Cel mai bun film românesc dinainte de 1989

[StefanDo]

pentru ca discutia dintre Alex Leo Serban si Marx a degenerat, am mutat postarile lor in cafenea. gasiti comentariile lor (precum si un schimb NEPERMIS de invective) in Cafenea, subiectul Conflict Alex Leo Serban - marx.

[Alex Leo Serban]

mda... a 'degenerat', indeed, da nu din vina mea! eu nu am facut decit sa ridic la fileu isteria preopinentului

postez mai jos un txt 'la tema', scris (am verifikt) p 25 sept. 2005 pt revista d antropologie 'martor'; presupun k a si aparut, k nu s-au sinkisit sa-mi trimita vreun exemplar...
lectura placuta! (& i expect feedback :oops: )

Topuri ºi paradigme

Cînd au încercat sã facã un top al filmelor româneºti de la-nceputuri ºi pînã în prezent, ziariºtii interesaþi de acest subiect – ºi care-ºi închipuiau, fireºte, cã este un subiect care intereseazã ºi publicul! – s-au izbit de douã obstacole fãrã legãturã aparentã între ele. (Nu, nu e vorba (numai) de slabul apetit al unora dintre cei chestionaþi de a se înhãma la un „test” care-i expune în verdictele ºi idiosincraziile lor - cînd nu, de-a dreptul, în inconsecvenþele ºi „amiciþiile” inerente...)
Unul se leagã de fragilitatea canonului în cazul artei a ºaptea: cîþi dintre criticii noºtri (care nu sînt numai cronicari!) ºi-au bãtut capul sã discute, în mod serios, acest canon – în condiþiile în care Cinema-ul (românesc) rãmîne Cenuºãreasa artelor, cu o influenþã cvasi-nulã asupra paradigmei culturale blocate în „triada regalã” Literaturã-Muzicã-Picturã? În România, din motive mult prea numeroase pentru a fi analizate aici, Cinema-ul nu face parte din canonul cultural obligatoriu. ªi poate cã nu este chiar o întîmplare cã singurii cineaºti pe care îi valorizeazã paradigma sus-menþionatã sînt nu doar regizori de film, ci mai ales de teatru: Liviu Ciulei ºi Lucian Pintilie. La noi, „marile” polemici cinematografice au fost jurnalistice, punctuale ºi legate cu precãdere de malversaþiunile financiare ale juriilor CNC; singurul critic care a început un travaliu salutar de repunere în discuþie a canonului – de ieri ºi de azi – este Valerian Sava, în a sa Istorie criticã a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cãrei prim volum apãrut se opreºte imediat dupã „Obsedantul deceniu”... Dar dl Sava este un „franctiror” ocultat, marginalizat, izolat, sau pur ºi simplu ignorat: dacã discutarea canonului este anevoioasã în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinema-ului, ea este pur ºi simplu accidentalã!
Al doilea obstacol þine de momentul mult prea recent (circa 4-5 ani) în care am asistat la irumperea ºi impunerea unui posibil „nou cinematograf românesc” fãcut de tineri (de la Cristi Puiu la Cristi Mungiu). Chiar dacã, sã zicem, cîteva din cele mai bune filme româneºti din toate timpurile (Balanþa lui Pintilie, E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil sau Patul conjugal al lui Daneliuc) au apãrut în primii ani de dupã Revoluþie, numai filmul lui Caranfil era un debut care aducea, într-adevãr, ceva nou; celelalte douã nu fãceau decît sã continue – cu vervã ºi panaº – filmografii importante în condiþii de libertate. În aceste condiþii, nu cred cã se poate vorbi despre o „înnoire” a Cinema-ului românesc înainte de seria consistentã de filme inauguratã de Marfa ºi banii al lui Puiu, urmat la scurtã vreme de Filantropica lui Caranfil, de Occident al lui Mungiu, de Furia lui Radu Muntean, de Examen al lui Titus Muntean ºi, acum, de Moartea domnului Lãzãrescu al aceluiaºi Puiu... Toate aceste titluri (deloc egale ca valoare, dar avînd ceva în comun) au apãrut în succesiune, în rãstimpul aceluiaºi an sau la distanþã micã unul de celãlalt, dînd impresia unei miºcãri concertate de renaºtere (tematicã ºi formalã) ºi de repunere în discuþie a tropismelor cinematografice autohtone.
Lãsînd de o parte, acum, aceste considerente (ce þin de istoria artei în chestiune), trebuie spus cã – dincolo de ierarhii ºi canoane – ceea ce a adus cu adevãrat nou cinematograful de dupã 1990 este, evident, libertatea tematicã. Regizorii au fost, în fine, liberi sã-ºi punã pe ecran propriile poveºti, sã ecranizeze cum vor cãrþile care-i pasionau sau sã facã ºi una, ºi alta, amestecînd obsesiile personale cu sugestii preluate din literaturã. Termenul forte, aici, este: „personal”. Cãci altfel, sigur cã da, ºi regizorii din perioada comunistã amalgamau sugestiile literare cu propriile idei – numai cã ºi unele, ºi altele nu erau 100% „personale”, ci treceau prin filtrul – alienant – al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de „final cut” – aºa cum producãtorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistã reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile”, ºi puþin îi pãsa de impactul comercial al filmului – oricum, cu excepþia filmelor istorice ºi poliþiste semnate Sergiu Nicolaescu sau a ºuºelor actoriceºti semnate Mircea Drãgan sau Geo Saizescu, nu se putea vorbi de „succes comercial” în România lui Ceauºescu... Evident, „cenzura capitalistã” este interesatã, în principal, de profit: dacã un film conþine lucruri susceptibile sã îndepãrteze spectatorul mediu (de la subiect la tratarea lui regizoralã), acel film este „remontat” pînã corespunde formatajului standard.
Paradoxul este cã marea problemã a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezenþa cenzurii, iar marea problemã a filmului românesc post-’89 este absenþa cenzurii! Cinematograful a reuºit sã scape de cenzura ideologicã, dar nu cred cã i-ar strica o formã de cenzurã comercialã. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul filmelor de serie: în cazul primelor opereazã oricum, cu „succes”, o cenzurã a publicului... Obiºnuit cu pelicule care nu pun probleme, doritor de divertisment facil (cu atît mai doritor cu cît televiziunile i-au inoculat acest format de evaziune!), publicul românesc nu este încã (ºi îmi mãsor cuvintele!) la înãlþimea propunerilor venite din partea cineaºtilor adevãraþi. Avem, cum spun americanii în filme, „a situation”, pentru cã un cineast adevãrat nu se preteazã la „prestãri servicii” cãtre populaþie, regizorii mediocri care puteau „servi publicul” s-au volatilizat, iar spectatorul mediu aºteaptã filme poliþiste ºi comedii; existã, aºadar, un contratimp fatal între cerere ºi ofertã. Un cineast adevãrat – spre deosebire de un meseriaº standardizat – doreºte sã se exprime, sau sã exprime Realitatea, sau ºi una, ºi alta, în timp ce marele public – cum spuneam – nu vrea „Realitate”, vrea divertisment. Iar atunci cînd nu-l gãseºte la cinema, rãmîne închis în casã, cu televizorul deschis. Sclav adormit al automatismelor.
ªi totuºi, Realitatea (un concept greu de circumscris, dar totuºi operaþional) este – mai ales acum, dupã o jumãtate de secol de amputare a ei de pe marile ºi micile ecrane – singura motivaþie serioasã pentru ca un tînãr regizor sã se apuce de film. Filmul este, prin definiþie, Realitate (adicã Adevãr) 24 de fotograme pe secundã. Iar ceea ce fãcea, iarãºi prin definiþie, documentarul – ca specie cinematograficã – a fost revendicat, mai nou, de filmele de ficþiune. Lungmetrajele româneºti din ultima perioadã (aceea la care mã refeream la început) înseamnã (ºi) o luare în posesie, cu mijloace specifice, a acestui teritoriu vast ºi accidentat care se numeºte „Realitate”. Întîmplãtor sau nu, în momentul în care documentarele unor tineri regizori încearcã sã recupereze „petele albe” din istoria mai mult sau mai puþin recentã (vezi Decreþeii lui Iepan, sau Marele jaf comunist al lui Solomon), lungmetrajele de ficþiune ale congenerilor acestora focalizeazã – nervos – pe „istoria” zilei de azi, revelînd semnificaþiile clipei. Mai mult: existã o hibridare fertilã a ficþiunii de cãtre documentar (ca în Moartea domnului Lãzãrescu) sau, la modul simetric, a documentarului de cãtre ficþiune (ca în Asta e, al lui Thomas Ciulei). Chit cã nu s-a ajuns, încã, la o situaþie de „graniþã fluidã” între ficþiune ºi documentar, existã semne cã – cel puþin în cazul unora dintre cineaºti – separãrile stricte între genuri sau specii devin futile, ºi totodatã inoperante pentru critici... Ceea ce conteazã, pînã la urmã, este un imens – ºi, fãrã îndoialã, nepremeditat – travaliu recuperator al dimensiunii antropologice: toate filmele româneºti de dupã 1990 - indiferent de calitate! - reprezintã o oglindã fidelã a mutaþiilor umane (sociologice ºi altfel) pe care le-a cunoscut societatea româneascã în ultimii 15 ani. Din aceastã perspectivã, valoarea producþiilor cinematografice este secundarã interesului pe care un cercetãtor într-ale antropologiei îl poate gãsi în oricare dintre titlurile apãrute dupã 1990! Cum competenþa mea se opreºte, însã, aici, nu pot decît sã sper cã un asemenea subiect este destul de incitant pentru a i se consacra un studiu serios; ar fi, în orice caz, un semn îmbucurãtor cã, mãcar în zona aceasta, greoaia paradigmã culturalã axatã pe Literaturã º. cl este lãsatã – benefic - deoparte...

Alex. Leo ªerban

[Oana Predescu]

Am votat "Actorul si salbaticii"... desi toate cele din lista sunt grozave aaa... mi-a placut si "Sa mori ranit din dragoste de viata" :happy:

[mihaifulger]

@ALS
F mishto textul tau. Nu-l stiam. De ce nu l-ai bagat intr-un volum?
Intr-un singur loc am ramas cam nedumerit: Pintilie - "nu doar regizor de film, ci mai ales de teatru"?!
Sper sa nu-mi raspunzi ca sunt prea tanar ca sa cunosc montarile legendare ale lui Pintilie. Sunt oare ele mai numeroase decat filmele lui mari?

[Alex Leo Serban]

msi :oops:
o sa intre intr-un volum numa dspr filmu ro

da, pai pintilie k regizor d teatru a lucrat mult (& bine), cel putin 2 dintre montarile lui (facute in tara) sint considerate capodopere: 'proshtii sub clar d luna' & 'revizorul' (ambele interzise)...
apoi a plekt & a regizat numai teatru sau opera afara (d ex 'turandot', la paris, cu andrea ferreol - din 'marea crapelnita' - & o trupa d pitici )

[marx]

eu nu am facut decit sa ridic la fileu isteria preopinentului

aha, isteria de-a nu ma lasa flegmat de un jeg ca tine

postez mai jos un txt 'la tema'

mereu arati ca ai creeerele in post functional.


hai sa te iau ca la scoala, ca sa inteleaga si copiii, batrani si invalizii ce impostor ejti tu:

Filmul este, prin definiþie, Realitate (adicã Adevãr) 24 de fotograme pe secundã.

o simpla propozitie cu greseli enorme.

cand spui "prin definitie" inseamna ca stabilesti natura, specificul, caracteristica unui subiect.
o definitie nu poate fi partiala, si nici interpretativa.
Deci, dupa tine FILMUL E REALITATE. adica, doar REALITATE. totala si asumata prin definitie. si cu fictiunea ce facem?
dar oare "RECONSTITUIREA" unei REALITATI mai poate fi numita REALITATE integrata in functia definitiei?!

apoi, afirmi Realitatea (adica Adevar).
nu inteleg, de cand REALITATEA = ADEVAR?!
REALITATEA inseamna ceea ce exista, iar ADEVARUL este corespondentul concordant(suprapus) al unui subiect/obiect la REALITATE.
deci, pe scurt, avem o REALITATE la care ne raportam cu ADEVARAT sau FALS.
revenind la asertiunea ta: FILM=REALITATE=ADEVAR, daca ar fi corecta, conform "prin definitie" ar insemna ca vorbesti despre filmarile facute in flagrant de politisti.

si continui in aceeasi eroare:

Iar ceea ce fãcea, iarãºi prin definiþie, documentarul – ca specie cinematograficã – a fost revendicat, mai nou, de filmele de ficþiune.

aici ne arati ca tu vorbesti, de fapt, de filmul de fictiune. hai sa completam sirul de mai sus:
FILM FICTIUNE=REALITATE=ADEVAR. cam horror, nu?!

mai departe:
iarasi avortezi sensul "definitiei"
reiau, prin definitie se face o stabilizare terminologica.
filmul de fictiune are definitia lui, separata de a filmul documentar.
vorbim de doua "naturi" bine stabilite.
iar propozitia ta DOCUMENTARUL a fost REVENDICAT de filmul de FICTIUNE, prin definitie, este un non-sens.
adica, fictiunea a TRANSFERAT documentarul. cum poti transfera o entitate stabila?! corect era sa spui: fictiunea a INSUMAT, a ASIMILAT, a PRELUAT documentarul, ocolind introducerea in fraza a termenul "prin definitie".

cam asa functioneza gandirea dvs., domnule critic alex bleo guzgan.
ma gandesc ingrozit la ce idei confuze puteti extrage din Lacan.
sincer, eu as interzice ca anumite carti sa fie citite de amatori. exista riscurile de-a exagera prostia cititorului respectiv.

[Alex Leo Serban]

gresit, tov marxist isteric: filmu este adevar 24 fotograme/secunda NU am spus-o eu, ci... altii (dk t dai asha destept, poate ghicesti si cine! :lol: )
p urma: 'prin definitie' inseamna - pur si simplu - k inclusiv filmu d fictiune s face CU adevar (asa cum s face cu oamenii vii, nu cu 'reprezentari' ale lor - k in literatura sau pictura); filmu d fictiune s face cu acelasi material k si documentaru, doar modalitatile & scopurile difera...
restu 'obiectiilor' sint incercari silnice & kinuite d a forta semantik - vezi toata cazuistik leg d 'transferare' etc; eu n-am scris transfera, ci 'revendik'!

ps sincer, ma asteptam la (ink) o reactie isterik din partea indi-vidului; doar k - formulind astfel d 'reflectii' inepte & inculte d scolar retard - isi face un mare deserviciu (in caz k mai era nevoie )[/i]

[marx]

gresit, tov marxist isteric: filmu este adevar 24 fotograme/secunda NU am spus-o eu, ci... altii (dk t dai asha destept, poate ghicesti si cine! :lol: )

este stiut ca mereu compilezi si ca n-ai afirmatii personale, dar nici macar nu stii sa interpretezi ceea ce citesti.

p urma: 'prin definitie' inseamna - pur si simplu - k inclusiv filmu d fictiune s face CU adevar (asa cum s face cu oamenii vii, nu cu 'reprezentari' ale lor - k in literatura sau pictura)

jeez, ce orori debitezi. deci, un film de desene animate sau cu efecte speciale nu mai e film.

filmu d fictiune s face cu acelasi material k si documentaru, doar modalitatile & scopurile difera...

difera si definitia lor, adica.... ce te faci ca nu intelegi?!

restu 'obiectiilor' sint incercari silnice & kinuite d a forta semantik - vezi toata cazuistik leg d 'transferare' etc; eu n-am scris transfera, ci 'revendik'!

nu m-am legat neaparat de revendicare, ca transfer, dar ai spus ca PRIN DEFINITIE, ceva stabil este revendicat. cum? nu stii sa explici o idee?

ps sincer, ma asteptam la (ink) o reactie isterik din partea indi-vidului; doar k - formulind astfel d 'reflectii' inepte & inculte d scolar retard - isi face un mare deserviciu (in caz k mai era nevoie )

tot nu ai clarificat ce e cu ADEVARUL si cu REALITATEA, de fapt nu ai clarificat nimic. doar te eskivezi cu niste afirmatii siropoase.

[gionloc]

Filmul este, prin definiþie, Realitate (adicã Adevãr) 24 de fotograme pe secundã

mi-a placut textul, dar am o obiectie.
pina la ea, insa, bine punctat - paradigma 'sfintei treimi' culturale, relatia cinema-public ca divertisment vs. film de autor, faptul ca povestile din urma necesita un anumit grad de pregatire + bogatia tematica pe care filmele o ofera unui antropolog, caz incare nu mai conteaza (atit de mult) calitatea realizarii. hibridizarea, cred ca e o tendinta. si in Marele Jaf am resimtit-o. istoria de acolo are haine de thriller, unoeri documentarul - prin muzica, filmare, parca se metamorfozeaza intr-un astfel de film (de fictiune).

obiectie:
filmul nu este prin definitie realitate (adevar), ci este ideologie (dar nu prin definitie generala, ci prin una particulara - daca e sa vorbim de realitate si adevar). nici chiar filmele care deconstruiesc cinemaul nu pot fi considerate realitate fiindca nici acolo nu se petrece nimic real (desi spun un adevar despre conditia filmului - ca ideologie, fie ea manipulare a realitatii, cind avem un caz real in spate, fie ea ascundere a mijloacelor de productie cinematografica, fie export de idei ale unor politici dominante, reprezentative - o fac in acealsi sistem, cinematografic).

film=realitate=adevar, e o conceptie bazaniana, eventual i se potriveste si lui Kracauer in masura in care si el vedea in cinema o prelungire a perceptiei (reale si a realului). or viziunile astea totalizante despre cinema-realitate-viata-adevar, cu litere mari, apartin unei alte lumi (teoretice).

in text, cind revii asupra realitatii in cazul cinema-ului, apar ghilimelele, insa ele pot fi si o marca a faptului ca aci termenul e conceptualizat, asa ca, toate peste toate, ramine prezenta greutatea Literelor Mari!

eu cred ca MDL, 432, hirtia - chiar daca 'iau in primire' o realitate existenta cindva, nu vorbesc despre acea realitate in termenii corespondentei aristotelice, incit filmul sa se transforme in Realitate (si Adevar). si nici macar nu incearca sa mimeze lucrurile astea Mari prin sentinte si concluzii definitive (filmele s-ar si constipa sub greutatea acelor sentinte). in sensul asta - al constiparii - pot fi analizate ultimele filme ale lui Daneliuc sau ale lui Nicolaescu.

in cazul mdl, 432... - prin faptul ca din acea realitate sint retinute fragmente, ele insele sint prelucrate, comprimate, reduse la numitori comuni, sint filtrate de o minte si sint trecute prin posibilitatile unui anumit mod de vorbire (cel cinematografic), filmul poate fi privit ca o interpretare a realitatii, o circumscriere de probleme, care existau intr-o epoca dar nu in forma din film (deci in film nu e Adevarul). plus ca importanta pentru film nu e lumea de atunci, ci cea de azi, pentru asta valoarea 'ca marturie' a filmului se schimba - si in 432 si Das Leben der Anderen, de ex., comunismul, epocile, sint doar pretextul unei discutii despre anumite valori, astfel filmul devine actual... dar nici pentru actualitate filmul nu e Realitate sau Adevar, e doar un produs cultural care poate desena un spatiu al discutiilor. prin discutii am putea ajunge si am putea misca ceva in realitate, in masura in care filmul transforma ceva, momentan macar, in privitor.

cred ca adevarul, daca exista asa ceva in cinema, tine de coerenta unui film in ceea ce propune, de felul incare sustine ceea ce propune - la filmul de autor, dar e mai dificil de precizat direct reusita pentru latura asta; sau tine de masura incare filmul reuseste sa satisfaca expectantele publicului prin raportare la un acum si aici socio-cultural - in ceea ce priveste filmul de gen sau divertismentul cinematografic hollywoodian (iar asta e masurabil in box office).

[gionloc]

no, pacat ca izbucni iarasi o cearta aci, eu ma gindeam ca puteam vorvi constructiv. imi mai precizam si io unele notiuni. m-as bucura sa putem face asta, la o adica

[marx]

no, pacat ca izbucni iarasi o cearta aci, eu ma gindeam ca puteam vorvi constructiv. imi mai precizam si io unele notiuni. m-as bucura sa putem face asta, la o adica

da frate, tu ai terminologia clarificata, nu faci greseli elementare de constructie conceptuala. mai rau e cu altii care se impiedica de la primul cuvant si au impresia ca ridica mingi la fileu. probabil, ca-n delirul lor, avioanele planeaza la firul ierbii.

[marx]

cred ca adevarul, daca exista asa ceva in cinema, tine de coerenta unui film in ceea ce propune, de felul incare sustine ceea ce propune - la filmul de autor, dar e mai dificil de precizat direct reusita pentru latura asta.

filmul ca "adevar 24 fotograme" este ADEVAR ca executie, ca si creatie, dar nu ca perceptie sau ca mesaj. asta nu a inteles domnu' critic.
acele "24 fotograme" care este un termen tehnic ne arata clar ca adevarul se refera la functionalitatea filmului, adica tot ce-l compune este adevar: munca creativa, interpretativa, tehnica si ce alte componente ar mai fi, fara de care un film n-ar mai fi un "adevar", ci un simulacru.

[Alex Leo Serban]

deci:
1 cind ma refer la 'adevar', ma refer - e limpede pt oricine (mai putin tov marx) - la faptu k orice creatie artistik (& cu atit mai abitir filmu, din ratiuni p kre nu l mai explic pt k, iarasi, sint clare pt oricine mai putin tov marx) inceark sa fie adevarata, nu falsa! orice intra in compozitia ei s supune ac axiome. orice relatii, situatii sint reprezentate in asha fel incit sa dea sentimentu adevarului, NU al falsului (deci, DA, vbesc dspr facerea unei opere d arta, dar si dspr perceptia ei!). arta este - k sa rapelez un vers al lui adrian maniu - 'adevaru (kre) nu poate fi spus decit mintind' (cocteau spunea dspr sine k e 'o minciuna kre spune intotdeauna adevarul' )... cine vrea sa produk o arta (relatie, situatie etc) 'falsa'??
2 filmu d fictiune (asta nu intelege tov marx, kre emite asmenea enormitate!) NU este 'fals', deci nu s opune adevarului: este doar o modalitate d a vbi dspr adevar folosind o conventie diferita d cea a documentarului (in cadrul aceleasi arte) sau a altor forme d arta.
a face o reconstituire istorik, sa zicem - sau un film sf - nu presupune a face apel la alta definitie a adevarului, ci tot la aceea canonik. toate elementele filmului respectiv vizeaza obtinerea verosimilului - kre inseamna, d fapt, obtinerea acelui sentiment d realitate (adik d adevar).
sa luam ex filmului lui nae: este - clar - o fictiune, dar s bazeaza p o poveste reala (amalgamata & asezonata pt a obtine acel adevar dorit d regizor); decorurile, costumele etc. vor sa fie realiste (cf cu epok), iar situatiile & relatiile dintre pers, la fel. filmu lu nae (k orice opera d arta) s foloseste d toate ac elemente pt a ajunge la acel adevar la kre vor sa ajunga si filmele minimaliste: adevaru artei. 'fals' ar fi doar dk ingredientele folosite la facerea lui nu si-ar face treaba cum trebuie - dar, si atunci, este absurd sa credem k 'asa le-a vrut regizoru': el nu poate vrea decit obtinerea adevarului; dk nu-l obtine, pt k regizoru nu poate mai mult, filmu pare fals... (pina si un falsificator d tablouri vrea k pinzele ale, atribuite altui pictor, sa fie adevarate, nu falsuri! :lol: )
3 re: realitatea... este, iarasi, limpede k e vba dspr o reconstructie a sa (asta e valabil pt orice opera artistik), dar ac lucru nu contrazice faptu k, pt a ajunge la acea realitate, este nevoie - in fiekre secunda - d un 'contract' ferm cu adevaru. realitatea este - pina la proba contrarie - corelativu obiectiv cel mai apropiat d adevar (nu in sens filozofic, ci empiric): ea este ceea c s-a intimplat intr-un timp & loc bine definite (deci nu poate fi refutata cu argumente logice pt k, uneori, poate fi vba dspr o realitate interioara). ac realitate poate fi (si) una imaginara (k la lynch), un vis, o proiectie s.a.m.d., dar reconstructia ei s bazeaza p aceleasi legi: ceea c s doreste a s obtine este adevaru (NU minciuna!).
probabil k visele sint cele mai reale - & deci, mai adevarate - forme d reconstructie a realitatii; iar filmele inceark sa ajunga cit mai aproape d acest adevar...

ps filmele d animatie (mai nou, cgi-zate), fiind un hibrid pictura-cinema, nu sint decit exceptia kre confirma regula

[marx]

2 filmu d fictiune (asta nu intelege tov marx, kre emite asmenea enormitate!) NU este 'fals'

dragule, cand spui ca am afirmat ceva, vreau sa ma si citezi. site-ul asta are setata aceasta optiune.
deci, NU am spus nicaieri ca un film de fictiune e un fals. e o scorneala de-a ta. tu esti un om care pune egal intre REALITATE si ADEVAR, intre IMPOSIBIL si IMPROBABIL (am avut o discutie si pe tema asta), asta inseamna ca deformezi, fara sa vrei, un adevar. deci, nu esti un partener bun de dialog. esti prea confuz pt a fi luat in seama. ti-am demonstrat a n oara ca gresesti si de acum imi pare inutila orice interactiune cu tine.
te las sa faci monologuri pt nestiutori.

esti rizibil. ai vb in acel articol doar de adevarul ca mesaj al filmului, iar sintagma "filmul e adevar 24 de fotograme" nu se incadra in teoria ta. astea sunt faptele.
ce incerci tu acum sa faci e doar o carpeala de idei sa nu ti se vada pantalonii rupti in fund.

[Alex Leo Serban]

nu, TU ai inteleg (gresit) c am scris eu - si a trebuit sa revin k sa mai explic o data: astea sint faptele!
ai scris (s poate verifik: "Deci, dupa tine FILMUL E REALITATE. adica, doar REALITATE. totala si asumata prin definitie. si cu fictiunea ce facem?") k fictiunea s opune realitatii... este o aberatie, p kre, dk nu ti-o asumi, esti un lash
si eu nu vbesc (doar) dspr 'adevar k mesaj al filmului' - asha cum, din comoditate, intelegi tu -, ci k adevar k o KEIE D BOLTA a intregului proces creativ!
esti intr-o confuzie colosala: filmu d fictiune NU exclude realitatea - 'mdl', '432' etc sint 'filme d fictiune' (in sensu k nu sint documentare) kre surprind, in acelasi timp, o realitate... c e asha greu d inteles?
probabil k, in capu tau, 'film d fictiune' = (doar) 'stapinul inelelor', 'star wars' etc... well, here is news for u: SI ALEA sint (dspr) o realitate!! imaginatie = realitate...
ps nu sint 'dragul' nimanui, cu atit mai putin al tau

[marx]

nu, TU ai inteleg (gresit) c am scris eu - si a trebuit sa revin k sa mai explic o data: astea sint faptele!
ai scris (s poate verifik!) k fictiunea s opune adevarului... este o aberatie, p kre, dk nu ti-o asumi, esti un lash
ps si nu sint 'dragul' nimanui, cu atit mai putin al tau

hai bai cretinule, baga CITATUL unde am zis asa ceva?!

[Alex Leo Serban]

vezi mai sus, bai kiorule!
degeaba ai okelari, k tot nu vezi... :lol:

[marx]

nu, TU ai inteleg (gresit) c am scris eu - si a trebuit sa revin k sa mai explic o data: astea sint faptele!
ai scris (s poate verifik!) k fictiunea s opune realitatii... este o aberatie, p kre, dk nu ti-o asumi, esti un lash
si eu nu vbesc (doar) dspr 'adevar k mesaj al filmului' - asha cum, din comoditate, intelegi tu -, ci k adevar k o KEIE D BOLTA a intregului proces creativ!

deci, unde e citatul, sau citezi din mintea ta oligofrena?!

[sergiu puiu]

SECVENTE
R:Alexandru Tatos

[Alex Leo Serban]

lashitate: a modifica un mesaj injurios d mama ("futu-ti gura ma-tii de potaie patologica, unde e citatul ca te rup!!!")... :sick:
kiorenie: a NU vedea citatul - reprodus in postarea d mai sus!!!
sint consternat...