Ştiinţa

[Cretzulynne]

Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".

Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.

Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele. . Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.

Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.

Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.

White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.

Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.

Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.

[ilustra.films]

Cretzulynne. iti raspund maine ca acum is super obosit! A fost nevoie sa merg sa ajut la consolidarea casei in care locuiesc ai mei. Si am si lucrat azi. Is frant! Am un mesaj mai mare asa ca-ti raspund maine

Ca sa fiu totusi on topic: imi plac ultimele tale trei intrebari. Is ceva mai... pamantene
La fel si raspunsurile, imi plac, ca tot alien is dar asta te face interesanta

[White1]

Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.

[Cretzulynne]

C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Asa! Asa, mai zi, ca imi place aceasta istorie a stiintei! Cu asta trebuia sa incepem.

[ilustra.films]

Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.

Din punctul meu de vedere, ai ajuns clar la un fel de esenta in a cauta raspunsuri in vid. Iar raspunsurile tale au ceea ce numim "numitor comun" pentru felul de a intelege astfel de lucruri, privind colectivul (o multime mai mare de oameni care ajung la acelasi raspunsuri dar nu se cunosc neaparat). Tu cam faci parte din grupul meu. Sau eu din al tau
Nu cred neaparat ca totul are un sfarsit si un inceput. Mai degraba, daca vorbim despre Univers, cred ca ne putem exprima in acelasi mod in care ne exprimam cand vine vorba de povesti: nu exista un inceput si un sfarsit! Precum putem vorbi si despre suflete. Acestea nu au sfarsit. Exista vesnic. E o tema abordata de mine in ultimul scenariu (SF) scris: infinitatea sufletelor. Pentru ca sufletul nostru ajunge in rai cand corpul moare, atunci... acesta are caracteristica de a "fi" vesnic. Si deci, nu exista un inceput si un sfarsit. Dar e doar o idee de-a mea.
Acum: daca universul este un suflet. Iar noi suntem viata din suflet? Toate bucuriile si tristetile, fricile si cosmarurile...? Si de aici, se poate explica, probabil si ideea de holograma, forma inexistenta a materiei. Campul Higgs, aceasta energie... imi pare foarte interesanta!

Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.

Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.

Da. Teoriile ne plaseaza pe o coordonata mai mult sau mai putin inconfortabila de a cauta mai mult, a rspunde. A avea o reactie. Ne obliga la o anumita actiune.
Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.
Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?!

Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.

Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.

7. Singura propriatate care imi pare interesanta in ceea ce priveste quarcurii e faptul ca is... indivizibili. Pun la indoiala aceasta teorie.
8. Daca luam in calcul teoria Big Bang raspunsul e nu. Dar eu nu pot crede in teoria aia si am sa spun ca inifinitul ar avea si el o limita dar neperceputa de noi inca. Deci, raspunsul final e da.
9. Cred ca is folosite de extraterestrii pentru a se deplasa mai repede prin Univers Precum statiile de metroul. Fara metrou ti-ar lua 30-40 de minte sa parcurgi pe jos distanta dintre statii. Cu metroul parcurgi in 2 minute aceasi distanta. Cum timpul nu exista, in perceptia mea, cred ca metroul devine un fel de portal ce deschide o poarta prin timp. Asa cum se intampla si in cazul gaurilor negre (in teorie ) .

Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.

Si mie in place definitia din urma a stiintei.

Imi place atitudinea ta. Orisicum, sunt destul de sigur de faptul ca nimeni dintre cei de scriu in threadul tau nu vrea raul (devierea) threadului de la misiunea propusa de tine. Din contra. Cred ca exista "chimie" in aceasta, privind spre diversitatea de idei, gandiri si chiar personalitati, elemente care-l transforma intr-un thread mai mult ca sanatos! Iar ceea ce scrii tu il face... necesar! Keep up the good work!

[Cretzulynne]

Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.

Vorbesc de experimente, calcule complicate si foarte complicate, de notiuni pentru care ai nevoie de studii superioare si cercetari indelungate...ce au condus la interpretari si concluzii.

Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?!

"Atunci când este descoperit un nou element, acesta este, în general, obţinut prin fuziune nucleară în acceleratoarele moderne de particule, acolo unde fizicienii ciocnesc atomii între ei pentru a studia rezultatul acelor coliziuni. În acest fel oamenii de ştiinţă au obţinut elemente care nu există în mod natural."
http://www.stiintaonline.ro/de-unde-...lui-mendeleev/

Deci, sunt 92 de elemente atomice NATURALE.
diferenta, de la 92 la 116, sunt ARTIFICIALE, create in laborator.

Urmatoarele:
10. Despre teoria stringurilor
11. Despre continuumul spatiu-timp (singularitatea gravitationala)
12. Despre cele 4 interactiuni fundamentale - gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara tare si forta nucleara slaba.

[White1]

The astronomer's gaze is powerful because vision is the sensory metaphor that defines objective knowledge: "Seeing is believing". Hearing, on the other hand, is a primary metaphor for comprehension. The experience of seeing is necessarily embedded in a spatial model of the world, with distance between the beheld and the beholder always already there. Hearing is direct, immediate; we feel it in our ears.Vision objectifies the world; hearing opens the door to language and feeling. To listen to someone and to look for them are very different things, for no one can be invisible, and yet everyone, to be heard, must first speak. To listen is to be passive, to look, active. In all these ways, SETI seems more auditory, less visual. It needs no numbers or catalogues; it needs no equations or calculations. In the end it is not a study of the universe, but a communication with something we cannot know until it speaks

[Cretzulynne]

The astronomer's gaze is powerful because vision is the sensory metaphor that defines objective knowledge: "Seeing is believing". Hearing, on the other hand, is a primary metaphor for comprehension. The experience of seeing is necessarily embedded in a spatial model of the world, with distance between the beheld and the beholder always already there. Hearing is direct, immediate; we feel it in our ears.Vision objectifies the world; hearing opens the door to language and feeling. To listen to someone and to look for them are very different things, for no one can be invisible, and yet everyone, to be heard, must first speak. To listen is to be passive, to look, active. In all these ways, SETI seems more auditory, less visual. It needs no numbers or catalogues; it needs no equations or calculations. In the end it is not a study of the universe, but a communication with something we cannot know until it speaks

Intr-adevar, astronomul are o perspectiva unica asupra lumii extraterestre, accentuata de "ochii" pamanteni, super-tehnologizati si superiori ochiului uman, aceste creatii minunate ce "vad" mai departe decat si-ar imagina omul de rand - telescoapele ultra-performante.
Omul de rand nu stie nimic de organizarea stelelor, de constelatii, de numele lor, de numarul lor, de orbitele lor... el vede doar niste puncte, niste forme, niste culori si le contempleaza...
Deci, una e sa le vezi ca astronom, alta e sa le vezi ca un copil.

the giant magellan telescope (gmt)
Giant Telescopes of the Future
The Evolution of Giant Telescope Mirrors

[Cretzulynne]

3. De ce a aparut Universul ?

De ce nu m-oi fi gandit niciodata in viata mea sa-i pun aceasta intrebare lui nenea Goagal ?!
Dar, ma bucur ca si altii au gandit exact ca mine, iar asta a vorbit in tot videoul exact tot ce am gandit si eu in legatura cu toate! E geamanul meu! Dupa tipul asta, eu sunt o mare ganditoare!
I'm so damn happy!

[White1]

Pentru ca nu a existat pe cinemagia un topic despre stiinta care sa te stimuleze sa cauti, cu placere 8-|

[White1]

I felt a Funeral, in my Brain,
And Mourners to and fro
Kept treading - treading - till it seemed
That Sense was breaking through -

And when they all were seated,
A Service, like a Drum -
Kept beating - beating - till I thought
My mind was going numb -

And then I heard them lift a Box
And creak across my Soul
With those same Boots of Lead, again,
Then Space - began to toll,

As all the Heavens were a Bell,
And Being, but an Ear,
And I, and Silence, some strange Race,
Wrecked, solitary, here -

And then a Plank in Reason, broke,
And I dropped down, and down -
And hit a World, at every plunge,
And Finished knowing - then -

Nu, nu am greşit topicul, am fost doar frapat de legăturile care se pot face între ultima strofă (mai ales versurile 1 şi 4) şi spectaculoasele surprize pe care ni le-a oferit fizica in primii 30 de ani ai secolului XX. O să le iau pe rând. Soon.

[Cretzulynne]

I felt a Funeral, in my Brain,

(...)

And then a Plank in Reason, broke,
And I dropped down, and down -
And hit a World, at every plunge,
And Finished knowing - then -

"I Felt a Funeral in My Brain" by Emily Dickinson => The Burial of Rational Thinking

Chestia asta mi-a adus aminte de o notiune dintr-un articol pe care nu-l mai gasesc. Acolo scria valoarea numerica a limitei mintii umane.
Da, am sarit cateva capitole, dar o sa le mentionez:

a. Limitations of human brain mean we may never understand the secrets of universe, says Britain's top scientist
b. Structura minţii umane este mai înclinată spre religie decât spre ştiinţă, arată un nou studiu
c. Does the human intellect have finite capacity?

Poate ca Emily, o credincioasa convinsa, a vorbit de moartea gandirii rationale, dar eu cred ca spunea intr-un final, ca dupa moartea ratiunii a avut iluminarea (revelatie, intelegere completa a TOT).

[White1]

Nu mă gândeam la ce are de spus propriu zis Dickinson ci doar că printr-o coincidenţă fericită versurile ultimei strofe reflectă destul de fidel principalele etape din dezvoltarea mecanicii cuantice, ba chiar şi în ordinea potrivită (the quantum revolution începe când "a plank in reason broke" şi se termină cu "finished knowing then"...într-un sens). O sa fie mai clar când o să încep sa postez, am început sa scriu dar e mai greu decât mă aşteptam, sunt mai prost decât credeam 8-| Ăsta a fost unul din motivele din spatele threadului oricum, să imi demonstrez că atunci când încerc sa explic ceva ce aveam senzaţia că am înţeles se dovedeşte că de fapt nu prea am idee despre ce e vorba.

Referitor la linkurile pe care le-ai pus: la a) aia e o atitudine defetistă care nu prea e de folos nimănui chiar dacă ar fi adevarată. Pare destul de logic că creierul uman are limitările lui dar încă nu ştim care sunt alea şi deocamdată nu cred că o evaluare cantitativă (dacă e posibilă) ar fi foarte semnificativă. Sunt artişti, filosofi, oameni de ştiinţă şi mistici care au intuiţii uimitoare (Arthur Koestler chiar aşa le numeşte, "scurtcircuite mistice")care duc la salturi importante in dezvoltarea civilizaţiilor şi nu cred ca o sa fie cineva pregătit chiar in momentul potrivit ca să măsoare activitatea neuronală or whatever a persoanei care e destul de norocoasă să experimenteze aşa ceva.
La b) nu mi se pare deloc că rezultatele studiului sunt "cu adevărat surprinzătoare". E foarte posibil că înclinaţiile spre explicaţiile religioase (deşi in articol e vorba de teleologie, nu de teologie...sunt noţiuni diferite şi care pot fi tratate separat, titlul articolului e puţin înşelător) să fie "scrise" în gene caz în care nu e surprinzător că anii de educaţie în spiritul ştiinţific nu reuşesc să le înabuşe întru totul. Nici la scări mai mari de timp nu o să reuşească cultura ştiinţifică "to override the gene programing (unless we start fucking with our genes). Transmiterea de informaţii e mereu dinspre ADN înspre proteine şi niciodată invers.

[Cretzulynne]

Ăsta a fost unul din motivele din spatele threadului oricum, să imi demonstrez că atunci când încerc sa explic ceva ce aveam senzaţia că am înţeles se dovedeşte că de fapt nu prea am idee despre ce e vorba.

Ai ajuns la vorba mea:

Si sa nu uitam nici asta: de la a cunoaste cuvantul pana la a cunoaste semnificatia acestuia e distanta lunga.

Bravo pentru argumentari!
Voi vorbi mai multe cand ajungem la capitolul neurostiinte. Subject postponed.

[White1]

(I)

În a doua jumatate a secolului XIX, în atmosfera destul de rarefiată (era un domeniu relativ nou, fără prea mulţi practicanţi) a fizicii teoretice plutea un aer de optimism exagerat …desi parţial justificat. Unificarea magnetismului, electricităţii şi a opticii de catre Maxwell şi formularea primelor două legi ale termodinamicii i-au determinat pe mulţi sa creadă ca edificiul teoretic al fizicii-completat de către mai vechea mecanică newtoniană- era destul de solid pentru a explica orice fenomen în termenii teoriilor amintite.

Noi descoperiri teoretice păreau foarte improbabile, tot ce rămânea de făcut era punerea la punct a unor detalii, corectarea unor mici inadvertenţe şi calcularea din ce în ce mai precisă a diferitelor mărimi şi constante.

Aşa că putem înţelege sfatul dat de fizicianul von Jolly tânărului Karl Ernst, un student promiţător care dorea să înceapă studierea fizicii la Universitatea din Munich: să se orienteze înspre altceva pentru că totul a fost deja descoperit aici, cu excepţia câtorva goluri neînsemnate ce trebuiau umplute. Karl,conservator prin natură şi educaţie nu a fost descurajat de această stare de lucruri, dimpotrivă. Dorinţa lui, e explicat el, era doar să ajute la consolidarea fundaţiilor deja existente şi nu la punerea unora noi. În mod ironic Karl e considerat acum heraldul celei mai dramatice schimbări de paradigmă din istoria fizicii, revoluţionarul reluctant ale cărui descoperiri aveau sa precipite prăbuşirea fizicii clasice şi elaborarea celei moderne.

Înainte de asta însă, foarte pe scurt despre imaginea pe care o aveau pe atunci fizicienii în privinţa naturii luminii. Până la începutul secolului XIX teoria cea mai favorizată a fost cea propusă de Newton în Optica: lumina era compusă dintr-un şuvoi de particule (el le numea corpusculi) care se supuneau legilor mişcării formulate de acelaşi Newton. Teoria rivală, propusă de olandezul Christiaan Huygens, considera lumina un fenomen ondulatoriu, o perturbarţie într-un mediu( eter) care se propagă precum undele provocate de aruncarea unei pietre într-un lac. Şi deşi teoria lui Huygens părea să explice mai bine unele caracteristici ale luminii cea a lui Newton a fost preferată din motive uşor dubioase care aveau mai mult de a face cu importanţa personalităţii acestuia şi cu faptul că Optica a fost publicată după moartea lui Huygens. Progrese experimentale (cele mai importante li se datoreaza lui Fresnel şi Young, cu faimosul lui double-slit experiment)şi teoretice ulterioare au făcut ca balanţa să încline tot mai mult spre explicaţiile care priveau lumina ca pe un fenomen ondulatoriu până când chestiunea a fost tranşată definitiv de către Maxwell. Viteza calculată pentru deplasarea undelor electro-magnetice din noua lui teorie s-a dovedit a fi egală cu viteza luminii (un neanticipat dar cu atât mai plăcut bonus) . Lumina era aşadar o formă de radiaţie electro-magnetică şi era formată din unde, nu particule. Majoritatea experimentelor ulterioare au confirmat acest fapt iar caracterul ondulatoriu al luminii nu mai era pus la îndoială de către nimeni şi era considerat unul din pilonii de neclintit ai fizicii.

Mai erau doar acele mici probleme nerezolvate. Şi mai era şi conservatorul, anti-revoluţionarul Karl Ernst.

And then...

[White1]

Scurtă digresiune literară. Una din ideile pentru un eventual post aici era o compilaţie a diverşi romancieri care au avut ceva de spus despre ştiinţă în cărţile lor. Ar fi fost amuzant pentru că eu am întâlnit doar păreri negative, toţi iau la şuturi această nobilă şi inocentă activitate umană şi o fac din unghiuri diferite şi interesante. Anyhow, ar fi un post destul de lung şi în plus i did'n kept my shit(=my books) together aşa că e mai bine să le pun pe rând.
First, Musil în Omul Fără Însuşiri:

Cine nu cunoaşte ispita rautăcioasă care ne încearcă admirând un vas de porţelan, frumos emailat, în forme şi curbe voluptoase, la gândul că l-am putea sfărâma în sute de cioburi cu o singură lovitură cu bastonul? Această tentaţie, augumentată la nivelul unei amărăciuni eroice de ideea că în viaţă nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pe ceea ce este solid aşezat şi ancorat teluric, constituie emoţia fundamentală cuprinsă în pragmatismul ştiinţei, iar dacă din respect şi decenţă nu vrem să afirmăm că este opera diavolului, se menţine cel puţin o uşoară miasmă ocultă de păr de cal ars.
Putem să ne referim pe dată la o predilecţie stranie pe care o manifestă gândirea ştiinţifică pentru explicaţiile mecanice, statistice, materiale, cărora li s-a extirpat în prealabil inima. În gândirea ştiinţifică bunătatea este privită doar ca o formă particulară de egoism; emoţiile sunt puse în relaţie cu secreţiile glandelor interne [...] frumuseţea este redusă la o digestie bună şi la dezvoltarea armonioasă a ţesuturilor adipoase [...] extazul şi alienarea mentală sunt tratate ca fenomene similare; anusul şi gura sunt puse în ecuaţie ca reprezentând orificiul rectal, respectiv cel oral al aceluiaşi tractus : asemenea reprezentări care dezvăluie, cum s-ar spune, trucurile de dincolo de iluziile omeneşti se asociază de fiecare dată cu un fel de prejudecată favorabilă lor, care le permite să treacă drept impecabil de ştiinţifice.

[White1]

(II)

Una din problemele rămase nerezolvate la sfârşitul secolului XIX (cunoscută sub numele de „black body radiation“ sau “cavity radiaton” din motive pe care nu o să le mai menţionez) fusese formulată de Gustav Kirchhoff în 1859. Se observase faptul că corpurile încălzite la aceeaşi temperatură emit lumină de aceeaşi culoare indiferent de eventualele diferenţe de mărime, formă sau material dintre ele. Kirchhoff dorea să clarifice relaţiile dintre intensitatea luminii produsă la anumite temperaturi şi cantitatea de radiaţie emisă la respectivele temperaturi iar apoi să găsească o formulă care să permită calcularea distribuţiei energiei pe diferitele lungimi de undă pentru orice temperatură.

Cred că aici ar fi potrivit să menţionez câteva dintre caracteristicile undelor şi cum se “traduc” ele în cazul luminii pentru că o sa fie necesare mai târziu. So...cele mai importante sunt amplitudinea – înălţimea “valurilor”/crestelor , frecvenţa-numărul crestelor care trec printr-un anumit punct într-o anumită perioadă de timp şi lungimea de undă-distanţa dintre două creste succesive. În cazul luminii amplitudinea e echivalentă cu intensitatea acesteia, frecvenţa cu cantitatea de energie “purtată” iar lungimea de undă cu culoarea luminii (în cazul spectrului vizibil, se ştia deja de existenţa undelor invizibile de la ambele capete-infraroşii on the red end şi ultraviolete on the blue one) . Frecvenţa şi lungimea de undă sunt invers proporţionale.

Back to the black body. Din cauza mijloacelor rudimentare de experimentare şi a nepotrivirii dintre predicţiile făcute de teoria electro-magnetică şi observaţiile empirice care au putut fi făcute formula lui Kirchhoff nu a fost găsită în următorii 40 de ani, până când problema a încetat să prezinte un interes pur teoretic şi a devenit una a cărei rezolvare urma să aibă consecinţe practice odată cu unificarea şi industrializarea rapidă a Germaniei. Electrificarea reprezenta o componentă importantă a industrializări iar în acest context se dorea să se afle temperatura ideală la care nou inventatele becuri cu filament radiau cea mai mare cantitate de lumină în spectrul vizibil pentru cea mai mică cantitate de energie “investită”.

Problema i-a fost încredinţată vechiului nostru prieten Karl Ernst.

And then...

[White1]

(III)

În cele din urmă principala problemă întâmpinată de Karl s-a dovedit a nu fi descoperirea formulei care să facă predicţiile corecte pentru radiaţia "corpului negru": aceasta a fost gasită şi prezentată în Octombrie 1900 unei audienţe nu foarte entuziasmate (pentru că nu era prima încercare de acest gen, mai fuseseră câteva care păreau să dea raspunsul potrivit până la măsurători mai exacte care dovedeau că răspunsul era doar parţial corect-valabil doar pentru anumite frecvenţe/ lungimi de undă).

Principala problemă a fost interpretarea fizică a ecuaţiei-găsirea unui model teoretic, eventual unul care să fie dedus din interpretările ortodoxe ale teoriilor termodinamicii şi electro-magnetismului. Toate încercările făcute în acest sens însă, de-a lungul unor săptămăni pe care mai târziu Karl le-a descris ca fiind cele mai încordate intelectual din întreaga sa carieră, au dat greş. În lipsa altor soluţii acesta a fost nevoit să apeleze la ideile controversate ale nu mai puţin controversatului, originalului şi depresivului austriac Ludwig Boltzmann.

Ideile neortodoxe ale acestuia aveau de a face cu 1)existenţa atomilor (Boltzmann era unul din principalii susţinători ai teoriei atomice, puternic contestată de o anumită ramură a pozitivismului reprezentată de alt fizician austriac, Ernst Mach) şi 2) interpretarea statistică a celei de-a doua legi a termodinamicii. În esenţă aceasta spune că entropia (proprietate a unui sistem care măsoară gradul de dezordine al acestuia) este mereu în creştere. În interpretarea lui Boltzmann însă această lege nu are un caracter imuabil ci unul probabilistic: gradul de dezordine al unui sistem e mereu în creştere pentru că configuraţiile dezordonate ale acestuia sunt mult mai numeroase decât cele ordonate. Trecerea spontană la o configuraţie mai ordonată nu e imposibilă ci doar foarte improbabilă. (realizez că detaliile acestea pot părea lipsite de însemnătate dar legea a doua a termodinamicii are implicaţii profunde şi neaşteptate care oferă răspunsuri surprinzătoare referitoare la soarta finală a universului şi la direcţia curgerii timpului).

Karl avea probleme cu ambele puncte. 1) E adevărat că teoria atomică repurtase unele succese (teoria cinetică a gazelor, de exemplu) dar Karl considera că acestea erau provizorii şi că în final natura materiei se va dovedi a fi continuă, nu discretă. 2) Sugestia că unele legi ale fizicii nu sunt universal valabile era şi mai neplacută pentru Karl, pentru că lovea în una din cele mai adânc înrădăcinate convingeri ale acestuia: legile fizicii trebuie să fie “valide fără excepţie”.

Însă, în disperare de cauză, a trebuit să accepte ambele asumpţii.

And then...

[Cretzulynne]

Michio Kaku: The Universe in a Nutshell

Michio Kaku - Origin of the Universe & Origins of Humanity

Michio Kaku: What If Einstein Is Wrong?
etc.

Pentru cei ce nu stiu de Michio Kaku - un respectat fizician si cofondatorul teoriei stringurilor.

[White1]

Kaku is quite charming, unlike that arrogant twat, Lawrence Krauss or the blantly stupid Bill Nye "the fluid gender" guy.