Asia extrema

[Ambra Blu]

Zatoichi - de Kitano. Mult mai stilizat si decantat decit Violent Cop (not that violent, that cop) sau Hana Bi. In reviste aparea ca un soi de emul asiatic al lui Kill Bill, la concurenta cu el cum a fost Shogunul lui Clavell cu Musashi-ul. Lumea prefera samuraiul vazut prin ochiul occidentalului. In rest, filmul nu arata ca o stampa, dar da cu sabia.

[mihai_t]

ca tot veni vorba de miike...
Am vazut "Graveyard of Honor" acum vreo doua zile si nu pot sa-mi scot din minte scena cu Ishimatsu (genial jucat de Goro Kishitani) intrand intr-un bar tarand dupa el o bara metalica si snopind in bataie patru yakuza in cateva secunde. Acelasi Goro Kishitani ce are o secventa de cateva minute in One Missed Call, rolul unui undertaker ce nu se poate dezlipi din fata laptopului savurand poze cu cadavre si explicand "victimei inocente" cum picioarele incep sa putrezeasca atunci cand inima nu mai are destula forta.

[AT]

"Brother", tot de Kitano.
Povestea unui yakuza care are ceva necazuri in tara mama, se muta in America unde are un frate mai inocent de felul sau si porneste o retea de crima organizata. Daca ar fi fost facut la Holywood ar fi fost un film prost. Cum cel care il regizeaza nu e Michael Bay, a iesit "Jim Jarmusch meets the gangsters". Era sa uit, filmul e si-n japoneza si-n engleza, actiunea petrecandu-se in cea mai mare parte in State.

ps. Oh Dae-Su cu siguranta

[Ambra Blu]

Nu mi se pare ca ar fi vreun film care sa invete si alta litera decit B.
Am vazut scene mai viscerale la Miike, am vazut yakuzas mai rai la Miike, am vazut negri mai seriosi in Boyz in tha Hood, am vazut impuscaturi in masina mai bine in Pulp Fiction, scene de baschet mai bune in NBA, fratie mai strinsa in The Return, degete taiate si mate scoase la Saving Private Ryan. Kitano mi se pare oarecum over-rated.

In alta ordine de idei, va recomand daca aveti ocazia sa vizionati cele 21 de scurte ale regizorilor de scoala sud coreeana.

[mihai_t]

In sfarsit am reusit sa "pun mana" pe un film al lui Johnny To, "Running on Karma", starring Andy Lau (cu un pachet de muschi imprumutati) si Cecilia Cheung. Un film de Serie B, intr-adevar, dar cu un fachir (!?) indian ce se "ascunde" de politia hong-kongheza intr-o sacosa de rafie si cu un om-lipitoare (!?!) ce se prelinge pe muschii lui Andy Lau (trebuie sa vezi ca sa crezi).

OT: Apropo de litera B, imi aduc aminte ca J. Mostow era cel ce se mira intr-un interviu cum in anii '70 filme politice ca "Toti oamenii presedintelui" sau "Sindromul chinezesc" erau de categoria A in timp ce nu cu mult timp inainte filmele cu extraterestrii verzi sau cu super-eroi nu puteau trece mai sus de B, pe cand acum avem MIB II sau Spider Man II care se bat pentru box-office

[Ambra Blu]

Patul face si desface. Patul pustii. Desface firul care il leaga pe om de ratiune si face graintele impenetrabile. Face oamenii sa o ia razna: la inceput soldatul maniac, cu prezumptivul si eventualul asasin, stare agravata si de armata, si pe fata care are nefericirea ca amantul sa ii moara in brate, ciuruit pe linia de frontiera, in timp ce o ardea la buci. Ea ramine cu mina lui in mina, lacrimile ei de singe, palma lui o atinge inca pe fata, el nu mai e, doar resturi de carne pe nisip. Apoi soldatii o fac posta pe fata innebunita si, ca in basmele feti frumosi, ea ii da in fapt pe sex-facatori sarutindu-i rind pe rind. Apoi umreaza scena polenizarii, si ei fug prin iarba verde a cimpiei, (iarba verii - visele soldatilor ucisi) sa ii faca un chiuretaj. Apoi, cu singe curgindu-i printre picioare, ea intra in acvariu, printre pesti. Impresionante momentele lichide si cele mute. V-am prezentat The Coast Guard, un film de Kim Ki-duk.

[AT]

Imi place Kim Ki-Duk. E primul regizor de la Tarkovski incoace care sparge barierele limbii. Subtitrarea mi s-a parut inutila pana acum, dialogurile doar decoreaza, o imagine face cat o mie si una de cuvinte, pula mea.

[Ambra Blu]

Kim ki-duk crede, in filmele lui, ca in orice femeie se ascunde intrinsex o tirfa. Si eu cred ca le priveste cu un ochi sensibil, si le-ar spala pe toate la fund in apa, sau sub apa, depinde cit de grafic vrea sa fie, insa nu cred ca le priveste cu un ochi critic (si, daca ar avea un oarecare ochi critic, atunci ala e dreptul si e inlacrimat). In mai toate filmele lui, fetele care decid sa vinda pizda au probleme, fie financiare, fie din amor, si de-aia singura lor solutie in lumea rea si rece este sa o puna pe pasarica zbor in bataia pulii. In The Birdcage Inn fetele dau pizda ca nu stiu ce altceva mai bun sa faca si, oricum, e mai bine decit sa se sinucida in mare. Acolo am si eu compasiune pentru ele. In Samaria insa (2004) ele dau pizda pentru ca:
a) prima fata care da pizda are un role model - pe Vasumitra, o tirfa sfinta
b) a doua fata o are role model pe prima fata.
Filmul este atit de tezist incit face Lilja 4ever un film cu emotii bien controlate. In rest, aceeasi naivitate de care da dovada Kim ki-duk. Strict regizoral / al compozitie cadrelor, merita amintita plimbarea celor doua scolarite in parc, in special cind se aseaza pe zid, linga statui.

[Ambra Blu]

Rainy Dog al lui Miike - al carui personaj central e un yakuza decazut, iubitor de taceri si cu un pact ocult cu ploaia. S-ar putea sa va aminteasca de Hitman-ul din Fallen Angels, dar fara nessul rece al acestuia din urma. Fallen Angels e adidas, Rainy Dog e didibao, sa ma exprim cauciucat. In rest, prezenta inutila a ploii care rateaza crearea unei stari de sick tear existential, citeva cadre cu o arhitectura elementara, dar eficace, si, desigur, doua trei emotii in relatia yakuza cu fiul sau mut si a acestuia din urma cu catelul gasit in ploaie, in fata bordelului. De remarcat faptul ca la japonezi si curvele au acces la net si calculator la locul de munca, cam ca majoritatea forumistilor de aici.

[AT]

Farewell, My Concubine, un film despre despartirea de trecut a Chinei, a luat si Palmes in 93 printre altele. Filmul face o paralela de-a dreptul rushdiana intre istoria unei natii si teatrul ca forma de arta si nu numai. Kaide Chen scoate niste secvente memorabile cu ajutoare : Gong Li si Leslie Cheung, odihneasca-se in pace.

[Ambra Blu]

Apropo de teatru + film video = telefilm, teleplay, and cineverite. Asa arata imaginea in 'Real Fiction', o noua mostra de patetism si umor naiv, involuntar cred, semnata de Stapinul Tirfelor, Kim ki-duk. Un pictor-in-parc decide sa comita crime justitiare, menite sa indrepte lumea cea strimba.

[Leonard]

Pentru iubitorii de WKW recomand Cho Chin Lun Hau Dik Yiyan Saigyai aka First Love: Litter On the Breeze (Eric Kot). Nu prea am înþeles ce e de fapt. Un semi-documentar? Se fac aluzii directe ºi indirecte la WKW ºi la filmele sale. De asemenea la Chris Doyle (care e regior de imagine aici), apare ºi el la un moment dat, într-un cadru. Are mai multe episoade, joacã ºi un actor-fetiº al lui WKW, Takeshi Kaneshiro. Cel mai tare m-a impresionat story-ul cu fata somnambulã, care îºi monta o camerã de filmat, apoi, dupã ce se trezea, se uita cu surprindere la ceea ce s-a filmat, pe unde a umblat. Apoi a devenit insomniacã. Un must-see. De revãzut.

[geticus_polus]

Ma surprinde placut forumul acesta, imi pare bine sa vad ca acest curent asiatic a prins si in Romania (eu locuiesc in Germania).
M-ar interesa daca in Romania baga la cinema si aceste filme, de exemplu Oldboy care aici a avut un succes comercial extraordinar la cinemaurile "mainstream", sau este numai o absoluta minoritate care se ocupa cu Miike, Chan Wook-Park, Tsukamoto, Ryuhei kitamura etcetc?
Daca s-a vorbit de Graveyard of Honor a lui Miike, este vorba de un remake dupa filmul lui Kinji Fukasaku din (ca) 1972, absolut genial si il recomand tuturor, la fel ca toate flimele Yakuza a lui Fukasaku din anii 70 (Yakuza Papers; Yakuza Graveyard etc). Versiunea lui Miike m-a dezamagit putin, in schimb ultimul Miike care l-am vazut aici la un festival in decembrie, "IZO", cu Takeshi Kitano, este o bomba! Incredibil!

Un film corean pe care il recomand din toata inima (pe linga acelea lui Chan Wook Park) este "Memories of Murder" al lui Bong Joon-Ho, splendid!
Celelalte filme coreene pe care le cunosc (Musa the Warrior, Nowhere to hide, chiar si alea lui Kim Ki-Duk) nu m-au convins.

[andreidita]

Incercati Cyclo de Tran Ahn-Hung (a mai facut mirosul de papaie verde), un regizor vietnamez.. Undeva intre wkw si koreeni (asiaticii astia au stiluri specifice fiecarei tari din ce am vazut eu pana acum).

[Ambra Blu]

M-ar interesa daca in Romania baga la cinema si aceste filme, de exemplu Oldboy care aici a avut un succes comercial extraordinar la cinemaurile "mainstream", sau este numai o absoluta minoritate care se ocupa cu Miike, Chan Wook-Park, Tsukamoto, Ryuhei kitamura etcetc?

A fost un festival al filmului coreean in Bucuresti. O sectiune dedicata filmului asiatic mai era la TIFF - Cluj. Zatoichi a fost pentru publicul consumator, la Mall. 2046 dat in cadrul BiFest, iar Oldboy va fi dat la TIFF. In rest, de chinezarii se ocupa maniacii. Miike e prea prolific, din punctul meu de vedere, pentru a-si putea decanta cum trebuie obsesiile de latex si ketchup. Intre un Visitor Q, (merge, incest, un fel de Messiah actionind in microsocial - familie, ceva violenta,, organele genitale cenzurate in varianta vazuta de mine) si Deadly Outlaw, iarasi omagiu yakuza, prefer Ley Lines, filmat proaspat, calofil, cum prost s-ar zice, ca este o felie de viata realista. Fanii lui Greenaway, ai feliilor de tort si ai imaginilor baroce, sa il evite linistiti.
Recomandari: Tenshi no kôkotsu (1972) al lui Wakamatsu, anarhie alb negru/color, cu poveste subtirica, dar destul de mult erotism si violenta. Este totusi ceva european in filmul asta, un je m'enfichism de revolutionar francez anti-american.
Sei ju gakuen (1974) al lui Suzuki, un film care nu se hotaraste intre partizanatul filmelor de tip exploitation si privirea critica aruncata in ograda clerului. E vorba de felul cum sint flagelate conventiile crestine dintr-o manastire de maici cu sediul in Japonia. Hai, stim istorie, stim de dinastia Tokugawa. Nu am avut insa sonor la film, asa ca am ascultat in timp ce il priveam urmatoareel: DJ Krush - Jaku, Yonderboy si Skalpel.

[Ambra Blu]

Mi-am amintit de meritele atribuite lui Quentin Tarantino pentru eforturile depuse in vederea promovarii filmelor lui WKW pe piata americana. Tot in categoria promotorilor de filme Made in Asia se incadreaza si Jonathon Saul Kane (Depth Charge, anyone?) care, cu ajutorul casei de productie video Vinyl Solutions, s-a ocupat de promovarea si distribuirea filmelor de actiune made in Hong Kong (a initiat, de altfel, si festivalul Made in Hong Kong). Citeva din capetele de afis in biznisul lui: Chow Yun Fat, Ringo Lam, Wong Kar-Wai, John Woo si Jackie Chan. De altfel, asta parea pasul logic la un DJ interesat de chinezarii inca din perioada Bounty Killers, in care a introdus sample din filme cu karatisti (vezi ceva de genul Wu Tang Clan sau, de ce nu, De ce neu + Vexxatu).

[mihai_t]

atat timp cat oameni ce sunt platiti pentru a vedea filme nu stiu ce sa spuna in fata unei supe caldute ca "demonlover-ul" lui Assayas (vezi aici), m-as mira ca vreodata miike sa-si faca aparitia pe ecranele romanesti. nu de alta, dar ma tem ca ar chema vreo doi popi si pe dan c. mihailescu in fata cinema-ului sa ne explice cum e cu sexul, violenta, etc., si cat de bolnavi suntem la cap. atat timp cat cel mai bine privit critic roman de film inca mai tine sa ne spune ca nu exista nici o legatura de rudenie intre Kiyoshi si Akira (Kurosawa) cred ca mereu va exista o majoritate mirata care sa exclame "japonezii/chinezii/coreenii astia toti seamana intre ei". [/url]

[geticus_polus]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?
In ceea ce priveste muzica japoneza, prefer Contagious Orgasm, Aube si Dissecting Table.

[Nightwane]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?
In ceea ce priveste muzica japoneza, prefer Contagious Orgasm, Aube si Dissecting Table.

mi-a placut mai mult Dumplings decat Cut si decat Box. Box e cel mai frumos dpdv vizual si Cut e cel mai amuzant.

[Ambra Blu]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?

L-au vazut baietii, au si scris de el deja mai sus. Ca si Nightwane, si eu zic ca medium-metrajul lui Miike e cel mai ofertant din punct de vedere vizual. Povestea insa, cu surori de parca eram in Tale of Two Sisters si voodoo japonez, nu m-a prins. Frumoasa imaginea, glaciala, insa mai bun mi s-a parut filtrul albastru din The Return sau Noi Albinoi. Da, cool is the proper term to epitomize the spirit of the film. Din nou, actiuni care, vazute in alte cinematografii, mi s-ar parea exacgerate (gen sacul din plastic in care eroul o prinde pe tinara, dupa ce se saruta), storyline naiv, nemestesugit, dar care incheaga bine diversele plot pointuri cu contorsionistele in cutie. Din aceeasi categorie - scandal, am vazut Guinea Pigs, episodul al 4-lea parca, Mermaid in the Manhole, un fel de Omul-amfibie, combinat cu albatrosul lui Baudelaire, in cheie sado-maso, (a)normal.