Cel mai recent vizionat film.

[sigalia]

Conditia sociala. Spaghete vs. scoici, Marley vs. Sartre, educatoare vs. artista etc. La faza cu spaghetele Kechiche a zis la Q&A si faptul ca-i place sa filmeze mancatul spaghetelor, dar probabil daca nu era asta era altceva care sa fi aratat conditia sociala oricum.

Liviu,in cazul asta mi-ai dat o veste buna si una rea:cea buna e cu privire la capacitatea mea de intelegere/interpretare(bateam cumva corect). Cea proasta o vizeaza pe Adele(din nou o tusa prea vizibila,aproape didactica prin paralelismul asta repetitiv).

[sigalia]

"La pianiste"(2001)

Jelinek e un parfum sofisticat si tare : dupa ce notele de suprafata se evapora, esenta lui te izbeste in fata, te sufoca, te crispeaza prin intensitate, te doare. Hiperbolizeaza ca nimeni altcineva ranile, partile tumefiate, cangrenele interioare, numai asa crede ea ca le poate face vizibile, e de o nepasare absoluta cu sensibilitatea cititorului, nu negociaza nimic cu el. Aceasta trufie rarisima te anihileaza si, cu toate ca o cataloghezi drept nebuna, ramai cu ea, o asculti pana la capat, recunosti : e viata adevarata aici.
Cred ca Haneke a fost tentat la ea, ca si in alte situatii, de partea surpinzatoare, socanta si incontrolabila a individului, potentata de autocenzura, de roluri si norme. Ce cuplu potrivit - Jelinek ii vine la fix!

Spre deosebire de autoare, regizorul isi cruta insa spectatorul, ba chiar e prietenos cu el : simte corect ca subiectul nu are nevoie de formule criptice , filmul e usor, niciun obstacol intre noi si poveste, e prea interesant si deschis la interpretari substratul pentru ca sa ne mai bulverseze cu alte chestii labirintice.
Asprimea subiectului e indulcita cu un strop de culoare si amuzament: Walter e de un sex-appel ravasitor, iar inocenta initiala a pasiunii lui, in contrapunct cu derapajele psihice ale Erikai, e pe alocuri de un comic irezistibil.
Contrastul violent dintre latura spiritualizata a Erikai, exprimata de capacitatea de a trai si reda muzica si cea instinctuala, ce rabufneste in accente patologice, este si el de un efect absolut.

Dar ceea ce da pana la urma un sens povestii este modul in care trairile din spatele tuturor grozaviilor sunt legitimate ca omenesti si incarcate de reflectie si intelegere. Asta face in primul rand din Haneke un mare creator.

[anaemona]

Kitchen stories

Din ce in ce mai mult ma regasesc in filmele simple, care nu vor sa epateze, care nu iti flutura nimic neconventional, bizar si absurd in fata ochilor. Si daca filmul respectiv reuseste sa fie comic, sensibil, critic, uman, placerea de a-l viziona e cu atit mai mare. Kitchen stories e o comedie extrem de reusita, despre absurdul impunerii anumitor relatii intre oameni, despre absurdul interventiei stiintifice in domenii in care nu are ce cauta, despre inutilitatea proiectelor stiintifice care implica oamenii, dar nu si individualitatea lor. Incepul e un fel de intrebare, care va continua ca un leitmotiv. E posibila o cooperare intre norvegieni si suedezi? Am vazut si in alte filme atacuri comice referitoare la relatiile dintre ei, dar aici ele abunda, de la inceput, pina la sfirsit, fara a fi deranjante insa. Poate doar pentru cei direct implicati, cum ar fi la noi romani si unguri care au avut ceva de impartit, dar oricum, filmul nu ia deloc o tenta politica iar eu nici macar nu le cunosc istoria. Pentru un observator care nu stie despre ce e vorba micile sicanari sint comice si perfect decente. Cind prima tema, a rivalitatii sau a sicanarii dispare, raminem cu personaje normale. Din pacate, necunoscind nici una din limbi, habar nu am in ce limba e vorbit filmul, pentru ca suna identic pentru mine, doar ca imi inchipui ca fiecare personaj vorbeste in limba proprie si in final se inteleg. Filmarile sint intr-un cadru foarte auster, iarna, asa cum le e impusa si relatia celor 2 personaje principale, numai ca filmul iti serveste situatii comice, una dupa alta, care de multe ori sint si extrem de sensibile, ca de multe ori iti fuge gindul si te intrebi, oare nu e frig acolo, se incalzesc intr-un fel? pentru ca n-am vazut nici un foc. Citeva filmari sint intr-o rulota foarte ingusta si o anume filmare mi-a amintit de scena aglomerarii de personaje a fratilor Marx in A night at the opera. Una peste alta daca vreti un film care sa va mearga la inima fara sentimentalisme ieftine, impopotonari si trucuri, asta mi se pare destul de potrivit. Ah, si sa nu va inchipuiti ca se face mincare in filmul asta o mare parte din film se petrece in bucatarie, doar ca nimeni nu gateste acolo.

[bremen1980]

''The Selfish Giant '' -2013 -regizat de Clio Barnard - fim facut parca de Ken Loach . Aceleasi problematici sociale din filmele maestrului : saracie , somaj , violenta , familii destramate & copilarii chinuite . Toate astea in peisajul dezolant si dezindustrializat al Angliei. Un pustan cu probleme in familie (si un pic dus cu sorcova ) se inhainteaza cu un coleg si impreuna se apuca de facut bani . Cei doi se pun pe colectat fieratanii si alte metale si cu banii castigati mai acopera din nevoile banesti de acasa . Inhata o martoaga la o caruta si cutreiera colclaurile in cautare de vechituri . Daca nu gasesc nu se sfiesc sa mai si ciordeasca . La toata mizeria lor contribuie si patronul unui ''REMAT '' care profita de pe urma lor , pacalindu-i la bani .
Povestea curge destul de lin , dar o intorsatura de tip Haneke iti ridica parul pe mana .Soc si groaza.
Ar fi meritat poate o nota mai mare , dar eu pe pustiul ala tot l-as fi batut , chiar daca nu era vina lui ca a ajuns asa rau . Scenariul merge insa pe un drum batut : baiatul rau/inrait de viata, dar cu suflet de aur .

http://www.youtube.com/watch?v=jrHcLLWCVI0

http://www.rottentomatoes.com/m/the_selfish_giant_2013/

7.5/10

[bremen1980]

The Act of Killing -regizat de J. Oppenheimer -un documentar exceptional care ieri a fost premiat la European Film Awards .
Pentru mine documentarul asta a fost un fel de Holy Motors al acestui an . Un documentar suprarealist ( daca poate exista asa ceva) in care criminalii reusesc sa devina mai simpatici , tocmai pentru ca sunt atat de umani , iar raul este prezentat ca fiind atat de banal ( folosind celebra expresie a Hannei Arendt) , atat de normal . Orice incercare de bestializare a tortionarilor cade in teatralitate , in butaforie , de unde si nevoia de costume si machiaje grotesti .
Anwar Congo - mosulica hatru alaturi de nepotii sai - un mare actor , un histrion de prima mana care-si joaca cu maiestrie o falsa si inutila cainta . Probabil el ar merita sa ia Oscarul anul asta ( fara nicio ironie din partea mea) . Un talent nascut si nu facut .

N-am vazut toate filmele pe anul asta , dar ''The Act of Killing '' e intre primele 5 in topul meu .

9/10

[bremen1980]

Vad ca inca n-a aparut vreun topic cu cele mai bune filme pe 2013 asa ca bag aici un top al celor de la indiewire . Cam imbarligat , cu filme de prin 2012, 2013 si chiar 2011 . Orientativ :

http://www.indiewire.com/article/the...cleHeaderPanel

[Chambord]

criminalii reusesc sa devina mai simpatici , tocmai pentru ca sunt atat de umani , iar raul este prezentat ca fiind atat de banal ( folosind celebra expresie a Hannei Arendt) , atat de normal .

Dar nu e asta chiar cea mai grotesca valenta a artei ? De zaharina, de fals indulcitor a ceva otravitor ? Banalizarea raului (cazul acestui film) sau mascarea/justificarea unor deviatii atroce (ex. Michael, un film din competitia caneza de acum cativa ani) sau propaganda unor idealuri care lasa in urma munti de cadavre (Potemkin, Earth, Triumph of the will, etc) sunt cele mai perverse si rejectabile jocuri sub passpartout-ul artei.

[Goodfella]

Aveam chef de o comedie , si nu am regretat .(in plus, baieti , e cu Olivia Wilde )
The Change-Up 7/10

[bremen1980]

Dar nu e asta chiar cea mai grotesca valenta a artei ? De zaharina, de fals indulcitor a ceva otravitor ? Banalizarea raului (cazul acestui film) sau mascarea/justificarea unor deviatii atroce (ex. Michael, un film din competitia caneza de acum cativa ani) sau propaganda unor idealuri care lasa in urma munti de cadavre (Potemkin, Earth, Triumph of the will, etc) sunt cele mai perverse si rejectabile jocuri sub passpartout-ul artei.

E totusi o diferenta semnificativa intre documentarul asta si filmele pe care le-ai amintit .
''The Act of Killing '' ne arata ca raul este banal , omniprezent , cotidian si pentru a fi aratat nu are nevoie de o recuzita speciala .Raul e usor de recunoscut , insa de cele mai multe ori , din exterior .
Cand te afli '' inauntru '' e uneori mai greu sa-l discerni si tocmai de aia e nevoie de o diferentiere , de o ingrosare , de masti diabolice si sange artificial . E paradoxal , dar asa pare ca functioneaza in cazul asta : crimele adevarate sunt banale /banalizate , reprezentarea masacrelor emotioneaza . Unul cazut pe strada te lasa indiferent , dar plangi de rupi camasa la un film .
Apoi nu poti face comparatii pentru ca filmele tale sunt ideologice si propagandistice in mod voit si explicit in timp ce acest documentar nu serveste decat adevarul si ( sa zicem ) o ideologie democratica.

Dar nu e asta chiar cea mai grotesca valenta a artei ? De zaharina, de fals indulcitor a ceva otravitor ? Banalizarea raului (cazul acestui film) sau mascarea/justificarea unor deviatii atroce

Ce noroc pe tine ca ai descoperit binele si raul absolut. Banuiesc ca dormi mai linistit noaptea la ideea ca ucigasii si violatorii sunt doar niste monstri cu deviatii atroce.

[faraimaginatie]

Twinsen, eu am impresia ca tu chiar nu esti capabil sa porti o conversatie in contradictoriu fara sa afisezi aere de superioritate inchipuita. Ceea ce e cam trist si spune multe despre tine.

In alta ordine de idei.

P.S. Faptul ca in casa Adelei s-au gatit si s-au mancat numai spaghetti cu sos are vreo semnificatie mai profunda ,e vreo chestie asa….conceptuala , menita sa sublinieze conditia sociala, sau pura intamplare ?

Oare se mai invoca mult motivul asta cu spaghetele? Uite, si noi aveam, in familie asa, o mancare pe care maica-mea o gatea de vreo 2-3 ori pe luna...pentru ca ne placea mult. Era vorba de ciorba de salata (trageti voi concluziile despre statututl social, cultural etc...). Acuma, din ce-am vazut in film, se intampla ca de fiecare data cand K se decide sa ne-arate o cina in familie (2-3 ori pe parcursul a 5 ani?) oamenii aia mananca spaghete. Asta nu inseamna ca Adele mananca in fiecare zi spaghete. Se-ntampla de cateva ori si-atunci hop si K cu camera. Plus ca mie mi-a parut ca punerea asta in contrabalans a celor doua cine a avut si-o conotatie sexuala pe langa cea de a proiecta un anumit statut social si cultural.

Mie problema principala a filmului mi-au parut scenele de sex. Si m-am tot gandit de ce am o asa problema mare cu ele pentru ca in L`Inconnu du Lac nu mi s-au parut deloc nelalocul lor. Am revazut filmul in weekend si mi-am dat seama. Pana la scena aia de sex totul e filmat in prim plan si exista o anumita apropiere de personaj, esti acolo cu el, si esti obisnuit sa-i fi aproape. Vine mult-discutata scena de sex. Hopa, unghiul lentilei se deschide dintr-o data. Si devenim un fel de complici ai lui pervy Kechiche. Mie lipsa asta de consistenta chiar in momentul ala mi se pare suspicioasa. E ca si cum Kechiche ne invita sa ne destindem putin pe la mijlocul filmului, sa ne bagam mana in pantaloni si sa ne masturbam putin ca prea am fost tinuti in garda pana atunci. Se cam saboteaza singur dupa parerea mea. Ma rog, filmul isi pierde putin din stralucire la a doua vizionare, sa fiu sincera.

[varu]

Poate intrepretarea asta, asaaa, mai de Facultate de Filozofie ajuta in discutia de la The act of killing

For this reason, we could conceive of The Act of Killing as two films: Arsan and Amina, the gangsters’ film, and Oppenheimer’s documentary that interviews participants and captures events behind the scenes. The filmmakers of each – the gangsters on the one hand, Oppenheimer and his colleagues on the other – have different ambitions for their films and different stories that they want to tell. It is the tensions between these differing representations of history that drive The Act of Killing, Oppenheimer creating a dialectic between them that, as the title of the film suggests, culminates in the understanding of history as precisely an ‘act’.

These dialectical tensions between competing versions of history call to mind Walter Benjamin’s Theses on the Philosophy of History. For Benjamin, the past of the “oppressed” must be wrenched from the historicist concept of history as a “continuum” of “homogeneous, empty time” that is defined by “the victors”. The past must be recognised instead as a “dialectical image” wherein the past is called forth into the present.

Both approaches to history can be found in The Act of Killing. The tensions permeate the very form of the film, but are also played out in the figure of Anwar Congo. Anwar, one of the death squad leaders, becomes the focus of the film as he appears increasingly unsure about the kind of (hi)story he wants to tell. His journey is one of what Benjamin would call “awakening” as he reaches a new understanding of the significance and implications of his violent deeds. Oppenheimer represents the process formally in order to provoke an “awakening” on the part of the viewer. In relation to this process, Benjamin’s ideas on surrealism, storytelling and epic theatre are also relevant. The gangsters’ notion of history is eventually shattered until all we are left with is fragments. It is in this fragment that Anwar and the audience discover killing as an ‘act’ or, more specifically, a gesture. In this discovery, the killers’ humanity is restored to the act but the implications of this are unsettling.

Concluzia fiind ca:

The Act of Killing offers an “awakening of consciousness” that extricates the act from homogeneous history and humanises its perpetrators. Scenes of everyday activities – of brushing teeth, for example – appear as strange because there is something humanising about watching a mass murderer perform his ablutions.

Along with this awakening comes a sense of redemption because Oppenheimer has shown killers as human beings and has made it difficult for us to separate ‘good’ from ‘evil’ or ‘us’ from ‘them’. However, this awakening can only appear as a flash of euphoria because of the disturbing nature of this realisation. If these killers are human, then evil can exist in all of us.

http://www.bfi.org.uk/news-opinion/s...in-act-killing

PS: topuri nu mai facem, sa-l bag pe primul loc?

[bremen1980]

Si eu ma simt aiurea la scenele de sex explicit la cinema . Parca intru peste unii care-si fac de cap . Un mic pervers care se holbeaza .
Am vazut recent mizeria aia de '' A Serbian Film '' si nu cred ca mi-ar placea sa-l vad alaturi de alti oameni la cinema .
Nu vad in dezinhibarea asta totala un mare castig pentru omenire . Prefer de multe ori zonele intunecate , locurile pentru care imaginatia e mai importanta .

Twinsen, eu am impresia ca tu chiar nu esti capabil sa porti o conversatie in contradictoriu fara sa afisezi aere de superioritate inchipuita. Ceea ce e cam trist si spune multe despre tine.

Conversatiile mele, in contradictoriu sau nu, sunt legate de obicei de probleme morale, ideatice sau politice. Regret daca te distrag de la drame cu poze din club.

[varu]

Si eu ma simt aiurea la scenele de sex explicit la cinema . Parca intru peste unii care-si fac de cap . Un mic pervers care se holbeaza .

Apropo de ce zici, o sa las chestia asta aici (buei, sper ca nu exista minori pe forum, da?).
"Le meilleur film de l'année" (Les cahiers du cinéma)
(link NSFW, se subintelege)

Si apropo, ce cinematografe cu filme cu scene de sex explicit frecventati voi? O fi ajuns Bucurestiul asta ca NY din "Taxi driver" si nu stiu eu?

[bremen1980]

Da , e noua ipocrizie asta cu sexul hard in filme .Daca strambi din nas si pui intrebari , risti sa fii considerat conservator . De multe ori chiar cred ca sexul excesiv face mai mult rau filmului. Ramai doar cu "fazele respective" . Dar daca asta vinde , de ce nu ? Cum spunea zicala aia :Ce-i in zare , de vanzare .
Mi-am amintit de "Taxi Driver " si de Robert De Niro care-o duce pe Cybill Sheprad la un film porno , la prima lor intalinire .
Vad ca ai scris si tu de Taxi Driver in acelasi timp ci mine .

[varu]

Vad ca ai scris si tu de Taxi Driver in acelasi timp ci mine .

Mda, nu stiu ce sa zic, great minds think alike.

[faraimaginatie]

Conversatiile mele, in contradictoriu sau nu, sunt legate de obicei de probleme morale, ideatice sau politice. Regret daca te distrag de la drame cu poze din club.

[faraimaginatie]

Mihai, dar scenele de sex din L`Inconnu n-au fost asa de deranjante ca alea din Adele. Dupa parerea mea umila. God knows I`m not a puritan...

[Liviu-]

Da , e noua ipocrizie asta cu sexul hard in filme .

Despre ce ipocrizie vorbesti?

De fapt nici in rest nu stiu despre ce vorbesti. Filmele alea cu scene hard de anul asta sunt La vie d'Adele care e pe 136/182 in BO de anul asta la noi, iar celalalt film mai criticat pe aspectul asta, L'inconnu du lac, a rulat doar in cadrul retrospectivei Cannes cu nici macar jumatate de sala. Ma indoiesc ca prin alte tari situatia e cu mult diferita. Despre ce vorbim aici? Care-s filmele cu scene hard care se vand?

Oricum, ma opresc aici, nu mai pot suporta inca o discutie despre filmele "pornografice". Fir-ar el de cuvant...