De ce nu merg românii la filme românești?

[c.ghevara]

@ Liviu
Cred că date mai exacte găsim aici - http://cnc.gov.ro/?page_id=1210
Calculul pragului de referinţă - CNC. Cu puţină răbdare, găsim 4,3,2 - în tabelul excell, la 2007 - 88.684 spectatori în 1.405 spectacole; în 2008, 655 de spectatori, din 12 spectacole. Media e de 50-60 de spectatori/ spectacol. În 2009 şi 2010, nu l-am mai găsit. În 2011, 8 spectatori din 3 spectacole. În 2012, 307 spectatori din 6 specatacole. În 2013, 1 spectacol cu 16 spectatori.
Cred că aici putem urmări numărul de spectatori şi la alte filme, şi putem trage concluzii interesante despre filmele româneşti. Dacă interpretez datele, mă înfricoşez... 2013 - Despre oameni şi melci - 61.029 de spectatori din 2.931 de spectacole, reiese o medie de 21 de spectatori pe vizionare. Dezarmant. Cum şi-ar putea scoate cinematografele banii, cu proiecţii de filme româneşti?!

@djinjis
În loc de autocritikă, scrie şi trimite, cu mintea şi cunoştinţele de acum! Cu toţii ar trebui să avem bunul-simţ de a fi critici cu producţiile noastre trecute. Altfel, înseamnă că nu am progresat.

[anaemona]

Eu unul vreau să particip la concursul ăsta http://www.hbo.ro/episodul1 , am început să scriu şi aş participa la orice concurs de scenarii.

Bafta che!

[djinjis]

de scris, scriu cate ceva, dar nu mai trimit niciunde. din fericire pot sa sar etapa asta.

[mirodoni]

C.Chevara, eu nu dau cifre din memorie, numărul exact era 89.654 de spectatori pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, dar am rotunjit eu la 90 de mii. Nu 60 de mii, care erau la un anumit moment. Dar eu am datele scoase la imprimantă pentru toate filmele românești din toate timpurile și nu mai am sursa, oricum, de pe CineMagia, cred. Dacă vă interesează, poate fac un efort.

Djinjis, ești foarte exigent cu alții, constat că nu ai fost la fel de exigent și cu tine, dacă nu-ți mai apreciezi scenariile scrise cândva. Și eu sunt foarte exigent, cu toată lumea, și cu mine, dar, deși îmi pun problema dacă nu sunt cumva subiectiv, constat că scenariile mele sunt mult mai bune decât ce se vede astăzi pe ecran, iar eu văd absolut toate filmele românești. Nu mă compar cu toate, de exemplu, nu aș fi scris „Aferim!”, dar dacă aș fi fost plătit să-l scriu, l-aș fi scris fără greșelile lui Jude.
Nu toate scenariile care nu câștigă la HBO sunt mai proaste decât cele premiate. Și nu e vorba numai de HBO.
Eu am câștigat cu un scenariu un concurs național. Am primit banii, au trecut 5 ani și nu l-au făcut, am intrat din nou cu același scenariu la alt concurs național și n-am fost băgat în seamă.
Așa că totul e relativ.
Spuneai de scenariile de la naftalină și te refereai la mine.
Am recitit scenariul câștigător de acum 10 ani și parcă e scris ieri!

Nu am înțeles de ce ești fericit că sari etapa asta de la HBO. Spune-ne și nouă!

[c.ghevara]

mirodoni, nu mai fă efortul! Toate datele sunt aici: http://cnc.gov.ro/?page_id=1210


În ce priveşte remarca ta adresată lui djinjis, mie mi se pare că, dimpotrivă, e o dovadă de exigenţă şi de obiectivitate să-ţi poţi critica scenariile mai vechi!

În privinţa concursurilor, bineînţeles că e relativ. Fiecare juriu, cu gusturile lui. Depinde şi de scenariile din concurs. Nu m-am îmbătat niciodată cu apă rece atunci când am câştigat ceva. Scenariul tău a putut fi cel mai bun, dintre scenariile care au concurat în acel an, în funcţie de preferinţele acelui juriu. E ca în sport. Ai câştigat o dată olimpiada, nu înseamnă că vei câştiga de fiecare dată. Sau în cazul festivalurilor... E posibil ca într-un an bun, oricare dintre filmele nominalizate să fi fost mai bun decât filmul câştigător în anul următor.

[mirodoni]

O exigență cam târzie, asta am vrut să spun.

[djinjis]

Proust, cica isi mai corecta romanele si pe patul de moarte, dar nah, el a fost mai degraba un scriitor de duminica, hehe. Banuiesc ca o oarecare maturizare e inevitabila. Nu mai depind de concursuri pentru ca am posibilitatea sa le filmez.

[mirodoni]

Nu, C.Chevara, eu nu mă împac cu ideea asta că fiecare juriu, că fiecare sesiune etc. Dacă ar fi niște criterii clare de evaluare, pentru că pot fi, și, evident, mult mai mulți membri în comisie, diferențele nu ar fi așa, de la tot la nimic.
De exemplu, eu am văzut motivația în cazul meu, atunci când scenariul a fost promovat, și totul era justificat, chiar dacă nu erau niște criterii prealabile. Când nu a fost promovat, nu a vrut nimeni să-mi arate vreo motivație.

Djinjis, glumești? Vrei să ne faci invidioși? Îți produci singur filmele?
Eu am observat o schimbare semnificativă la tine, deși la fel de negru, nu mai ești la fel de acid. Era să spun de acru, dar te poate duce cu gândul la varză!
Păi dacă îți faci singur filmele, arată-ni-le și nouă, hi-hi-hi!
Sau le faci pentru tine și câțiva prieteni ai tăi, ca Porumboiu?!
Și nu te mai compara cu Proust!

[c.ghevara]

Proust, cica isi mai corecta romanele si pe patul de moarte, dar nah, el a fost mai degraba un scriitor de duminica, hehe. Banuiesc ca o oarecare maturizare e inevitabila.

Nothing's ready till is finished.

@mirodoni
E imposibil să nu ai ceva de modificat la un scenariu vechi de zece ani! Dacă pare scris ieri... Înseamnă că exigenţa nu ţi s-a modificat în ultimii zece ani?

[djinjis]

M-a molesit traiul bun, nici nu mai sunt scandalagiii de altadata. orbiti de furie, se bateau ca chiorii. good times.

Pe langa asta, nu-ti faci avion particular si insula privata pierzand vremea pe forumuri. timpul vorbelor a trecut.

daca pana si Proust isi rascorecta opera, cred ca si scenariilor tale le-ar prinde bine un lustru. asta era sensul.

Filmele o sa le vezi ca toata lumea, stand la rand la bilete. Ce crezi, ca meriti tratament preferential? Ho hoh ho, cum zice Mos Craciun si inca unu pe aici.

[mirodoni]

Nu, C.Chevara! Înseamnă că scenariul era deja gata pentru că îl terminasem acum 10 ani. Înseamnă că acum 10 ani eram suficient de „matur” și suficient de exigent.
Referindu-mă strict la scenariul premiat, ca discuție, îți pot spune că l-am scris în 10 zile.
Subiectul, însă, îl aveam în cap de mulți ani. Apoi, un an de zile am tot intervenit asupra lui. După un timp, l-am citit ca și cum ar fi fost al altuia. Iar am intervenit! Abia apoi l-am prezentat la concurs.

La alt scenariu am scris 2 ani, apoi 2 am tot șters.
Pentru că înțeleg că scrii scenarii, pot să-ți mai spun câteva lucruri, așa la modul didactic, deși nu știu la ce nivel ești.
Când te apuci să cioplești în marmură, stabilești ce vrei să faci. Un ou de prepeliță, unul de găină, de gâscă sau de struț. De obicei, se începe cu „prepeliță”. Eu așa am procedat. Cu nivelul respectiv am ajuns de la faza de scenariu la cea de film. Abia apoi mi-am propus mai mult. Scenariul câștigător este la categoria „gâscă”, zic eu. La „struț” nu am avut posibilitatea să concurez, ca să-mi dau seama dacă am reușit.
Problema multor filme românești de lungmetraj este aceea că se umflă abuziv oul de prepeliță pentru a ajunge la alt nivel. Apar, însă, serioase fisuri!
Aici mă refer la „Colivia” lui Sitaru, care a devenit prin umflare și diluare în același timp, „Domestic”. Sau „Câinele japonez” al lui Jurgiu.

„Când mă compar, sunt mulțumit, când mă analizez, mă detest!”, a spus... Nu mai menționez cine, că va zice Djinjis că mă compar cu personalitatea respectivă .
Ca să scrii scenarii, trebuie să vezi toate filmele românești.
Și nu mă refer numai la lungmetraje, ci și scurtmetraje, inclusiv filmele studenților de la UNATC.

Când analizezi un film, trebuie să-l judeci în funcție de ce și-a propus autorul, nu cum l-ai fi făcut tu, sau cum ai vrea tu să fie. Adică, dacă și-a propus să fie de „găină”, analizezi dacă a reușit, nu-i reproșezi că nu e de „gâscă”!
Poți evidenția neregularități, pete, fisuri, dar nu-i poți reproșa că nu e sferic, pentru că sfera reprezintă perfecțiunea.
Pe de altă parte, ar fi chiar plictisitor ca toate filmele să fie „sferice”.
Forma ovoidală, nu eliptică, depinde de personalitatea cineastului, chiar mai mult decât conținutul.
Această formă este unanim acceptată, cel puțin deocamdată, nu are rost să tinzi spre alte forme, cum ar fi cea cubică, așa cum a încercat Porumboiu cu filmul „Când se lasă seara peste București sau metabolism”.
La scurtmetraj se mai acceptă, se numește „film experimental”.

Ce mă deranjează pe mine în critica de film este că se încearcă umflarea artificială a unor „ouă” în funcție de cui aparțin, sau ce premii au luat în străinătate.
Se ajunge astfel de la „prepeliță” direct la „gâscă” sau de la „gâscă” ceva mai răsărită la „brontozaur”.

P.S. Văd că a postat și Djinjis.
Sincer să fiu, speram la un tratament special, că doar ne cunoaștem de atâta timp.
Ai întors-o bine cu Proust, ca la Ploiești.
Acum, vorbind serios, un scenariu este altceva. La el mai lucrează ulterior un regizor și mulți alții.
Chiar dacă am scris un scenariu acum 10 ani, deja am avut grijă să nu-l fixez definitiv în timp și spațiu. Iar dacă timpul acțiunii ar fi chiar momentul în care l-am scris, e treaba regizorului și a celorlalți.

[alali]

domnilor, ati pornit de la un caz general ca sa ajungem la particularul personal. Sincer, asta puteti sa le discutati intre voi la diferite competitii unde participati sau prin corespondenta.

Sa ne limitam la cinematografia romaneasca in ansamblu. La ceea ce s-a produs. Acolo e problema. Nu la ce sta in sertare... ci la ce se produce si de ce se produce asta.

[Bubu]

N-am mai mers la un film de ani de zile! Si nu la un film romanesc, ci n-am mai mers pur si simplu la film. Nu ma impac cu mall-urile pe motiv de preturi piperate, iar cinematografele s-au cam inchis mai toate. Cu filmul romanesc de dupa '89 nu m-am inteles niciodata. Mi s-a parut artificial, umflat, voit realist sau mai degraba caznit-realist. E o incrancenare de a face filme mari, cu subiecte importante, o lupta care ma plictiseste. N-am mers nici la De ce eu?. Nu stiu ce sa zic, am impresia ca s-a schimbat ceva in ultimii ani. Comunicarea pe net a luat o amploare colosala, s-a schimbat cumva paradigma povestitor-receptor. Oamenii nu mai sunt interesati sa asculte cat sunt interesati sa povesteasca. Toti scriu de zor pe FB si pe bloguri, dar putini cred ca mai citesc. Ne transformam intr-o lume autista de povestitori, fiecare recitand povestea lui si pasandu-i prea putin de povestea celuilalt. Dispare nevoia de lectura, de a viziona un film, practic nevoia de a ti se povesti. A disparut si rabdarea de a urmari o poveste, traim intr-un univers tabloidizat de cronologii, un fel de poveste palpitanta formata din Ce soare frumos e afara!, Iata ce articol interesant am gasit, A trai e intelept (citat nepalez) etc. Premii? Festivaluri? Film de arta, de autor, festivaluri? Astea sunt chestii de nisa. Ce-o mai fi, om vedea...

[alali]

...Mi s-a parut artificial, umflat, voit realist sau mai degraba caznit-realist. E o incrancenare de a face filme mari, cu subiecte importante, o lupta care ma plictiseste...

Cred ca cel mai generalist post facut pana acum. Dar contine poate, chiar inima problemei. Oare asta sa fie si motivul pentru care filmul romanesc nu se adreseaza publicului? Pentru inaccesibilitatea lui pasionatilor de film, ca sa nu folosim cuvinte mari de genul cinefili? Pentru spectatorul mai putin initiat in teoriile cinemaului?

Oare daca s-ar renunta la aceasta perspectiva "importanta" si s-ar cobora la nivel de individ, de poveste a personajului, de relatie interumana, facandu-se astfel filmul mai uman, mai identificabil cu omul spectator, ar fi primit altfel de catre public?

[Liviu-]

Exact filmele alea care se vor de public sunt rateurile cele mai mari, aici ar trebui sa se concentreze discutia, care de altfel s-a mai purtat sub o alta forma aici, daca nu chiar de mai multe ori. Atunci era clar directionata spre "filmele de festival". Acum parca tot pe acolo a ramas ca intentie, dar se ascunde putin sub aparenta subtire ca sunt vizate toate filmele facute din bani publici. "Filmele de festival" macar isi ating foarte bine scopul, sunt apreciate si-n afara, dar si in tara de o parte a publicului. Nu stiu cat cititi forumuri straine sau cat intrati in contact cu cinefili din afara, dar filmele astea ale noului val au reusit sa faca foarte multi cinefili straini interesati de cinemaul romanesc si chiar sa-l iubeasca. Mai mult, au starnit curiozitatea si pentru cinemaul vechi. E un produs cultural de export excelent si e printre putinele lucruri bune cu care ne putem mandri in afara (incercati sa cititi chestia asta intr-o nota cat mai putin patriotica). Daca va uitati pe site-uri relativ serioase despre filme (the playlist, ioncinema) o sa vedeti ca de fiecare data cand au ocazia pun filme romanesti pe listele cu cele mai asteptate filme ale anului. Dpmdv in cazul lor e vorba de bani cheltuiti bine.

Apropo, ce ma plictiseste pe mine e ideea asta nostalgica: "pe vremea mea...". Pe vremea oricui nu era situatia mai buna. Acum oamenii cu adevarat pasionati (si sunt foarte multi) au deschiderea mai mare pentru cultura de calitate. In functie de mediul in care traim avem niste perceptii diferite ale realitatii. Pitipoancele si cocalarii din ziua de azi aveau cu siguranta echivalentul lor in trecut. Oamenii culti exista destui, trebuie doar sa stii unde sa-i cauti. E doar o schimbare de forma, sub tot zgomotul de cancan si al altor prostii exista oameni profund interesati de cinemaul de calitate. Si avand accesul aproape nelimitat, probabil varfurile sunt mai sus decat erau in trecut.

[djinjis]

mda, minimalismele, de care pare ca se leaga sociologul amatorist zis Bubu, reprezinta un procent mic din filmele facute dupa '89 la noi, iar ele ar putea fi inaccesibile eventual marelui public si nu cinefililor, ca sa folosesc un cuvant mare, care cu asta se ocupa.
Ce am inteles eu din postul lui e ca e catranit pentru ca nu are bani de mers la mall si lumea e de vina, dar in special o banda de bloghishti in cardashie cu Mark Elliot Zuckerberg si in ultima vreme simte ca vorbeste cam in gol.

[alali]

Corect Liviu. In acest post iti dau 100% dreptate si crede-ma, nu-mi sta in fire

Acele filme premiate si-au atins tinta. Ele sunt filme de festivaluri.
Dilema mea e ceea ce s-a intamplat in cazul lui Jude. El a declarat ca filmul lui nu are nevoie de tinichele si ca asteapta lumea in salile de cinema. Iata aici o fractura in logica pe care si eu si tu o impartasim. Sunt filme de festival, participa la festivaluri si se adreseaza unei nise destul de inguste din totalitatea publicului larg. Dar creatorii declara invers. Iar conform declaratiilor lor, filmul este un esec.

In alta ordine de idei, avem 5 filme premiate, la sectiunile importante din cadrul festivalurilor de la Cannes sau Berlin in 25 de la revolutie. Ca mai sunt si 2 Un certain regard si alte nominalizari sau participari la alte festivaluri mai mici, e adevarat. Dar astea 5 sunt ceea ce au atras atentia asa cum ai spus chiar tu Liviu.

Restul? Care nici public, nici nimic?

E ok ca o tara sa aiba si film de arta, de autor, dar sa nu ai deloc un taram intermediar, e o aberatie. Aici e greseala.

[Liviu-]

Aferim se descurca chiar destul de bine in tara. Acum poate definirea succesului la public la care te referi tu nu e in concordanta cu cea pe care o doreste Jude. E posibil sa existe aici o oarecare asteptare total nerealista din partea ta. E extrem de improbabil ca in realitatea actuala sa existe vreun film romanesc alaturi de blockbusterele americane ca numar de spectatori. Pur si simplu n-ai cum. Ce era odata, era odata si nu mi se pare nici corect sa ai asteptari ca un film cu un buget de 1-2 mil euro sa fie la fel de popular ca unul cu sute de milioane. Nu mai intru in discutii despre public, dar majoritar el o sa accepte ce e mai accesibil.

Filmul lui Jude face doua chestii, impaca oarecum si un relativ succes de casa, atat cat se poate pentru un film romanesc, dar prezinta si un film relevant dpdv tematic si valid dpdv artistic. A luat si un premiu de regie la Berlin si a avut parte de niste cronici foarte bune in strainatate (si in tara de altfel), ceea ce probabil o sa-l faca destul de vizionat in afara, atat cat e omenesc posibil sa-i ceri. N-o fi un film perfect, dar e un film bun. Intr-o situatie asemanatoare au fost si celelalte filme la care probabil te referi.

O mica paranteza pentru ideea despre Un Certain Regard. Inteleg ca tu nu o consideri foarte relevanta, dar e o sectiune la care de multe ori participa filme peste cele din competitia principala. Evident, per total nivelul e mai ridicat dincolo, dar in fiecare an sunt niste filme extrem de valoroase la UCR. Si repet inca o data aici, alea cateva premii sunt de fapt foarte multe pentru cat produce cinemaul romanesc. Foarte putine cinemauri se pot lauda cu astfel de premii. In fine, nu vreau sa pun foarte mult accentul pe ideea de premiu, personal nu mi se pare atat de important lucrul asta, de cele mai multe ori castigatorul nu e chiar favoritul meu. Dar premiile astea conteaza si nu sunt date chiar total aiurea de cele mai multe ori (cu putine exceptii, mai mult la Berlin si Venetia).

In afara astora premiate acel public de nisa apreciaza si alte filme de-ale noastre. Sigur, impactul e mai mic, mai ales dpdv al distributiei in afara. Dar asta nu face Romania in vreun fel speciala. Situatia e valabila pentru toate tarile cand e vorba de distributia in afara, mai putin pentru SUA si ar fi stupid sa ne comparam cu ei la capitolul asta. Fuck, Tsai vindea bilete pe strada pentru singura (daca nu ma insel) proiectie avuta in Taiwan a lui What time is it over there?, film care apare constant pe listele cu cele mai bune filme ale actualului secol. E un regizor cu un anumit public, dar e extrem de apreciat de publicul respectiv. Si probabil nici Hou ori Yang, ceilalti doi mari regizori taiwanezi de dupa '80 n-au avut cine stie ce succes din pctul asta de vedere. Dar au adus Taiwanului o gramada de premii si o mare apreciere din partea criticilor si cinefililor. Si situatia e cam aceeasi peste tot, nu poti avea asteptari nerealiste.

Nu zice nimeni ca nu trebuie sa avem un film de public adevarat, dar daca asta e problema atunci discutia sa se concentreze strict aici. Pentru ca oricat vreti sa para asta directia le sunt aplicate lovituri pe sub centura celorlalte. N-as fi avut nimic cu discutia asta daca ramanea in acel teritoriu. Si evident ca nu orice film "de arta" o sa fie reusit. E o alta asteptare nerealista, dar care trebuie totusi taxata.

[djinjis]

Restul? Care nici public, nici nimic?

E ok ca o tara sa aiba si film de arta, de autor, dar sa nu ai deloc un taram intermediar, e o aberatie. Aici e greseala.

Taram intermediar intre, filmul de arta banuiesc si cine? Daca te uiti pe lista filmelor romanesti facute in 2014, de ex., s-ar putea sa gasesti destule filme "intermediare".
Greseala? A cui?
S-au facut filme din toate categoriile. Ca unele sunt nereusite, tine de capacitate, nu de alegere.

[mirodoni]

Recapitulare:
1.Alali
2.Anaemona
3.Bremen
4.Bubu
5.C.Chevara
6.Djinjis
7.Liviu
8.Mirodoni
9.Omudindulap
10.Twisen

Alali, păi tocmai asta e problema, că filmele care au fost realizate, până la proba contrarie, se pare că sunt mai puțin interesante decât scenariile care zac în sertare.
Aici nu e vorba stric despre cei care au postat, doar au fost date niște exemple.
Concluzia este că „se produce așa” pentru că sistemul nu permite o evaluare a tuturor scenariilor posibile.
Este aceasta prima, sau una dintre cauze?
Ce părere au cei 10 useri?
Care sunt celelalte cauze?

L-aș ruga pe Liviu să sistematizeze:
Care sunt filmele care s-au dorit „de public” și au fost rateuri, și din ce punct de vedere?
Care „filme de festival” nu au fost și „de public”? Ce le-ar împiedica să fie?
Ce filmele fac parte din „cinemaul de calitate?” De ce? Și de ce nu ar fi accesibile?

http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101371 Aferim
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101373 Q.E.D.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101369 De ce eu?
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101339 Filme românești 2013
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 Filme românești 2014

Am văzut doar două comentarii la aceste postări. De ce? Nu ați văzut filmele?
Din punctul meu de vedere, există o proporționalitate acceptabilă între numărul de spectatori și calitatea filmului, cu unele excepții.

Filme românești 2013
1.Poziţia copilului – 38 copii/43 săptămâni/117.949 spectatori.
2.Love Building – 41 copii/21 săptămâni/27.260 spectatori.
3.Domnişoara Christina – 39 copii/27 săptămâni/26.463 spectatori.
4.Funeralii fericite – 32 copii/22 săptămâni/15.793 spectatori.
5.Sunt o babă comunistă – 31 copii/23 săptămâni/15.083 spectatori.
6.Nu sunt faimos, dar sunt aromân – 29 copii/12 săptămâni/14.885 spectatori.
7.Domestic – 24 copii/21 săptămâni/14.061 spectatori.
8.Câinele japonez – 18 copii/13 săptămâni/10.733 spectatori.
9.Mamaia – 34 copii/16 săptămâni/10.618 spectatori.
10.Condamnat la viaţă – copii/ săptămâni/7.360 spectatori.
11.Rocker – 15 copii/17 săptămâni/6.436 spectatori.
12.Roxanne – 26 copii/18 săptămâni/5.371 spectatori.
13.Killing Time – 20 copii/13 săptămâni/3.763 spectatori.
14.O vară foarte instabilă – 7 copii/6 săptămâni/3.506 spectatori.
15.Când se lasă seara peste Bucureşti sau… – 9 copii/5 săptămâni/2.843 spectatori.
16.Puzzle – ? copii/ ? săptămâni/2.571 spectatori.
17.Afacerea Tănase – 3 copii/7 săptămâni/2.495 spectatori.
18.Deja Vu – 25 copii/5 săptămâni/2.192 spectatori.
19.La limita de jos a cerului – 3 copii/5 săptămâni/1.748 spectatori.
20.Lupu – 7 copii/3 săptămâni/732 spectatori.
21.Matei copil miner – 3 copii/3 săptămâni/681 spectatori.
22.Şcoala de vară – 6 copii/5 săptămâni/255 spectatori.
23.Cernozaurii – ? copii/ ? săptămâni/57 spectatori.

Filme românești 2014
1.#Selfie – 38 copii/25 săptămâni/102.026 spectatori.
2.America, venim! – 59 copii/10 săptămâni/28.108 spectatori
3.Cuscrii – 35 să/6 săptămâni/23.305 spectatori
4.Closer to the Moon – 6 copii/23 săptămâni/20.135 spectatori
5.Alt Love Building – 39 copii/5 săptămâni/11.844 spectatori
6.Ultimul zburător – 30 copii/ 9 săptămâni/6.759 spectatori
7.Kyra Kyralina – 36 copii/12 săptămâni/6.504 spectatori
8.O poveste de dragoste, Lindenfeld – 23 copii/6 săptămâni/5.574 spectatori
9.Q.E.D. – 46 copii/7 săptămâni/4.806 spectatori
10.Bucureşti, unde eşti? – 15 copii/6 săptămâni/3.643 spectatori
11.Scurt/4: Istorii de inimă neagră – 16 copii/5 săptămâni/2.833 spectatori
12.Canibal – 19 copii/6 săptămâni//2.776 spectatori
13.D'ora – 10 copii/5 săptămâni/1.834 spectatori
14.Love Bus: cinci poveşti de dragoste din Bucureşti – 6 copii/8 săptămâni/1.789 spectatori
15.Paşaport de Germania – 3 copii/4 săptămâni/1.169 spectatori
16.Cripta – 19 copii/1 săptămâni/629 spectatori
17.Planşa – 2 copii/4 săptămâni/394 spectatori
18.Terapie pentru crimă – 25 copii/1 săptămâni/183 spectatori
19.Al doilea joc – 1 copii/1 săptămâni/58 spectatori
20.Poarta Albă - ? copii/? săptămâni/? spectatori
21.Ana - ? copii/? săptămâni/? spectatori

Problema pe care o pun eu este aceea că 10 useri sunt prea puțini.
După o pauză de 9 luni, se poate verifica, în care nimeni nu a mai postat la „Cinematografia Românească”, eu am reușit să readuc 10 useri.
Dar speram ca CineMagia să ne ajute și să aducem mult mai mulți. Mai ales că aceste pagini deja au fost asaltate de publicitate, uneori prea agresivă.
Nu putem trage concluzii dacă nu am văzut filmele.

P.S. Între timp, au mai postat Liviu și Djinjis.
Se poate discuta mai la concret?