Textele lui Bufnilä

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 17


Dar nu rãzboaiele în sine sunt subtilul înþeles al economiei viitoare ci stãrile rãzboinice din Cretona, Molina Mar, Nulome, Qiatotocoatl, Alundao, Pitonga Batonga, Pasola ºi Upândâva
Minoritãþile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce rãzboaie de duratã dar pline de vioiciune în plan spiritual ºi solidar, vor fi o piaþã sigurã pentru artefactul de rãzboi ºi vor induce în zonele limitrofe economii de rãzboi.
Bulbona militarizatã va duce la declinul economic în Takla Makan în timp ce Kyo Sao va încerca sã-ºi controleze periferiile prin act comercial de rãzboi nu prin rãzboiul însuºi.
Trocul virtual va fi împãrat ºi anticrist într-o lume în care subtilul rãzboi meteorologic ar putea avea sorþi de izbândã în timp ce teoria etatistã sau liberalismul economic vor rãmâne fãrã suport.
Statul va sfârºi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate ºi necrozate de grupuri rivale, de ºantaj ºi corupþie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morþii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economicã ci libertatea extincþiei economice.
Lipsirea de sens ºi miºcarea imaginarã a pieþelor de desfacere vor afecta orice prognozã economicã, instrumentarea haosului fiind necesarã pentru a se gãsi o nouã ordine economicã.
Miºcãrile antiuniversaliste nu sunt decât o reflecþie a actului autoritar, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apãrare pânã la actele de corupþie în consiliile municipale ale oraºelor care au fost rase de bãtãliile universalitãþii.
Forþele economice vor sfârºi ºi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, fiind doar o iluzie opticã. Artele privirii vor fi adãugate aceste noi economii în timp ce acþionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aºa-zisei hotãrâri sau adunãri a acþionarilor.
Pieþele cu geometrie variabilã sunt domeniile viitorului aºa cum câmpurile petroliere vor intra sub influenþa Burbanskului sau sub dictatura din Hombia sau a unor confederaþii ºi înþelegeri internaþionale.
Economia cu geometrie variabilã va fi cheia de boltã aºa cum trocul virtual va deveni fundamental într-o lume care, dacã nu-ºi va atribui o misiune atotcuprinzãtoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci ºi sute de stãri rãzboinice cu profit substanþial pe termen scurt. Economiile rãzboinice vor sfâºia statele, armatele, astãzi deconstruite, revenind în forþã la putere.
Complexitãþile, guvernate de minþi strãlucitoare sau nãucite, vor folosi elanul rãzboinic minoritar în dauna metropolei care, din punct de vedere economic, va fi susþinutã de periferii. Rãzboiul economic se va duce între periferii fie cã vor fi ele beganeze, toganeze sau molineze.
Metropola se va sfârºi în confruntãri ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcþionari ºi virtualizând utopiile economice care au guvernat lumea în dauna ei, prin lagãr ºi apocalips, prin propagandã ºi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenþei.
Masele largi vor fi seduse ºi se vor arunca orbeºte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul ºi lipsindu-l astfel de sens. Economia morþii îºi va spune cuvântul cu perversitate reclamând pedeapsa cu moartea.

[Nightwane]

ugh...ce plictisitoare e chestia aia a lu' robert_david sau cum l-o chema... yuk!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 18

Pedeapsa cu moartea stã la loc de frunte în justiþia cretonicã, în Tonga Tongao, în Bankusai ºi Guaribo, în însoritul Qiatotocoatl.
În San Gastoban, de exemplu, 80% din populaþie e de acord cu pedeapsa capitalã, condamnaþii la spânzurãtoare aflând de-abia în ultimul moment acest lucru.
Consideratã a fi exemplarã, pedeapsa cu moartea e un moment în care oglinzile sunt sparte, când patima ºi oroarea se transformã în act justiþiar.
Lipsa de reflecþie e un defect de percepþie, de inspiraþie, de interpretare a secretului. O teribilã cãdere în penumbra lunii, în vulgaritate ºi cumplitã nesãbuinþã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil nu dovedesc în nici un fel o asemenea capacitate. Reorganizând structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim spirite care nu recunosc prezenþa spionilor. În aroganþa lor, spiritele conservatoare din Tomei Taiom, Kauna Kunaó, Tulule ºi Sumba Subaraio anuleazã ºi centrul ºi periferiile aruncându-le în vârtejurile unei retorici suspecte.
Omogenitatea se prãbuºeºte astfel în ea însãºi ºi, potrivit acestui eveniment, departe de centru, se naºte plictisul. Îndepãrtându-te de centru, întâlneºti relaxarea, chiulul, dezordinea. Ca sã disciplineze periferiile, augusta oficialã din Gozeh, Quzo, Cardena ºi Jaw Ab Jawal suplimenteazã forþele poliþieneºti, mãreºte efectivele de informatori ºi culpabilizeazã prin simþãmânt periferic sau prin preaplinul unui ideal.
Acolo unde nu se petrece nimic se va fi petrecut totul.
Acest construct ne va urmãri multã vreme, aºa cum ne urmãresc serviciile secrete inamice în aceastã fascinantã miºcare aparentã prin universul plin de universuri. Terifiantul obiect cosmic, spre deosebire de tot, se expliciteazã prin catastrofe. E liber. E scãpat din chingile formei ºi contextului ºi se înfãºoarã subtil în secret aidoma unor personaje ale umbrei înfãºurate iluzoriu în tãcerea conspirativã. Intriganþii, rebelii ºi dizidenþii sunt însã îngeri cãzuþi. Ei dau centrului lovituri de mucava. Îl ceartã. Îl ameninþã cu degetul. Instrumenteazã acte imaginare spre deliciul maselor. Masele nu-l urmeazã însã pe dizident. Ele se hrãnesc cu actele dizidentului, cu zvonurile despre rebeli ºi cu bârfele despre intriganþi dar cautã eroul pline de fervoare. Îl adulmecã. Îl construiesc în inimã. Îl cerºesc imaginarului.
ªtirbirea imaginarului sã fie doar o perversã încercare prin care Weinberger sã poatã prelua controlul câmpurilor petroliere? Sau, mai sigur, sã-i prindã pe luminaþii din Kyo Sao ca într-un cleºte?
Luminaþii, efemeride simbolice, nu par a fi urmaþi de mase. Luminaþii se folosesc de elanul revoluþionar dar îl aruncã apoi gunoierilor din Guaribo sau cheamã groparii din Molina Mar sã-l acopere cu un covor de flori.
Din punct de vedere geometric, luminaþii, constituiþi în elite, sunt în defensivã la centru ºi insurgenþi la periferie. Elitele curteazã mulþimile vorbindu-le despre descãtuºare ºi libertate în timp ce eroul le descãtuºeazã, aceasta fiind condiþia sa tragicã ºi devastatoare.
Noi credem, în profunzimea omogenitãþii noastre, cã eroul îºi conþine dizidentul, cã periferia îºi conþine centrul iar democraþia cuprinde dictatura. În regimul imaginar toate acestea se expliciteazã prin vecinãtãþi, limita fiind iluzorie. Fiind cuprins al corporalitãþii, limita nu exprimã decât o falsã materialitate, viteza profunzimilor dându-i aparenþele fundamentale.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 19


În miºcarea noastrã aparentã printre vârtejurile virtuale, porniþi în cãutarea acelui fascinant tot, dãm lovituri mortale conceptului, certitudinii ºi perfecþiunii. Ne reorganizãm structurile narative ºi descriptive pentru a le pregãti sã înfrunte rãzboaiele matriceale de dincolo de orizontul vizibil.
Pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice ne arãtãm gata de a reinterpreta raportul dintre centru ºi periferie ºi producem unele evenimente în cascadã punând la cale revolta gunoierilor din Bankusai, dimineaþa generalilor din Nulome, insurecþia din Alundao, asaltul de la Pitonga Batonga, migraþiile de searã din Pasola ºi dansul norilor din Togai. Dar ºtim cã periferiile îºi devoreazã singure genialitatea ºi idealul ºi cã sfârºesc în vulgaritate încheind un armistiþiu ruºinos.
Pervers, centrul aºteaptã cu rãbdare decesul periferiilor. Dar nu le va lãsa sã se sfârºeascã în manifestãri ridicole sau tragice. În ultima clipã le va salva admiþând, efemer, întâmpinarea ºi sãrbãtorirea eroului cu surle ºi tobe. Se va împodobi cu ghirlande de flori ºi va arunca artificii prin cerul înroºit de gloanþe ºi bombarde ºi va pregãti în mare secret calvarul anonimatului pentru cel iubit de periferii.
ªi centrul ºi periferiile se unesc apoi pentru a conspira împotriva universului plin de universuri. Elitele pãrãsesc masele ºi se lasã pradã imaginarului, aruncându-se orbeºte în primul vârtej virtual întâlnit în cale. Tocmai de aceea secretizãm universul plin de universuri inventând catastrofe ºi evenimente epocale. Tocmai de aceea reorganizãm structurile narative ºi descriptive. Tocmai de aceea construim incertitudinea care bulverseazã formele.
Mulþimile din Omah, din Vale Note, din Ehren, din Metongo Bambo, din Polga Polgani ºi din Guabano Lao nu þin seama de acþiunile noastre. Ele îºi devoreazã eroii ºi, punându-ºi dizidenþii la butonierã, îºi cautã un duºman pe mãsurã.
Noi suntem gata sã-l construim.
Mulþimile îl vor adula sau îl vor ucide dând astfel semn despre teribilul adevãr al tuturor lumilor.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 20

Încã nu avem o imagine de ansamblu asupra serviciilor secrete inamice dar bãnuim cã se vor hotãrî asupra unor forme ºi stãri potrivit instrucþiunilor lor enciclopedice. Înregistrãm fluctuaþii magnetice sporadice. Sunt fie manifestãri ale câmpurilor, fie dovezi ale unor presupuse activitãþi militare ale inamicilor noºtri.
Iniþiazã proceduri de afluire cãtre profunzimile noastre ºi cautã o fantã spaþio-temporalã prin care sã-ºi infiltreze agenþii. Vorbim deja despre acþiuni care pregãtesc un rãzboi local, extensie a unui rãzboi matriceal. Generalul Baºkaev ar vrea sã atacãm pe un front larg. Generalul Monteores e de acord iar vicepreºedintele Weinberger îºi cheamã flota la ordine.
Dar noi suntem frontul!
Noi diabolizãm inamicul. Noi punem la cale rãzboaiele matriceale. Noi am putea fi propriul nostru inamic. Noi construim diferenþa. Noi eliberãm masele de presiunea imaginarului, noi vestim apocalipsa.
Sã vesteºti eliberarea, afirmã unul dintre personajele lui Tal San din Pântraºiva, e o lucrare împotriva imaginarului.
Asemenea lui, guvernatorul din Togai vesteºte eliberarea imaginii sale. El nu mai este liderul asediat ºi vampirizat de diverse reviste de scandal ci se aratã lumii hotãrât în politica lui, cu largã deschidere ºi foarte inventiv.
Serviciile secrete inamice vor încerca sã iniþieze un domeniu insular imaginar pentru a ne poziþiona ºi a ne neutraliza.
Regimul imaginar produce printre structurile sale narative ºi spaþiul insular atât de mult folosit în încercãrile ficþionale.
Pentru un scriitor, fie el din Nulome, din Guaribo sau Kalombra, insula este un teren de joc plin de tentaþii. El îºi poate construi imaginarul într-un astfel de spaþiu dacã ia în consideraþie dimensiunea criticã a insulei, dacã evalueazã corect potenþialul de imagine al evenimentului ºi dacã identificã operatorii de imagine.

[daniel]

Bai, cinemagia, wake up!

Chiar asa, ce-i aicea, bar de negri, sat fara caini?
Acuma ca ati apucat sa va fluturati scarbavnicele madulare, ce sa mai fac?? Sper ca v-ati calmat si poate discutati pe un ton CEVA mai normal.

[Leonard Pyron]

Salut, Leonard!
Crezi ca este vreun scriitor roman de SF dupa care s-ar putea face un film SF de clasa internationala?

Din ce am citit eu - nu. Majoritatea autorilor sunt ametiti de genul fantasy si chiar cand nu e asa sunt sedusi de atmosfera in defavoarea dramaturgiei. Asa ca nu lipsa de mijloace a cinematografiei rom e cauza ci lipsa de poveste din scrierile sefistilor.

[Ambra Blu]

Si singurul care scrie o poveste ecranizabila e Sebastian Corn.

[ovidiu bufnila]

ANTICIPATIA

Revista Anticipatia continua Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice disparuta in anul 1974, la numarul 466. Primul numar al revistei Anticipatia (467) apare in 1990, aparitiile fiind lunare, dar nu foarte regulate, in ciuda intentiilor numerelor 467 si 468 de aparitie bilunara. Incepand cu numarul 546-547, apare in mod exclusiv in numar dublu, teoretic din doua in doua luni, dar si inainte mai aparusera cateva numere duble aleatorii: 493/494, 495/496, 517/ 518, 519/520, 528/ 529. Doua numere speciale: 500 (Adrian Rogoz) si 527 (CPSF - 40 de ani de la aparitie si grupajul tematic „Alte Romanii", realizat de Voicu Bugariu). Realizata de Editura Stiinta & Tehnica SA.

continuare in:
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.a...=&categ=0&pg=3

8)

[ovidiu bufnila]

Participând, Cãtãlin Badea-Gheracostea conduce armatele eliberatoare împotriva criticii tembele ºi desuete izbeºte corpul dur al imbecilului grãmãtic dedat la acte vremelnice de stãpânire a imaginarului


Ai zice cã vin niºte armate. În corpul alternativei critice instrumentate de Cãtãlin Badea-Gheracostea e rãzboi pe viaþã ºi pe moarte, bubuie tunurile, huruie tancurile ºi, din când în când, cîte un porumbel al pãcii îºi dã duhul spre stupefacþia popoarelor de ficþionobauri. Straºnic am râs convins cã desueta criticã e urcatã pe catafalc de Cãtãlin Badea-Gheracostea care umblã cu armatele eliberatoare dupã el eliberând scriitorul de angoasa lui, de temerile lui lumeºti ºi instrumentându-l ca fiind. Cãtãlin Badea-Gheracostea are arsenalul în sânge, e rãzboinic pur, e haios ºi maliþios, dezvoltã ºi cultivã cinismul cu mãsurã ºi sfichiuieºte din goana calului sau de pe turela tancului. ALTERNATIVE CRITICE/o vedere asupra literaturii SF româneºti, Karmat Press 2001, nu este nici pe departe un travaliu critic

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtop...t=765&start=30

[ovidiu bufnila]

Prezentarea trilogiei in site-ul oficial:

"Trilogia Abatiei este cel mai cuprinzator proiect science fiction romanesc si in acest moment se afla in plina desfasurare. Ambitia autorului Dan Dobos si a editurii Nemira este ca timp de trei ani consecutiv, in jurul datei de 1 decembrie, sa lanseze cate un volum.
Abatia s-a bucurat de o lansare dubla, in 2002, la Iasi si la Bucuresti.
Blestemul Abatiei se va gasi in librarii incepand cu luna decembrie a anului 2003, lansarea oficiala avand loc pe 29 noiembrie 2003 in cadrul Targului GAUDEAMUS, la Bucuresti.
Infinita Abatie va incheia aceasta trilogie, aparitia ei fiind programata pentru sfarsitul anului 2004.
Trilogia Abatiei are ca motor al dezvoltarii un ansamblu format dintr-o intalnire fericita, posibilitatile extraordinare de comunicare pe care le ofera internetul si o viziune comuna a scriitorului si a editurii in privinta a ceea ce este literatura science fiction.

continuare in:
http://www.abatia.com/

[Ambra Blu]

Ambra Blu, zi-mi ceva de Matrix. Mi se pare ca are niste sensuri ascunse. Unele imi scapa. Ce crezi?
Multumesc, omule.
8)

Hai, frate, c-o dam in diverse. despre Matrix au vorbit bajetii, mie nu imi place, ce facem acilea, mata intrebi, nepotu raspunde, ne jucam de-a maieutica? Stii, d ela Corn cel mai ecranizabil mi se pare 'Aquarius'. Tu le scriai misto pe-alea cu cruciati, dar nu ecranizabile. Mai imi place Liviu Radu, da' nu-l vad nici pe el pe ecran.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 24

Spiritul liber violenteazã totalitatea pãrând a vrea s-o ia cu orice preþ în stãpânire. Tocmai de aceea cu virulenþã purcede la citirea semnelor ºi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradã, fie supernovã, fie muzicã de film, fie sex nebun.
Totul reductibil la propoziþie sunã ca ºi cum ar fi o sentinþã. Are parfum. E uºor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniºtitor.
Panoramând, scrutând orizontul, cercetând mulþimile din Takla Makan, Burbansk ºi Togai, privirea observatorului întâlneºte textul devenind propoziþie a lui. Problema e dacã observatorul se va gândi pe el însuºi ca aparþinând textului, ca fiind al totalitãþii prin observare ºi mãrturie. Aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportãri la totalitatea ca autoritate. ªi totuºi rãmân corpuri ale frazei de nedesluºit ca ºi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca ºi cum totalitatea ar aºtepta sosirea unui altuia. Celãlalt, mult invocatul celãlalt, pare a fi aºteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluþia schemei cinematice a vieþuitoarelor de la saurieni la hominide. O cãutare a observatorului ideal, a unicului martor.
Totalitatea se gândeºte pe sine ºi cautã printre propoziþiile sale una convenabilã. Tocmai autoritatea ei e pusã în discuþie, nefiind un exemplu de perfecþiune. De ce aceastã lipsã de simetrie? De ce aceºti paºi nesiguri în cãutarea martorului sublim, de ce atâtea eºecuri?!
La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretãri?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea ºi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structurã ºi naraþiune?! Sã fie ele doar redundanþã? Doar reziduu?! Sterilul unei activitãþi închinate totalitãþii ca autoritate?!
Efortul fiinþei pãleºte în faþa acestei monstruoase autoritãþi.
Necunoscutã. Rece. Arogantã. Gata, gata sã fie luatã la refec de filozoful dezamãgit din Bankusai, din Ehren sau din Qiatotocoatl. Filozof pornit sã demoleze conceptul. Gata, gata sã fie stâlcitã totalitatea, erodatã aºa cum, din plictis cotidian, fiinþele stâlcesc bietele cuvinte cãutând sã le stoarcã de sevã, sã gãseascã noi înþelesuri, noi anecdote, noi fabule.
Apariþia, rãspândirea ºi înflorirea fabulei vorbeºte de decadenþã, de neîncredere ºi de refuzul normei. Moartea romanului e doritã cu sârg, e anunþatã cu surle ºi tobe. Dar romanul rãmâne cheia de boltã.
Sunt prinºi în ea cu toþii. Participã cu nesaþ la desfãºurarea textului. Ar putea fi foarte bine însã doar pustietate, doar niºte propoziþii aflãtoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde ºi râuri de lavã cosmicã.
Ce rãmâne din praful piramidelor, din câmpurile de bãtãlie? Cuvinte rãzleþe cãutând un autor dispus sã le reaºeze în operã. La ce bun zbaterea, campania electoralã, suicidul ºi dogma?!
Din când în când, aparent zgâlþâind totalitatea în autoritatea ei, câte o revoluþie produce turbulenþe în regimul imaginar din Molina Mar, din Quzo, din Azego Bazego ºi Adamville. Mici insule rotitoare aruncate la întâmplare în imensitatea universului plin de universuri.
Poate cã e mai uºor sã pui le cale o revoluþie în Puerto Pico decât sã readuci la viaþã un fluture de pe câmpiile Herore. Poate cã e mai uºor sã ºtergi porþiuni mari de text, sã înnegreºti pasaje interzise vulgului.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 25


Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecãie în splendoarea existenþei sale. Nu e orbit ca ºi cum ar fi scãldat în luminã arzãtoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind dupã totalitate. Din când în când, elitele din Adamville, Beauburg ºi Guaribo sunt cuprinse de convulsii ºi propun strategii utopice pentru salvarea generalã.
Masele îmbrãþiºeazã programele cu un soi de furie furibundã. Se prefac a înþelege propoziþiile textului.
În adevãr, elite ºi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacãt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea ºi legile ucid elanul depãrtãrilor. Aventura se metamorfozeazã în pistoale cu apã ºi în polemici parlamentare cuprinzãtoare de texte fie fornãite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombã însã, descrisã ca fiind drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerºind mãrirea pensiei ºi zornãitul medaliilor de merit. O întreagã lume construitã aidoma unei fabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã în textul autoritãþii.
S-ar putea ca însãºi autoritatea sã fie text. Atunci ar putea fi lecturatã în întregul ei? ªi ceea ce numim anticipare sau intuiþie sã nu fie altceva decât o lecturã stranie?! Sã citeascã celãlalt, nenãscutul?! Sã fie intuiþia actul de prezenþã al altcuiva?! Sã nu fie fiinþa umanã punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sã fie doar o formã pasagerã, poate chiar sfârºitul?!
Iar universul plin de universuri sã nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalitãþii? Care ar fi rostul acestei întrebãri?
Sã fie totalitatea întocmai în raport cu fiinþa?! Sã nu fie autoritate decât raportatã nouã?! Poate cã inexistentul se reclamã a fi text tocmai pentru a ne coordona?! ªi atunci la ce bun premiile, felicitãrile, statuile ºi comemorãrile care fac deliciul vieþii mondene din Bagoda, Gonfleda ºi Candorra?!
Iatã un bun exerciþiu de imoralitate. Iatã un bun exemplu de nesupunere. Sã nu recunoºti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sã renegi generaþia anterioarã e periculos. Strigãtor la cer. Sã descoperi deºertãciunile maturitãþii, ce oroare!
Lipsirea de sens, un prim pas cãtre descifrarea totalitãþii. Cãci proasta educaþie ºi tirania sistemului de valori, acceptat în mod oficial, te îndreaptã cãtre pierderea identitãþii. Arta, în falsitatea ei, oglindeºte vidul. Oglindeºte lipsa totalitãþii lãudându-se cã ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendicã a fi a artei aºa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalitãþii aflãm revolte, sisteme filozofice, strigãte de luptã, pustiire. Înspre totalitate, o coloanã nesfârºitã de pelerini. Unii agitându-ºi pumnii, alþii cerºind iluminarea. Dar toþi fiind ai textului, toþi fiind ai morþii.
Moarte drapatã în monumente, în fotografii îngãlbenite ºi în halbe de bere întru aducere aminte, în sãpãturi arheologice. Sã sapi în corpul textului, cu fervoare ºi speranþã, sã te întorci cãtre subiect violentând predicatul.

[Nightwane]

boooooooriiiiiiiiing :evil:

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 26

Citirea textului este însãºi viaþa. Chiar prezenþa textului pare stranie ºi de neconceput. Chiar ºi fiinþarea totalitãþii ca fiinþã pare de neconceput pentru savanþii ºi scriitorii desueþi din Guaribo, din Matala ºi Agobe. ªi aceste propoziþii sunt distribuite astfel cãci fiinþa umanã este finitã prin tocmai explicitarea ei prin text iar textul prin limitã. Alt mod de raportare la totalitate ºi univers nu cunoaºtem.
Noi ne raportãm liniar ºi discontinuu.
Semnele de punctuaþie, moartea, piramida, mãrirea sunt deºertãciuni. Foaia albã de hârtie e sinele deºertãciunii.
În plus, încercãm totalitatea cu noi texte pe care ni le dãruim miºeleºte spre interpretare, inventând ºtiinþe defuncte spre a le descifra sau încifra. E ca ºi cum n-am observa încercãrile la care ne supune totalitatea ca autoritate a textului fundamental.
Manipularea este tocmai a noastrã, expresia perversitãþii noastre. Limitã în fond. Suntem limitaþi dar ne învecinãm, fiind îngrãdiþi totalitãþii.
Am fost arestaþi prin interpretare. Aproximãm anumite semne ale totalitãþii.
Celebrãm fastul fiinþãrii umane prin tone de scrisori, ne îngrãmãdim în e-mail ºi zumzãim retro prin firele de telegraf rãmase în insule. Sigur cã vãrsãm tone de cernealã dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însã insulele.
Suntem propoziþii ale totalitãþii.
Dar ne preamãrim.
Ne proslãvim ºi ne adulãm ºi ne lãudãm unii pe alþii fãrã neruºinare. Uneori nici nu conteazã textele dãruite spre interpretare. Conteazã faptele, micile întâmplãri, biografiile ºi bibliografiile inventariate cu sârg de funcþionarii din Bulbona, Mastrokas ºi Catombo.
În tot acest timp enciclopedia se umflã, dospeºte, crapã. Ar pãrea cã am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text, câmpuri informaþionale remanente. Informaþia face sã pãleascã lumina, se miºcã infinit mai repede.

[Ambra Blu]

Muci, scarba, suli! Altceva? De unde mama dracului atat scarba-n tine, omule? Baa, ma simt mishto cu voi.
Pe bune.
:roll:

Junioare, imi amintesti de zilele cind ne luam cu Alex Leo Serban la trinta pe site. Ai acelasi stil. Respect si OZN in rest.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 27


Tocmai de aceea propoziþiile totalitãþii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaþia ºi iluminarea pãlesc în faþa universitãþii. Seminarul ordoneazã ºi îngrãdeºte. Revelaþia te arde pe dinãuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptã împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ºtiinþific. Savantul dã însã puþinã culoare demersului sãu hotãrând cã, ajuns la frontiere, se poate cununa cu dogma. Dar nu existã limite. Se aflã vecinãtãþi. Propoziþiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinãtate, totalitatea produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lãmuri. El însã hotãrãºte limita, limitându-se la a chema ordinea ºi experimentul în ajutor. Totalitatea încearcã acum a se revendica a fi spaþialã, spaþio-temporalã. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fãrã a inventa butelia cu gaz respirabil ºi fuzeea desprinzãtoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva totalitãþii.
Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de varã. De ce atâta neputinþã, de ce aceastã închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinºi în prima propoziþie, nimeni nu ºtie.
Sunt doar bãnuieli. ªi o cantitate impresionantã de romane ºi nuvelete ºi sloganuri produse la foc automat de cohortele de scriitori din Gamola, Barbazo ºi Brucella. Sãrmane înjghebãri care reclamã asistenþã socialã, premii ºi ediþii de lux pentru scriitorii desueþi din Catanao.
Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activitãþii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aºteptând sã intre în scenã.
Bineînþeles cã lumea textelor musteºte de critici gomoºi, de analiºti de situaþie ºi de caz, de aspiranþi la gloria literarã, iluzorie.
Cã arta dã sens, e fals, cã literatura salveazã, e plin de ironie. Totalitatea ºi-a luat precauþii. ªi-a inventat serii de detractori ºi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imitãm dupã modele încastrate în gene sau într-o matrice informaþionalã invizibilã, nebãnuitã, tainicã ºi miraculoasã.
Cã universul plin de universuri ar fi asemenea unui nãvod, e posibil. Cã ar fi universuri pline de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioºãtor. Cã ar fi spaþiul de necuprins, mantie înstelatã, e o metaforã.
Cine sã salveze totalitatea?!

[ovidiu bufnila]

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 28

Poate cã e conºtientã de singurãtatea ei. Poate cã s-a înghesuit în ea însãºi ºi a schimbat propoziþiile. Poate cã încã nu s-a hotãrât sã facã un miracol. Lucreazã doar cu zvonuri ºi cu trucuri ieftine.
Totalitatea, în textura ei, poate pãrea neserioasã, asta fiind diferenþa. Alteratã fiind propoziþia ei, totalitatea pare a fi scrisã, pare a fi construitã.
De aici încolo încep speculaþiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul, încep sã intre în scenã totalitãþile de toate felurile spre a fi descifrate.
Dar fiinþa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitatã. Existenþa ei în totalitate pare fãrã de sens, pare lipsitã de un plan ascuns.
La ce bun?
La ce i-ar fi trebuit totalitãþii atâta amar de specii?! Sã le aprecieze frumuseþea, culoarea, ingeniozitatea?!
O totalitate plictisitã în întregul ei poate fi o catastrofã. O totalitate insurgentã produce cutremure ºi bulverseazã bursele. Incontrolabilã, giganticã, perversã ºi rea ºi invidioasã ºi intrigantã.
Sau poate infimã, ca o boare de primãvarã, datã spre citire elitelor ºi maselor din Gazma, din Fodela ºi Pandorra. Sã fie atinsã cu înfiorare, cu evlavie.
Totalitatea acceptã o serie de poziþionãri ºi chiar de atitudini, de stãri confuze ºi contradictorii. Spre oponenþã sã fie textul-în-oglindã?!
Dar nu ar fi de neiertat sã vorbim despre antitotalitate de vreme ce totalitatea este una lipsind limitele absolute?
ªi nici aceastã propoziþie nu pare a fi valabilã de vreme ce totalitatea impune nemãsura ºi nemãsurarea ca nefiind cantitate, corporalitate. Iar corporalitatea este expresia bifurcaþiei nebãnuite.
Bifurcaþia are buletin de identitate.
Lipsirea de celule prin tunelare aparþine ºtiinþei, ea instituind instrucþiunea filozoficã a textului, spre recunoaºterea autoritãþii.
Totalitatea pare a fi o calitate a autoritãþii.
Când cititorul de texte, arogant, vrea sã expliciteze întregul text, fie nuveletã sau roman, nimereºte în deºert.
Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul sãu, cititorul de texte nu admite oponenþa. El deþine secretul ºi direcþioneazã.
Cu mâna întinsã spre apus sau spre rãsãrit, cititorul de texte cade în desuetudine pe mãsurã ce textul se desfãºoarã. El nu admite imperfecþiunea ºi strigã aceasta în timp ce se scufundã în istorie.
Istoria nu pare a se sfârºi atâta vreme cât numerele critice ºi dimensiunile critice ale fiinþei guverneazã elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmulþirea fiinþelor la nesfârºit þine de o economie a viului dar ºi de filozofia textului, ficþionalul fiind constructul fundamental.
Poate cã autoritatea este neutrã, pe fond. Poate cã totalitatea nu existã ca stare ºi atunci nu existã un text prestabilit. Nu existã nimic.
Totul nu e decât o fulguraþie iar totalitatea o aparenþã. Pentru noi ea pare însã pe deplin consistentã, corpul dãruit perversitãþii.

[Nightwane]

Muci, scarba, suli! Altceva? De unde mama dracului atat scarba-n tine, omule? Dar ce mama dracului, in forumul asta nu mai asa discutati? Crezi ca esti interesant? Baa, tata, kakaturi din astea facem cu sutele daca vrei. Ce te dai asa de smecher? Aia nu, aia nu! Laptic nu vrei? Sau o gagica siliconica? In fond ce te...grija pe tine de fictiunile mele? Ia-ti taraba cu kakturi si valea. Lasa sa ma baneza daca o fi ceva nasol in protetrix! Bai, am o inima mishto si sunt un baiat de zahar ars. ce draku va incontrati asa de penibiloid?
de cand am deschis topicul asta daca am vazut o kestie mintoasa. Huoooooooooooooo!
Bun. Trecem peste boringul tau sau nu?
Baa, ma simt mishto cu voi.
Pe bune.
:roll:

din ce in ce mai plictisitor....ugh...mi se face mila...