Ultimul Documentar Vizionat

[Federico]

In alta ordine de idei, documenatare vizionate recent:

Apocalypse: The Second World War - comentariul audio este subtirel si prea abstract si general; trebuia sa se focalizeze pe particularitatea scenelor prezentate nu pe locuri comune obosite. Altfel, a fost ca o gura de aer amalgamul asta de filmari non-fictionale. E scheletul pe care poti sa-ti aduni multe din abstractiile seci din carti (ca de altundeva de unde?)

The Fog of War - de Errol Morris. Un interviu (cam juma din film e interviu, nu totul, si e dispersat alternativ cu diverse imagini din arhiva politca a epocii evocate... in general destul de irelevante) cu un fost secretar al apararii US sau ceva pe-acolo. Foarte interesant dpdv emotional si uman omul si comportamentul sau, nu doar prin prisma calitatii 'informatiilor' furnizate. La un moment dat ii dau si lacrimile.

War Photographer - despre un fotograf (de razboi) german "legendar" cica (eu n-am auzit de el) al carui nume mi-a scapat definitiv deja. Inca un tur de forta emotional. Atit filmarile cu microcamera atasata aparatului foto al tipului aflat pe teren, cit si frugala cantitate de timp in care se confeseaza direct camerei. La fel ca Herzog (chiar ca exagerez, Mercutio, nu?) - ii citesti pe fata ororile si suferinta care l-au percolat in timp, ca dintr-un abecedar pentru miopi. Coloana sonora e absolut fenomenala. (cam manipulativa, totusi... dar in sine... pfoai...)

[anaemona]

Un documentar facut de BBC despre Coen brothers.

http://www.youtube.com/watch?v=6nFZy...layer_embedded

[aniela07]

Cind auziti un artist ca vorbeste despre ratiunile si obiectivele muncii lui, luati-va picioarele de-a spinarea si nu va mai uitati inapoi. Singura arta pe care merita sa-ti pierzi timpul e aia care a venit pe lume din pura instinctualitate. Cind artistul creeaza fiindca pur si simplu ii vine sa creeze, nu ca a facut nise calcule si urmareste niste rezultate. Vointa umana e buna de aruncat la porci. Cea mai buna arta e aia cind autorul habar nu are ce face, cind isi subordoneaza vointa inconstientului.

Eu sunt pentru o perspectiva mai rationala, sau chiar rationalista, asupra artei. Daca e sa ma gandesc la raportul de creatii artistice (minus literatura si arhitectura, sa zicem) instinctuale/rationale care mi-au transmis ceva si pe care le-am apreciat, din punctul meu de vedere gunoaiele vandute drept arta nascute din ceea ce s-ar putea numi instinctualitate sunt mai multe decat creatiile tampite din categoria rationala. Cu cateva exceptii, nu cred ca inconstientul nostru poate produce creatii de cine stie ce valoare.

[Federico]

Eu nu mai stiu ce este aceea arta caci counterfeit philosophies have polluted all of my thoughts (in fact, m-am lehamisit atit de rau de termenul asta incit daca mai aud pe cineva in real life pronuntindu-l cred ca am sa incep sa musc, latru si zgirii), iar aberatiile alea de un apodictism gretzos pe care le-ai citat au fost emise… din pura instinctualitate – cred ca vorbea prin mine acolo strict ecoul unor spuse ale lui Dylan din No Direction Home (ca tot suntem la documentare). Omul exact asta marturisea (referindu-se, ce-i drept, la perioada incipienta a carierei sale): ca nu isi intelege cintecele, ca nu le poate explica, nu stie de unde vin, si le scrie doar pentru ca he feels like it. Daaaar… in ce priveste critica ratiunii tehnice, senzatia mea e ca tot argumentul se reduce la faptul cvasi-evident ca abiprta nu se poate invata. Instruirea tehnica, ratiunea, cultura nu au un aport pozitiv; ele sunt doar elementele parafernaliei de epurare si lustruire a lentilei prin care urmeaza sa transpara ceea ce este dat la modul imuabil, si care este numit in genere talent sau geniu… sau instinct (estetic). So contentziunea mea este ca teoria instincului corespunde cu precadere componentei intentionale a procesului creativ. Motorul primordial al comportamentului artistic nu poate avea o justificare conceptuala, interesata, computationala - acesta se identifica cu o inclinatie viscerala care daca nu este onorata il rapune prompt si inexorabil, fizi(ologi)c vorbind, pe prea-fericitul posesor al harului. Insa pe partea metodologiei de mosire a acestui prunc rosemary-an transcendental, si de imbracare a lui in straie sensibile, materiale, se poate negocia cu un dram de indulgenta si cu valetii triviali ai ratiunii subiective.
Deci, cum spuneam, eu nu stiu ce-i aia arta si nici nu ma mai intereseaza sa stiu (in cel mai optimist caz se poate spune ca este doar un cuvint utterly lipsit de sens si de un semnificat real), dar adevarul (how ironic, Dickie!) e ca mi-au provocat o satisfactie psihedelico-halucinogenica niste textulete citate recent de Rorty pe subiectul asta in Irony, Contingency, Solidarity.

The agelastes [Rabelais's word for those who do not laugh], the non-thought of received ideas, and kitsch are one and the same, the three-headed enemy of the art born as the echo of God's laughter, the art that created the fascinating imaginative realm where no one owns the truth and everyone has the right to be understood. That imaginative realm of tolerance was born with modern Europe, it is the very image of Europeof at least our dream of Europe, a dream many times betrayed but nonetheless strong enough to unite us all in the fraternity that stretches far beyond the little European continent. But we know that the world where the individual is respected (the imaginative world of the novel, and the real one of Europe) is fragile and perishable. . . if European culture seems under threat today, if the threat from within and without hangs over what is most precious about it - its respect for the individual, for his original thought, and for his right to an inviolable private life - then, I believe, that precious essence of the European spirit is being held safe as in a treasure chest inside the history of the novel, the wisdom of the novel. (Kundera)

Lolita has no moral in tow. For me a work of fiction exists only in so far as it affords me what I shall bluntly call aesthetic bliss, that is a sense of being somehow, somewhere, connected with other states of being where art (curiosity, tenderness, kindness,ecstasy) is the norm. There are not many such books. All the rest is either topical trash or what some call the Literature of Ideas, which very often is topical trash coming in huge blocks of plaster that are carefully transmitted from age to age until somebody comes along with a hammer and takes a good crack at Balzac, at Gorki, at Mann. (N.)

Ceea ce imi cam taie craca de sub picioare, nu? Pentru ca VN a fost un artist cu care merita sa-ti pierzi timpul (chiar mi-am luat ieri Pale Fire de recitit – cu prefata de Rorty, ahahaha) si se pare ca stia ce facea, si ce voia de la arta. Dar cred ca ratiunea asta, teoria lui/lor nu era una motoare, cauzala – filosofia lor este post-emergenta actiunii, iar nu aprioric-normativa.

[Federico]

Btw, tot in leg. cu problema tehnica vs guts, cica odata ca niciodata, Gustav Mahler catre Arnold S.:ce-i asta Schonberg?! pune-ti studentii sa citeasca Dostoievski, lasa contrapunctul!

[aniela07]

Eu sunt de alta parere. Mi se pare destul de vizibila partea rationala din creatiile multor artisti pe care ii apreciez. Stiu ca Dylan a sustinut mereu ca muzica lui nu are neaparat o tematica, nu vine ca expresie a unei atitudini pro/contra a ceea ce se intampla in jur. Dar daca te uiti putin la cantecele lui si la modul in care a lucrat cu altii, inclusiv cu the Beatles, mie mi se pare ca stia foarte bine ceea ce face, ca intelegea muzica la un nivel conceptual foarte temeinic. Ca este el satul de toate intrebarile sacaitoare care pornesc de la premisa ca trebuie sa fii un etern revoltat contra ordinii mondiale, asta e alta discutie. E adevarat ca de multe ori se exagereaza ideea de creatie cu o tema si un scop bine definite, dar excese de genul acesta nu anuleaza partea rationala a muncii unui artist.
Bineinteles ca orice creatie are o latura incontrolabila, inconstienta, instinctiva sau cum vrem sa o numim pentru ca in asta consta si farmecul ei. Dar ea vine deasupra unei conceptii destul de clare a artistului despre ce vrea sa faca; creatiile sunt lucrate, refacute, construite, si aceasta munca de continua modelare are o justificare pe care artistul o poate da dincolo de "nu suna bine" sau "nu este asa cum simt eu ca ar trebui sa fie".

Si oricum Alan Moore, in documentarul cu pricina, cred ca sustine mai mult pozitia ta decat pe a mea.

[bremen1980]

Observ o schimbare radicala la avatarul domnului Federico .De la avatarul kafkian tenebros si sulfuros la azurul mediteranean fara griji si spaime . Sa se fi schimbat directia vantului si yachturile lui sa fi ancorat in porturile cu sirene unduitoare ??? Sa fie ceva definitiv sau doar o pauza pentru urmatoarele furtuni ???

[Federico]

1. Bre-man: Poate-ti trag un pumn de nu te vezi! (Gabriel Liiceanu catre discipolul sau Christian F., in Intilnire in jurul unei palme Zen. )

2. Hopper nu difera chiar atit de radical de Kafka

3. @Aniela: mi-am adus aminte de o linie pe care incercam sa o impun anul trecut prin zona: Importanta tehnicii este mai mare decit ar vrea filistinul irationalist sa dea de inteles. (Adorno)
(Jur ca incerc sa ma las de improscatul cu citate, dar treaca si de data asta, da? Nu e ca si cind ai apasa pe un buton...)

4. Urmatorul documentar pe care-l voi vedea in curind (azi?) va fi sau Gates of Heaven sau Andarilho.

[anaemona]

Cred ca sinteti de-a dreptul plictisiti de documentarele pe care le vad eu (not another food documentary ) dar ce pot face, asta ma intereseaza, asta vad si macar cu scop informativ va recomand sa vedeti si voi pe sarite, daca altfel nu aveti rabdare.

King corn - un documentar care arata ca aprox 80% din ce maninca americanul la fast food e facut din porumb si nu porumb bun, pe care-l poti fierbe/pune pe gratar, nu, porumb care trebuie maruntit cu alte chimicale ca sa poata fi transformat in ceva mincabil, pentru om High Fructose Corn Syrup - care se pune in tot felul de alimente de la soda la ketchup iar pentru animale facut o pasta pe care nu o pot digera si sint taiate cu putin inainte de a muri de moarte naturala, banuiesc ca intestinul, ficatul, rinichii sint cu totul anormale, asa ca atentie daca mincati asa ceva de la vitele hranite cu grine in loc de iarba/furaje.

http://www.youtube.com/watch?v=nvMxIEgbsIo&wide=1

Killer at large - nimic nou, americanii sint obezi si continua sa creasca numarul obezilor. Citeva momente interesante, cind iti arata pe la min 51-52 care e un lunch nepermis si care e un lunch permis in scoala, bazat 100% pe numarul de calorii - bullcrap! si solutia lui Bush la obezitate si citeva minute cu Schwartzi (chiar sint curioasa daca a reusit sa scoata vending machines din scolile din California) si bineinteles cit de prosti sint parintii care militeaza ca s-au scos respectivele vending machines. Si aici si in alte parti McDonalds jura cu mina pe inima ca produsele lor sint de cea mai buna calitate si ca sint adevarate

http://www.snagfilms.com/films/title/killer_at_large

Mai jos un articol cu poze cu ce maninca o familie timp de o saptamina in diverse tari si cit ii costa mincarea. N-am inteles daca in Luxemburg maninca si cocosul si ciinele Eu in Bhutan as vrea sa traiesc, nu numai ca e cea mai ieftina mincare dar e si cea mai sanatoasa.

http://www.dailymail.co.uk/news/arti...-3-20-320.html

[Malombra]

cum poţi frate să mănînci de 300+ lire pe săptămînă??? mie-mi surîd guatemela, egipt şi ecuador. chiar şi-n turcia îmi place, deşi nu ştiu ce conţin pachetele alea. la nemţi clar aş muri de arsuri în cîteva săptămîni. în uk chiar mai repede.

[varu]

anaemona, e foarte tare linkul tau cu cat cheltuieste fiecare familie pe mancare.

Bhutan rules ziceau ca vor sa fie prima tara din lume cu mancare 100% organica. Au interzis fumatul. Tu vorbeai de trait acolo, nu? Ca de vizitat e una dintre cele mai scumpe tari din lume, chiar daca e una dintre cele mai sarace, un strain care vrea sa se duca in Bhutan calatoreste doar cu agentie locala si plateste o taxa fixa de 200$/zi care include tot (cazare, mancare, vizitat). Cu taxa asta pe turist strain hranesc patruj' de familii de bhutanezi.

Mie Turcia mi se pare cea mai ok din lista.

[anaemona]

varu, de fumat m-am lasat acum 20 de ani nu va mai chinuiti cu calculele, 12 ani aveam primul fum l-am tras la 5 ani si dupa 3 fumuri am fost intinsa pe podeaua din baie, asa ti se intimpla cind ai frate mai mare

varu, ai fost in Bhutan? 200$/zi de persoana sau pe familie? foarte frumos ca au turismul atit de scump si isi permit sa vinda mincarea atit de ieftin. Nu pot decit sa-i felicit pe sefii lor, pentru ca le pasa de cei care traiesc acolo si nu le storc si ultima sudoare oamenilor pentru mincare, cu care sa se mai si otaveasca, asa cum e in marile tari capitaliste (vorbesc mai mult de America dar nu cred ca in Europa e mare diferenta - am vazut cu ce sint pline supermarketurile lor - poate au alte alternative, dar preturile devin deja inaccesibile pentru multi).

Si mie mi se par mai multe tari ok, dar Chad, Guatemala ma intriga cit sint de scumpe, daca le compar cu India de exemplu. Si Turcia si China mi se par foarte scumpe.

[varu]

varu, ai fost in Bhutan? 200$/zi de persoana sau pe familie? foarte frumos ca au turismul atit de scump si isi permit sa vinda mincarea atit de ieftin.

200$/persoana/zi.

N-am fost, iti dai seama. Citisem pe undeva asta. In afara Europei am fost in cateva tari din Asia indepartata (China, Thailanda, Malaezia) si cateva de prin Orientul Mijlociu (Egipt, Iordania, in Siria am fost cu vreo 3 luni inainte sa inceapa omorul), dar astea sunt tari normale prin comparatie cu Bhutan-ul care cred ca e printre cele mai ciudate tari de pe pamant. Si una dintre cele mai greu de patruns, cu vreo 10000 de turisti/an.

Mai citisem ca au un concept din asta, ei masoara totul in GDH (Gross domestic happiness) nu in GDP, ca n-au niciun semafor pe teritoriul tarii (folosesc oameni pe post de semafor), ca introdusesera tv-ul si internetul de curand, ca regele e venerat ca un zeu si ca regele are 4 neveste si cele 4 neveste sunt surori intre ele (kinky), ca fumatul de orice fel e interzis, dar au lanuri intregi de marijuana, ca au o gramada de penisuri pictate prin temple, ca e singura tara de pe pamant a carei numar de hectare de padure creste de la an la an. Plus: sa traiesti mii de ani storcosit intre India & China si sa-ti pastrezi cultura & identitatea proprie e ceva.

Daca as castiga la loto, m-as duce pana in Bhutan

http://www.youtube.com/watch?v=rcoQjoZ6toI

[faraimaginatie]

Si daca n-ai 3 surori pe langa tine n-ai sansa la rege? O fi singura tara in care oamenii se-nchina sa aiba fete. 4.

[varu]

Mda, cum ziceam, nu stiu ce e mai ciudat, ca are regele 4 surori drept neveste sau ca cetateanul de rand de pe acolo apeleaza la arta NSFW pentru propriile case. Uite blogul unuia care a stat mai mult pe acolo (si n-a platit suma aia exorbitanta, a facut pe voluntarul)

http://volunteeringinbhutan.blogspot...tan-penis.html

[bremen1980]

''How to Survive a Plague '' un documentar despre ACT UP - un ONG american care a luptat pentru bolnavii de SIDA . Astazi SIDA a intrat intrun con de umbra si rar mai auzi ceva legat de aceasta boala. Alta era insa situatia de la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 unde nu deschideai o revista /un ziar fara sa dai cu ochii de stiri legate de HIV , vedete care au murit din cauza acestei boli si sfaturi de preventie .Intro epoca a megastarurilor SIDA reusise sa devina ea insasi un megastar , un megastar al bolilor cu martirii si sfintii sai : Freddie Mercury si Magic Johnson fiind cei mai cunoscuti pe la noi .
Au trecut anii si parca pe nesimtite lumea a inceput sa uite de acesta boala care este inca mortala . 11 septembrie 2001 si criza economica mondiala au schimbat prioritatile si altele sunt punctele de interes .
Documentarul nu se ocupa insa nici de marile vedete care au murit din cauza acestei boli si nici de concertele gigantice care au avut loc prin anii'80-'90 in trena ingrozitoarei boli. Tinta filmului e restransa la un grup de oameni organizati pentru a forta oficialitatile sa investeasca mai mult in cercetarea medicala anti SIDA . Ani de zile acesti oameni ( multi fiind ei insisi bolnavi de SiDA ) au dus o lupta pe toate baricadele posibile ( marsuri , proteste socante , petitii , interpelari ) si cu ajutorul mass -mediei au reusit sa realizeze lucruri marete . Nu vorbarie , idealuri , gargara ,ci medicamente si tratamente eficiente care au salvat sau au prelungit cu multi ani vietile milioanelor de bolnavi din America si apoi din lumea intreaga . Pentru fiecare medicament care a aparut , aceasta organizatie a tras cu dintii fortand companiile , agentiile guvernamentale si spitalele sa-i grabesca aparitia pe piata . Au existat si ''medicamente miraculoase '' care au fost esecuri dar prin 1996 o combinatie de pastile a dus in sfarsit la rezultate palpabile .Modelele de terapie stabilite atunci au dus la cronicizare acestei boli , durata de supravietuire trecand de 20 de ani .

Excelent exemplu dat de acesti luptatori mai ales pentru noi cei care asteptam ca lucrurile sa se schimbe de la sine . Gresit - nimic nu se schimba de la sine sau se schimba, dar in mai rau .
Ca la Stalingrad , trebuie sa luptam pentru fiecare casa in parte , pentru fiecare straduta .
Cand o sa fie o asemenea generatie si in Romania ???

http://www.youtube.com/watch?v=wwhFS1mUaVY

[Malombra]

Excelent exemplu dat de acesti luptatori mai ales pentru noi cei care asteptam ca lucrurile sa se schimbe de la sine . Gresit - nimic nu se schimba de la sine sau se schimba, dar in mai rau .
Ca la Stalingrad , trebuie sa luptam pentru fiecare casa in parte , pentru fiecare straduta .
Cand o sa fie o asemenea generatie si in Romania ???

would you join?
toţi aşteptăm generaţia aia. ca pe o năvală independentă de noi, bineîneţeles.

[bremen1980]

would you join?
toţi aşteptăm generaţia aia. ca pe o năvală independentă de noi, bineîneţeles.

Stiind ce lichea comoda sunt ,nu cred ca as fi implicat .Totusi uneori reusesc sa ma surprind placut si pe mine.Astept si eu un supererou caruia sa-i car geanta insa din pacate (mai ) toti facem asta.Pana nu ne atinge direct la carne ca pe Iov , stam si rumegam .

[Malombra]

sună frumos, bremen . din păcate, inerţia nu e .. inertă, ea nu e pasivă şi nu se lasă pînă nu dă în cap şi celui care întreprinde ceva. statutul acesta de blazaj budist, laissez-faireist al neputinţei e o utopie. e langoarea celui care vede lucrurile la fel de aruncate în irealul inacţiunii. inerţia însă se activează brusc cînd vede că în zonă ceva începe să mişte. îşi regăseşte toată vitalitatea de care nu se credea capabilă. această reactivitate corozivă e cea care face inerţia mai de temut, tocmai pentru că ea nu e statică, ci mobilă şi agresivă. şi are agresivitatea deşănţată a celui trezit brusc din somn, care nu ştie ce se întîmplă şi dă în stînga şi în dreapta, tocmai pentru că nu în stare să localizeze exact pericolul. cafteşte tot, în ideea că tot nimereşte unde trebe vreuna din aceste lovituri arbitrare. e foarte dinamică, se molipseşte de dinamismul chestiei pe care vrea s-o înfrunte şi s-o elimine, ca să reinstaleze lentoarea lui "n-ai ce-i face, maică.."
cum spuneai tu, lucrurile se schimbă, dar în rău. chestia asta cu echilibrul lucrurilor e ca şi igiena. capeţi miros chiar dacă stai în pat şi nu faci nimic. mizeria se adună, ea nu stă să te aştepte pe tine s-o autorizezi să se adune. de aceea un ritual al igienei e de reluat în fiecare zi. bineînţeles că acesta e un comportament "antinatural". dar ai de ales între a te lăsa antrenat de chestii naturale gen adunatul inevitabil de mizerie şi atitudinea anti-naturală, care e cea de a o da la o parte în fiecare zi. eu nu cred în staze sociale cum nu cred nici în staze fiziologice. numai mort eşti static.

[sigalia]

O sa va surprind,si poate chiar o sa ma suspectati de idealism- dar lucrurile chiar s-au miscat pe ici pe colo in bine in acest sens si la noi.Tangential am colaborat cu un astfel de ONG ( e drept, pus pe picioare de americani; astia au 'implemantat " nu atat logistica, cat mai ales mentalitatea ) .Oamenii de aici fac munca de eroi.Pentru o leafa simbolica( majoritatea sunt nevoiti sa aiba alte doua job-uri pentru a supravietui),exact asa procedeaza :muncesc pe fiecare strada si in fiecare casa.Asistatii din clasa defavorizata inca refuza prezervativele ,iar medicatia de sustinere este abandonata functie de toane.In ciuda acestei realitati rata de transmitere a bolii de la mama la copil a scazut sub 2% la pacientele lor /in conditiile in care media pe tara este undeva la 18% - si asta gratie unui program de masuri concrete de-a dreptul "politienesc" .
Nu este deloc romantica munca asta , si nici "deosebita".Dar unii o fac.Foarte bine.Personal cei 2% din impozitul meu pe venit merg la ei pentru stiu ce fac acolo si pentru ca atat imi sta mie in putinta sa ma implic.