanta decat talentul sau insa pe mama sa a pus-o mai presus de orice lucru.Vorbeste foarte mult la telefon cu ea si impreuna ii vorbesc pe la spate pe ceilalti.Mai are un frate pe care il considera prostanac si nu se intalneste cu el decat foarte rar,atunci cand mai trece pe acasa.Tine de fiecara data seama de sfaturile mamei sale,petrece foarte mut timp cu ea cand este acasa,nu suporta sa fie deranjat atunci cand se afla in preajma ei,de multe ori nici macar nu raspunde la telefon.Isi aminteste rar de Raluca,prietena sa,pe care a cunoscut-o pe o banca in parc,intr-o primavara.Cateodata se induioseaza la amntirea acestui gand si isi amiteste faptul ca dupa ce au inceput sa aiba o realatie a renuntat sa mai mearga in parc cu ea si vizualizeaza aceea banca facandu-i-se dor insa revine foarte repede la starea sa de plictiseala si se transforma intr-un om sever care are o relatie foarte stricta cu Raluca,care este o persoana total opusa lui Cristi.
Este o persoana obsedata de punctualitate,poarta mereu ceas la mana si in acelasi timp poarta o singura mapa pe care o tine in mana pentru ca nu suporta povara bagajelor.Nu suporta sa-si tina prietena in brate si ii spune ca este mult prea grea si ca apasa pe pachetul de tigari si pe bricheta pe care si le tine in buzunarul pantalonilor.
Isi inchide telefonul de fiecare data cand ajunge acasa la el si este cu mama sa.Se uita foarte rar la telefon,iar cand il aude sunand ,in majoritatea cazurilor il ignora.Are grija sa stearga zilnic mesajele primite de la prietena lui.
In fiecare dimineata isi face cafeaua pe care o bea singur si nu accepta sa le faca cafea si colegilor sai de camera.
Are la el un pachet de carti de joc si mai face uneori trucuri cu carti cunoscutilor,dovada a imaturitatii dar si a falsitatii.Se simte foarte bine cand este in centrul atentiei.


Supratema :Cristi este un barbat de 25 de ani care nu si-a trait copilaria,de fiecare data a fost dat la o parte din activitatile cotidiene ale copiilor/adolescentilor de varsta lui.Si-a dorit sa fie matur si si-a impus o maturitate prematura tocmai pentru a parea mai interesant,mai bun.Singura persoana fata de care nu si-a manifestat aceasta maturitate a fost mama sa,care nu l-a exclus niciodata ba chiar i-a alimentat aceasta iluzie.Acum se simte o persoana exclusa din societate si incearca pe cat posibil sa ii faca si pe ceilalti din jurul sau sa ii adopte acest model de viata,aceasta maturitate ,tocmai pentru a-si creea un grup de prieteni potriviti,dupa modelul sau.Nu reuseste sa faca acest lucru.
Biografie rovine dintr-o familie cu o conditie materiala normala,mama sa este o femeie foarte protectoare care i-a alimentat sentimentul de siguranta de sine si l-am impus sa isi insuseasca o oarecare unicitate pt a se evidentia.Parintii sai sunt despartiti.a crescut cu bunica,mama si fratele mai mare.Mama sa are in continuare o foarte mare influenta asupra sa,cuvantul sau este cel mai important.Mama sa este contabila,fratele sau este student la SNSPA iar bunica sa a murit.

[Pitbull]

Hello. I send you my two characters. I could not send you all of it as it had too many characters. See you Saturday! Angelika


Personaj 1
old man, white hair, looks nice, likeable and energetic for his age

Family situation:
He comes from a modest family with simple minded parents. His father was a worker, the mother a housewife. His mother was a calm, silent person; she was nearly invisible in the house. His father was a patriarch who liked to humiliate his son but only for educational reasons: to get the best, to do the best, to be the best, to focus, to be ambitious, to be cleverer then the other…

He got married with a young, silent girl that nobody noticed in faculty but who liked him. He loved to explain everything;

Now he is…
“Chef of Catedra” at university
He decides over everything
He knows what he wants and he knows how to attain what he wants
He is used to command, used to get what he wants
He takes clear and precise decisions
He is ambitious
He explains, warns, guides, controls, punishes and pardons

He never raises his voice against somebody
He is intelligent
He is a strong person
He loves situation that are confusing, not clear
He feels like a king in this “jungle” of bureaucracy and laws
He is a player
He always needs a challenge
He always needs to proof himself that he is the boss

He is surrounded by his “auxiliaries”: all the young colleagues in the Catedra, his “army” he commands, they are slave to him and his decisions
He has important friends, a network

He is always willing to fight, he is a fighter
He gets suspicious if somebody shows too much enthusiasm
He oppresses every try to change for better; he sees it as a “rebellion” against him
He does not accept that somebody wants to destroy this picture he made of himself and his work
He does not accept critics in public
An affront against the rules or the situation is a direct affront against him
He is not scared to destroy people’s life if his job demands it, he does not have bad consciousness about it and he sees it as necessary
He does only care about the aim, not about the way to attain it and he does not care about victims

He is full of mockery, spite and a sort of love for idealistic persons
He loves bravery, he respects it but in the same time he tries to break the person
He loves “free” persons, but only if they do not disturb him

He is deeply convinced that there has to be a leader, a boss
He sacrifices himself for this job
He is his job, he has became this public role; He always acts in his function
He is aware of the fact that his actions and reality often do not go together but that does not disturb him
He is aware that he defends an empty image;

Nothing can disturb his order, his logic, he does not doubt, he sees his actions as a duty to his function and as a part of his responsibility

Life for him is hard, a daily fight; he has no romantic point of view about it
He has no ideal;
he does not question anything, he does not seek for truth, he only seeks for power

He knows about the mind of people, he knows how to talk to people, to convince them, he is a strategist
He has a network of intrigues
He has a system of hierarchy

He is scared of everybody – because everybody could become his enemy
He is scared of loosing control

He is always controlled, always a public person, never himself, also with his wife. Only in short moments, when he is alone, he looses ground, he shows feelings; that are only short moments, and then he gets back to self control. He fears the moment when he will retire from work. He fears the moment of losing control. He fears the moment when his body will get weak.
He is stronger then every feeling, stronger then passion that arises sometimes among the young ones who want a change, because he is on the winner side, because he is on the side of order, because he is on the side of the system
He has installed a system of fear and backbites.


Personaj 2 - LILIE
25 year old girl, very little, delicate, thin, unimposing,
She is obstinate, sometimes too naïve,
Idealistic, impatient
Sometimes scared of everything
Sometimes depressed
Is a rather pessimistic person
Sometimes full of aggressions
She has a conflict between acceptance and rebellion against authorities

Mother is a calm, optimistic person, always sees the good side in people
Father is a patriarch, a strict person who taught to be suspicious with authorities,
Already when she was young he supported every rebellion against the teachers;
He was proud to see her doing forbidden things, in the same time he punished her
He always questions her, he punishes with hard words, he never forgives, but he always supports, he encourages and he is never satisfied
When she was young, she thought that he could help her out of everything;

Lilie becomes a teacher at university. She is one of the young that are under the command of Personaj 1

..

[Grin M]

Noapte. Intuneric. Camera lui Bogdan. Un birou cu un scaun, un sifonier, o biblioteca in care predomina carti despre Hitler, un perete plin de icoane si un pat in care Bogdan doarme cu o icoana peste frunte.
Camera se lumineaza iar Bogdan se trezeste din somn. Pe scaunul biroului sau, un batran cu parul alb sta indreptat spre el. Bogdan isi acopera ochii cu mainile din cauza luminii prea puternice. Icoana ii cade din pat. Incearca sa ii vorbeasca dar nu isi gaseste cuvintele. Apoi realizeaza ca nu poate scoate nici un cuvant. Se repede la altarul de icoane si isi face rapid plecaciuni. Batranul se ridica de pe scaun, se indreapta spre Bogdan si ii pune mana pe crestet. Bogdan tresare si incepe sa sarute picioarele batranului. Acesta il opreste si il ridica in picioare. Batranul il binecuvanteaza, apoi ii da o armura aurita si ii pune o aureola in dreptul capului. Bogdan isi pune armura si ingenuncheaza. Batranul, cu o cruce mare il atinge pe umarul drept, apoi pe umarul stang si apoi in crestetul capului. Bogdan lacrimeaza si se ridica in picioare. In jurul lui totul este schimbat. Nu mai este in camera lui. Se afla in aer liber,pe o campie intinsa, langa un rau care curge incet. In departare il vede pe batran, indreptandu-se catre un munte inconjurat de nori negri si fulgere. Porneste in urma lui uitandu-se mirat in jurul sau. Il ajunge pe batran din urma iar acesta ii face semn cu mana sa vina in dreapta sa. Bogdan acepta cuviincios. Peisajul se schimba si cei doi incep sa urce pe munte. Toata actiunea se petrece intr-o tacere solemna. In departare, la poalele muntelui, Bogdan o aude pe Raluca, fosta lui prietena, strigandu-l. Acesta se intoarce si o vede pe aceasta plangand, cu mainile impreunate , cerandu-si parca iertare. Batranul se opreste si se uita spre Bogdan. Acesta trage aer in piept, si cu o figura serioasa, dar ingamfata, porneste iar la drum. Il observa pe batran cum ii zambeste apreciativ si schiteaza si el un zambet multumit. Isi continua drumul si ajung dupa un timp pe varful muntelui. Bogdan nu resimte nici un fel de oboseala sau frica si asta il face sa se simta puternic. Batranul isi ridica mainile si o muzica cereasca porneste. Bogdan observa cum norii mari, negrii se risipesc, facand loc altora, pufosi , albi, plini cu orchestre de ingeri ce se apropie de ei si ii inconjoara. Il pierde din vedere pe batran, insa atentia ii este luata de un inger care se apropie de el si ii inmaneaza o cruce. Norii se destrama , muzica cereasca incepe sa se auda din ce in ce mai slab, iar batranul isi face iar aparitia, numai ca, de aceasta data, poarta uniforma militara si o zvastica pe brat. Are parul dat spre stanga si are un petec de mustata. Bogdan , putin socat, incearca sa isi revina si se repede sa i se inchine. Dar batranul in uniform ail opreste scurt cu o mana, mentinandu-si pozitia dreapta si impunatoare, in ciuda batranetii. Ii face semn cu mana sa adopte si el o pozitie dreapta, cu privirea demna si barbia ridicata. Ii arata un orologiu, care arata ora 12 fara cateva minute, semn ca cel batran trebuie sa predea stafeta celui mai tanar, semn ca va incepe o noua era.
Batranul ii imnaneaza o Tabla de piatra, iar Bogdan devine constiincios si o inspecteaza. Vede cum sub o cruce mare, neagra sunt pusi unii sub altii:”negri, tigani, chineji, asiatici, evrei, unguri” . Bogdan da din cap afirmativ, in sens ca si-a inteles menirea, iar batranul il pofteste sa se uite la poalele muntelui. In departare, Bogdan vede multimi de oameni, cunoscuti si necunoscuti, prieteni si rude cum i se inchinau si ii rosteau numele la icoane ce il infatisau pe el in armura aurita si aureola.
Bogdan ia pozitia de drepti in fata batranului si isi duce mana rapid in dreptul inimii si apoi in aer.
Batranul este inconjurat de un nor alb si de lumina stralucitoare a soarelui, care il trezeste pe Bogdan din somn. Bogdan se posteaza serios si incruntat si sta cateva secunde, cat sa…inteleaga… sa digere visul, dupa care isi face cruce rapid si spune hotarat: “Faca-se voia ta!”

[Disciple]

Primul Personaj:

Dragos-20 ani,inalt,solid,par saten inchis,scurt,unpic ciufulit,2 cercei rotunzi argintii in urechea stanga si poarta cioc.Este imbracat in haine relativ largi:blugi albastri simpli,tricou rosu peste care atarna un hanorac gri cu fermoar,iar in picioare poarta niste adidasi negri.Hanoracul nu este foarte lung la maneci si de aceea se poate observa ca la mana dreapta poarta 2 bratari de piele si la gat un snur de care atarna o placuta metalica.Umbla cu castile(model clasic) in urechi din care razbat acorduri furioase de muzica rock.Insa figura sa nu emana aceeasi relativa duritate :ochi caprui,obrajii rotunzi si conturul calm al fetei construiesc o figura placuta si prietenoasa.
De altfel cam prin aceste doua adjective se poate rezuma personalitatea lui Dragos.Acesta a crescut practic fara tata care l-a parasit la 2 luni dupa ce s-a nascut din pricina responsabilitatilor ce ii cadeau in spate.
Mama s-a ocupat de "cresterea" lui asta in sensul in care cautandu-i un tata lui Dragos nimereste din rau in mai rau ajungand sa cunoasca fel de fel de depravati alcoolici care ii trec patul si apoi o lasa balta.Dragos se trezeste prins intre decaderea mamei sale si evolutia sa de la copil la adolescent si de la adolescent la om evenimente pe care le recepteaza cu dificultate,dar bazandu-se pe calitatile sale si anume calmul,inteligenta si stapanirea de sine va depasi cu bine aceste momente prielnice.
Absolvent al Colegiului National "Iulia Hasdeu",profil filologic cu media 8,57 si student in anul 2 la Facultatea de Istorie Dragos este o persoana care isi doreste un viitor confortabil in sensul ca nu se viseaza miliardar ci isi doreste imbinarea utilului cu placutul aspect ce ii va aduce impacarea interioara si o situatie materiala confortabila.Toate aceste scopuri izvorasc din ambitia sa de a avea un alt destin total diferit de cel al parintilor sai.
Acestuia ii place sa observe discret lumea din jurul sau,din Bucurestiul natal si sa o judece in sine exteriorizandu-se printr-un comportament la limita indiferentei sociale.Muzica rock este refugiul sau in care isi refuleaza trairile confuze si in care simte mult mai liber.Este componentul unei formatii de hardcore asumandu-si rolul de solist si textier al pieselor.Textele sale sunt o mostra de protest la adresa unei societatii prea stramte pentru el,o societate in cautarea unui caracter solid.
Dragos a simtit lipsa unui tata care de care sa fie apropiat izolandu-se in sine si incercand sa faca totul pe cont propriu.De altfel acest fapt contureaza un caracter puternic si hotarat.


Intr-o zi Dragos primeste un apel de la un numar necunoscut.Unpic surprins apasa butonul verde si duce mobilul la ureche si cu o voce nesigura raspunde:

D:Alo!
X:Alo!
D:Imi pare rau,dar nu cunosc numarul.Cu cine vorbesc?
ezitant):Cu tatal tau...
D(cu o fata tampa):Cred ca e o greseala.
T(unpic incurcat): Dragos Savu la telefon?
D(surprins): Da.
T(mai sigur pe el):Nu este o greseala.Eu sunt Alexandru Savu tatal tau(se opreste pentru o clipa).. care te-a parasit la 2 luni dupa nasterea ta...
D(care parca nu auzise ce a spus la final):Si cum ai reusit sa dai de mine?
T:Vrei sa iti dau toate detaliile la telefon?Mai bine ne-am intalni undeva...Nu stau mult in Romania pentru ca sunt venit pentru niste documente si as vrea sa iti spun ceva,dar consider ca ar fi mai bine sa vorbim fata in fata.
D(se gandeste pret de cateva clipe):In regula.Spune unde si cand.
T(cu o voce vesela):Am cam uitat Bucurestiul.Ce zici de parcul Herastrau?(unpic jenat)
D(cu un zambet scurt):Nu e nici un fel de problema din partea mea.
T(cu o voce multumita):Maine pe la 15 00 ne intalnim.Te voi suna cand voi ajunge acolo.
D:In regula.Atunci ramane pe maine.
T:Salut!
D:Salut!

Urmatoarele ore vor fi pentru Dragos un chin enervant.Intrebari peste intrebari ii asalteaza mintea:Cum arata tatal lui?Cum se comporta?Cum gandeste?Ce conceptii are?.Insa realizeaza ca trebuie sa astepte astfel timpul trece mai usor,iar in ziua urmatoare il aflam pe Dragos in parcul Herastrau pe o banca asteptandu-si tatal.Peste cateva clipe telefonul suna.Acesta raspunde:
D:Alo!
A:Alo!Salut!Hai ca eu am ajuns.Cam prin ce zona esti?Eu acum ma plimb pe alei si te caut.
Dai...
Dar se opreste cand observa un barbat la vreo 40 de ani,imbracat dupa acelasi tipic ca si el,cu putina barba,ochelari la ochi si o sapca pe cap.In mana stanga tinea telefonul care era apropiat de ureche si in cealalta o tigare aproape terminata.
A:Mai esti pe acolo?
D: Da...in spatele tau.

Alexandru se intoarce si il vede pe Dragos cum inchide telefonul si il baga in buzunar.Nu este sigur 100% ca il vede pe fiul sau care il fixeaza cu privirea.Se indrepta catre el oprindu-se la cativa pasi.Nesigur:

A(cu nesiguranta in glas): Dragos?
D(unpic agitat): Da...

Alexandru il priveste fascinat nestiind ce sa mai zica.Dragos se asaza pe banca.Alexandru trage un ultim fum din tigara si apoi o arunca la un cos din apropiere.Se asaza langa Dragos care isi scoate o tigara pe care o aprinde.

Mai multe in episodul urmator...

Urmatoare tema vine imediat.

[sweet4craax]

GREGOR DUMITRESCU
-actor de mare renume , care acum este batran-70 de ani, inalt, cu ochii albastrii, par lung si alb si cu barba. Este imbracat in blugi si are o camasa albastra pe care o are bagata in pantaloni. Este decheiat la primii 3 nasturi ai camasii.

Se afla intr-un bar intunecat si plin de fum de tigara.isi aprinde o tigara si trage foarte mult din ea, apoi o stinge imediat. Barul este gol, in jur nu este galagie, pe fundal se aude o melodie lenta, trista. Batranul priveste spre o scena luminata de un singur refelctor. La o masa alaturata sta CRISTI care are o bere in fata, fumeaza foarte agitat dintr-o tigara si nu-si dezlipeste ochii de la scena. Batranul se uita la el, ii ofera un pliant pe care este anuntata o piesa de teatru : « Regina mama »-monologuri in piesa. Va interpreta : Gregor Dumitrescu. Cristi ii multumeste batranului pentru pliant, se uita putin la el, mai bea o gura de bere si isi indreapta din nou privirea spre scena. Batranul se ridica in picioare, isi aseaza usor mana pe umarul lui Cristi, isi ridica putin pantalonii si se indreapta greoi spre scena. Cristi il priveste. Batranul se intoarce in public isi ia scaunul de la masa si scrumiera. Se intoarce inapoi in scena si se aseaza pe scaun asezandu-si scrumiera pe genunchiul drept. Se afla intr-un con de lumina si nu reuseste sa vada nimic in public. Isi aprinde o tigara pe care o asaza usor pe marginea scrumierei , se uita intr-o parte si in alta , scoate din buzunarul de la spate un teanc de pliante de la diferite piese de teatru, se uita la el…apoi arunca cateva pliante pe jos . Trage un fum de tigara , apoi o aseaza din nou pe margine scrumierei : Cristi se uita nedumerit la batran, in timp ce acesta isi drege vocea, apoi incepe sa spuna : »Buna seara, ma numesc Gregor Dumitrescu si in seara asta m-am hotarat sa va povestesc despre un exceptional spectacol jucat acum 30 de ani. « Regina mama »…probabil ca ati oservat deja ca ma aflu si eu pe afis. Este o mare onoare pentru mine sa va vorbesc despre acest spectacol in care am jucat si eu dar mai inainte de toate, vreau sa va spun ca am fost si eu tanar ca dumneavoastra si am crezut si eu ca a face teatru e mai mult o joaca de-a viata. Pai, cam asta este si cam asta ramane intr-un final. Joci intr-o piesa de teatru, joci in doua, joci in zece. In final, daca poti spune ca exista un final ramai la fel de singur ca atunci cand te-ai nascut si stii ca rolul asta nu mai poate fii pregatit. Probabil ca va ganditi acum la mamele voastre, iubite, sotii, copii dar stiu ca sunt unii dintre voi care de gandesc acum la piesa de teatru despre care urmeaza sa va vorbesc… «
Batranul mai trage un fum din tigara, stinge tigara, aseaza scrumiera jos. Se aseaza picior peste picior si isi mai descheie un nasture de la camasa.
Cristi il priveste cu dispret, isi lasa tigara neterminata si aprinsa in scrumiera.Se uita la pliantul pe care il avea in mana si il arunca in cosul de gunoi de la iesire, insa nu inainte de a nota pe telefon numarul de telefon al actorului Gregor Dumitrescu, numar pe care il gaseste scris pe pliant. Apoi, isi inchide telefonul, iese din bar si, mergand foarte drept insa putin leganat se indreapta spre statia de metrou.
Intre timp, Gregor povesteste piesa de teatru in care a jucat acum cativa ani. In bar au mai ramas doar trei persoane care stau la mese separate si privesc plictisite in jos, in timp ce batranului ii stralucesc ochii si ii tremura si vocea din cauza emotiei.Dupa ce termina de povestit, se inclina usor in fata publicului sau, intra in public, apoi revine pe scena si se mai apleaca inca o data in fata specatatorilor, in timp ce pe fundal se aude foarte incet un aplaudat.
Gregor constata lipsa lui Cristi de la masa , ofteaza greu, apoi se aseaza pe scaunul unde a stat acesta si ii stinge tigara care inca mai fumega in scrumiera.

[slackerflu]

Acelasi parc de la marginea orasului, intr-o noapte parfumata de martie, Igor sta asezat la marginea unei banci din centrul parcului, sub un corcodus in floare. Cerul este extrem de senin, putandu-se observa o multime de stele, iar atmosfera este placut alinata de un vant caldut care freamata crengile copacilor, facand petalele sa se imprastie. Igor este incantat de peisaj, bucurandu-se de un moment prelung de liniste, dupa ce tocmai incheiase o discutie cu o femeie care se asezase langa el. Putem observa o silueta feminina indepartandu-se rapid, Igor uitandu-se lung si calm dupa ea, parca resemnat si plictisit de aceleasi discutii. Poarta acelasi haine deschise la culoare si pantofi sport albi, o camasa descheiata la gat, esarfa murdara lipsindu-i de data asta. Se lasa pe spate si se asaza confortabil pe banca, privind visator spre cer. Parcul este aproape pustiu, datorita orei destul de tarzii. Vis-a-vis de el, pe o banca la aproximativ patru metri departare, sta un batranel prafuit, slab si usor cocosat, sprijinindu-se intr-un baston vechi si uzat, de culoarea lemnului de cires. Poarta un costum murdar si tocit, de culoarea mustarului, pantofi englezesti maron de asemenea tociti, o camasa beige cu gulerul stramb si o perecehe de ochelari care atarna pe nas. Parul inca des, de lungime medie, ii este pieptanat intr-o parte, contrastand cu aspectul lui neingrijit.
Batranul il priveste atent pe Igor, lovind la un anumit interval de timp cu bastonul in pamant. Dupa aproximativ 10 minute de liniste, batranul se ridica, aratand de data asta o silueta mai impunatoare decat atunci cand era asezat, dovedind ca acel baston este folosit doar dintr-un capriciu personal, si nu din vreo nevoie fizica. Dupa ce sta cateva secunde in picioare, se indreapta catre banca lui Igor si se asaza langa el. I se adreseaza pe un ton vesel, cu o voce clara si precisa, parca netrecuta prin filtrul vremii:

Batranul: Buna seara, tinere! Te deranjeaza daca iti tin companie? Am vazut ca iti place
sa stai de vorba si m-am gandit sa ma alatur si eu. (poarta un zambet de siguranta pe chip)
Igor: Buna seara, desigur, luati loc linistit (Igor nu pare deranjat de prezenta batranului, este in continuare sub influenta mirifica a noptii)
Batranul: Multumesc, tinere. Stii, e placut pentru un om apus, asa ca mine, sa petreaca putin timp cu un tanar ca dumneata. Mai invatam una, alta....
Igor: Desigur... (zambeste usor)
Batranul: Dar da-mi voie sa ma prezint! (Se ridica dezinvolt si ii intinde mana) Leonid Andronache, scriitor...
Igor: (se uita lung la el, apoi ii intinde mana) Sergiu Florea, student la Drept.
Batranul: Ohohoo, vasazica justitia este telul dumneavoastra in viata! (e inca in picioare si il priveste fix pe Igor)
Igor: (intr-o voce joasa, privind in pamant) - Da... justitia... si onestitatea.
Batranul: (se asaza in sfarsit) Ma bucur. Chiar ma bucur...
Igor: (priveste absent catre cer, fara sa zica nimic, apoi privirea ii este atrasa de o domnisoara care trece grabita prin fata bancii)
Batranul: Draga domnule, haideti sa va spun ceva. Mie imi place sa vorbesc cu folos. Iar cu dumneavoastra urmatoarea conversatie sunt sigur ca va fi cu folos.
Igor: (este deranjat din starea de visare si devine atent) Si cu ce ma rog, ati dori sa va fiu de folos?
Batranul: Uite, tinere... Am auzit mai devreme conversatia pe care o aveai cu acea doamna care a stat aici, langa dumneata.
Igor: (il priveste pentru prima data in ochi) Da...?
Batranul: Am auzit acea conversatie, si inca cateva altele. (se scarpina la barbie, gandindu-se cum sa se exprime mai clar) Tinere, eu vin des in parcul asta, si am vazut ca si dumneata obisnuiesti la fel.
Igor: (il priveste fix pe batran, fara sa spuna nimic)
Batranul: (pe un ton raspicat si sigur) Domnule Florea, dumneata esti un fanatic, ca si mine.
Igor: (incepe sa rada galagios) Hahaha! Nu, serios? Un fanatic, asa-i? Hahaha! (isi schimba brusc tonul) Tataie, eu zic sa iti vezi de drum si sa ma lasi in pace, nu am chef de discursuri comuniste. (se intoarce usor cu spatele la batran)
Batranul: Domnule Florea... Domnule Sergiu Florea... Dumneata le vorbesti femeilor despre arta maternitatii, pentru ca in asta o transformi prin discursul dumitale, intr-o arta. Dumneata ai o pasiune pentru o idee, asculta-ma. (ii pune mana pe umar ca sa ii castige privirea) Esti pasionat de ideea mamei perfecte, a mamei pe care dumneata nu ai avut-o niciodata.
Igor: (isi schimba postura, devine drept si rigid) Nu stiu despre ce vorbiti, domnnule. As prefera sa va vedeti de drum si sa ma lasati singur.
Batranul: (zambeste) Tinere... Te privesc si vad in strafundul mintii tale aceeasi sclipire pe care o aveam si eu in tinerete. Am fost un fanatic la fel ca tine. Mi-am dorit sa fiu altfel, sa ating absolutul vietii, sa fiu eu insumi un supraom.
Igor: (zambind, putin amuzat de ultima replica a batranului) Foarte interesant... dar nu inteleg ce legatura are asta cu mine.
Batranul: (are un ton foarte serios, vorbeste lovind din cand in cand cu bastonul inpamant) Asculta-ma, fanaticul este un om exagerat, care nu cunoaste decat un singur adevar, adevarul lui personal, care este exclusiv in mintea lui. Isi urmeaza cu incapatanare, legat la ochi, telul pe care si-a blocat mintea si toata viata este guvernata de atingerea acestui tel. Eu am fost un fanatic pentru mine insumi! Mi-am dorit sa depasesc conditia asta mizerabila de om, sa ma exclud din societate si sa evoluez intr-o fiinta superioara, intr-un supraom! Atunci, in entuziasmul si pasiunea mea, imi propusesem sa incerc asta pana la varsta de 25 de ani, dupa care sa ma sinucid.
Igor: Hahaha! Domnule Leonid, asta inseamna ca nu sunteti cu mult mai batran decat mine, doar va vad in viata, aici pe banca! Hahaha!
Batranul: (ignorand ultimul comentariu al lui Igor) Atunci cand esti mistuit de o pasiune devii nebun... Nu iti accepti conditia si limitele, incepi sa exagerezi, sa te rascolesti... pana devii una cu acea pasiune si privirea iti e oprita de ea. Nu mai poti vedea clar telul spre care te indrepti, ci numai dorinta disperata de a-l urma.
Igor: (il priveste atent, cu mana la barbie, usor miscat de cuvintele sale)
Batranul: Cand am ajuns la 25 de ani, deja obosisem. Obosisem sa fiu pasionat, obosisem sa arunc cu atata ura in oameni. Momentul in care am incercat sa ma sinucid a fost de fapt momentul care mi-a readus viata in maini. Tinand acel obiect in mana care urma sa imi curme viata, am simtit un val de caldura cum ma inunda... o moleseala pe care nu o mai simtisem pana atunci. In acel moment, am realizat ca pasiunea si ura stranse in mine erau de fapt masti ale unei iubiri imense. (se uita inspre Igor, care il privea atent si putin miscat) Exact cum auzi, tinere... Eram plin de iubire. O iubire pasionala pentru viata, pentru trairea intensa pe care o aveam atunci cand uram. O iubire pentru oameni si societate, exprimata tocmai prin refuzul de a li se alatura. O iubire pentru voluptate si simturi, pasiunea pentru adevarata pasiune... care ma mistuise de nenumarate ori pana atunci. Iubeam totul atat de mult, incat imi negam posibilitatea de a ma bucura din plin de viata, urmandu-mi scopul absolut... care in acel moment s-a detasat de fiinta mea si s-a asezat in fata ochilor mei, exact asa cum arata el. L-am vazut... si... l-am negat.
Igor: (vizibil patruns de discursul batranului) Dar... dar... Cum e posibil, domnule asa ceva?
Batranul: Tinere, absolutul intr-un om e de admirat, el exista in el insusi, fara sa fie raportat la altceva. El inseamna totul, este integral si exclude dependenta de alte sentimente sau fenomene, exclude nesiguranta si dubiul! Este o pasiune care te devoreaza, un fanatism care capata o personalitate separata, purtand scuza iesirii din normalitate. Eu am vazut aceasta entitate si m-am separat de ea...
Igor: (nu schiteaza nici un gest, se apleaca cu coatele deasupra genunchilor si priveste trotuarul)
Batranul: (dupa un moment mai lung de liniste, loveste cu bastonul in pamant si spune cu o voce joasa) Dar dumneata, tinere... dumneata esti inca un fanatic. Dumneata ai o pasiune pentru o idee altfel decat cea care m-a mistuit pe mine. Dumneata vrei sa iti faci dreptate dand lectii femeilor despre cum sa isi creasa copiii. Dumneata vrei sa creezi din fiecare femeie o mama ideala care ar putea oricand sa fie si mama dumitale.
Igor: (isi ascunde capul in palme, vizibil emotionat)
Batranul: (se ridica si incepe sa se plimbe in fata bancii, vorbind tare si raspicat, cu un crescendo dramatic in voce) Domnule Florea! Ce incerci dumneata sa realizezi? Crezi ca scopul dumitale e unul pertinent? De ce iti dispretuiesti mama atat de mult? Asculta la mine!
Igor: (se uita inspre batran, este transpirat si putin rosu la fata, incretituri de nervi se disting pe fruntea lui)
Batranul: Tinere! Dumneata esti un norocos! Asculta-ma! Nu stii ce noroc ai avut ca mama dumitale te-a abandonat!
Igor: Dar... De unde...
Batranul: Domnule, ideea care mi se pare cea mai josnica pe acest pamant este cea de sacrificiu. Oamenii se transforma in martiri de sine si spun ca se sacrifica pentru o alta persoana, ca traiesc pentru acea persoana. O! Ce om demn de admiratie! Ar spune multi... Domnule, e o minciuna! O minciuna! Cel care se sacrifica de dragul copilului sau, al unei persoane iubite, sau al lui Dumnezeu, nu este altceva decat un fanatic! Da, da, da, este cel mai josnic fanatic! (se plimba in continure inainte si inapoi, cu pasi rapizi, vorbind tare si ametindu-l pe Igor)
Igor: Domnule... nu te inteleg... Ce are a face...
Batranul: Omul care pretinde ca face acest sacrificu de sine este de fapt un las! E un om care nu mai are incredere in propria persoana si refuza sa se confrunte cu slabiciunile lui! De fapt acest om spera sa obtina o salvare de sine prin sacrificul care il face pentru acea persoana. In fapt, lucrul asta nu e decat o iluzie, caci salvarea lui nu depinde de nimeni altcineva decat de sine! Omul acesta este un fanatic pentru ideea de sacrificiu, cum e orice fanatic pentru orice idee, si anume fara nici o finalitate! Satisfactia pe care o cauta nu va fi implinita niciodata, iar fanatismul il va duce pe om intr-o stare de disperare, care il va face sa sustina idei absurde, in care nici el nu mai crede. Toate doar din pricina pasiunii!
Igor: (foarte nervos, izbucneste) Domnule Leonid Andronache! De ce imi spuneti toate astea?!
Batranul: Tinere, acest om care e obsedat de ideea de sacrificiu prinde in mod inconstient in fanatismul lui si pe acea persoana pentru care se sacrifica. Aceasta persoana este de fapt o victima care nu are alternative, este prinsa in ideea ca cineva s-a sacrificat pentru ea, si nu are scapare. Va deveni la randul ei la fel! Gandeste-te bine la ce spun! Mamele le insira intotdeauna copiilor lor toate sacrificiile facute pentru ca lor sa le fie bine, iar acestia se simt indatorati sa le rasplateasca intr-un fel sau altul. E o constrangere psihologica de care greu se poate scapa! (se opreste si il priveste fix pe Igor) Domnule Florea! Mama dumitale a fost un om exceptional! A stiut ca nu vroia sa faca nici un sacrificiu, a stiu ca nu vroia sa te lege de ea, ca nu putea sa o faca. A fost una dintre putinele persoane care au ales sa nu asculte de legile conventiei sociale, si pentru asta este de laudat! A ales sa iti lase libertatea si independenta ca sa poti deveni o persoana la fel de puternica ca si ea.
Igor: (mainile ii tremura puternic, ochii ii sunt inlacrimati) ...
Batranul: Domnule! Dumneata esti liber! Persoana dumitale nu a depins de o idee ca sa isi faca loc in viata! Dumneata poti fi un supraom! Nu te indeparta de societate, nu alege sa fii un fanatic! Apropiere intre oameni aduce desavarsire atunci cand este facuta numai prin prisma personalitatilor a fiecaruia dintre cei doi indivizi. Dumneata nu esti prins de nimic si nu te vei prinde de altceva! (se asaza din nou langa el pe banca, il apuca de umeri si ii intoarce privirea inspre a lui) Tinere, esti pasionat, si asta nu are leac... Dar pasiunile se pot transforma in virtuti! Pasiunea ta este legata de dorinta de a-ti face dreptate, credeai ca ti-a fost comisa o nedreptate si vroiai sa te sacrifici tocmai pentru a nu lasa ca aceasta nedreptate sa fie comisa si altora. Dar fanatismul facea ca aceasta pasiune sa fie exercitata in mod gresit... Virtutea de care te leaga fanatismul tau este justitia... nu de mirare esti student la drept... Fanatismul dumitale iti dadea dorinta disperata de a fi un judecator general al tuturor femeilor, dar incercarea de a le pune pe calea cea buna nu avea cum sa cum sa aiba vreo finalitate sau vreo satisfactie. Lumea este asa cum o vezi, nu o poti schimba prin judecata si morala, o poti schimba doar in interiorul tau. Fii propriul tau justitiar si elibereaza-te de fanatism. Esti un om cu adevarat norocos...
Igor: (isi tine capul in maini si plange in liniste, nu poate scoate nici o vorba)
Vantul adie usor, atmosfera este de un calm aproape sinistru, intunericul este apasator, parcul avand putine felinare aprinse)

Batranul: (il priveste cateva minute in liniste, il bate usor pe umar, loveste cu bastonul in pamant si se ridica. Intoarce din nou privirea catre Igor, apoi apuca una din crengile corcodusului sub care statea si scutura puternic, facand ca o ploaie de petale albe sa se reverse asupra tanarului) Seara buna, tinere artist... (se indeparteaza agale, Igor ramanand in aceeasi pozitie pe banca, cu capul in maini, acoperit de petale)

[dreamer]

Seara, ora 21:30. Hari pedaleaza grabit pe una din stradutele din cartierul sau. Incercand sa traverseze strada intra cu bicicleta intr-o fata. Franeaza in ultimul moment. Fata este pur si simplu trantita la pamant. Hari se sperie, coboara repede de pe bicicleta si se apropie de aceasta. O tanara de inaltime medie, 21 de ani, par castaniu drept pana la umeri, poarta ochelari. E imbracata intr-o camasa alba, sacou negru si o pereche de pantaloni de stofa. Are un ghiozdan in spate. Este bulversata, neintelegand ce s-a intamplat cu ea. Hari o ajuta sa se ridice. Incepe sa-si ceara iertare intr-o aversa de formulari. Este marcat de accident. O intreaba daca a patit ceva. Fata isi revine. Se uita mirata la Hari. Respira repede, sacadat si il priveste fix.

F: Slava Domnului ca n-am patit nimic! Ce faci domne’, nu te uiti pe unde mergi?
H: Imi pare foarte rau! Sunt un aiurit! Sunteti bine?
F: Da. Multumita lui Dumnezeu!
H: Va rog mult sa ma iertati! Daca ma pot revansa cumva…
F: Ce sa te revansezi, domnule? Era sa ma omori! Am mai facut si atac de panica!
H: Uitati…daca va pot fi de ajutor…
Fata sta un pic pe ganduri. Respiratia revine la ritmul normal. Se sterge pe sacou, pe pantaloni, isi scoate dintr-un buzunar o batista, isi sterge ochelarii. Ii pune inapoi la ochi. Se uita bine la Hari.
F: Locuiti in zona?
H: Da.
F: Atunci imi puteti spune unde e Strada….(cauta un pic in memorie)….Aleea Fizicienilor?
H: Sigur! Eu stau in apropiere….As putea sa va conduc.
F: Macar atat!

Hari ii arata drumul. Merg alaturi. Hari pe langa bicicleta, iar fata in dreapta lui.

H: Si unde mergeti?
F: Pe Aleea Fizicienilor, nu v-am spus?
H: Eu sunt Hari Ionescu. (Ii intinde mana.)
F: (se uita la mana lui, se uita la el, se uita din nou la mana lui si pana la urma, un pic nesigura pe sine) Felicia Repan.
H: Imi pare bine…adica imi pare rau ca ne-am intalnit intr-o asemenea circumstanta.
Cei doi trec prin fata unei biserici. Felicia se inchina si se roaga incet, in gand, cu ochii inchisi. Hari se uita la ea curios.
H: Esti credincioasa?
F: Unde am fi fara Dumnezeu? N-am fi fara Dumnezeu.
H: Sa inteleg ca da.
F: Sa nu-mi spui ca nu esti ortodox!
H: (zambeste un pic ironic) Ba da. Sunt botezat. Dar nu sunt cine stie ce religios…Craciun-ul si Pastele ca toata lumea….In rest…
F: Vai de mine! De cand nu te-ai mai spovedit?
H: Aahh…Probabil de pe la vreo 18 ani. Pana atunci vrand- nevrand mai mergeam cu ai mei la biserica…in special mama se ocupa sa-mi aminteasca sa tin post…
F: Nu simti toate pacatele accumulate? Cum poti trai cu ele?
H: (rade cu pofta) Ce fel vorbesti. N-am stat niciodata sa ma gandesc din perspectiva asta.
F: Il manii pe Dumnezeu! Chiar asa n-ai nicio grija?
H: Nu astfel de griji…
F: Nu ti-e frica de Dumnezeu?
H: De ce mi-ar fi frica? Nu e el bun si milos cu noi toti? (rade incet)
F: (un pic blocata, incurcata)
H: Aproape am ajuns.(dupa o pauza lunga)…Stii de ce imi e mie frica?
Fata il priveste fara interes.
H: De batranete.
F: Daca te ingrijesti de sufletul tau, n-are de ce sa-ti fie frica. Daca il lasi pe Domnul sa-ti patrunda in inima si sa-ti devina ghid, El va avea grija si de batranetea ta.
H: Aoleu! Tu chiar esti fanatica! Nu intelegi? Batranetea, neputinta de a-ti mai controla viata, traiul de pe o zi pe alta, fara niciun scop…cu totii ajungem la momentul acela cand tot ce ne mai ramane sunt amintirile…singuratatea aceea tipic batraneasca, plictiseala aia…cand ajungi sa-ti doresti ca moartea sa vina mai repede ca sa scapi. (devine nostalgic, introspectiv, dar primeste din nou o lovitura)
F: E din cauza pacatelor ce te bantuie. Iti dai seama cat de multe vei avea pana imbatranesti? N-ai vrea sa te ajut sa-l regasesti pe Domnul? Te-ai simti mult mai bine.
H: (convins ca nu are cu cine discuta si ca l-a cam “luat valul”) Nu, multumesc!(usurat) Am ajuns. Asta e Aleea Fizicienilor. La ce numar?
F: Ma descurc de aici! Multumesc mult! Domnul sa te aiba in paza Lui!
H: La revedere! (se urca pe bicicleta si se indeparteaza) (pentru sine Imbatranesc pana ajung sa te fac sa intelegi! Oare Dumnezeu, la cat de batran e, nu s-o fi plictisit de viata? De calvarul de a ne aduce pe calea cea dreapta, de a avea grija de noi….(ironic) pacatosii?

[Planmaker]

Andrei Rubliov: hai cu analiza, neamule. Pana vineri e dead-lineul (postate in timp util, cat sa aiba Pitbull timp sa le citeasca). Si in special pentru cei ce vor sa dea la UNATC: analiza este o proba foarte importanta la examen, si nu trebuie in nici un caz tratata cu superficialitate. Deci, curaj, va rog

http://s4.transfer.ro/storage/transf...a0819c8001.zip - CD1
http://s4.transfer.ro/storage/transf...95e34bc7e4.zip - CD2

[Pitbull]

Tema pentru weekend-ul 10-11 aprilie:

Imagizati o situatie dramaticä, pornind de la urmätoarele trei cuvinte:
- lanternä, pasiune, adunare

(Recomandabil: nu mai mult de 4 personje; unitate de timp, spatiu si actiune - e "situatie dramaticä", nu "structurä dramaticä").

[angelikaherta]

A garden. Behind, there is a little house in wood, with red flowers in the window; it’s decorated with dry corn that is hanging in front of the door, little hearts and birds are above the windows colored in red, a huge garden gnome, smiling, with a sign Welcome in his hands is standing in front of the door.
The garden itself is full of garden gnomes in different sizes; it’s very cultivated, the grass is mown short; the bushes are cut in different forms, little fountains with fishes and Greek statues in stone are standing in the garden, as well as a bench in massive iron; beside stands a lamp, about two meters high. It’s a little garden with a green fence around it.

It seems to be a perfect picture, but as we approach, we can see that all of the gnomes are deformed - one hand of the huge smiling garden gnome is missing for example; other gnomes have no legs etc.

It is late in the afternoon. The door opens, an old lady, at about the age of 85, comes slowly into the garden; she seems to be old and weak; the years have buckled her back. She is leaning on a younger woman, who is in her 40´s; they move slowly towards the bench, sit down.
Silence.

After a while the old starts whining, with a low, broken voice:
Young lady, please bring me to my mommy, we will make you a present, everything you like; we have a huge garden and my father must give it up now, he can not do his work anymore and he can not keep the people, it’s too expensive.
The young doesn’t say anything.
The old: Please, young lady…
After a while, the young stands up, walks around in the garden and starts singing: A maiden young and tender went at the break of the day into a flowery garden, so happy and so gay…
The old: Please, my father – I am his only daughter. We have a huge garden…I have to help him…They are waiting for me…
The young stops, looks around, becomes silent, sits down and whispers: It’s not so huge, when I was young it looked huge, it scared me with all the garden gnomes – when you locked me out in the dark - but it’s little, little and sweet, everything is little and sweet; the old who is begging for her mummy, senile woman, how little and sweet, little and sweet she is…
The old: Please…Young lady, they are waiting for me…
The young does not say anything, silence. It’s getting darker and darker….Suddenly the young switches the garden lamp on, she looks into the garden, seems to get into trance…she looks around, whispers:
Watch, mommy, there are too many of them, all color in their face is gone now, no flesh, no blood, no hair and you alone –
The young starts to move around in the garden: Too many gnomes and you alone with them in the dark…please, tell them to stop! Stop! Stop!
She starts to sing: Be still, be still, my pretty love, be still, be still, just do not move, else you will wake up father; else you will wake up mother, that will not be good for you nor me…
She looks around hectically and finally pulls out a hedge shears behind a bush.
Yes, what did mommy do to you? You were little and there were too many of them, watching you, so you could not escape…you had to wait for him…
While she speaks, she gets on her knees and crawls around with the hedge shears; she starts to cut parts of the garden gnomes. From the old woman we only hear some words, very unclear words, about the garden, her mother and father etc.
Young woman: But I can cut you, I can harm you, I can torture you, you can’t dictate me anything, you won´t tell him, when he is coming, you wont, because I cut you in peaces…
She sings while she crawls and cuts: And when they touched her youthful heart the tender maid lay there, benumbed by fear and pain...
Suddenly the door of the garden opens, a man comes in, sees the old on the bench and the young in the garden.
The old: Please,Death, let me live on, take all the servants instead. My father if he finds me will give you presents, everything you like, we have a huge garden and…
The man goes over to the lamp, turns it off.

[serbanmocanu]

lanterna, pasiunea si adunarea

Lavinia si George sunt un cuplu de liceeni care se duc la munte intr-un weekend. George isi serbeaza majoratul. Are doua prietene si de aceea nu poate iesi cu nici una, de frica sa nu-l prinda cealalta. De aceea isi serbeaza ziua la munte. Se duc cu trenul pana in orasul X, de unde iau telefericul. De unde se dau jos din teleferic mai au de mers o ora si 45 de minute. Inca din teleferic au intrat in vorba cu Costin, un tip care se duce la aceeasi cabana ca si ei. Costin vrea sa doarma o noapte la cabana, a doua zi urmand sa se duca in vale la niste rude de-ale sale. Pe drum le povesteste ce ispravi a facut el pe munte. Lavinia este foarte impresionata de Costin.

Ajung in cele din urma la cabana cu pricina. Cabanierul Tase ii primeste si-i cazeaza dupa ce-i trece in registru. Costin se duce in camera sa. George si Lavinia isi lasa bagajele in camera si pleaca spre pestera G... sa faca poze. Cabanierul Tase le da indicatii si le atrage atentia sa se intoarca pana se intuneca.


Seara. E deja intuneric. Lavinia si George s-au intors de pe traseu. Tase le face niste ceaiuri dupa care cei doi se duc in camera lor sa se odihneasca. Nu sunt obisnuiti cu mersul la munte asa ca traseul de mai devreme i-a epuizat. Sua telefonul.lui George. Este Alina, cealalta prietena a sa. Nu poate vorbi de fata cu Lavinia asa ca simuleaza intreruperea legaturii din cauza semnalului slab. Ii spune Laviniei ca tocmai l-a sunat mama sa si ca trebuie sa vorbeasca cu ea dar nu are semnal. Isi aminteste ca mai devreme cand se intorcea de la pestera G... exista o zona unde avea semnal puternic si ca intentioneaza sa se mai duca o data. Laviniei ii e frica de ursi, George o asigura ca o sa aiba grija si pleaca. Cu lanterna.

Lavinia ramane singura si se simte neglijata. Iese din camera ei si se duce la Costin...Tocmai cand sa bata la usa acestuia o pana de curent stinge toate luminile din casa. Lavinia se sperie .Bate la usa lui Costin dar nu primeste nici un raspuns. Se intoarce si da nas in nas cu Tase. Tase ii spune sa se duca la ea in camera si sa astepte acolo pana remediaza el problema.

George a vb 20 de minute la telefon cu Alina. Rasufla usurat ca a reusit sa o pacaleasca si de data asta. Apoi isi aduce aminte ca a lasat-o pe Lavinia singura la cabana si tresare. In momentul ala lanterna ii palpaie dupa care se stinge. George ingheata de frica. Ramane in bezna totala. Aude un fasait in spatele lui care se apropie pe furis. Da sa se intoarca si o lumina puternica de lanterna il orbeste,,,

Lavinia e din ce in ce mai impacientata. Au trecut 45 de minute de cand a plecat George. Se duce la cabanier sa-l declare disparut dar nu gaseste pe nimeni la receptie. Incearca sa sune la urgenta dar telefonul ei nu mai are baterie. Isi cauta cu infrigfurare incarcatorul dupa care cauta o priza. Cum sa gaseascaa o priza in bezna asta? Da sa aprinda lumina dar isi aduce aminte ca e pana de curent. Incepe sa planga de deznadejde. Dupa care se linisteste. Trage aer adanc in piept si incepe sa reflecteze. Dupa ce s-a linistit stie ce are de facut. Sparge magazia cabanierul cu securea de langa hidrantul de pompieri. Bajbaie intr-o lada cu scule, in sertare si dulapuri pana cand gaseste o lanterna. Apoi pleaca singura in cautarea lui George. E desteapta si nu stie cat o va tine bateria la lanterna de aceea incearca sa refaca traseul din memorie. Nu aprinde lumina decat strict cand are nevoie. La un moment dat se impiedica si cade. Lanterna ii cade din buzunar si se rostogoleste pierzandu-se intrun sant. Lavina stie ca nu mai are nici o sansa s-o gaseasca. Va trebui sa astepte pana a doua zi sa se intoarca la cabana pe lumnia. Se gandeste la ce sfarsit va avea: fie sa fie sfasiata de ursi fie sa inghete pana a doua zi diminineata. Deodata e orbita de o lanterna. Se ridica si rasufla usurata: “George, termina cu prostiile alea...scoate-mi lanterna aia din ochi...Hai ma George, astea-s bancuri proaste...ce Dumnezeu?” Ajunge langa el cand e insfacata si trantita la pamant. Apoi simte cum cineva se prabuseste peste ea gata s-o striveasca. Tipa si icneste. Deodata ea si agresorul ei sunt orbiti de niste reflectoare puternice. Cineva striga “Stai politia!” Agresorul da sa fuga dar este imobilizat de doi jandarmi si tinut la sol langa ea. Lavinia este ajutata de alti doi jandarmi sa se ridice. Apare un ofiter care-i baga agresorului lanterna in fata dupa care scoate un fax din buzunar. Se uita cand la fata cand la fax. “Mda...Constantin Tabarca zis Buldozer...evadat din arestul politiei ...cautat pe toata raza judetului Prahova. Bravo Tanase, ce bulan ai avut” Lavinia ii vede pe George al ei si pe cabanierul Tase printre politisti. Capitanul arata spre Tase:”El e e plutonierul Tanase...cel mai bun om al meu...copii, ascultati-ma pe mine, cand iti faci meseria cu pasiune ai parte de satisfactii morale extraordinare. ...(catre infractor) mars in duba...!”

(expunere rezumativa a cazului):
In urma cu trei zile un infractor a evadat din arest, si a disparut in munti, pentru a scapa de filtrele de pe soseaua nationala. Exista si ceva informatii potrivit carora acesta ar fi avut un complice care sa-l ajute sa iasa din judeti. Atat evadatul cat si complicele cunosc traseele de munte foarte bine. Pentru prinderea sa au fost mobilizati oameni de la jandarmeria montana, printre acestia si plt. Tanase, datorita faptului ca ei cunosc cel mai bine muntele. Tanase urma sa ia in primire postul de la cabana X...si sa raporteze tot ceea ce I se pare suspect. In ziua de ...s-au prezentat la receptie trei indivizi. Doi liceeni si un cetatean care declara ca se duce in vale la niste rude. Nimic din comportamentul acestuia nu i-a trezit suspiciuni lui Tanase; doar faptul ca avea prea mult bagaj pentru o singura noapte. Profitand de un moment de neatentie, Tanase s-a uitat in bagaj si a descoperit un sac de dormit, provizii de hrana pt cateva zile, o harta, o busola si o lanterna cu baterii de rezerva. Agentul a dat alarma ca la el in sector se petrec lucruri suspecte si apoi s-a hotarat sa stea la panda. Costin, complicele urma sa plece cu traista la un punct de pe traseul spre pestera G...Acolo urma sa lase proviziile si lanterna aprinsa, ca Buldozer s-o vada de la distanta.
In acelasi timp George s-a dus si el pe acelasi traseu spre locul cu semnal puternic pt a vorbi la telefon cu cealalta prietena. Norocul sau a fost ca lanterna i s-a stins, altfel ar fi fost reperat de infractori si, cel mai probabil, lichidat. A fost reperat de Tanase, care afland de la Lavinia in urma penei de curent ce se petrece cu prietenul ei, si-a dat seama ca acesta se afla in situatia de a se intersecta cu infractorul. S-a hotarat sa paraseasca dispozitivul si sa plece si el pe traseu pentru a-l indeparta pe George de pericol. De pericolul de a periclita panda. Evadatul a ajuns la momentul stabilit dinainte la geanta cu provizii, exact cand Lavinia ajungea si ea la locul cu pricina. Zarind lanterna, ea a crezut ca l-a gasit pe George si s-a dus singura in gura lupului fara sa stie. In acelasi timp a ajuns si echipa operativa, inainte ca Buldozer sa-i faca ceva Laviniei.
Costin a fost prins a doua zi la baza telefericului. El a fost cel care a mesterit generatorul de curent lasand cabana in bezna pentru a crea o diversiune.

[Neuptolem]

Lavinia si George sunt un cuplu de liceeni (...)

Imi dati voie? Il felicit pe acest baiat pt remarcabila poveste de mai sus! Un adevarat treatment de scenariu, not joke. Cea mai buna scriere narativa de pe topic!
Pitbull, stiu ca ai rugat sa nu se scrie aici, e prima si ultima data cand o fac, mi-am amintit de tema data de tine in atelier cu cele trei cuvinte: lanterna, pasiune si adunare. In urma cu fix un an daca nu ma insel. Inainte de a-mi sterge postul am cateva curiozitati: Care e rostul acestui topic? Ce se intampla aici? Si de ce atata aroganta fata de restul forumului? E cumva un thread de pregatire pt CAV si "elevii" tre sa posteze temele aici? Daca da, am inteles. Daca nu, de ce nu ia topicu' un plot spre scenariul de film si sa ajunga prin atelier? N-ar strica un concurs de scenarii in atelier pe dvd-uri. :cool:
Gata, nu mai scriu.
Sir! Yes Sir!

[Pitbull]

Da, e topicul cursurilor noastre de pregätire. In mod normal, avem o sectiune invizibilä, pe forum, accesibilä doar membrilor ei - dar printre multiplele probleme ale forumului nou e si aia cä, acum, unele membershipuri au buguri, iar oamenii nu pot citi/posta. Pânä se rezolvä, folosim topicul ästa.
Nu e arogantä - e doar o chestie separatä.

[Grin M]

Salon de spital. O femeie la vreo 27 ani,imbracata intr-un halat alb, merge grabita pe unul din holurile spitalului.La piept are un ecuson: Dr. Marinescu Laura. In mana are cateva foi. Ajunge intr-o camera unde sunt cateva asistente mai batrane.Lasa foile asistentelor, dupa care se schimba repede de halat si isi pune o haina neagra pe ea. Isi pune geanta pe umar,apoi le saluta pe celelalte asistente dand din cap si iese din camera.
Gradina spitalului. Cateva persoane imbracate in pijamale stau pe o banca si o saluta respectuos pe Laura. Aceasta iese din curtea spitalului si merge grabita. Se apropie de o florarie si incetineste pasul. Inspira mireasma florilor si le admira. Observa o galeata plina cu trandafiri rosii si se apropie de ei. Isi ridica mana si atinge usor petalele trandafirilor in timp de fata i se insenineaza. Mai arunca o privire generala asupra tuturor florilor dupa care grabeste pasul. In fata ei, la vreo 30 metri, vede o gasca de barbate mai tiganosi ce radeau si tipau unii la altii. Incetineste iar pasul si se uita daca nu cumva ar putea sa evite sa treaca pe langa ei, dar nu vede nici o solutie, asa ca, isi continua grabita drumul, tinand privirea in jos. Apropiindu-se de ei, observa un barbat cu un buchet de trandafiri in mana.Se uita cu coada ochiului la trandafiri si trece mai departe. Barbatii o observa, si, asa cum se astepta, acestia incep sa o fluiere si incearca sa o acosteze. Unul din ei chiar se duce la ea si ii trage o palma peste fund. Femeia se indeparteaza de ei scarbita, in timp ce acestia continua sa fluiere si sa strige dupa ea. Nu face mai mult de 20 de pasi ca ii aude pa baieti cum se apropie in fuga de ea. Se opreste brusc si isi strange pumnii. Pasii baietilor se aud din ce in ce mai tare si mai cutremurator. Trec in fuga pe langa ea, fara sa o bage in seama, iar femeia ramane nedumerita. Se dezmorteste putin din crisparea de dinainte si incet… isi continua drumul. In spatele ei insa, este zarva mare. Isi intoarce capul din mers si vede o adunare de oameni in locul unde statusera barbatii. Nu intelege ce se intampla si se opreste. Se uita spre cei ce trecusera pe langa ea si ii vede cum se departau. Se incrunta, de parca ar vrea sa inteleaga ce se intampla dar nu reuseste si se indreapta spre oameni. Galagia se amplifica si incepe sa auda niste cuvinte din zbor: “sunati salvarea!”…”a lesinat?”….”numai necazuri”…”faceti loc sa respire”.
Se baga in centru lor si vede un barbat cu un buchet de trandafiri in mana, ghemuit pe jos,langa un perete al blocului, in stare de inconstienta, cu o rana la cap. Femeia face ochii mari si ingenuncheaza langa el. Scoate din geanta ei o lanterna mica, dupa care ii ridica rand pe rand pleoapele indreptand lanterna spre ochii acestuia. Barbatul isi revine pentru putin timp, o vede pe femeie deasupra lui si zambindu-i ca intr-un delir, ii spune “…te iubesc”
Fade out.

Interiorul unui apartament cam dezordonat. Cateva tablouri abstracte si multe buchete de trandafiri rosii pusi in vase si sticle. Unii sunt uscati, altii ofiliti, doar cativa mai par inca vii. Usa se deschide si in apartament intra un barbat la vreo 30 ani, imbracat cu un sacou negru si pantaloni raiati maron-inchis. Are in mana un buchet de trandafiri rosii. Il pune pe masuta de la intrare si se uita la ceas. Se duce in baie fara sa se descalte. Se uita in oglinda si isi exerseaza mimica. Incearca de cateva ori sa zambeasca dar nu este deloc natural. Se uita la ceas, iese din baie si se repede la geam. Arunca o privire afara, intr-o anumita directie. Fuge iar la baie si se spala pe dinti, dupa care se posteaza iar in dreptul geamului. Privirea ii ramane atintita asupra unei femei ce se apropie de o florarie si admira florile. Barbatul trage aer in piept, se indreapta spre usa apartamentului, ia cu el buchetul si iese. Ajunge afara unde este vizibil afectat de prezenta unor tipi dubiosi din statia de autobuz din fata blocului. Se uita incurcat inspre femeia ce se apropia si apoi iar catre indivizi. Se fastaceste si isi lasa privirea in jos. Aude cum acestia incep sa o fluiere si sa ii vorbeasca urat. Ar vrea sa zica ceva, dar nu ii iese nici un cuvant. Vede cum unul din ei se duce spre femeie si o apuca de fund. Barbatul se repede la el si fara sa stea pe ganduri, il loveste cu pumnul in ceafa, dupa care se opreste brusc, ca si cum nici lui nu i-ar veni sa creada ce tocmai a facut. Aude vocile celorlalti barbati, insa acoperite de un vuiet. I se pare ca totul se misca foarte incet. Cel pe care l-a lovit il vede dezmeticindu-se, cu o grimasa pe fata. Simte o lovitura in spate care ii misca tot corpul. O vede pe femeie departandu-se. Se intoarce sa vada ce l-a lovit. Nu apuca sa vada decat chipurile manioase ale celorlalti, apropiindu-se de el cu incetinitorul, si apoi, sa auda rapid un zgomot puternic si o strafulgerare in dreptul ochilor.
Fade out.
Laura priveste cum echipa de salvare il pune pe barbat pe targa. Incearca sa puna lucrurile cap la cap, sa inteleaga ceea ce tocmai s-a intamplat. Se apleaca si ia buchetul de trandafiri de jos.
Fade out.
Camera de spital. Barbatul este bandajat la cap si intins pe un pat. Laura ii pune buchetul de trandafiri intr-o vaza, langa el. O asistenta ii aduce fisa pacientului iar doctorita o inspecteaza. Privirea I se opreste in josul paginii, unde scrie ca pacientul a mai fost internat in acelasi spital, avand-o tot pe ea ca doctor. Femeia ramane ingandurata, iar ochii i se plimba putin prin incapere, pana cand ii intalnesc pe cei ai barbatului, care tocmai se trezise.

[AdinaD]

lanterna, pasiune, adunare.

Intr-o bucatarie mica, la 6 dimineata, o femeie la 45 de ani pune intr-un rucsac sendvisuri, servetele, paturi, prosoape, etc, luandu-le de pe masa unde erau imprastiate. Poarta o bluza inflorata, cu maneca scurta, fusta neagra care ii sta peste burta, are parul cret si scurt, prins in coada. Nu este grasa sau urata, doar ca nu s-a interesat de aspectul ei de mult timp. Langa ea, in picioare, urmarind-o cum umple rucsacul sta fiul ei, la 14 ani, mic de statura pentru varsta lui, intr-un hanorac gri, blugi albastri si cu mainile in buzunarele hanoracului, mana stanga stand in buzunar peste o sapca alba.

Mama lui ii intinde fara sa se uite la el un hanorac galben fosforescent, evident prea mare pentru baiat. Baiatul de uita la haina, nu face decat sa dea din cap ca nu. "N-are cum sa ploua", zice el. "Pai si daca ploua, ce o sa faci numai in hanorac?"Dupa cateva secunde, baiatul: "Nu o sa mai vina nimeni cu asa ceva pe el.." Mama:"Credeam ca mergeti la olimpiada de matematica, nu la prezentare de moda. Dar, ma rog.. daca tu crezi ca stii mai bine.."
Baiatul intoarce privirea catre fereastra, parand ca se uita la ceva, ascunzand bucuria micii lui victorii. Apoi ia de pe masa bricheta mamei, se joaca putin cu ea, plimband-o pe degete, si baga mana inapoi in buzunar, starngand bricheta. "Ce crezi ca faci cu aia?" Baiatul:"Ni s-a promis un foc de tabara. (zambind): O sa se vada frumos noaptea daca cantam ceva".
Mama intinde mana spre el, calm, privindu-l in ochi: "Da-o". el scoate bricheta din buzunar si o tranteste in mana mamei. Mama: "Poti sa folosesti asta", intinzandu-i o lanterna, "merge si la cantece si daca ramai pe intuneric". Baiatul se uita la lanterna din mana lui cu dezinteres, si dupa un timp zice, cu sprancenele ridicate si tonul increzator: "Si cu ce aprindem focul?"
"Ai chibrituri in buzunarul mic din stanga jos. Du-te ia-ti cartile."

Baiatul intra in dormitorul lui cu o geanta de voiaj, o pune pe pat si incepe sa bage in ea carti groase, luate de pe rafturi: Postolache, Flondor, Udriste, Prepelita, carti cartonate sau trase la xerox, mov, verzi sau rosii. Indeasa doua ultime memoratoare de algebra si analiza, trage fermoarul cu greu si tranteste geanta pe umar.

Cei doi sunt acum in fata Operei, impreuna cu alti parinti cu alti liceeni cu bagaje, asteptand autocarul. Mama tine pe umar rucsacul, iar baiatul geanta de carti. Incepe sa picure incet, apoi din ce in ce mai tare. Baiatul de uita la mama lui, care mentine privirea fixata in fata, fara sa deduca ceva din expresia ei. Autocarul ajunge, baiatul se trece pe lista si, dupa ce urca bagajele in compartiment, se opreste in fata mamei lui, acum plouata, care ii zambeste si ii zice: "Vezi sa nu te gandesti prea mult la ele, da?" "Stai linistita, oricum le fac dupa cum le simt".
In timp ce alti parinti isi imbratiseaza copii sau verifica ultimele detalii de cazare si program, baiatul nostru se apropie de mama lui, o tine in brate, o saruta pe obraz, ii zambeste. "Iti dau un telefon diseara, sa zic cum am ajuns."
Femeia ii da drumul din imbratisare dupa mult timp, si ii zice sa urce odata, ca nu mai ajunge deloc daca pierde vreme. Cand toti ajung la locurile lor, si se mai verifica o data lista, autocarul pleaca, lasand in fata operei un grup numeros de parinti singuri.

[slackerflu]

O mansarda prafuita, mare si intunecoasa, cu peretii de culoarea visinie si podeaua de un lemn maron inchis. O singura fereastra micuta, in partea stanga a acoperisului, lumineaza incaperea. Este foarte putin mobilata, doar un pat cu cearceafuri mototolite sub fereastra, un ceas cu cuc pe un perete, un dulapior in dreapta camerei si doua scaunele asezate la intamplare, pe unul dintre ele aflandu-se un gramofon. Pe jos sunt aruncate fructe, cateva pahare goale si o cutie mare cu lacat, imbracata in piele neagra. Peretele din spatele patului este acoperit in intregime cu o panza neagra. Usa veche, de un maron decolorat, cu modele variate sculptate in ea, se deschide incet. In camera intra o tanara dintre cele carora nu le poti ghici varsta. Are un chip angelic, parul lung, drept si blond, pielea alba, ochii albastri, si poarta o rochie de noapte lunga si alba. Paseste incet in camera, zambind, si se indreapta spre fereastra. O deschide, inspira aer proaspat, apoi ia o portocala de jos, se asaza in pat si incepe sa o curete. Intoarce capul si priveste inspre ceas, observa cu mirare ca se facuse ora 11.50, arunca portocala pe jumatate curatata in pat si se indreapta grabita catre cutia neagra aflata pe jos. Se asaza in genunchi langa cutie, scotoceste in buzunarele rochiei de noapte, gaseste o cheie, deschide lacatul si ramane putin privind inauntru. Scoate cu grija din interiorul cutiei un dispozitiv Lanterna Magica triplu*, il instaleaza cu grija pe un trepied, face cateva modificari in interiorul aparatului, apoi se indeparteaza putin, il priveste, priveste si peretele acoperit cu panza neagra, modifica putin pozitia aparatului, apoi se indreapta catre dulapior, il deschide, inauntru se observa o colectie de viniluri. Extrage vinilul din extremitatea stanga, il tine in maini si il priveste. Ambalajul in care se afla este foarte vechi si tocit, dar se mai poate deslusi ce sta scris pe el: “Giuseppe Verdi – Requiem”. Il pune cu grija in gramofon, apoi fuge inspre ferastra si trage oblonul. Intuneric total. Din gramofon incep sa se auda aplauze, urmate de un moment de liniste, in care vedem silueta alba a fetei strecurandu-se prin intuneric si ajungand in spatele Lanternei Magice. Se aud acorduri de vioara, un click si un beculet se aprinde in partea superioara a dispozitivului. Fata incepe sa manuiasca cu maiestrie aparatul, iar pe panza neagra de pe perete incep sa apara imagini. Sunt desene cu oameni in diferite ipostaze: fericiti, tristi, alergand sau calarind, stand la o masa, singuri sau insotiti, imbracati in straiele secolului 18. Imaginile sunt neclare si sterse pe alocuri. Dupa aproximativ jumatate de minut, proiectia se opreste, iar fata schimba pozitia vinilului. In stanga camerei, se observa acum o silueta de barbat rezemata de usa. Este un barbat inalt si slab imbracat tot in straie de noapte, cu parul prins in coada si cu un profil fermecator. Fata nu il observa si isi continua ritualul. Dupa cateva secunde de liniste, toate cele trei beculete ale Lanternei Magice se aprind, iar tacerea este patrunsa in mod brutal de inceputul puternic al orchestrei de coarde. Bucata care se aude (Dies Irae) este extrem de intensa si dramatica, urcand in tensiune mai ales in momentul cand corul incepe sa cante. Imediat cum incepe muzica, observam fata care depune un efort consistent pentru a manui aparatul. Pe panza neagra apare scris “Phantasmagoria”, apoi imagini haotice si interpuse incep sa apara. Spectacolul este unul infricosator, fata se misca o data cu dispozitivul, care proiecteaza in toata camera imagini sinistre: schelete, cadavre, fantome, demoni, cateva dintre aceste aparitii purtand aceleasi haine ca si oamenii din desenele de la inceput. Muzica urca in intesitate, o voce de soprana atinge o nota inalta, imaginile continua sa apara haotic, pline de culoarea rosie, fata manuieste aparatul din ce in ce mai greu, cu ochii atintiti spre perete, siroind de lacrimi, face o intoarcere brusca si se prabuseste la pamant, peste dispozitiv. In momentul acesta, tanarul sare de la locul lui si o ridica disperat de pe podea, tipand: “Marta, Marta!” Ochii lui sunt de asemenea in lacrimi. Cand incearca sa o ridice in bratele lui, fata se zbate speriata si isterica: “Lasa-ma!!! Paul?! Ce cauti aici?! Ai distrus tot!!!” Tanarul o tine strans in brate si o intoarce cu fata spre el, plangand si incercand sa o linisteasca: “Marta, te rog, opreste-te, te rog...”, in timp ce ea se zbate si il loveste cu pumnii si palmele, parul ii este incalcit si acopera fata, plange si zbiara cu o voce ragusita: “Nu intelegi!!! De ce imi faci asta de fiecare data!!! Trebuie sa ii adun pe toti! Pe toti!!! Si sa iau parte la adunarea lor! Niciodata nu o sa reusesc!!! Din cauza taaa!!!” Se zbate in continuare cu din ce in ce mai putina putere, da din picioare incercand sa scape, dar tanarul o tine ferm si strans. Muzica se oprise de mult, iar becurile Lanternei Magice, cazuta langa ei, ramasesera aprinse, luminandu-i. Tanarul ii vorbeste cu calm, incercand sa o linisteasca: “Marta, iubita mea, asculta-ma... Nu te poti intoarce acolo, de ce nu vrei sa renunti? Intelege, cu totii sunt morti, teatrul nu mai exista... Existam numai noi, suntem aici, impreuna, si asta e tot ce conteaza...” O priveste extrem de induiosat, iar cuvintele lui rasuna pline de durere in golul camerei. Mai elibereaza putin din stransoare, vazand ca fata s-a mai linistit, dar dintr-o data aceasta il musca puternic de umar si incearca sa scape. Tanarul scoate un strigat de durere si se repede catre fata, care aproape ii scapase, prinzand-o de picior, aceasta cazand si daramand gramofonul, auzindu-se un scartait ingrozitor al acului pe vinil. Fata urla plangand: “Nuuuu!!!” Tanarul o ridica si o tranteste in pat, asezandu-se deasupra ei, imobilizandu-i mainile. Imaginea pe care tanarul o are in acest moment asupra fetei trezeste o pasiune intensa in el, o pasiune bolnava care l-a ars pe dinauntru de nenumarate ori. Fata, renuntand sa se mai zbata, zace pe pat, cu rochia alba rupta si murdara, care-i dezvaluie picioarele palide si subtiri si umerii micuti si delicati. Trupul ii emana o caldura ametitoare, iar fata ii este brazdata de o expresie sfasietoare de durere, in timp ce gura parca i-a luat foc dupa atatea strigate, si inca mai incearca sa ingane cateva cuvinte “trebuie sa iau parte la adunare... la adunare...” Tanarul nu mai aude nimic, vede doar buzele rosii care se misca si parul blond care ii acopera fata si umerii. O priveste atent si incepe sa o mangaie pe chip, dezvaluindu-i ochii albastri care il priveau inlacrimati, isi trece degetele peste buzele ei, simtind inflacararea, coboara spre gatul firav, apoi spre piept, respira din ce in ce mai greu, se opreste cu mana deasupra pieptului ei, apoi murmura “Marta... Marta...”, privind-o fix, apoi dintr-o singura miscare ii sfasie rochia si se asaza peste ea, cuprinzand-o in imbratisarea lui. Fata ramane nemiscata, indiferenta, cu ochii atintiti asupra panzei negre, si cu buzele murmurand “trebuie sa iau parte la adunare... la adunare... la adunare...”, in timp ce din gura tanarului se aude un urlet de placere.

*Ce sunt Lanterna Magica si Phantasmagoria:
lanterna magica tripla: http://farm4.static.flickr.com/3148/...23f5139495.jpg
http://en.wikipedia.org/wiki/Magic_lantern
http://en.wikipedia.org/wiki/Phantasmagoria

[sweet4craax]

Domnul Dumitrescu ,un batran de aproximativ 70 de ani,sta asezat intr-un fotoliu,isi tine ochii inchisi si fumeaza dintr-un trabuc gros al carui fum se raspandeste in camera.este semintuneric.Domnul Dumitrescu este imbracat lejer,intr-un halat de casa si cu papuci.deschide ochii si vede proiectat pe peretele de deasupra semineului un con de lumina.Priveste fix la acest con de lumina,se ridica din fotoliu,isi stinge trabucul in scrumiera déj�* pregatita ,de pe masuta din dreapta fotoliului.

Conul de lumina continua sa il urmareasca prin incapere.Batranul se intoarce cu spatele la semineu si intrezareste in zare conturul unei femei .Lumina se misca incet si dezvaluie treptat chipul femeii.Este o femeie de aproximativ 30 de ani,slaba,cu piele foarte alba,cu ochii mari si buzele carnoase.Batranul o striga : « Maria ! » insa femeia nu se clinteste.este imbracata cu o rochie neagra,foarte putin decoltata,o rochie decenta care ii pune in evidenta totusi formele.Batranul se indreapta spre ea si incearca sa o cuprinda in brate insa conul de lumina dispare,la fel si femeia.

Batranul priveste in spatele sau si zareste trantit in fotoliu un barbat de aproximativ 50 de ani,gol care se joaca cu o lanterna.Ochii lor se intersecteaza,iar batranul face 2 pasi inapoi.Barbatul misterios de 50 de ani nu rosteste nici o vorba,se plimba prin camera,ii da tarcoale batranului ,il cuprinde in brate,ii respira sacadat in ceafa,iar apoi…pe fundal se aude un ras isteric ,apoi o voce groasa care spune : « Uneori eternitatea devine atat de plictisitoare incat nici Moartea nu o poate suporta . « Pe fundal se aud in continuare pasi ce stabilesc un ritm alert,apoi barbatul de 50 de ani,aprinde laterna si il invaluie pe batran in lumina.Batranul se pomeneste in brate cu Maria,aceeasi femeie de 30 de ani,pe care o strigase mai inainte.Batranul se sperie de piele rece a Mariei…ii pune usor mana pe coapse,o saruta pe gat,ii ridica usor rochia neagra.Mainile ii tremura,privirea sa devine din ce in ce mai fixa,respiratia sa din ce in ce mai sacadata.

Lumina se stinge ,Barbatul gol il cuprinde in brate pe Batran si se privesc in ochi.Din nou,pe fundal se aude : « Cateodata cel mai frica imi este de mine.. »batranul repeta apoi aceste vorbe si continua sa il priveasca in ochi pe barbatul gol.Ii atinge pielea de pe gat si o simte rece insa continua sa ii atinga fata barbatului.Acesta incepe sa rada isteric,apoi il apuca pe batran de gat si il strange foarte tare pana cand acesta ramane fara suflare si cade pe jos.il priveste fix,cu dispret,aprinde lanterna si il invaluie pe batran intr-un con de lumina.Apoi stinge lumina si dispare.In continuare putem zari conturul batranului trantit pe jos,iar pe fundal de aude vocea batranului : « si moartea poate devenii un joc…depinde cat de multa pasiune esti dispus sa simti cand te strange in brate »

Exterior.Un cimitir,multe persoane imbracate in negru adunate in jurul unui mormant.Intreaga imagine este vazuta de sus.Imaginea ramane fixa cateva minute.
Fade out

[mersey]

INT. BIROUL DOMNULUI V. - ZI

Camera mobilata cu gust, aproape exclusiv din lemn de cires rosu, semiintunecata;
pe pereti sunt inramate o multime de tablouri,iar pe mobila sunt asezate cateva statuete impunatoare. Pe 2 fotolii din piele asezate in fata unui birou stau MICKY(barbat de vreo 27 de ani, inalt, subtirel) si SANDU(~45 de ani, grasut, poarta barba). Cei doi astpeapta plictisiti, uitandu-se in jur.

MICKY
(incercand sa sparga tacerea plictisitoare)

...Si parca vad ca ne seaca iar la cap cu vre-un discurs din ala de- ora...(interpretand sarcastic,
gesticuland)<<Influenta baroca de netagaduit,
a acestei seznationale creatii, cu liniile sale de dinamism centrat intr- spirala arhitectonica solemna...>> (rade)

Sandu schiteaza un zambet, insa pare prea obosit pentru a-l incuraja pe Micky sa continue.

SANDU
(flegmatic)

mda...si cum era aia...cu Renasterea statuilor moarte...

Cei doi rad putin mai energic.

La un moment dat, in birou intra DOMNUL V.( ~50 de ani,mare, impozant, imbracat elgegant cu parul si barba pe jumatate carunte, cu o voce groasa, ce impune respect). Cei doi se ridica in picioare dupa care se reaseaza la invitatia personajului. Domnul V. se aseaza si isi aprinde pipa.

DOMNUL V.

Asa mai baieti deci uitati care este chestiunea...(inmanandu-le cate un pliant)...vedeti voi statueta din pagina 2?...eih...maine o vreau aici..pe birou...


MICKY
(cu jumatate de gura, mai mult parca pentru el)

...nea' asta cu burta din bronz? Budduletzul asta?


DOMNUL V.
(vizibil deranjat de replica lui Micky)

Budduletz huh?!


SANDU
(ducandu-si mana la frunte, dezamagit parca de Micky)


Ohh..nu...iar incepem....


DOMNUL V.

Buduletz...hah! Bai....Micky ma...tu stii cine a sculptat pe Budduletz asta de zici tu mai,...ia zii, stii?!?


MICKY
(rusinat de faptul ca replica sa s-a auzit in cele din urma)

Nu stiu, domnu' V....


DOMNUL V.

Pai normal ca nu stii, bai dobitocule...bai pitifelnicule ce sa stii tu?..ai auzit tu de Michelangelo?
ai auzit tu de David?...este o reeditare a uneia dintre cele mai cunoscute sculpuri din lume < bla bla bla = continua cu un discurs anost despre arta...>

Sandu da din cap deznadajduit, alunecand usor in fotoliu.


EXT. ACOPERIS MUZEU - NOAPTE

Sandu si Micky imbracati in negru din cap pana in picioare, cu manusi si cagule pe fete, despacheteaza alene dintr-un rucsac niste sfoara, doua lanterne si niste sisteme de coborare pe sfoara. Micky isi aprinde o tigara si se aseaza in fund pe acoperis, privind spre cartierul luminat ce se intinde in spatele muzelui. Sandu se uita la ceas, dupa care se aseaza langa Micky. Acesta ii ofera si lui o tigara, insa Sandu refuza.

MICKY

Mama, imi venea sa-i bag rahatu' ala de statuie pe gat, ca nu mai termina...<pufaie de cateva ori>...mi s-a luat bai Sandule...inca putin si plec...

SANDU

Iar ma iei cu Spania ta...?!

MICKY

Tot nu ma crezi, huh?...Uite-te la mine...n-oi fii eu prea destept, da' cand imi pun ceva in minte nu ma las...
nu mai stau eu aici sa imi rup spinarea carand 'zeci de kile de bronz sau argint...nu frate...ma bag pe
masini ...nu le mai car eu...ma cara ele pe mine...2-3 lovituri si stai un an cu burta la soare....

SANDU
(ironic)

Masini, ah?

MICKY


Masini...


SANDU

...nici n-ai carnet...


MICKY
(intorcandu-si privirea spre el, increzator)

pai ce,...nu-mi iau...

SANDU
(razand usor,dand din cap amuzat)

ia-ti mai dilaule, ia-ti ...



CUT TO:

Cei doi coboara pe o gura de aerisire ingusta, luminandu-si calea cu ajutorul lanternelor; Sandu merge inainte,
uitandu-se pe niste planuri ale cladirii. Lanterna lui Sandu incepe sa clipeasca si apoi se stinge.
Sandu injura furios, rugandu-se de lanterna sa mearga,insa in ciuda socurilor aplicate in mod reptat, lanterna refuza sa se aprinda. Micky incearca sa ii dea lanterna sa, insa Sandu o scapa,iar aceasta cade zgomotos de-alungul tubulaturii metalice. Se asterne o bezna de nepatruns si o tacere mormantala. Dupa cateva secunde, o injuratura scurta.

CUT TO:

INT. MUZEU - HOL - NOAPTE

Un panou de aerisire prin care se observa o lanterna aprinsa. Panoul este dat la o parte, iar cei doi ies din sistemul de ventilatie pe un hol. Sandu ii da cu lanterna in cap lui Micky, injurandu-l, apoi cei doi se uita pe harta, dupa care isi fac drum spre o anumita camera a muzeului. In sala mare, in timp ce Sandu cauta exponatul "comandat", Micky observa in dreptul fiecarui geam cate un afis pe care scria :"17 - 18 mai - Noaptea alba a muzeelor".

MICKY
(cu o privire mirata, schimonosita)

Psst!

SANDU

Am gasit!

MICKY
(ingrijorat, cu vocea nesigura)

Bah!

SANDU

Ce e mah?


Micky ridica degetul spre un afis. Sandu vede afisul si se blocheaza si el pentru cateva secunde. Se uita spre Micky dezamagit, nedumerit insa in acelasi timp aproape amuzat. In timpul asta, se aude o multime de oameni apropiinu-se, si o voce singulara, bine articulata angajata intr-un discurs. Sandu se uita spre camerele de luat vederi, dupa care il ia de maneca pe Micky si se duce intr-un colt al salii, in spatele unui exponat. Cei doi isi dau mastile, manusile si hanoracele negre jos, pe care la baga in rucsacul din spate, si raman in niste tricouri. In tot acest timp, Sandu bombane si injura, vorbind exasperat parca de unul singur.

SANDU

Pizda masii...tocmai azi ma?! azi! nu maine sau ieri...azi! <dand din cap, nevenindu-i sa creada> Cum futu-i bronzu' ei de statuie am nimerit si noi tocmai azi?...

Cei doi asteapta ca grupul de vizitatori sa se apropie suficient de mult, apoi se ridica si se alatura subtil multimii, cascan gura atent la ceea ce ghidul povestea de zor.

CUT TO:


GHIDUL
....ajungem acum in fascinanta perioada a Renascentismului. Inca de la descoperirea perspectivei liniare a lui Brunelleschi, si de
de la celebrul David alui Donatello, a carui replica o puteti observa....<bla bla bla...continua discursul in OFF>

MICKY

Ba io nu mai inteleg...parca David era a lu' Michelangelo...acu e alu' Donatello?! ori au lucrat
amandoi la el, ori sunt doi Davizi....

Sandu da din cap, exasperat de replicile lui Micky, fara sa-i raspunda.

CUT TO:

Sandu si Micky, plictisiti de moarte, inainteaza, odata cu multimea pe culoarele parca interminabile ale muzeului.

MICKY
(cu o voce plansa)

Bai nu mai pot, omule,te rog, impusca-ma,....acum!!!

SANDU
(oftand prelung)

...si pe mine cine?


Micky scanceste prelung.

Panoramic cu orasul noaptea.

GHIDUL

(OFF)

Noaptea este de abia la inceput doamnelor si domnilor, si mai avem foarte multa arta de devorat!!! Sa patrundem acum in zona....

Muzica + generic de final.

[Disciple]

Florin un barbat la 32 de ani,inalt cu parul scurt negru,imbracat lejer in pantaloni sport,tricou albastru si papuci negri se afla in bucatarie in fata aragazului agitand o tigaie in care sfaraiau doua bucati de peste fille.Sotia sa Adriana o femeie la 31 de ani,mai mica de statura,cu parul blond pana la umeri,ochii verzi si imbracata dupa acelasi tipic ca si Florin aranjeaza masa cu toate cele necesare.
Florin are un chip multumit in timp ce adauga tot felul de condimente peste carnea ce se prajeste in tigaie.Incepe un dialog cu sotia:

F: Bine ca am reusit sa rezolv problema cu panoul ala de curent!
A: Ce ai rezolvat tu?Ai avut noroc cu Nea Sandu ca altfel iar ne-ar fi cazut curentul din 10 in 10 minute si ai fi mancat branza rece cu ceapa.(rade)
F(parca jignit): Adica ce vrei sa spui?Am stat acolo langa om,l-am ajutat cu tot ce a avut nevoie plus ca pot spune ca am prins spilul.Nu e mare smecherie:trebuie sa fii atent la faza,nul,si impamantare cum pui mana pe ele si cum faci legaturile.
A(incurcata): Ce-s alea faza,...nul si impamantire?
F(cu un aer savant): Impamantare,draga nu impamantire...Pai faza este firul pe care vine curentul si daca ai pus mana pe el te-ai cam dus dracului ca te curenteaza si faci stop cardiac.Nul este firul fara curent deci un fir de legatura,iar "impamantirea"(rade ironic) este cablul tras in pamant.Lamurita?
A(cu o expresie de parca n-ar fi inteles prea multe): In fine tu stii mai bine...
F(neatent la spusele nevestei): Gata hai ca s-au facut astia!Gata si pregatirea mesei?
A: Intr-o clipa...

Pentru o clipa se aude un sunet ciudat apoi intunericul invadeaza intreaga locuinta semn ca iar a cazut curentul.Liniste pentru cateva momente timp in care Florin se duce sa se uite pe geam pentru a vedea daca caderea curentului provine de la furnizor sau tot de la panoul din curte.Pe strada stalpii de lumina erau aprinsi si se putea observa ca in alte case luminile sunt aprinse.Florin concluzioneaza:
F: Tot de la panoul ala fir'ar mama lui a dreacu' sa fie...

Enervat arunca tigaia pe aragaz,se duce la usa,se incalta,isi ia un hanorac si o mica trusa de scule pusa langa raftul de incaltaminte.Dand sa iasa pe usa este oprit de catre Adriana care il intreaba:
A: Nu vrei sa iti dau lanterna?Totusi e seara si te va ajuta.Dar va trebui sa imi spui unde ai pus-o.
F: Vezi ca e in sertarul de langa aragaz.
Adriana se duce in locul indicat,gaseste lanterna care era destul de mare si i-o aduce sotului care astepta.
F: Ai verificat-o?
A: Nu
Florin o aprinde si vede ca functioneaza apoi iese din casa.
A: Ai grija cum umbli pe acolo!
Florin o ignora si isi vede de treaba.Isi ia un scaun din curte pe care il asaza in dreptul panoului.Aprinde lanterna,deschide capacul panoului si se uita inauntru.Nu observa nimic ciudat si ramane pentru cateva momente pe ganduri.Apropie unpic lanterna de continutul panoului si atinge un fir.Se aude un vajait,iar Florin se prabuseste peste scaunul de langa el.Cazandu-i din mana lanterna se loveste de pamant si se stinge.Auzind zgomot afara Adriana iese repede din casa si facand cativa pasi il observa pe Florin cazut la pamant si speriata fuge in directia lui strigandu-l.Nici un raspuns.Ajungand in dreptul il vede pe acesta cu ochii inchisi si primul ei impuls este sa-i verifice pulsul.Terifiata realizeaza ca inima nu-i mai bate.Disperata fuge,iese afara din curte,traverseaza strada si ajunge in dreptul unei alte porti.Suna la sonerie de mai multe ori.Din curte rasuna muzica si multe glasuri.Nea Sandu deschide poarta si o vede pe Adriana cu ochii in lacrimi.
S: Ce s-a intamplat?
A: Cred ca s-a curentat Florin!Veniti repede va rog frumos ca nu stiu ce sa fac...
S(putin ametit de bautura,dar sigur pe el): Tu suna la Salvare.Spune-le sa vina cat de repede pot!Repede!Repede!
Se intoarce cu spatele privind la oaspeti din curte.
S: Gica!Radu!Veniti incoa' ma!Repede!
Gica si Radu se scoala de la masa si ajung in cateva secunde la poarta.
G: Da Nea Sandule ce s-a intamplat?
S: Hai repede la vecina ca s-a curentat barba-su...
G: Cum asa?Hai!Hai!
In acest timp Adriana telefonase la Salvare.
A: Vine Salvarea in 10 minute.
S: E bine!
Ajungand in curte il observa pe Florin cazut jos.Nea Sandu da indicatii:
S: Voi duceti-va,ridicati-l incet si asezati-l pe pamantul ala(aratand catre o bucata de pamant).Trebuie sa il acoperim cu pamant ca sa traga curentul.Pamantul este bun conducator.Eu ma duc sa caut o lopata.
Toate cerintele sunt indeplinite si in timpul asta ajunge si Salvarea.Vazand poarta deschisa asistenta de la Salvare intra in curte si este imediat vazuta de Adriana care o cheama repede.
Asistenta: Ce s-a intamplat?
S: S-a curentat.Il acoperim cu pamant acum pentru ca e bun conducator de curent si il trage.
Asistenta: Da trebuie dus la spital.Neaparat!
Asistenta se intoarce si iese repede din curte.
A(strigand tare): Serbane scoate targa aia si vino cu ea in curtea asta!
Serban iese din masina si ajutat de inca un asistent scoate targa din masina si intra cu ea in curte.
Nea Sandu si ceilalti doi il ridica pe Florin si cu ajutorul asistentilor il asaza pe targa.
Asistenta: Doamna duceti-va si luati actele sotului si niste pijamale.Trebuie sa ne insotiti la spital.
Adriana este unpic dezorientata.Nea Sandu vine langa ea.
S: Hai du-te ce mai astepti?Hai ca inchidem noi pe aici!Du-te repede!
Adriana se duce in casa si desi nu vedea mai nimic din cauza intunericului ia toate cele necesare si iese repede afara inchizand usa.In acest timp asistenti impreuna cu ceilalti urcara targa in masina.Adriana iese si ea din curte si inchide poarta cu cheia.
A: Multumesc Nea Sandule!Multumesc baieti!
S: Stai dom'le linistita!Hai du-te repede ca astepta oamenii aia!Ai grija!
Adriana auzind acestea alearga repede la Salvare fara sa mai salute si intra inauntru.Masina demara in tromba.
Cei trei ramasi afara o urmarira pret de cateva secunde cum se indeparteaza pentru ca apoi sa se indrepte spre curtea de unde iesira toti invitatii curiosi sa vada ce s-a intamplat.

[BigOne]

Tema Povestire

Adunare, lanternă, pasiune


Personaje

Dl. Dorel Ionescu – Profesorul de geografie
Dl. Radu Cristescu – Cabanierul
Ion – elev
Alin – elev

Dl. Dorel Ionescu

Dl. Dorel Ionescu este un om de 50 de ani, profesor de geografie la Liceul Lazăr din Bucureşti. Are o mustaţă deasă şi voce groasă, dar prietenoasă. Este divorţat, are un băiat student în Germania la politehnică şi deci foarte mult timp liber. Este iubit de elevi şi apreciat de părinţi, însă câteodată poate fi plictisitor. Acesta este un mare fan al drumeţiilor montane, în fiecare week-end frumos organizând câte o excursie la munte la care sunt invitaţi şi elevii săi. Îşi face meseria cu plăcere pentru că o face din pasiune. Este un om vesel.

Avem de a face cu un om bun şi grijuliu care îşi ajută semenii. Când pleacă la drum o face întotdeauna pregătit pentru orice fel de situaţie. Are mulţi prieteni prin locurile pe unde trece cel mai des, pentru că este glumeţ şi plăcut. O relaţie deosebită are cu prietenul său de suflet Radu Cristescu, cabanierul de la Babele şi fost coleg de facultate.

Regretă căsătoria cu soţia sa, dar este foarte mândru de fiul său. Se consideră un om împlinit deoarece face ceea ce îi place. Visul lui este să îşi facă o agenţie de turism care să organizeze excursii montane în toată ţara şi chiar în străinătate.


Dl. Radu Cristescu

Dl. Radu Cristescu este de meserie profesor de geografie, dar acum are o cabană la Babele şi din când în când face excursii pe munte cu prietenii. Este solid, înalt cam de 1,85m, poartă barbă. Avem de a face cu un om pedant. Are cam 52 de ani, este prietenos şi văzut ca un guru al muntelui de cei din zonă care îl cunosc demult.

Nu a fost căsătorit niciodată, dar are un fiu care însă stă la mama lui în Satu Mare, pe care îl vede în vacanţe când îl duce pe munte. Vorbeşte însă cel puţin săptămânal cu acesta la telefon. Este un om liber şi a fost întotdeauna un nonconformist. Nu a făcut decât ce a vrut el. Acum are o prietenă studentă la comunicare şi relaţii publice la Braşov pe care o vede destul de des.

Cabana a fost visul lui de când era mic şi a făcut totul pentru ea. Se mulţumeşte cu turiştii ce îi calcă pragul şi totdeauna el dă tonul la distracţie, însă devine foarte serios când aceştia îi cer sfaturi despre munte şi îi îndrumă cu mare atenţie. Se bucură când întâlneşte alţi oameni pasionaţi de munte şi deapănă tot felul de amintiri cu aceştia.


Ion

Ion este elev în clasa a 10-a la liceul Lazăr din Bucureşti. Este un băiat înalt cam de 1,70m şi are ochelari. Nu este fricos, ci chiar destul de dur, însă este sensibil cu cei din jur şi ţine foarte mult la fratele său mai mic, Alin. Este pasionat de drumeţii la munte, fiind şi membru în clubul cercetaşilor.

Se înţelege foarte bine cu părinţii lui şi are grijă chiar şi de frăţior în lipsa acestora. Învaţă bine şi este plăcut de către colegi. De asemenea a participat la olimpiada de matematică şi de geografie. Îi place mai mult să iasă cu prietenii în parc sau cu bicicleta decât să petreacă ore nesfârşite în faţa calculatorului.

Ar vrea să devină geolog întrucât îi place foarte mult să studieze cum s-au format munţii şi s-au modelat munţii de-a lungul timpului. Ai lui îl susţin în tot ceea ce doreşte să facă, iar el simte acest lucru şi încearcă la rându-i să îi ajute cum poate.

Îi plac romanele poliţiste dar şi cele de tip Bildungsroman, din care consideră că ar putea deprinde o serie de cunoştinţe ce i-ar putea fi de folos mai târziu în viaţă. Îi place foarte mult şi muzica rock deoarece se potriveşte cu latura sa mai dură. În general este un tip ascultător şi descurcăreţ.


Alin

Alin este elev în clasa a 7-a la o şcoală generală din Bucureşti. Este un băiat de vreo 1,60m cu părul scurt şi ochelari. Este un tânăr curajos, chiar prea curajos uneori. Învaţă bine şi îi plac matematica şi calculatoarele. De asemenea împărtăşeşte pasiunea fratelui său mai mare pentru excursiile pe munte, fiind însă extrem de ascultător şi precaut în aceste situaţii.

Este un copil respectuos cu cei din jur şi este foarte ataşat de mama sa. Fratele mai mare îi serveşte drept model în sensul că acesta este liber să facă ceea ce îşi doreşte şi se luptă pentru asta. Este ataşat de el, deşi uneori îl enervează cu grija pe care i-o poartă.

Îi place să asculte muzică şi să se joace pe calculator dar şi să încerce tot felul de lucruri pe acesta. Ascultă muzică de toate felurile în special rock-ul de pe calculatorul fratelui şi citeşte conştiincios tot ceea ce i se dă la şcoală. Îi place să meargă cu bicicleta. Are mulţi prieteni şi se bucură când vreunul serbează ziua de naştere şi se întâlnesc cu toţii.

Este un copil deschis cu cei din jur şi se gândeşte chiar şi la viitorul îndepărtat; ştie că vrea să se facă inginer de calculatoare.





Întâlnirea


Pentru o sâmbătă frumoasă de aprilie Dl. Ionescu propune elevilor săi o excursie de 2 zile la cabana Babele în munţii Bucegi, unde cabanier este un prieten de al său şi fost coleg de facultate Radu Cristescu. Întâlnirea este sâmbătă la Gara de nord la ora 7:00. Apare doar un elev din clasa a 10-a Ion însoţit de fratele său mai mic Alin. Se apropie ora de plecare.
─ Bună ziua dom' profesor!
─ Bună ziua Ioane, Aline, doar voi?
─ Atât că restul trebuie să termine insectarele de la biologie şi nu au făcut mai nimic. Eu sunt gata şi Alin a dorit să vină şi el, după cum v-am spus.
─ Da, aşa e… E! Atunci hai să mergem la peron pentru ă trenul pleacă în 10 minute, cine nu a venit până acum rămâne acasă.
Cei trei se duc la tren şi la 07:30 fix pleacă spre Buşteni.
─ Copii! E o zi frumoasă azi şi cred că vom avea parte de vreme foarte bună. Aveţi bocanci şi pulovere şi v-aţi luat şi sandvişuri?
Amândoi în cor:
─ Da! foarte entuziaşti.
─ După cum v-am spus o să mergem cu telecabina sus la Babele la prietenul meu Radu Cristescu şi de acolo acesta ne va însoţi.
─ Dacă e aşa frumos putem vedea apusul? întreabă Alin.
─ Nu ştiu pe munte nu există lumini şi trebuie să avem lanterne şi un ghid foarte bine familiarizat cu drumul. Dar putem vorbi cu amicul meu dacă doreşte şi se poate.
─ Super! exclamă amândoi.
─ Bine acum hai că aproape am ajuns! E aproape 9:30. Să nu uitaţi nimic în tren.
─ Da, am verificat tot! spune Ion.
─ Bine, haideţi!
Cei trei coboară în gara din Buşteni şi se duc spre telecabină. Acolo Dl. Ionescu strânge banii de la copii şi se duce să ia bilete.
─ Am luat! Hai să intrăm, acuşica ajungem sus. Puneţi ceva pe voi că e vânt! Zise el punându-şi jacheta.
Drumul nu ţine mult iar cei doi s-au îmbrăcat ceva mai gros. Erau aşteptaţi chiar acolo de Dl. Cristescu.
─ Salut Dorele! Bună ziua copii!
─ Bună ziua! răspund ei.
─ Copii! Acesta e cabanierul de la Babele, domnul Cristescu, prietenul meu şi ghidul nostru de azi.
─ Radu! Copii au văzut că e zi frumoasă şi şi-au exprimat dorinţa de a vedea apusul pe munte.
─ Dorele, e într-adevăr foarte frumos dar trebuie să fim echipaţi corespunzător. Ştiu eu un loc destul de bun şi aproape unde putem face asta, dar trebuie să lăsaţi o parte din bagaje la mine la cabană şi să luăm lanterne şi să fim atenţi pentru că seara poate veni ursul, deşi e puţin probabil.
Cei patru ajung la cabană şi se pregătesc de drum. Cabanierul le propune să meargă până la vârful Omu şi la întoarcere să se oprească pentru a urmări apusul. Zis şi făcut. Copii o iau înainte pe drumul marcat, fiind urmaţi de cei doi adulţi. După vreo două ore de mers pe munte…
─ Dom' profesor, mai avem mult?
─ Deja aţi obosit? Mai e un pic după care vom face un popas să mâncăm ceva.
─ V-am pregătit o surpriză! V-am făcut prăjiturele că să mai prindeţi putere că o să aveţi nevoie! E aproape ora 3 şi trebuie să drămuim bine timpul pentru a n u ne prinde noapte de parte de cabană, deoarece la întoarcere o să facem oricum mai mult pentru că suntem mai obosiţi.
─ Ajungem acuşi! Un pic de răbdare. Nu mai sunteţi copii mici.
─ Gata am ajuns! Să punem păturica asta pe jos şi să ne odihnim.
─ Avem maxim o oră! Deci Dorele hai să mâncăm fiecare pacheţelul şi să trecem la prăjiturele că nici nu le-am gustat şi am poftă nebună. Termină toţi de mâncat şi băut şi totul este strâns degrabă pentru că timpul devine scurt.
─ Cam pe la opt apune soarele şi la munte se întâmplă brusc! Soarele dispare după o culme şi e beznă totală.
Ajunşi la locul cu pricina cei patru scit aparatele de fotografiat şi sunt gata să privească falnicul apus.
─ Radu! Pregăteşte lanternele! De aici ne bazăm pe tine.
─ Luaţi fiecare câte una! Şi le aprindeţi imediat după apus!
În 10 minute erau toţi patru într-o beznă totală. Toata lumea a mai pus câte un pulover şi se pregătesc să meargă la cabană unde îi aşteaptă o masă caldă pregătită de ajutorul cabanierului.
Deodată se aude un zgomot ciudat. Parcă era un murmur. Toţi ciulesc urechile şi domnul Cristescu cere imediat linişte deplină pentru a asculta. Nu se mai aude nimic. Cei trei pleacă încet spre cabana care e era la numai o jumătate de oră de mers pe jos în timpul zilei, drum ce acum ar trebui să dureze aproximativ o oră. Cum se ridicară, iar se aude. Domnul Cristescu prinde în lumina lanternei un pui de urs care mormăia speriat. Se pierduse de mama lui.
─ Ioane, hai să mergem să îl mângâiem!
─ Aline! Stai cuminte, e periculos, dacă mama lui e în apropiere, nu-i aşa dom' profesor?
─ Aşa e copii! Staţi departe. E mai bine să îl speriem să nu ne trezim şi cu mama lui după el.
─ Radule! Cum procedăm?
─ Încercăm să îl speriem cu lumina lanternelor. Când spunem eu, toţi punem lumina în ochii lui pentru că ar trebui să se sperie şi să fugă atunci cel puţin nu am avea de ce să dăm de mamă.
Puiul se sperie şi se depărtează dar nu prea mult, însă se aude iar un mormăit, de data asta mai puternic.
─ Linişte stingeţi lanternele nici un zgomot şi haideţi după mine. Dacă ursoaica nu e flămândă şi caută doar puiul va pleca. Toţi foarte încet.
─ Ion! Mi-e frică!
─ Şşş! Facem ce spune domnul Cristescu pentru că ştie ce face.
─ Copii gata! Haideţi tiptil după Radu, eu rămân ultimul!
─ Dacă nu îi arătăm că ne e frică ne lasă în pace. Şi el e speriat. Staţi! Nici o mişcare! Ioane ia-l de mână pe Alin şi pe mine. Alin! Tu ia-l pe dom' profesor. Şir indian! Nici un zgomot.
Toţi sunt încremeniţi. Ursoaica apare. Se văd ochii ei sticloşi. Îşi găseşte puiul. Dar nu pleacă. Parcă ar căuta ceva. O linişte de mormânt îi tulbură. După câteva minute bune, ursoaica pleacă încet cu puiul ei. Alin vrea să zică ceva, dar Ion i-a astupat gura la timp. Dl. Cristescu face un semn foarte discret. Dl. Ionescu aprinde lanterna şi cei trei pleacă foarte încet mai departe.
─ Aline! Vroiai să dăm colţu' cu toţii?
─ Nu, dar…!
─ Nici un dar! Dacă nu apucam să te opresc puteam să nu mai fim în viaţă. Cu muntele nu e de joacă.
─ Bine că eşti tu deştept!
─ Frate-tău are dreptate! spune Dl. Cristescu.
─ Hai Radule! Cred că a plecat, să mergem să ne odihnim şi să mâncăm ceva că nu mai pot.
─ Cred şi eu după aşa o spaimă.
În sfârşit cei patru ajung în siguranţă.
─ Mulţumim Radule! Dacă nu erai tu…
─ Dacă nu eram eu nimic! Te-ai fi descurcat la fel de bine!
─ E aş!
─ Copii spălaţi-vă pe mâini şi haideţi la masă, după care la culcare. A fost destul pentru o zi.
─ Va fi ceva de povestit mai departe la nepoţi! spune Ion.
─ Eu vreau să povestesc şi strănepoţilor!
─ Aşa să faci! exclamă toţi.
Toată lumea râde. Toţi mănâncă cu poftă şi nu mai spun nimic. A fost o excursie inedită, care însă nu va fi uitată prea curând de cei patru.