Vrea sa stiu parerea voastra despre Shakespere

[Clara Hauptmann]

„Discutia despre piesele lui Shakespeare(oricine ar fi el) ar fi mai interesanta, poate, daca am aduce "aici" fragmente de texte...Sa vedem are geniu chiar si transpus pe aceste pagini in atmosfera...” - daca vrei iti trimit o caseta video sau pe cd cu spectacolul de teatru de care vb mai sus si Orange – acolo textul e praf - lipseste in proportie de 90% si totusi a iesit la iveala geniul shakesperian si alte chestii pe care le avea regizorul in sine - dupa cum a decalarat si el. adica nu cred ca geniul si atmosfera de aici s-ar schimba cu mult prin „cuvintele” deja scrise de el ci prin ideea lui lasata drept mostenire de secole daca tot am mai zis ca e „batran”.

O.K.!Scuze ca am intervenit cu o propunere desueta pentru secolul vitezei.Acum am inteles ca nu Shakespeare(oricine ar fi el)te intereseaza, ci publicitatea.
Parerea mea este ca actuala civilizatie umana a produs si conservat foarte putine IDEI. In arta interesant ramane felul, modul, forma in care aceste idei sunt exprimate, reluate, improspatate, redescoperite.De aceea textul si ce noua interpretare(citire) poti sa-i dai tu ca regizor, ramane esential. A renunta la text e o noua toana a modei(iar moda vine si trece). De fapt, ma tem ca e si o lipsa de originalitate de care sufera artistul postmodern. Nu mai gaseste nimic original in el si in lume, i se pare ca totul s-a spus deja si ca el n-are alta treaba decat sa prizeze plictisit prafuri care-l duc in lumi mai viu colorate si paralele.

A propos de mari regizori, mici spectacole..."Hamlet"-ul de la Cluj(spectacol caruia i-a facut mare publicitate moartea regizorului), nu i s-a parut nimanui ca fantoma regelui semana foarte bine cu Vader din "Razboiul stelelor"?

[Pitbull]

Hehehe, discutia devine FOARTE interesantä!
Hai sä-ncerc sä punctez si eu unele lucruri.
Manatsuia, îti multumesc pentru cuvintele frumoase fatä de "proiectul" sau "exercitiul" meu. N-am nimic împotrivä sä cooperäm. De altfel, în genere, gândim asemänätor, si se cuvine sä conversäm mai mult. Dä-mi un P.M., cu o adresä de Yahoo messenger sau M.S.N. sau email, ori numär de mobil, ceva, si vom tine legätura. Îti multumesc pentru oferta de CD. Da, mä intereseazä sä-l väd! (Si, apropo, Sibiul e un oras de care mä leagä amintiri frumoase din vacantele copiläriei. Ce mai face Mihai Bica? Salutä-l din parte-mi, eventual.)
Dar, pe de altä parte, nu sunt de acord cu unele dintre opiniile tale, pe care le consider putin cam exagerate. În acest sens, tind mai degrabä sä mä apropii de ceea ce au spus Obvious si Clara.
Într-adevär, FORMA teatralä shakespereanä e cam depäsitä în acest "secol al vitezei". Chiar dacä fidelitatea fatä de autor rezultä întotdeauna în produse respectabile, ea riscä, din päcate, sä reducä impactul la marele public - deci, trebuie sä se gäseascä acele cäi de mijloc care nu sunt deloc la îndemâna oricui... Aici stä marele talent regisoral (de teatru sau cinema).
Cred cä s-a apropiat foarte mult de acest deziderat Cernescu, în anii '70-'80, cu ale lui "Hamlet", "Timon din Atena", "Coriolan", "Pericle" (pe-atunci, eu îl poreclisem "Cerneakespeare"). Pe de o parte, stia sä perie textul bine, pästrând esentialul. Pe de altä parte, modernizärile lui stilistice (mai ales în "Timon...") erau foarte juste si inspirate.
Mi-a pläcut enorm "Romeo si Julieta" în regia lui Beatrice Bleontz, la Nationalul bucurestean, dar îi reprosez, iatä, unele reductii prea drastice de text! Monologurile finale ale eroilor, în preajma mortii, sunt prea sublime ca sä fie eradicate cu desävârsire! "Pumnal binecuvântat... Iatä-ti teaca!" De ce sä nu audä spectatorii?
Clara, esti nedreaptä cu Manatsuia, când spui cä nu Shakespeare îl intereseazä, ci advertisingul. Nimic din ce afirmä el nu sugereazä cä ar fi o asemenea curvä publicitarä. Omul cautä onest solutii - si numai cine nu gândeste, nu greseste!
Altfel, ai dreptate cä acum ne macinä toana renuntärii la text. Sper sä ne vindecäm repede - cäci la Marele Will (ca si la altii mai mult sau mai putin comparabili cu el) textul e superb.
În sfârsit: n-am väzut acel "Hamlet" de la Cluj, dar dacä fantoma semäna cu Darth Vader... Hehe, ce gugumänie! Dacä a fost voit - atunci, de ce? Doar pentru cä era "tatäl" (het vader - cum spun olandezii)? Personal, mai degrabä l-as fi darthvaderizat pe Fortinbras!

[Clara Hauptmann]

Clara, esti nedreaptä cu Manatsuia, când spui cä nu Shakespeare îl intereseazä, ci advertisingul. Nimic din ce afirmä el nu sugereazä cä ar fi o asemenea curvä publicitarä. Omul cautä onest solutii - si numai cine nu gândeste, nu greseste!
Altfel, ai dreptate cä acum ne macinä toana renuntärii la text. Sper sä ne vindecäm repede - cäci la Marele Will (ca si la altii mai mult sau mai putin comparabili cu el) textul e superb.
În sfârsit: n-am väzut acel "Hamlet" de la Cluj, dar dacä fantoma semäna cu Darth Vader... Hehe, ce gugumänie! Dacä a fost voit - atunci, de ce? Doar pentru cä era "tatäl" (het vader - cum spun olandezii)? Personal, mai degrabä l-as fi darthvaderizat pe Fortinbras!

Pit,
Sper sa nu fiu "nedreapta" si cu tine, dar trebuie sa-ti spun ca n-am nimic impotriva publicitatii pe care cineva gaseste potrivit sa si-o faca in vreun fel care ii este la indemana.Totul e sa fie cinstit in demersul sau pro domo.
In ceea ce te priveste(si a propos de "imagine', de publicitate, sa zicem), n-ar fi rau poate sa folosesti o fatza mai "umana".Stii, uneori trebuie sa treaca si 1000 de ani pana sa te mai poti reincarna ca om.
Faci conexiuni interesante, asa ca poate imi explici si de ce regina semana cu Cruella(din "101 dalmatieni"), Ofelia juca golf si se matzaia ca o Lolita excentrica de la caminul cultural, de ce a fost distribuit in rolul lui Hamlet, Sorin Leoveanu, care are un nas carn de toata frumusetea(anume facut pentru un Dinu Paturica al artelor dramatice)si caruia i s-a dat cu spray verde in parul valvoi gen punk{ in primele nu stiu cate spectacole, apoi parca o fost ras(in cap)(?)}. Ma rog, poate sunt nedreapta si aici. Si Mel Gibson a jucat in "Hamlet" desi are degetzele patratoase, de om cat se poate de practic, fund mare si ochi rotunzi, rotunzi, lipsiti de orice gand melancolico-sinucigas.
Uneori ma gandesc si eu ca sunt nedreapta.
Sa plec la manastire?

[Pitbull]

Päi, Clara mamä, sä le luäm în ordine...
La ce "fatä umanä" te referi, la avatarul meu? Dacä da, chipul, numele si personalitatea de pitbull sunt foarte importante pentru mine. Nu e nimic confidential la mijloc, dar nu e locul potrivit sä-ti spun toatä povestea. Altä datä, sau altundeva, cu pläcere.

Apropo de chestia cu metempsihoza (sau... "mätumpisoza", cum spunea Molly a lui Joyce), väd cä avem interese si cunostinte comune. Cineva (nu spui tzine! pelsoanä însemntä), folosind tehnici cât de cât creditabile, nu idioate calcule aritmetice, a reusit, se pare, sä "vizualizeze" câteva scene din vietile mele anterioare si mi-a spus cä ultima datä am fost around the block prin jurul lui 1900 si am murit de o boalä incurabilä, pe la 40 de ani, iar penultima zbenguire ar fi avut loc prin evul mediu, cu care prilej m-au asasinat haidamacii unei familii de castelani, pentru cä le sedusesem fiica. Toatä "trilogia" s-ar potrivi, cred, cu regulile temporale ale reîncarnärii, dar n-am destule date, asa cä-mi rezerv anumite dubii. Oricum, ar fi interesant sä purtäm o discutie mai aprofundatä.

Dar, în fine, sä revenim la Shakespeare.
Päpusä dragä, cum sä-ti "explic" eu tie de ce arätau Gertruda, Ofelia si Hamlet ca niste patachine punk, când n-am väzut spectacolul? Din tot ce-mi descrii, nu pot decât sä presupun, cu rezerva cuvenitä, cä s-a încercat o modernizare zgubiliticä, în principiu având sanse egale de a fi un experiment genial, sau o penibilitate grotescä. Nu sunt ultraconservator, si accept orice acte de curaj în teatru, cu conditia de a avea, în ultimä instantä, un rezultat artistic valabil. Asa cä, necunoscând respectivul rezultat, ce pot sä zic? Orice e posibil...
Apropo, ecranizarea mea favoritä dupä "Hamlet" e cea a lui Tony Richardson, cu Nicol Williamson în rolul titular. Foarte surprinzätoare - mai ales tipologic! - dar m-a convins! Desi la prima vedere aräta cam ca un unchiulet chel si bärbos, acel Hamlet avea fiorul tragic al personajului shakespeareian!
Un alt "Hamlet" valabil a fost, as zice, cel rusesc, cu Innokentii Smoktunovski. Trecând, desigur, peste sonoritatea stihurilor elizabethane în langajul de peste Nistru (sä-l auzi pe printul Danemarcei lamentându-se: "Moi diadia...?!?" era, totusi, cam indigest!), au reusit sä spunä CEVA despre Shakespeare.
Altfel... corecta transpunere a lui Sir Laurence Olivier (o asa-zisä "capodoperä" de o platitudine perfectä si cu câteva stângäcii de neiertat). Iar în rest... nimic decât täcere.
(Mel Gibson...? Voyons, ma chère! )

[manatsuia]

Il las putin deoparte pe marele Will ca am o mare problema ce a aparut aici si va rog sa ma luminati. „Marele public”? – Cine e marele public? Ce face el si care sunt filmele/spectacolele/textele (literare, poetice, teatrale) care i se dedica? Dar cealata parte a publicului?
Clara scria intr-un alt „subiect”: „Ajunsesem sa cred ca nu mai e nimeni pe aici care se pricepe sa deosebeasca o opera de arta de spam-ul nostru cel de toate zilele, cu care suntem atat de ghiftuiti incat aproape nu mai putem simti gustul adevarat al lucrurilor si al vietii.” – acum poate interpretez, poate si poate ca nu am inteles corect dar am impresia ca tocmai asta e problema: - spam-ul nostru cel de toate zilele nu sunt chestiile adresate marelui public. Nu asta e „marele public”. Daca da; daca am vazut treba cat de cat corecta va rog frumos sa ma lamuriti si pe mine unde este granita dintre filmul/spectacolul intre marele public si ceilalti (zholdac- el a recuonsut asta - a facut un spectacol pentru cei ce vor sa-l vada nu pentru toti.)
Pls sa nu va simtiti atacati sau criticati - nu am avut in gand asta, ci chiar treaba cu Marele Public imi macina de multa vreme mintea si nu i-am gasit raspuns.
Va multumesc. :?

[nume]

Sa plec la manastire?

Sau in locul ala intunecos cu felinare rosii.

[Clara Hauptmann]

Päi, Clara mamä, sä le luäm în ordine...
La ce "fatä umanä" te referi, la avatarul meu? Dacä da, chipul, numele si personalitatea de pitbull sunt foarte importante pentru mine. Nu e nimic confidential la mijloc, dar nu e locul potrivit sä-ti spun toatä povestea. Altä datä, sau altundeva, cu pläcere.

Apropo de chestia cu metempsihoza (sau... "mätumpisoza", cum spunea Molly a lui Joyce), väd cä avem interese si cunostinte comune. Cineva (nu spui tzine! pelsoanä însemntä), folosind tehnici cât de cât creditabile, nu idioate calcule aritmetice, a reusit, se pare, sä "vizualizeze" câteva scene din vietile mele anterioare si mi-a spus cä ultima datä am fost around the block prin jurul lui 1900 si am murit de o boalä incurabilä, pe la 40 de ani, iar penultima zbenguire ar fi avut loc prin evul mediu, cu care prilej m-au asasinat haidamacii unei familii de castelani, pentru cä le sedusesem fiica. Toatä "trilogia" s-ar potrivi, cred, cu regulile temporale ale reîncarnärii, dar n-am destule date, asa cä-mi rezerv anumite dubii. Oricum, ar fi interesant sä purtäm o discutie mai aprofundatä.

Dar, în fine, sä revenim la Shakespeare.
Päpusä dragä, cum sä-ti "explic" eu tie de ce arätau Gertruda, Ofelia si Hamlet ca niste patachine punk, când n-am väzut spectacolul? Din tot ce-mi descrii, nu pot decât sä presupun, cu rezerva cuvenitä, cä s-a încercat o modernizare zgubiliticä, în principiu având sanse egale de a fi un experiment genial, sau o penibilitate grotescä. Nu sunt ultraconservator, si accept orice acte de curaj în teatru, cu conditia de a avea, în ultimä instantä, un rezultat artistic valabil. Asa cä, necunoscând respectivul rezultat, ce pot sä zic? Orice e posibil...
Apropo, ecranizarea mea favoritä dupä "Hamlet" e cea a lui Tony Richardson, cu Nicol Williamson în rolul titular. Foarte surprinzätoare - mai ales tipologic! - dar m-a convins! Desi la prima vedere aräta cam ca un unchiulet chel si bärbos, acel Hamlet avea fiorul tragic al personajului shakespeareian!
Un alt "Hamlet" valabil a fost, as zice, cel rusesc, cu Innokentii Smoktunovski. Trecând, desigur, peste sonoritatea stihurilor elizabethane în langajul de peste Nistru (sä-l auzi pe printul Danemarcei lamentându-se: "Moi diadia...?!?" era, totusi, cam indigest!), au reusit sä spunä CEVA despre Shakespeare.
Altfel... corecta transpunere a lui Sir Laurence Olivier (o asa-zisä "capodoperä" de o platitudine perfectä si cu câteva stângäcii de neiertat). Iar în rest... nimic decât täcere.
(Mel Gibson...? Voyons, ma chère! )

Pit,
Apreciez adresarile tot mai diversificate si apelativele tale tot mai tandre, dar gandeste-te putin si la urmatoareleersoanaaceeanuspuitzine nu ti-a spus si ca nu e in regula ca ai avut de fiecare data morti/sfarsituri, ma rog(ca suna mai frumos!), "nenaturale"?Adica, violente. "Animalul" care te reprezinta(chiar numai ca simplu avatar) nu e, fireste, ales intamplator.
Mai gandeste-te la asta, iar in rest ai dreptate, iti pun si eu intrebari aiurea.
Mai bine "tacere', fiindca, iata, din umbra ,Nume-Iago pandeste orice slabiciune....

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[herbert]

Pitbull, am citit toate cele trei mesaje (!?), din respect pentru scrisul tau (ce se intampla, de le multiplici?)
ce spui despre Naitza Caranfil imi certifica rezervele mele fata de aceasta persoana...

[Pitbull]

Asa cum am spus si pe pagina anterioarä, dupä cele trei "Da"-uri ca räspuns pentru ALS, e din vina conexiunii. Iar dacä nu-mi räspundeai asa de prompt, le puteam sterge... Acuma... Addios! In moderatori ne e nädejdea!

[nume]

ce spui despre Naitza Caranfil

Siktir, acum il alinti dupa ce pe film romanesc, pe la "regisori" i-ai tras la m. ?