"Critica criticii de film" se intoarce

[marx]

Pecetea Sofiei Coppola: ca si in “The Virgin Suicides”, in “Lost In Translation” doamna Coppola reuseste in cel mai inalt grad sa nareze exceptionalul (nevoia de ruptura, de transformare, de trecere, de depasire, in acest caz) eroilor sai, totul cuprins in oceanul de banalitate al cotidianului; nepasarea generala insoteste pas cu pas criza personajelor; nimeni nu are timp, emotii, cuvinte pentru nevoia celuilalt, doar actiunea extrema (sinuciderea, in primul film amintit, incremenirea, apatia, in cel discutat acum) par a fi solutiile care pot inceta, care pot stopa, si asta momentan, superficialitatea simtirii si privirii zilnice. Ceea ce (ma) impresioneaza la Sofia Coppola este conturarea in film(e) a unei impresii generale de neschimbare, pe care spectatorul o resimte constant, nimic nu vesteste nimic, nimic nu curge, iar in realitatea istoriei filmice (ca si in realitatea fiecaruia) de fapt se cristalizeaza neincetat prabusirea.

Aplaud cum acest/aceasta gionloc incearca sa-si depaseasca starea de miriapod filosofic.
O noua mostra de candoare candida : el/ea resimte "o impresie generala de neschimbare" in care "nimic nu curge", dar naratiunea filmului "cristalizeaza prabusirea". [un fel de ....duios gionloc trecea]. Vorbeste cu patima de "nevoia de ruptura, de transformare, de trecere, de depasire" ,iar apoi afirma "nimic nu curge". Nu e contrazicere de idei, pt ca gionloc nu are idei, el/ea serpuieste lent printre fragmente confuze, nu are forta de sondaj, ci doar de propunere. Nu risca stratificari, ci doar atinge epidermal. Scrie perpendicular pe eveniment,dar cu fir rasucit. Un fel de Turn Babel al exprimarii(de asta mi-e si greu sa citez punctual).
Dar imi place de gionloc si cutia lui craniana ce pare de chibrituri.

[Ambra Blu]

Eu nu am rabdare sa il citesc deloc pe gionloc. Am intrat in primele fraze, m-am imbicsitsi am dezertat din desert.

[BeNnY]

Eu nu am rabdare sa il citesc deloc pe gionloc. Am intrat in primele fraze, m-am imbicsitsi am dezertat din desert.

La fel...

[PoliFanAthic]

Normal ca ti se taie macaroana cand vezi asa de mult de la cineva necunoscut. Si un articol cred ca ar fi fost mai mult decat suficient in acest caz.

[BeNnY]

Nu e vorba de faptul ca e cineva necunoscut dar pur si simplu nu m-a captivat si interesat de nici un fel ce-a scris gionloc acolo... putea sa aiba si 2000 de mesaje pe forum tot aia era...

[Serghei]

... miriapod filosofic.

Cu sens peiorativ?

[Serghei]

Niste concluzii la final de concurs

In primul rand organizatorii trebuie felicitati pt initiativa!

Cu toate ca nu am avut rabdare sa citesc toate "operele":

O mentiune speciala pt Ambra si sintagma "Lynch sarlatanul"( :lol: )
(o observatie in contextul faptului ca scrii oarecum "profesionist"):vezi ca mai e unu'(parca Gorzo ii zice) care la orice cronica gaseste de cuviinta sa mai arunce niste pietre in capul lui Tarantino,sa nu cazi in acelasi pacat.

O alta mentiune ar fi pt lucrarea lu' marx despre passion(nu stiu daca te incalzeste cu ceva da mi s-a parut cea mai buna cronica la passion).

Poate la anu',daca invat ce e ala un travelling,am sa ma descurc mai bine!(sper ca premiu cinemagia va deveni o traditie).

[marx]

Cu sens peiorativ?

....pt. pastrarea decentei.

[gionloc]

Domnului marx si celor cec simt ca dansul le este adresata aceasta scrisoare deeschisa!


Probabil ca ar fi fost mai interesant sa astept cateva zile inca, inainte de a cauta sa ofer un raspuns ragetelor disperate ale domnului marx, dar teama de a nu-i vedea explodata vreo artera sau vena importanta din cauza urii proletare ce-i intarata spiritul in asemenea masura incat uita ce inseamna critica, fair-play (suntem intr-un concurs, nu), egalitatea sanselor, poate chiar civilizatie, ma face sa postez randurile astea aici, nu inainte, insa, de a va cere – dumneavoastra domnule ce va porecliti marx si adeptilor dumneavoastra - sa-mi iertati umila fapta.

Domnule marx, observ ca pentru dumneavoastra (ca si pentru ilustrul filosof german, care pentru a-si sustine tezele anticapitaliste utiliza date de mult depasite din diverse rapoarte privind situatiile muncitorilor englez) a critica inseamna a prelua din modestele mele texte parti nu asa cum apar ele acolo, nici macar cum v-ar fi aparut dumneavoastra ca sens, ci pur si simplu a le lua asa cum va imaginati ca apar ele literar, de fapt asa cum ati dori ca ele sa fie in textele mele, incat orgoliul dumneavoastra de “guru” al forumului sa nu aiba nimic de suferit. Am sa va rog insistent sa urmariti un exemplu al celor afirmate de mine mai sus:
ex. Dumneavoastra ziceti ca eu afirm: “trairea (senzatia) este o exprimare exterioara obiectivista"; de fapt eu spun ca “trairea, simtul uman, in interiorul si in apropierea acestor manifestari artistice ar putea fi redusa la o astfel de insiruire: exteriorizare spirituala obiectivista in ideea substantializarii lumii (o incercare de a numni Universalul, cuvantul-nomos, de la Fericitul Augustin la Lev Tolstoi)”. Nu vedeti nici o diferenta?

Ei bine, in debutul textului referitor la Patimi eu spun urmatorul lucru: ca exista trei feluri prin care omul se exprima artistic – in scris (literatura), imagistic (pictura, fotografie, sculptura) sau prin sunete (in muzica), aceste moduri pot fi si combinate (cinematografie, teatru, opera),- si ca daca incercam sa vedem cam care ar fi dorinta si simtul creatorului de arta (“simt uman” nu se refera la senzatii, adica la a simti fierbintele cand pui mana pe o plita incinsa, ci la capacitatea omului creator, si nu numai a lui, de a vedea si vorbi despre lume in arta sa) atunci cand compune (cu alte cuvinte - sa vedem ce urmareste el!), insa nu oricum, ci in relatie cu aceste trei moduri de spunere artistica, atunci probabil am observa ca in ceea ce priveste scrisul (literatura), creatorul (scriitorul) vrea sa isi prezinte arta ca pe o privire obiectiva asupra lumii (daca nu ar vrea asta, si ar porni in a-si scrie gandurile asupra lumii direct, nu prin intermediul personajelor, nu ar face literatura la persoana a treia ci eseuri filosofice, care implicit sunt la persoana intai cata vreme sunt originale chiar daca expunerea academica cere si includerea cititorului in demers – pluralul “vom” urmari, vedea, analiza, etc.), dar evident ca cititorul are undeva prezenta ideea ca de fapt lumea nu arata poate chiar asa cum o prezinta scriitorul, cititorul stie ca romanul sau nuvela sunt rodul imaginatiei fecunde a unor tipi care pana la urma prezinta lumea asa cum o vad ei, asa cum o simt ei: de aceea in literatura spiritul (creatorului) se exteriorizeaza OBIECTIVIST (=cu pretentie obiectiva, cu falsa obiectivitate, cu dorinta de nepartinire), nu obiectiv (daca scriitorul ar putea fi obiectiv, atunci, si numai atunci ar insemna ca avem o Singura Lume prezentata intr-o Singura Carte a unui scriitor si ca restul sunt doar tampenii; dar lucrurile nu stau asa, citim multe romane in care ne regasim sau vrem sa ne regasim macar pana la un punct, romane care prezinta aspecte adevarate ale lumii dar si aspecte pe care simtul artistic le amplifica pentru a le putea evidentia; asadar in literatura avem mai multe lumi – nici in filosofie lucrurile nu sunt departe de aceasta stare – pe fiecare autorul ei prezentandu-ne-o ca fiind cea reala, dar din exterior privita aceasta atitudine scriitoriceasca este de “exteriorizare obiectivista”: ceea ce vede el ne prezinta ca fiind lumea), si face asta cu scopul de a da un sens curgerii istoriei omului, de a gasi o explicatie in ceea ce priveste fiinta si fiintarea omului in lume [aceasta este o incercare de a substantializa lumea – adica a vorbi despre esenta ei, a o numi, a-i cauta Universalul= o proprietate ce poate fi vizibila sau concretizata(materializata) in mai multe lucruri particulare; Aristotel zicea ca singurul Universal e banul, un nederminat care se poate schimba in orice determinat(=produs), un crestin ar zice ca Dumnezeu e Universalul, marii realisti rusi, Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev, ar zice ca suferinta, mizeria umana e Universalul; in orice scriere, dar special in literatura, Universalul este Cuvantul – el se schimba in orice, orice vedem, vedem prin cuvant]. Pe de alta parte, un crestin ar putea spune ca exista un Scriitor (Dumnezeu) care dicteaza (revelandu-Se El si Legea Lui) Cartea, Biblia. Dar in arta scrierii avem doar obiectivism (adica incercare de a prezenta ceva, subiectiv in realitate, ca fiind obiectiv).

Apoi, omul nu este constrans de nimic atunci cand creeaza. Arta este creata de oameni talentati, un anti-talent nu creeaza, iar procesul creativ nu poate fi inchipuit ca o scremere, ca o scoatere-din-om-cu-forcepsul a frumosului sau a uratului (drept categorii estetice), ci numai ca o explozie fecunda fie a constiintei, in filosofie, fie a imaginatiei, in orice alt domeniu artistic. Acest lucru (produsul artistic) il implineste pe creator si implineste lumea, iar cand spiritul artistului este plin de seva, revarsarea este un factor normal, nefortat de nimic. Coercitia, constrangerea, apare, stimate domn, numai atunci cand cineva simte ca produsul lui nu are valoare artistica (valoare umana pana la urma), dar vrea sa il impuna cu orice pret, cum este cazul marxismului, de exemplu. In marxism religia este “opiu (drog, nu medicament) al popoarelor”, Dumnezeu este o iluzie omeneasca (a se citi “o slabiciune omeneasca”); cum creatorul divin este inlaturat din lume, trebuie ca marxismul sa puna un alt creator al celor vazute si nevazute – acela va fi omul marxist, singurul “artist” care obliga la a-i vedea opera ca fiind frumoasa. Pictura lui Dali se impune prin perfectiune, omul de sorginte marxista se impune prin administrarea doze perfecte de forta, pe care vrea sa-l institue ca arta a statului. In acest sens, afirmatia ca singura “arta” in care exista coercitie, constrangere, forta, pumni, bate, injuraturi, urlete, psihoza, este politica marx-ista, este adevarata. In rest exista doar spirite care potenteaza lumea.

Sa mergem mai departe, domnule marx si domnilor simpatizanti ai marx-ismului. La arta Soffiei Coppola. Spectatorul simte o aparenta neschimbare, subliniez aparenta (in text apare sintagma “impresie generala”), referire la forma problemei, nu la fondul ei: nimic in jurul personajelor cheie prezentate nu se schimba, chiar cand ei cauta schimbarea nu o pot optine fiindca intalnesc aceleasi piedici in orice colt al Terrei s-ar afla. Pentru acestea “nimic nu curge”, in ceea ce le priveste in naratiunea filmului se “cristalizeaza prabusirea”. Domnule marx, naratiunea nu incropeste nimic fiindca nu are putere sa faca asa ceva, doar personajele care o anima, adica IN naratiune, se petrece ceva! Evident ca personajele cheie se schimba – chiar definitiv in Virgin Siucides, prin aceea ca renunta total la viata, - dar alunecarea in pesimism ca atitudine in viata apare abia in urma incercarii esuate de a gasi o solutie pozitiva in ceea ce le priveste (pe ele, pe personajele cheie); cu alte cuvinte, apatia sau moartea, dupa caz, apar abia in urma constatarii ca “nimic nu curge” in legatura cu nevoia, dorinta lor de a se regasi pe ei intr-o noua postura, mai fericita, mai umana, mai “a lor”.

In schimb, nu pot decat sa ma bucur la vederea monumentului dumneavoastra de claritate, perfectiune logica si profunzime a ideilor insirate in ceea ce priveste domeniul cinematografic, de la niki ardelean la un citat din Nietzsche (intr-adevar ceva de notat), citat care, din nou, va imaginati ca desfiinteaza filmul lui Mel Gibson. Dati-mi voie sa va intreb, domnule marx, in ce sens Patimile reprezinta un “fiasco(=esec,n.m.) al perceptiei morale crestine”; probabil ca in opinia dumneavoastra morala crestina inseamna “munca dupa putere, bunuri dupa nevoi”, dar nu oricum, ci de-abia dedesuptul dumneavoastra, celui infailibil in graiul nikiardelenescostiintific, altfel nu vad unde este nereusita prezentarii gibsoniene; sa stea acest esec in aceea ca il prezinta pe Isus spunand ca trebuie sa ii iubim si pe dusmanii si hulitorii nostri precum pe cei ce ne indragesc, sau in aceea ca, precum o spune in predicile sale, El cere iertare pentru cei ce il condamna; sau sa stea acest esec al prezentarii moralei crestine in aceea ca Isus nu se impotriveste la rau? Daca ati fi citit macar coperta a patra a Antichristului nietzscheean in publicarea romana (Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca 1996,1998), probabil ati fi realizat ca Mel Gibson prezinta chiar ceea ce spune filosoful german ce a predat la Basel: “…in esenta a existat numai un singur crestin si el a murit pe cruce.” Intr-adevar, Dumnezeu nu cere imagini,etc., oamenii sunt cei ce simt intr-o icoana prezenta spiritului divin aproape (este o forma de a-si apropia abstractul, prin imagine,care, in cazul icoanei, nu se rezuma la o simpla prezenta materiala); si cata vreme prin aceste manifestari artistice prin imagini aduc omul intr-o anumita stare de constienta referitoare la un FAPT (sacrificiul divin in cazul de fata), cei ce le creeaza au tot dreptul sa le realizeze. Cat priveste viziunea dumneavoastra despre Dumnezeu: atunci cand ratiunea dumneavoastra disloca binele din faptele dumneavoastra probabil spuneti ca Dumnezeu v-a parasit? Sau tot ceea ce faceti dumneavoastra este Binele si atunci trebuie ca toti sa ne schimbam referinta, precum se pare ca stimabilii care va lauda pe forum o fac!

Si, ca veni vorba domnule marx, Universul nu e plural, cum incercati sa ne recomandati a fi in logo-ul dumneavoastra; Universul e Unul Singur, materia ce-l compune e multipla, plurala, iar formele diverse sub care aceasta se infatiseaza ii determina pe unii sa idntifice formele de viata din univers cu Universul (adica multiplul cu Unul).

Cu speranta ca aceste umile ganduri nu va vor determina, domnule marx, sa rupeti tastatura spumegand la adresa mea expresii ded genul "iarba', "uscaciune", "cutie de chibrituri", nu de altceva, ci numai pentru ca nu scrie atat de repede cum v-ati dori aceste lucruri, prea plecat va salut!

[marx]

"La pittura e una cosa mentale" . Da Vinci

PS: Capisci caro gionloc?

[marx]

[quote="gionloc"]

de fapt eu spun ca “trairea, simtul uman, in interiorul si in apropierea acestor manifestari artistice ar putea fi redusa la o astfel de insiruire: exteriorizare spirituala obiectivista in ideea substantializarii lumii (o incercare de a numni Universalul, cuvantul-nomos, de la Fericitul Augustin la Lev Tolstoi)”. Nu vedeti nici o diferenta?

Adica,tu vezi un film(de ex.Patimile) si te exteriorizezi aplaudand.Asta inseamna ca lumea a devenit minereu in mana ta?Iar eu daca fac likid pe acelasi film nu inseamna ca m-am exteriorizat?

Apoi, omul nu este constrans de nimic atunci cand creeaza. Arta este creata de oameni talentati

Arta se exprima prin doua componente: imaginatie(fantasia) si copiere(mimesis). Asta la nivel de intelect. Iar la cel material nu are sens sa insir multitudinea de ipostaze "constrangatoare"(un banal exemplu: incearca sa sculptezi in lemn ca-n piatra).

Pictura lui Dali se impune prin perfectiune

Specialistii afirma ca pictura lui Dali sufera de lacune tehnice, iar daca te-a coplesit imaginatia lui Dali incearca sa cunosti predecesorii suprarealismului(pictura metafizica)

naratiunea nu incropeste nimic fiindca nu are putere sa faca asa ceva, doar personajele care o anima, adica IN naratiune, se petrece ceva!

Naratiunea incropeste/construieste/contureaza un flux ideatic cu faptele personajelor asimilitate in ea.

altfel nu vad unde este nereusita prezentarii gibsoniene;

Scenariu zero(greseli de transpunere din adevarul biblic), regie seaca, interpretarile personajelor ating uneori ridicolul. Nu e suficient?

PS: Daca aveai o minima cultura cinematografica ai fi stiut de existenta unor mari comici,FRATII MARX,si nu ti-ai mai fi pierdut timpul cotrobaind prin carti de filosofie ceea ce nu esti in stare sa gandesti singura. Iar "spumantul" pe care mi-l imaginezi e doar o ramasita de la baloanele tale de sapun care au invadat acest spatiu.

[marx]

Daca e "morala" cum dracu s-o vad "material"?

[Serghei]

Domnule marx, observ ca pentru dumneavoastra (ca si pentru ilustrul filosof german, care pentru a-si sustine tezele anticapitaliste utiliza date de mult depasite din diverse rapoarte privind situatiile muncitorilor englez)

Avand in vedere faptul ca revolutia burgheza in Anglia a avut loc cu 200 de ani mai devreme decat restul Europei e chiar logic ca Marx sa-si scrie lucrarile pe baza unor asemenea rapoarte!

Ei bine, in debutul textului referitor la Patimi eu spun urmatorul lucru: ca exista trei feluri prin care omul se exprima artistic – in scris (literatura), imagistic (pictura, fotografie, sculptura) sau prin sunete (in muzica), aceste moduri pot fi si combinate (cinematografie, teatru, opera)

Eu zic ca sunt mai multe:dans,circ etc.

si care pana la urma prezinta lumea asa cum o vad ei, asa cum o simt ei: de aceea in literatura spiritul (creatorului) se exteriorizeaza OBIECTIVIST (=cu pretentie obiectiva, cu falsa obiectivitate, cu dorinta de nepartinire), nu obiectiv (daca scriitorul ar putea fi obiectiv, atunci, si numai atunci ar insemna ca avem o Singura Lume prezentata intr-o Singura Carte a unui scriitor si ca restul sunt doar tampenii;

De unde apare subiectivismul?Din incapacitatea oricarui creator de cunoaste universul in intregime,ceea ce duce la nevoia de a crea niste modele pentru acele portiuni necunoscute!
Un exemplu elementar:baobabul gandit de Tolstoi e diferit de obiectul efectiv.
Cat despre "obiectivismul creatorilor",ce intelegi tu e o coordonare a sensului cu intelesurile,cum intelesurile variaza de la consumator la consumator ma indoiesc ca sta cineva sa-si construiasca opera in functie de consumatori.

Apoi, omul nu este constrans de nimic atunci cand creeaza. Arta este creata de oameni talentati, un anti-talent nu creeaza, iar procesul creativ nu poate fi inchipuit ca o scremere, ca o scoatere-din-om-cu-forcepsul a frumosului sau a uratului (drept categorii estetice), ci numai ca o explozie fecunda fie a constiintei, in filosofie, fie a imaginatiei, in orice alt domeniu artistic. Acest lucru (produsul artistic) il implineste pe creator si implineste lumea, iar cand spiritul artistului este plin de seva, revarsarea este un factor normal, nefortat de nimic. Coercitia, constrangerea, apare, stimate domn, numai atunci cand cineva simte ca produsul lui nu are valoare artistica (valoare umana pana la urma), dar vrea sa il impuna cu orice pret, cum este cazul marxismului, de exemplu.

Aici gresiti fundamental,daca imi aduc bine aminte Poe a fost primul care a desconspirat mitul romantic al creatorului/creatiei(acela ca e o explozie).El spunea ca intai ia venit ideia refrenului-o pasare repetand obsesiv un cuvant,apoi s-a gandit la corb(en.crow) s.a.m.d,insa aveti dreptate intr-o privinta,partea finala a creatiei e o explozie,da o explozie pe baza unor concepte "clocite" initial,iar aceste concepte sunt constranse de autocenzura,vremea de afara etc.

Despre passion si unde a gresit gibson:
Prezinta patimile fizice si nu cele spirituale ale lui Iisus,si din experinta proprie experinta pot spune ca nu in fiecare zi ei bataie pentru o idee insa fiecare zi e o lupta interioara(pt unii).
In acceptiunea ideei de mai sus am sa prognozez ca "minciuna" lu gibson n-o sa iaba picioare lungi.Iar daca judecam filmul dupa elementele componente singurul care merita atentie e "imaginea",care mai salvaeza din valoarea artistica.
Dupa mine gibson s-a ascuns in spatele mitului Iisus si-a scos o baliga artistica!(o parere pur personala).

[gionloc]

l.

[gionloc]

marx:
Adica,tu vezi un film(de ex.Patimile) si te exteriorizezi aplaudand.Asta inseamna ca lumea a devenit minereu in mana ta?Iar eu daca fac likid pe acelasi film nu inseamna ca m-am exteriorizat?

nu domnule marx, exteriorizarea nu este a mea ca spectator (desi in exemplul meu subliniam ca afirmatia mea o cred valabila numai in cadrul literaturii, sau a scrierilor in general), ci obiectivismul e al scriitorului pornit la a reconstrui lumea potrivit simtirii sale si dorind a prezenta aceasta lume ca fiind LUMEA. din nou extrageti frazele din context.

Marx:

Pictura lui Dali se impune prin perfectiune

Specialistii afirma ca pictura lui Dali sufera de lacune tehnice, iar daca te-a coplesit imaginatia lui Dali incearca sa cunosti predecesorii suprarealismului(pictura metafizica)

ma oprisem la Dali fiindca atunci cand ii privesc picturile, din punct de vedere al claritatii formelor si imaginii, sunt apropiate de fotografii, precise. probabil ca daca voi fi vreodata in fata originalelor, nu in fata unor reproduceri prin diverse cataloage, impresiile imi vor fi altele. Probabil un exemplu mai bun ar fi fost pictura renasterii si anume credinta lor ca in imaginile puse pe panza era surprinsa si frumusetea spiritului uman (in perfectiunea formei corporale), dar pe tema asta am credinta ca nu se pot da raspunsuri definitive... si in legatura cu Dali... chestia asta cu "specialistii spune..." "surse autorizate spune", etc...

marx:
Naratiunea incropeste/construieste/contureaza un flux ideatic cu faptele personajelor asimilitate in ea.

e ca si cum ai spune ca pelicula povesteste filmul, in loc sa cauti un narator (sau naratori) in interiorul filmului. Naratiunea e de fapt acel flux ideatic construit de personaje.

marx:
Scenariu zero(greseli de transpunere din adevarul biblic), regie seaca, interpretarile personajelor ating uneori ridicolul. Nu e suficient?

care sunt greselile de transpunere din ADEVARUL BIBLIC!!!! ce insemna regie seaca? (felul in care raspunzi ar avea un echivalent intr-o exprimare de genul: marx: -Esti prost!! gionloc: de ce spui asta? marx: Faptul ca spun e deja e suficienta pentru a fi prost!). Iar eu m-am oprit pur si simplu la faptul ca tu, preluand o fraza din Nietzsche, afirmi ca filmul nu are valoare!!! ca e un fiasco (=esec) al transpunerii moralei crestine; daca mi-ai fi raspuns in ce consta acel esec (ca idei prezentate aiurea) ar fi fost mult mai bine (eventual o poti face acum reluand pasajul in care eu adresam un fel de intrebari retorice). pe de alta parte, accept ca exista greseli in film (chiar pomenesc de monajul flashbackurilor si probabil mai sunt - am vazut filmul o singura data si, cu toate ca pornisem cu scepticism spre cinema Republica, filmul mi s-a parut reusit - evident, am ramas sub impresia Lacrimii, a biciului care smulge pielea, si, gandindu-ma ca inchizitorii practicau torturi si mai cumplite, nu vedeam nimic exagerat in acest aspect; pe de alta parte cred ca a surprins chiar cele mai importante aspecte ale moralei crestine: iubirea dusmanului si neimpotrivirea la rau (a nu raspunde la rau cu rau).

marx:
PS: Daca aveai o minima cultura cinematografica ai fi stiut de existenta unor mari comici,FRATII MARX,si nu ti-ai mai fi pierdut timpul cotrobaind prin carti de filosofie ceea ce nu esti in stare sa gandesti singura. Iar "spumantul" pe care mi-l imaginezi e doar o ramasita de la baloanele tale de sapun care au invadat acest spatiu.[/quote]

domnule, tin sa va anunt ca in mare masura ideile exprimate prin ceea ce am scris sunt questii pe care le simt (poate plecand de la un fond al problemei discutat pe undeva), de obicei incerc sa trimit la surse atunci cand preiau ceva. probabil ca nu-mi sunt excelent cristalizate toate aceste opinii, deocamdata, dar sunt inca tanar si de asta ma ocup. cat despre fratii Marx, din pacate nu am acces a peliculele lor. poate ma vei ajuta :huh:

pe de alta parte, ceea ce ma bucura e ca incepm sa dezvoltam, chiar daca anemic anumite teme care, mai bine aprofundate, treptat, vor putea fi stranse candva intr-un fel de culegere de intelepciune cinematografica de pe cianemagia forum .

numai bine!

[gionloc]

Daca e "morala" cum dracu s-o vad "material"?

nu ca sloganul marxist nu ar tine de spiritual (dovada: cam toate regimurile europene care au crezut in el s-au dus in lumi mai bune), ca materialitatea lui nu prea s-a observat pe nici unde (probabil in Coreea de Nord, unde nu prea au nimic de imartit). dar, si aici vin in aceeasi directie ca si in textul initial: daca din felul in care il infatiseaza Gibson pe Isus in film nu e vizibila morala crestina, atunci care naiba e aceea morala?!

[gionloc]

Avand in vedere faptul ca revolutia burgheza in Anglia a avut loc cu 200 de ani mai devreme decat restul Europei e chiar logic ca Marx sa-si scrie lucrarile pe baza unor asemenea rapoarte!

g:
(habar nu am sa editez calumea fazele astea, sper sa nu fac numai tampenii in redactare si sa fie cat de cat inteligibila povestea)
De la Revolutia burgheza se scrisesera anual rapoarte asupra starii natiunii muncitoresti in capitalism. Ideea e ca prin anii 1860'70, cand isi scria lucrarile existau tot felul de date recente (din anii cincizeci), dar cu ajutorul lor nu putea combate vehement capitalismul, asa ca folosea rapoarte de pe la inceputul secolului XIX.

Eu zic ca sunt mai multe:dans,circ etc.

g:
sunt de acord, mai putin in ceea ce priveste circul cu animale!

De unde apare subiectivismul?Din incapacitatea oricarui creator de cunoaste universul in intregime,ceea ce duce la nevoia de a crea niste modele pentru acele portiuni necunoscute!
Un exemplu elementar:baobabul gandit de Tolstoi e diferit de obiectul efectiv.
Cat despre "obiectivismul creatorilor",ce intelegi tu e o coordonare a sensului cu intelesurile,cum intelesurile variaza de la consumator la consumator ma indoiesc ca sta cineva sa-si construiasca opera in functie de consumatori.

g:
evident, nu isi creeaza opera in functie de cititori (ar fi imposibil), si cum nu exista echivalenta (eventual ca falsitate exista) intre roman si realitatea fiecaruia, literatura nu poate fi privita ca fiind obiectiva. dar dorinta scriitorului asa ar vrea sa fie, iar prin observatiile sale scrise in roman uneori chiar te convinge ca asa e lumea cum o arata el, in asta cnstand obiectivismul literaturii. ceea ce cred ca ai observat (nu ca adevar al afirmatiei mele, ci ca denotare a ei!)

Aici gresiti fundamental,daca imi aduc bine aminte Poe a fost primul care a desconspirat mitul romantic al creatorului/creatiei(acela ca e o explozie).El spunea ca intai ia venit ideia refrenului-o pasare repetand obsesiv un cuvant,apoi s-a gandit la corb(en.crow) s.a.m.d,insa aveti dreptate intr-o privinta,partea finala a creatiei e o explozie,da o explozie pe baza unor concepte "clocite" initial,iar aceste concepte sunt constranse de autocenzura,vremea de afara etc.

g:
intr-adevar, am fost cam poetic (naiv) in aceasta exprimare a exploziei imediate; cand voi scrie un roman meserias sau mai stiu eu ce, voi incerca sa-mi surprind a posteriori emotiile, dar raman la parerea ca, sa zicem, sculptorul nu e constrans de piatra: cand il vezi pe Moise nu cred ca te gandesti ca Michelangelo l-a imaginat altfel si ca din cauza pietrei a iesit asa (ca si cand ar fi nereusit). Probabil artistul isi lasa amprenta in piatra precum Dumnezeu lasa o urma in sufletul uman - urma apare fara vreo impunere exterioara (ea este), forma pe care i-o da pietrei (chiar daca se face) e o libera exprimare.

Despre passion si unde a gresit gibson:
Prezinta patimile fizice si nu cele spirituale ale lui Iisus,si din experinta proprie experinta pot spune ca nu in fiecare zi ei bataie pentru o idee insa fiecare zi e o lupta interioara(pt unii).
In acceptiunea ideei de mai sus am sa prognozez ca "minciuna" lu gibson n-o sa iaba picioare lungi.Iar daca judecam filmul dupa elementele componente singurul care merita atentie e "imaginea",care mai salvaeza din valoarea artistica.
Dupa mine gibson s-a ascuns in spatele mitului Iisus si-a scos o baliga artistica!(o parere pur personala).

g:
cum putea afisa patimile spirituale ale lui Isus. Apoi: nici Isus nu ia bataie zilnic pentru ideile sale, ci numai pret de cateva ore, dupa ce a predicat o vreme mai lunga sau mai scurta. Si poti crede ca in bataia sistematica ce i se aplica Isus era un fel de leguma care accepta sa fie pusa in oala la fiert?... zbuciumul sau e implicit. tocmai in acel zbucium pe care spectatorii tre sa-l simta sta moartea preotului, a unei femei, faptul ca un tip s-a predat autoritatilor. si imi amintesc (am vazut filmu o singura data) ca este totusi vorba de o lupta interna - diavolul ii arata ca daca ar fi copilul lui nu l-ar ingriji cum se cuvine, parca mai se intreaba (isi intreba Tatal asupra calitatii misiunii sale in gradina pe la inceput - chestia aia prezenta si in poezia lui Voiculescu, in legatura cu paharul cu otrava), dar el continua calea; si zbuciumul lui Iuda este surprins... nu?


numai bine!

[Serghei]

cum putea afisa patimile spirituale ale lui Isus.

Vezi Passion of Jean d'Arc(1928-Dreyer) sau The last temptation of Crist(1989-Scorsese),ar mai fi Evanghelia dupa Matei(Passolini)-ultimul nu l-am vazut,e o recomadare Alex Leo Serban!

[Mala Portugal]

Mie mi-a placut 'Inima de urs' a lui gionloc desi mi-ar trebui mult mai mult de atat sa ma convinga sa ma duc la cinema pentru un film Disney

[Ambra Blu]

pula