Turneu Iconoclast III - The World (2004) Zhang Ke Jia

[Malombra]

... făcut în grabă, scrijelit la o bere, gen made in hong kong. aşa e.

[bremen1980]

''-Vrei sa vezi turnul din Pisa fara sa-ti fie frica sa nu-ti cada in cap ??
Il avem ,e mai mititel dar mai sigur si nici nu trebuie sa te duci pana-n Italia .'' Cam asa au gandit si creatorii acestui parc tematic . Lucrurile pot fi copiate chiar daca vor fi descarnate si dezbracate de esenta lor ,de unicitatea lor .Esenta pe care oricum cei mai multi nu o o observa si nu-i vor simti deci lipsa . Gata cu istoria tesuta in jurul unui monument , noi vrem de fapt sa punem mana pe cladire ,sa facem poze cu obectul si sa-i facem pe vecini gelosi .
Un mod corect de a vedea lumea ar fi :o colectie de lucruri , de obiecte care inseamna ceva pentru unii si vor insemna si pentru noi ceva daca le atingem ,le fotografiem , le zgariem cu unghia (sau cu cheia de la Logan ) si daca putem le cumparam .Mai greu cu cumparatul pentru ca sunt scumpe , putine si nu ajung pentru toti .
Gresit par sa spuna chinezoii : va facem noi niste clone si ajung la toti . Mai mici ,hidoase , din plastic dar in cantitati industriale .
Asta e viziunea pesimista a filmului pentru ca exista si partea optimista a filmului :cu toate kitschurile
care-i inconjoara in acel parc , chinezii nostri sunt si ei oameni si oamenii iubesc ,sufera , au dureri de masele si de burta chiar daca stau linga piramidele din Cairo sau din Shanghai . Vorba aia : un momument il faci ,il darami si faci altul mai bun dar cu un Li Ping e greu .L-ai scapat pe scari ,s-a dus pe copca ,altul nu mai face ma-sa .

3 stele si respect pentru fratii chinezi care ne cos tricourile cu abidos

... făcut în grabă, scrijelit la o bere, gen made in hong kong

Oh da, adevarata valoare trebuie sa se gaseasca doar in film planuite indelung, timp in care cei implicati beau exclusiv apa plata cu lamaie. Te rog, ofera-ne si alte cugetari pentru descretirea fruntii.

[rvn]

''-Vrei sa vezi turnul din Pisa fara sa-ti fie frica sa nu-ti cada in cap ??
Il avem ,e mai mititel dar mai sigur si nici nu trebuie sa te duci pana-n Italia .'' Cam asa au gandit si creatorii acestui parc tematic .

mai, eu inca n-am vazut filmul, insa, abundenta de spoilere nevinovate m-a ajutat sa-mi fac o idee la ce sa ma astept. inca nu ma pronunt, pana nu vaz cu ochii mei.
n-am rezistat, insa, sa nu-l contrazic putin pe bremen cu toate ca mi-a placut deliciosul lui speech.
asemenea parcuri exista peste tot in lume, deci, e putin probabil sa fie inventia lor:
http://en.wikipedia.org/wiki/Minimundus
poate chinezii au vrut sa-l aiba si ei, dar, nu pentru a face o mica bucurie saracilor care nu-si permit sa vada exemplarele originale,ci, pentru a mai stoarce ceva dolarasi de la strainii care le viziteaza tara. care straini? pai, aia care cauta parcuri de distractii, nu aia care vor sa refaca drumul matasii pe camila si nici aia care ar fi amatori sa se urce pe Marele Zid. cum spuneam, este halucinant amestecul de traditional si occidental in China.
investitorii straini au adus odata cu banii si mc donald's-ul, da'n loc de binecunoscuta chiftea de vita, gasesti in el un serpisor sau o gaza.

[bremen1980]

Pentru ca ma contrazici asa de la obraz o sa-ti dedic o chinezarie :
http://www.youtube.com/watch?v=hMA6Ftmykmc

[Liviu-]

Cred ca ma repet, dar aici exista un interesant contrast spre deosebire de Austria: viziteaza lumea fara sa mai fie nevoie sa pleci din China... de parca ai putea pleca.

[Mercutio]

Filmul sufera putin de lungime. S-ar fi putut monta mai scurt, cred. Totusi, ramane emotionanta povestea tinerilor provinciali chinezi, veniti in Beijing sa caute o viata mai buna. Intrebarea pe care pare s-o puna mereu autorul e: gasesc ei intr-adevar o viata mai buna? Valorile si traditiile acestor tineri, bagajul lor moral, cu care au sosit in marele oras, aflat in ampla dezvoltare economica, sunt puse la incercare. Unii se adapteaza, altii nu. Tentatia de a face un ban usor, mai ales in randul fetelor, e mare. Scena cea mai intensa si semnificativa mi se pare cea in care Tao se intalneste cu Anna in toaleta, in timpul petrecerii date de patroni. Ne dam seama ca pentru Tao e foarte importanta integritatea morala, dar ca intelege alegerea Annei, si ca probabil ar fi facut la fel in locul ei. De aceea plange.
Parcul in care se petrece in mare actiunea, cu nume sugestiv, The World, reprezinta, cred, o metafora. Ea arata ca viata personajele din film e la fel ca acest parc. Un surogat, o imitatie. Oamenii acestia sunt dezradacinati, nu mai pot fi ei insesi, autentici.
Acelasi scepticism si ironie amara transmite titlul unuia dintre capitole, Tokio Story: parintii lui Little Sister veniti in vizita, la un fiu mort. Dar probabil e si un omagiu adus lui Ozu.
Ca forma, s-ar putea spune ca filmul e la fel ca unul romanesc minimalist.
Exceptand muzica de fundal si secventele animate; daca cea dintai invioreaza cat de cat atmosfera, pentru cele de-al doilea nu gasesc o semnificatie.

2.5 stele

[Malombra]

în epoca embargoului sîrbesc şi a restricţiilor impuse iugoslaviei de onu, se spune că veneau oamenii de peste tot şi întrebau: unde este oraşul Pescari? pescariul era un sat la graniţă, unde bişniţa a înflorit un timp şi unde din trafic cu benzină s-au ridicat nu neapărat chamborduri, dar tot ceva pe acolo. azi s-a revenit la ancestralul pescuit şi la (ancestrala) sărăcie, că era jeannei d'arc şi a războiului de o sută de ani s-a cam dus. s-au dus şi banii. se mai zice că erau cazinouri, dar cel mai important este că se exclamă şi azi : băăi, dar aveau copia în miniatură a teatrului naţional din viena! tu-ţi dai seama? românul s-a născut chinez, măcar cîteodată.

nu ştiu ce să spun despre film. s-au spus destule. scurt tratat despre falsuri. falsuri la scară mică, ce îi fac pe chinezii expuşi la fotografiat în faţa lor să pară mai mari, mai robuşti, ca personajele viguroase ale lui michelangelo. 'oamenii sunt singurul lucru de care china nu duce lipsă', de aceea stau în condiţii jalnice, fără apă caldă, în cămine scorojite. iniţiativa guvernului e înduioşătoare: de ce să îngroşi pib-ul unui stat străin, pe deasupra şi necomunist, cum e franţa sau america, mergînd ca turist acolo sau ridicînd monumetele lor la rangul de simboluri ale libertăţii imposibil de atins, cînd poţi avea toate astea la tine în curte şi contribui prin asta la prosperitatea naţiunii? turism caritabil, ideologic ok. nici nu mai e nevoie să-ţi iei concediu 'ca să vezi lumea', poţi lucra non-stop pentru că într-un weekend ai văzut întreaga lume adunată într-un hectar, două. şi totuşi, dorul de afară tot dă ghes oamenilor, care se întreabă visători, uitîndu-se spre cer: 'oare cine zboară în avioanele acelea? nu am cunoscut niciodată pe cineva care a zburat cu avionul'. ba ai cunoscut, dar cel ce a zburat nu s-a mai întors niciodată ca să-ţi spună. nu s-o găsi cineva să-i ia de guler : adică ţie avionul ăla feic, din parc, nu ţi se pare destul de real?? vrabia din palmă...
apoi, cu tot stilul lui 'documentar', filmul a avut pe alocuri momente de vrajă. oare lu' putin îi place filmul ăsta?

3.5 *

[charles]

Cînd contemplăm zîmbetul Giocondei la o dimensiune de nşpe mii de pixeli, sau cînd ne uitam doar la un “xerox” după buletin, nu avem niciodata impresia ca am sta în faţa unui fals. Spunem despre acel obiect că este o copie, un duplicat, o clonă (dupa bremen). La fel și Zhang. Nu oferă vreo valoare de adevăr (0/1, fals/adevărat ) acelui minimundus, cu o singură excepție. Nici un personaj, nici măcar acei vizitatori, nu se află în dubii. Toți știu că au în faţa un album cu monumente ale gloriei capitaliste, și probabil toți se visează în fața originalului, a unicatului. Doar într-un joc ironic, Tao le întreaba pe celelalte fete dacă se duc în Japonia, referindu-se evident la acea parte a parcului dedicată Japoniei.

Țin să subliniez diferența asta între copie și fals pentru că indiferent că vorbim de chinezi sau de noi, suntem măcar cu un picior în același rahat. Cîți sunt cei care au avut ocazia să vadă “pe viu” toate cîte s-au făcut, fie artă fie edificu, si mai ales cîţi dintre ei le-au putut percepe cu uimirea celui ce le are pentru prima dată în faţa ochilor? (replica binecunoscută este da, îi mai mare decît in poză!). Cît despre amintiri (excepția de care vorbeam mai sus), ele oricum nu sunt din aceiași substanța ca experiențele trăite, deşi tindem să le dăm valoare de adevăr și să le situam pe același plan. Într-un anume sens sunt la fel de false ca înregistrarea cu carpeta magică. Și daca ar fi să extindem kantian nici măcar de simplul obiect în sine nu avem parte. In fine, chinezii n-au libertate, dar chiar dacă ar avea, din punctul ăsta de vedere, nu le-ar fi de mare folos, cum nu ne este nici nouă. Și în orice caz, altele sunt mizele libertății. Zhang nu critică furibund lipsa ei ci doar ne-o serveşte destul de superficial, în termeni de viză și pașaport.

De altfel, el nu critică nimic. Nici capitalismul, nici globalizarea, nici modernizare agresiva a Chinei (cine naiba mai e uimit de asta?). And thank god for that. Ceea ce-mi pare că vrea să transmită acelor prieteni de acasă care l-au întrebat cum mama naibii e viaţa în Beijing şi care am înteles din citite că ar fi fost premisa filmului, e ca realitatea vieţii, cu toată goliciunea, cu toate geloziile, cu tot bla bla-ul ei, nu este alterată de artificialitatea butaforiei propusă de sistem. Nu, Zhang nu l-a citit pe Baudrillard, pentru care lucrurile devin mai nasoale, copia își pierde reperul fața de original și devine adevăr. Nici pe Eco. Iar faptul că nu e în stare să coreleze coerent ideea de libertate sau mai bine zis, a lipsei de libertate cu transformarea copiei în simulacru e dezamăgitor.

In rest, n-am ce stoarce mai mult de cîteva secvenţe - degetele de la o mîna sunt prea multe - din cele +2 ore de film. Si daca ar fi să mai adaug şi imaginea, se face de-o steluta sau biluţă sau ce se da pe aici. Si auf wiedersehen mr. Zhang, dar drumurile noastre se despart.

*

PS.

Cine pus în fața unei situații similare are curajul sa reproducă scena asta? ca metodă de manipulare sentimentala mi se pare imbatabilă

[bremen1980]

Charles ai adus vorba de Baudrillard si mi-am adus aminte de cartea lui ''America'' o carte in care atitudinile ambivalentele ale autorului fata de Amrika ( dragoste/ura si admiratie/respingere )sunt omniprezente . Am gasit si un termen cu care Baudrillard descrie multe realitati americane ,termen usor aplicabil pana la un anumit punct si realitatilor chinezesti din acest film . Este vorba de simulacru =copia unei copii care nu are original. Bine ca ale nostre chinezarii sunt pe treapta cea mai inalta pe scara ce duce in prapastie : copie-clona -simulacru .
Am vizitat recent doua muzee celebre si nu am fost deranjat de faptul ca unele picturi sau exponate erau prezente sub forma de copii ,originalele fiind furate sau protejate de diverse agresiuni ( temperatura ,umiditate ,s.a.) .M-a incanta numai ideea ca anumiti oameni au putut sa atinga un asemenea nivel de genialitate in operele lor in epoci pe care unii le considera( in mod evident gresit ) primitive si barbare . Nu ma interesa ca o anumita pictura chiar a fost pictata de Rafael sau de un ucenic al acestuia si doar terminata si semnata de marele maestru. Ma bucuram ca niste genii au putut sa picteze asemenea lucruri indiferent cine or fi fost ei .

[SoricicaMov]

Prima oara am incercat sa il vad acum cateva luni, greseala mea fiind sa il pornesc undeva pe la un unu noaptea cand eram deja somnoroasa, nu am rezistat mai mult de 30-40 minute, cam acelasi interval mi-a dat batai de cap si in dupa-amiaza asta, cand in prima ora m-am tot fatait si am pus pauze dese, dar cumva trecand de pragul asta, incet-incet filmul mi s-a strecurat pe sub piele, mi-a captat interesul si m-a emotionat, o emotie totusi desaturata cumva, impusa de ritmul lent al filmului care se construieste minutios, intamplare cu intamplare si personaj cu personaj (toate mi se par importante, nici unul nu joaca un rol secundar, sunt un fel de celule fiecare cu rolul ei egal ca importanta cu al celeilalte in intregul ca un organism viu al filmului) si care in ciuda fragmentelor cu distractii turistice duplicate exotice viu colorate si muzica pulsand modern tumultuos, are un aspect palid, nesanatos, fragil; asemenea atractiilor turistice ieftin reproduse in parcul de amuzament de langa Beijing servind drept surogat pentru a potoli curiozitatile de vacanta ale turistilor chinezi, la fel tinerii care migreaza din provincie catre marea metropola pentru a avea mai multe sanse la o viata mai buna, par a fi doar clone, adaptarea la ritmul de trai si la sistemul de valori din mediul urban dinamic, intr-o continua modernizare, facandu-i sa sufere o depersonalizare, o treptata decolorare, secatuire a integritatii lor morale; solutiile sunt intotdeauna de compromis, chiar si atunci cand alegerea personala ramane onesta, angrenajul modern urban muscand adanc cu gurile lui zimtate din carnea morala a personajelor si tragand viguros fiecare –victima- in vortexul miscarilor lui sacadat zdrobitoare
3 stele

[Mercutio]

SAMCRO = 2.5
MinRep = 3
bremen1980 = 3
Mercutio = 2.5
Malombra = 3.5
Charles = 1
SoricicaMov = 3

Total = 18.5
Medie = 2.64