Textele lui Bufnilä

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 29


De la început ºi pânã la sfârºit încercãm sã descifrãm. Lecturã plictisitã sau insurgentã. Aºa par a fi lucrurile. În lipsa metodei ºi a enciclopediei, orice spirit aparþinãtor textului fundamental poate oferi diverse interpretãri, diverse soluþii. Ele nu sunt utile totalitãþii în nici un fel. Umplu doar singurãtatea fiinþei. Altminteri luatã cu asalt de psihanaliºti, de hermeneuþi ºi argonauþi.
Singurãtatea cititorului de texte, aflat în miºcare aparentã prin universul plin de universuri, este violentatã fãrã odihnã. Iar totalitatea îl amãgeºte folosindu-l cu cinism, nemiloasã. Atribuindu-i acestea, încercãm s-o personificãm, s-o decuantificãm, s-o explicitãm.
E indiscutabil cã un celãlalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta ºi continuãm sã luãm lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenþa noastrã în vecinãtatea textului este de-a dreptul comicã.
Ne luãm însã în serios atunci când analizãm starea de spirit a spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil. Potrivit ultimelor informaþii, serviciile secrete inamice întârzie preschimbarea în forme pentru a-ºi feri secþiile de un posibil atac de substituire din partea noastrã.
Avem ºtiinþa secretã a formelor ºi putem lua înfãþiºãri diverse potrivit instrucþiunilor cuprinse în enciclopediile care se rotesc aparent, undeva, în profunzimile universului plin universuri.
Tocmai de aceea miºcãrile inamicilor noºtri ne apãreau ca fiind contradictorii, ei încercând sã ne inducã în eroare. Acesta e un indiciu sigur cã deþin informaþii despre capacitãþile noastre de luptã. Sã fie oare semnul unei culturi informaþionale, sã fie semnul cã sunt organizaþi dupã un plan ascuns?
Cum de nu ni s-a relevat?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 30


De ce nu am descoperit instrucþiunile lui, sarcinile lui strategice, sãgeata lui informaþionalã? E un plan anterior operaþiunilor de secretizare a universului plin de universuri? Orizontalitatea noastrã e vizibilã la mari depãrtãri? Ce artefact miraculos a cercetat profunzimile descoperind activitãþile noastre subversive? Ce structurã vie a tunelat domeniul imaginarului punând în evidenþã omogenitatea noastrã?
Vulgarizatorii din Adamville, din Patola ºi din Walla vorbesc despre trãdare, despre operaþiuni secrete de semnalizare puse la cale de conspiratori din Beauburg, din Takla Makan sau din Guaribo.
Nici eremiþii reformaþi n-ar fi strãini de astfel de încercãri. Generalul Baºkaev îl acuzã pe vicepreºedintele Weinberger iar generalul Monteores aratã cu degetul spre împãratul Ogawa. Plutonierul Slatt îl bãnuieºte pe colonelul Sharun iar femeile din Mandhala zic cã Bobolina ar fi cea care a chemat spionii de dincolo de orizontul vizibil prin practici astrologice.
Petrolul îi învrãjbeºte pe toþi ºi îi aþâþã sã decorporeze imaginarul populând oraºele cu fantasme ºi cu poveºti cutremurãtoare despre spioni ºi rãzboaie matriceale.
Câmpul de imagine fragmentat de politici ºi de tratate încãlcate sau ultrasecrete se revendicã a fi marele text care scapã interpretãrii vulgului. Aºa cum dominaþia asupra câmpului petrolier scapã vulgarizatorului pornit sã-ºi adjudece ficþiunea în dauna spiritelor ingenue.
Sã fie un plan ascuns?
E o lume de carnaval. Oratorii din Gutola ºi Denna se întrec în a asasina bietul spirit critic sau se fac luntre ºi punte sã demonstreze cã Petra Petronius a descoperit teoria relativitãþii ambigue ºi nu Elal Belal din Qanta.
Malagambiºtii îºi toarnã soclu de statui iar derbedeii travestiþi în întemeietori de lumi îºi violeazã nemurirea dând numele lor împrejurimilor în viaþã încã fiind. Elita roboteºte cu sârg punând sub lupã Marsila Molé, Gugumbe ºi Takla Makan ºi Wole Wa ºi Vale Note.
Da, da, ºoptesc prealuminatele spirite, totul e putred. Sunt semnele planului ascuns. Nu încape nici o îndoialã.
Sãriþii de pe fix vor regionalizare pentru salvarea produsului intern brut iar noii rebeli ridicã eºafodul pentru generaþiile trecute pregãtindu-se sã se ospãteze cu cadavrele lor.

[marx]

Bufnila,vreo tangenta la film o desenezi pe undeva?
Cate forumuri ai "magnetizat" cu jocul tau de-a campiile inflorite mirific sub tutela mucilor?

[raptor]

O intrebare care ar trebui sa fie retorica,amice marx...

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 31

Spiritul critic desuet e pus la treabã înainte de a muri iar interogaþia metafizicã, moartã fiind, e folositã de oculte pentru a nivela orgoliul vreunui ministru de externe de dincolo de orizontul vizibil.
Spionii stau cu ochii pe noi. Fac instrucþie. La stângaaa. La dreaptaaaa. Nu e loc de întors. Ne impresioneazã prin disciplinã ºi prin exerciþiu susþinut.
Mimeazã patriotismul.
Pânã ºi patriotismul sãnãtos ºi ingenuu e dat cu vopsea. Ai zice cã miliþiile din Kumbra Kumbrali, din Gozeh, din Mauna Lao ºi Qiatotocoatl sunt gata, gata sã facã harcea-parcea liniºtea mulþimilor.
Tunurile cu apã domolesc elanul ºi fac bine puseurilor mistice, filozofice sau anarhiste. Augusta oficialã nu are a se teme. Se fardeazã în faþa oglinzii ºi se masturbeazã cu hotãrâre þipând de plãcere.
La televiziune se dezbat lucruri grele. Despre morþi ºi rãniþi ºi mari pagube materiale. Toþi se pricep la toate iar marii cãrturari au dat verdictul.
E fixare în planul ascuns. E criptoplan. Petronius e pus la butonierã. Elal Belal cu betealã. Ne încãlzim cu maxime ºi cu o copioasã bibliografie obligatorie. Trãim în mit. Suntem cuprinsul unei metafore.
Cardinalii din Rigonna, Beauburg ºi Vale Note se reunesc în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl timp de trei zile pentru a dezbate viitorul spiritului religios ºi pentru a combate ideea unui plan ascuns. Unii cardinali au cerut ca bisericile locale sã primeascã noi libertãþi în conducerea bisericii la nivel universal criticând autoritarismul centrului.
Supusã vârtejului schimbãrii care soarbe întreaga lume, biserica doreºte, în straturile sale intime, o nouã repoziþionare, doreºte ieºirea din conservatorism ºi închistare, vrea un suflu nou.
Complexitatea e o provocare dificilã pentru o instituþie care are încã avantajul secretului bine pãzit ºi al unui numãr impresionant de adepþi în toate lumile. Legat solid de marile descoperiri geografice, de cruciade, de revoluþii ºi schimbãri spectaculoase în politicã modernã, spiritul religios din rotonda îngerilor are în faþã o problemã ºtiinþificã.
Un model simplificat îi va ajuta sã gãseascã politici inspirate pentru ca biserica sã poatã rezista unui mileniu care se anunþã plin de provocãri. Complexitatea pare un adversar extrem de pervers, unul din câmpurile sale de bãtãlie preferat fiind imaginarul colectiv.
Metabolismul lui are nevoie de noi. Geostrategica imaginarului ne cuprinde, ne leagã prin fire nevãzute pregãtindu-ne pentru orgasmul universal.
Geostrategica e de fapt burlesca de rangul I.

[Leonard Pyron]

Ovidiu Bufnila

Esti unul si acelasi cu corespondentul sportiv de la realitatea TV ?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 32

Opinia publicã e impresionatã dacã-þi sunt ascultate telefoanele de serviciile secrete din Guaribo, din Gatala, din Ehren ºi Mauna Lao.
Te mai vede lumea în lumina reflectoarelor. Se mai agitã spiritele. Din nou vorbim despre moraliºti. Îi lãudãm pe antimoraliºti.
Dar e lipsã de imaginaþie nu fixare într-un plan ascuns.
Se râde în hohote cu fãlcile larg cãscate. Mãrºãluiesc pe strãzi greviºtii ºi miliardarii, umãr lângã umãr. Lume de carnaval.
Sã fie miºcare. Spionii de dincolo de orizontul vizibil stau cu ochii pe noi.
Poate cã au intenþii lãudabile. Poate cã au fost trimiºi în scopuri paºnice iar enciclopediile aflate în profunzimile universului plin de universuri au de gând sã invite propria noastrã enciclopedie la un balet cosmic.
Suntem gata sã ajutãm pe oricine. Numai sã fim de ajutor.
Bocitoarele de serviciu valseazã cu bãºcãlioºii de serviciu. Sãriþii de pe fix iau istoria la refec ºi o siluiesc ºi toatã lumea se prãpãdeºte de râs.
Derbedeii nu mai vor sã moarã ºi-ºi þintuiesc petecul de nume în imaginarul colectiv sau comunitar dupã cum e cazul. Elita se face cã nu vede fapta aºteptând o micºorare de impozit. Când Beauburg, Lamona, Cutumbe ºi Galahra sunt în pericol, ne adunãm cu toþii pentru niºte vorbe.
Vin apoi niºte artiºti care fie se dau în stambã la televizor, fie pun la cale gazete ochioase unde se sulemenesc spiritele desuete punând metafizica sã facã pipi la oliþã. Antibeauburgul, antilamona, anticutumbe ºi antigalahra sunt ºi ele bune de ceva. Noi le ºtim pe toate. Noi le-am fãcut pe toate. Luãm palme sau câte un pumn drept în nas. Spionii de dincolo de orizontul vizibil se pricep.
Bocitoarele scot repede textul cu pricina. Marii cãrturari aratã cu degetul la malagambiºtii politicii ºi îi ceartã la televizor sau în grupurile de discuþie savantã din nodurile informaþionale. Dupã un pretext.
Sã se îngraºe sãrãcimea ºi snobimea de atâta râs.
Gazetele sunt pline de ºuºe cu mãtuºe. Pagina de gardã e cocoºatã de câte-un fragment din gândirea profundã a vreunui spilcuit de familie bunã. Spilcuitul zice niºte chestii acolo sã se mire poporanul în gura mare cã ce mintoºi mai au Gozeh, Omah ºi Belado.
Naþia, nu naþiunea!
Naþia e bolnavã, zic feluriþi felceri. O pãzesc niºte majuri, o tot mângâie pe pulpe, o trag de þâþe, o îmbie într-un gang sã se giugiuleascã puþin cu ea, biata de ea, naiva de ea, sãraca de ea.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 33

Majurii au nasul roºu. Midinetele au nasul roºu. Spoitorii de chipuri electorale au nasul roºu. Filozofii desueþi au nasul roºu. Scriitorii au nasul roºu. ªi poliþiºtii au nasul roºu. Poliþiºtii care îi articuleazã pe manifestanþi cu bulane de cauciuc, roºii ºi ele ºi tunurile cu apã la fel.
Dacã eºti tânãr de viitor o ºtergi din Qiatotocoatl, din Puerto Pico sau din Gozeh. Toþi bocesc din pricina asta dar îºi freacã mâinile de bucurie cã dispare concurenþa. Dacã eºti trecut biniºor, þii cu dinþii de plãpumioarã. Sã stea mucoºii la rând! Sã înveþe sã facã frumos. Gugumbe geme de vorbe de duh ºi de atâta carnaval. ªi Cretona la fel. ªi Molina Mar. ªi Kamol Pator.
Literaþii se pãruiesc punând generaþiile sã tropãie una împotriva celeilalte încercând sã facã parte dreaptã din niºte biete fonduri din care culturã nu se poate face ci doar tevaturã. Spiritul critic e sfârtecat. Metafizica e sfârtecatã ºi ea.
Toþi se dezbracã în pielea goalã descoperind cu mirare tembelã cã femeile au cur ºi þâþe iar bãrbaþii sunt ºi mai ºi.
Dar ce facem cu Beauburg, cu Adamville, cu Mandhala ºi cu Pântraºiva?
Dar ce facem cu naþiunea? Dar ce facem cu marele proiect? Ce facem cu planul ascuns? Ce facem cu metafizica? Ce facem cu spiritul critic? Ce facem cu frumoasa Marsila Molé? E naivã, frumoasa.
Iar naþiunea? Nu existã. Naþiunea e vândutã pe nimica. Vor vinde ºi universalizarea.
E încondeiatã bine de tot felul de malagambiºti care fie o gonfleazã, fie o dau cu cercul fie spre vest, fie spre est, fie spre adâncurile necunoscute ale universului plin de universuri.
La poºtã, mii de scrisori pierdute. La televiziune bântuie bonjurismul, mãgãreala ºi retorica de un ban ºi jumãtate. Nodurile informaþionale se umflã ca niºte baloane de sãpun ºi pocnesc asurzitor fiind virusate de serviciile secrete inamice.
Antibulbona se pune în contrã cu antiadamville. Se trage de ºireturi cu metafizica. Malagambiºtii promit c-or sã batã stânga la fund de-o sã-i meargã fulgii. Desueþii din Gozeh se jurã cã or sã ia dreapta la scãrmãnat. Regaliºtii înºfacã ºi ei ce pot iar regele din Alundaio, privindu-se în oglindã, îl vede pe antirege.
Proºtii, naivii ºi îndrãgostiþii, care-l aºteptau pe rege ca pe un eliberator, or sã-ºi punã iar papucei de pâslã la vizitã. Sã nu se ducã luciul duºumelei ºi sã nu se enerveze ghidul de la palat.
Palatul regal rãmâne în proprietatea turiºtilor în timp ce casa cea mare de la centru e antipalatul. Turiºtii sunt spioni deghizaþi ºi agitã mulþimile povestind lucruri nemaivãzute ºi nemaiauzite.
Frumoasa Marsila Molé rãmâne a imaginarului ºi a clipelor de vis. Naþiunea ºi elanul rãmân ale omului care le doreºte. Sau le antidoreºte. Pânã ºi textul acesta e un antitext. Nu e un strigãt de revoltã. Nu e þidula pentru puºcãrie sau pentru asasinat politic sau pentru oprobiul public. Nici insurgenþã nu e de vreme ce nu va zgudui spiritele, nu va dãrui orgasm mulþimilor.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 34
E poate doar o burlescã de rangul I. Un geostrategic. Un obiect politic prãfuit, un obiect-stratagemã numai bun pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Dacã-l vei ºterge cu buretele sau îl vei hãcui cu sabia vei zãri, poate, în inima ta, frumuseþile nebãnuite ale enciclopediei ºi perversitatea în întreaga ei splendoare.
Nu existã nici un plan ascuns, strigã furioºi suporterii ideii de hazard mãrºãluind prin Nulome, prin vesela Calombra, prin Kokusai ºi Guaribo.
Hazardul e ordinea superioarã a lucrurilor, rãcnesc plini de înverºunare cei din Beauburg ºi din Takla Makan. De aici deliciul intoleranþei, linºajului, crima ºi trãdarea. Tocmai aici extensia rãzboaielor matriceale.
Unii analiºti politici ai orientalelor considerã o eroare strategicã decizia executivului din Beauburg de a reduce timpii de emisie ai postului de radio Vocea Burgului în zonele de conflict matriceal în timp ce creºte timpul de emisie al postului pentru orientalele îndepãrtate
Aceasta ar fi, adaugã analiºtii, un pericol pentru proaspãta ºi încercata democraþie vãduvitã astfel de un flux informaþional de la centrul puterii mondiale, imperiala unicã.
Nu poþi însã sã nu observi îngustimea unor astfel de analize care nu iau în calcul decât elementul afectiv, punând spaþiul matriceal conflictual sub lumina unei lãmpi de carbid ºi cercetându-l cu o lunetã.
Interesul pentru orientalele îndepãrtate a rãmas constant, jocul în zonã vizând lumile din Kao Tzî ºi relaþiile lor cu vecinii.
Nu e comunicare. E pur ºi simplu legare în exerciþiul de putere. E lipsirea de libertate prin folosirea unui invers informaþional ºi prin ambiguitate cãutatã cu obstinaþie ºi abilitate. E lipsirea de libertate plãnuitã cu minuþie ºi cu perversitate.
Dar cine a pus la cale planul? Cine a plãnuit universul? Cine ne-a împins cu adevãrat spre aceastã fascinantã orizontalitate? Cine a pus la cale formele viului în aparentã miºcare prin universul plin de universuri datoritã unor complexitãþi pe care le numim structuri narative din lipsã de altceva?
Un con de luminã? O metafiinþã? Un concept spaþio-temporal? O structurã imaginarã liberã? O planetã inteligentã? Un sunet primar? Diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl? Sau pur ºi simplu un principiu director? O lege dupã care fiinþeazã enciclopediile trecând de la simplu la complex prin lanþuri catastrofice ºi prin iluzorii evoluþii?
Evoluþia? Sã fie doar coerenþã ºi convenþie?
Dar e oare evoluþie? E vibraþie? ªi atunci planul ascuns al lumii nu ne vorbeºte despre imaginar? Imaginarul bântuit de vârtejuri virtuale, în cãutarea unui punct, a unei stãri de echilibru!

[pisi]

Domnul Ovidiu Bufnila, mai nou va gasesc pe o multime de forumuri. Inseamna ca aveti o multime de timp liber. Nu cumva v-a dat afara domnul Sechelariu de la Alfa TV? Vai de mine, sa nu-mi spuneti ca nu mai faceti emisiunea aceea frumoasa, inteligenta? Vaaai, dar ar fi pacat, o mare pierdere pentru cultura bacauana. Pai e o emisiune de valoare. Tonul flegmatic si sictirit cu care va interpelati invitatii, intrebarile dv. inteligente, cat si emisiunea in sine sunt de mare valoare.


Am citit cate ceva din ce ati postat pe acest forum si trebuie sa va recunosc talentul scriitoricesc. Extraordinar, fabulos, fenomenal!!! Cu un asemenea limbaj de mahala nici nu ma mir ca ati ajuns la Alfa Tv. Acolo nici nu se cere prea mult talent, trebuie doar sa pupi in ...pe dom' primar. Ca e plin postul de oameni de doi bani si de emisiuni facute numai asa "ca sa facem si noi ceva, sa mancam si noi o paine". Bravo voua! Si acum veniti sa va dati destept si pe forumul asta. Nu stiu de ce si mai pierde lumea timpul cu dv.

[pisi]

am mai citit intre timp din posturile domnului Bufnila. Genial, domnule! Fenomenal! La varsta dumneavoastra aveti un stil de invidiat. Pai daca tatal meu ar "vorbi"asa ca dumneavoastra mi-ar fi rusine cu el. Din fericire am parinti seriosi, cu bun simt si mai ales cu simtul penibilului(ceea ce dv va lipseste cu desavarsire). Oameni buni, nu va mai pierdeti vremea cu el. La varsta lui, 47 ani din cate am inteles, n-are alta treaba mai buna de facut decat sa se laude cu Sf-urile lui. Alooooo, s-au saturat aia de la www.poezie.ro de dv. sau care i treaba? N-aveti nevasta, copii sau alte lucruri mai reale de care sa va ocupati? Dupa cum vorbiti (scrieti) am senzatia ca aveti si ceva probleme psihice. Ca sa nu mai zicem de faptul ca va credeti atat de grozav. Ha Ha Ha

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 35


Sã-l descoperim!
Aceasta sã fie misiunea noastrã secretã? Ar fi ca ºi cum am încerca sã punem mâna pe forþele telurice substituindu-ne câmpurilor magnetice!
Nu e oare zadarnic? Nu e oare calvar în timp ce mileniul se prãbuºeºte fãrã milã peste structurile noastre narative ºi descriptive?
În mileniu, virtualul bântuie minþile explicitând cãderile ºi bifurcaþiile în iraþional. A fi iraþional e ca ºi cum ai fi dincolo, spun unii. Ar fi delãsarea de corp.
Nu elanul antimateriei ci inversul informaþional al materiei care e cu totul altceva. E al grilei de lecturã de rangul întâi pe care noi, magicienii secretului, o folosim în rãzboaiele matriceale.
Pe mãsurã ce înaintãm spre aparenta punere în luminã a planului, ne îndepãrtãm de el. Vulgarizatorii din Adamville, hrãniþi pânã la saþietate la tarabele informaþionale pãzite cu strãºnicie de augusta oficialã, vorbesc sus ºi tare despre o anunþatã schimbare a planului ascuns. Augusta oficialã, pe care o gãsim pretutindeni în structurile noastre narative, în Kokusai, în Wangala, în Guaribo ºi în Takla Makan le þine hangul pe faþã.
Buni oratori, vulgarizatorii imaginarului deþin secrete cutremurãtoare ºi trebuincioase conspiratorilor ºi perverºilor. Ei organizeazã ultimul miting al apocalipsei ºi cer guvernantei naþionale un salariu pe mãsurã pentru profeþiile lor.
Mistificatorii!
Ei nu vor a ºti despre planul ascuns al lumii pentru a se jertfi în mod exemplar sau pentru a aduce salvarea.
Încercarea lor e supusã anecdoticului. Parveniþi sau nebuni, inocenþi sau ticãloºi de profesie, ei îmbrãþiºeazã secretele, tainele ºi misterele propãvãduind orgasmul universal.
Ceva adevãr totuºi în vorbele lor!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 36
Convinºi ei înºiºi de menirea lor, hoinãresc de colo, colo prin Takla Makan, prin Puerto Pico ºi Molina Mar, confundând lumina cu catacomba ºi misiunea cu plãcerile vulgare.
Ridicã gherete în plinã stradã pentru a înrola întreaga suflare a lumii în cruciade iluzorii. Stricarea lumii e târfa. Sau meditaþia bolnavã. Sau frumuseþea angelicã, dupã caz.
Totul e bun pentru asta.
Ocultele de mucava, revoluþiile ºi secretomania ridicatã la politicã de stat în Omah, Hemula ºi Cretona, execuþiile din Guaribo, parada morþilor din Bankusai ºi Quanqo Qoqué, dansul norilor din Doralora, balul vampirilor din Beauburg, plimbarea osemintelor sacre din Mazalaa, conferinþele aprilice, universitãþile populare din Burbansk ºi Klewa, ritualul apei ºi sãrbãtorile muntelui din Galeea.
Iluzorie încercare!
Planul ascuns al lumii nu este. El se relevã. El nu se aflã ci trebuie aflat.
Aceasta ar fi misiunea secretã a omogenitãþii noastre informaþionale.
Dar poate cã nu existã nici un plan. Poate cã e numai o bagatelã. O cãdere în penumbra Lunii. Praful cosmic aºternut prin cancelarii spre calvarul femeilor de serviciu din Takla Makan. Baliverne duminicale, bãºcãlie naþionalã ºi internaþionalã ºi intergalacticã.
Poate cã sunt numai planuri ale fiinþelor ºi personajelor fabulatorii care bântuie structurile noastre narative.
Bobolinele, hemolii ºi melisele ºi pitoºkinii aspirã, conspirativ, la un statut cosmic. O altfel de cucerire a universului plin de universuri.
Pe furiº. Prin fraudã.
O construcþie de trebuinþã elitelor sau o baricadã iluzorie pe care luptã scriitorii ºi savanþii desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Poate cã noi înºine suntem planul. Noi suntem poziþiile lui. Noi suntem instrucþiunile lui, noi suntem informaþia în stare purã. Noi suntem entropia ºi matricea ultimã. Noi suntem viruºii informaþionali. Noi suntem spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil în cãutarea actelor noastre, întru aflarea urmelor noastre.
Planul trebuie sã fie cuprinzãtorul iar noi ar trebui sã ne regãsim înãuntrul lui.
Sau poate cã nici nu cuprinde omogenitatea noastrã informaþionalã. Asta ar însemna cumva cã am fi niºte reziduuri? Poate secreþia misterioaselor strategici ale câmpurilor magnetice în miºcarea lor aparentã prin universul plin de universuri?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 37


Serviciile secrete inamice lasã urme în proximitatea noastrã informaþionalã fiind secreþii ale imaginarului lor sau dovada folosirii unor tehnologii?
Ne întrebãm dacã nu cumva imaginarul entitãþilor care suntem secretã fluide nebãnuite care ar putea indica miºcarea noastrã aparentã.
Sã se fi cuplat intim aceste structuri imaginare fãrã ºtirea dar în dauna noastrã?
Misiunile noastre diverse sã fi generat un imaginar rebel, gata sã lupte împotriva noastrã zãdãrnicind îndeplinirea misiunii?
Ar trebui sã admitem cã rãpirile, filajul, interogatoriile, asasinatele, ascultarea telefoanelor, furtul de documente, contactul de influenþã, ºantajul ºi orchestratele noastre operaþiuni de dezinformare au produs o bifurcaþie în imaginar sub presiunea câmpurilor magnetice în Takla Makan, în Guaribo, în Metombe, Marsila Molé, Adamville ºi Mrosella?
Sã ne îndreptãm cãtre aceastã posibilã bifurcaþie trecând printr-o simultaneitate? Sã fim chiar noi simultaneitatea, esenþa ei ºi nu suprafaþa?
Luãm în calcul posibilitatea ca serviciile secrete inamice sã fie un produs al acestei structuri imaginare care ar putea conspira împotriva noastrã, care ar putea încerca sã penetreze reþelele noastre modificându-ne structurile narative ºi descriptive.
Nu excludem o a doua variantã potrivit cãreia imaginarul produs de misiunile noastre a fost capturat de servicii secrete inamice de acelaºi rang cu noi. Ele ar încerca sã ne atragã într-o capcanã folosindu-se de aparentele noastre stãri de incertitudine.
Serviciile secrete inamice elaboreazã un nou set de mesaje. Destinatarul rãmâne necunoscut. Nu identificãm turbulenþe magnetice dar totuºi mesajele au fost trimise cãtre o adresã anume.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 38

Agitaþiile belicoase ale începutului de mileniu clarificã sau, dimpotrivã, învãluiesc tendinþa beligerantã ºi turbulenþele magnetice. Fiinþele umane se aflã în plin rãzboi nu ele între ele ci cu acel ceva nenumit, bãnuit, hidos sau angelic.
El poate fi identificat. Poate fi construit.
Agenþii noºtri îºi pierd însã armele în confruntãri ºi nu reuºesc sã se infiltreze în structurile narative ale serviciilor secrete inamice fiind, rând pe rând, radiaþi din inventarul nostru enciclopedic.
Este o mãsurã de prevedere extremã dar trebuie sã þinem cont de faptul cã ar fi putut fi transformaþi în structuri imaginare libere sau în vârtejuri virtuale care ar putea produce reverberaþii mortale în omogenitatea noastrã informaþionalã, determinând Bulbona, Cretona, Quzo, Gonfleda, Adamville, Takla Makan ºi Bitombe sã se transforme într-un invers informaþional.
Nu reuºim sã localizãm destinatarul noului set de mesaje ºi nici sã stabilim natura ºi funcþiile lui în aceastã fazã pregãtitoare a rãzboiului informaþional total.
Se naºte întrebarea chinuitoare dar îndrãzneaþã dacã nu cumva trebuie sã fim convinºi de existenþa unui terþ.
Între serviciile secrete inamice, se pare, este o coordonare tacitã, în sensul cã nu existã o comunicare directã între ele ºi cã se aflã în zone distincte, chiar la distanþe foarte mari sau cã, din cauza presiunii câmpurilor magnetice, formaþiunea sau conglomeratul lor se descompune pentru a se reface din nou evenimentul scãpând interpretãrii noastre.
Problema terþului nu e neimportantã pentru noi ºi o tratãm, în primã fazã, ca pe o propoziþie admisibilã.
Toate manevrele serviciilor secrete inamice par sã indice cã ele nu se grãbesc sã ajungã în starea de rãzboi declarat. Nu se aratã interesate de un rãzboi-fulger pe care sã-l câºtige detaºat.
Poate cã nu sunt pregãtite sau poate cã încearcã doar sã ne distragã atenþia sau aºteaptã intrarea în scenã a unei a treia forþe care le dicteazã tacticile ºi care a stabilit obiectivele strategice.

[marcu]

Domnu' Bufnila, nu cred ca pisi e invidios shi facetzi o "lectura" superficiala a postarilor pe care le-a facut pe acest topic. Suntezi, va marturisesc, cam deranjant prin ubicuitatea Dvs. De ce aceasta dorintza de a va expune? Ce frustrari ascunde aceasta imagine publica pe care o promovatzi la o turatzie halucinanta?...
Un scriitor adevarat este vizitat, din cand in cand, shi de modestie. Are intervale cand shopteshte doar pentru sine, pentru a se verifica ca nu spune prostii sau banalitatzi. Dvs. bombardatzi lumea cu vorbe, cu scenarii, cu proiectzii SF... Nu va e frica, domnule Bufnila, ca scrisul acesta mult, navalitor inghesuie lumea?
Cu (inca) respect,
Marcu

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 39

Acceptând un terþ, ne aflãm în faþa unor opþiuni tactice diverse. Am putea duce un rãzboi de uzurã împotriva unei forþe informaþionale multiple sau am putea iniþia negocieri separate cu serviciile secrete inamice.
Dacã acest terþ are un ascendent asupra serviciilor secrete inamice, putem folosi relaþia de subordonare pentru a pune la cale o revoltã sau o rebeliune împotriva centrului informaþional, manipulând periferia.
Dacã e o relaþie de cooperare, ne putem substitui uneia dintre pãrþi cerând schimbarea protocolului ºi introducând amendamente favorabile nouã prin exerciþiu.
Dacã terþul a plãnuit atacul împotriva noastrã sau serviciile secrete inamice, miºcându-se aparent în proximitatea noastrã informaþionalã, ne-au definit ca potenþiali adversari, nu e iarãºi lipsit de importanþã.
În al doilea caz, obiectivul nu era omogenitatea noastrã informaþionalã ci o cu totul altã stare sau punct din universul plin de universuri.
Ar putea fi ºi o anecdoticã de rangul I sau o celebrã de nivelul II care sã asigure un front comic ficþionalului nostru.
Plãcerea comicului nu anuleazã problema care ne frãmântã. Ne întrebãm de ce ar risca un terþ sã intre în bifurcaþia spre care, potrivit zvonurilor, ne-am îndrepta.
Are o altã viziune cosmicã, a ajuns la un adevãr fundamental, are ºtiinþa despre tot ºi poate controla totalitatea în miºcarea ei aparentã prin universul plin de universuri modificând-o dupã bunul plac?
Penetrarea bifurcaþiei ar fi aidoma unui orgasm universal? O iniþiere în structurile narative ultime?

[ovidiu bufnila]

"Noua Avangarda
eseu de
Mircea Pricajan

Am ajuns, iata, sa încerc un raspuns si la ultima întrebare enuntata în prima parte a acestui editorial triplu: exista o avangarda reala, sunt germenii saditi? sau vorbele mele nu fac decât sa lungeasca o poliloghie teoretica fara suport real?
Raspunsul e subiectiv (ca orice apreciere critica, desigur) si e, cred eu, evident. Daca nu as fi fost convins ca exista semnele unei noi miscari în literatura româna, nu as fi acceptat sa scriu rândurile acestea. Fie ca-i spunem acestei miscari avangardiste, fie ca-i spunem post-postmoderniste, fie ca alegem un alt nume, semnele existentei ei exista.
Si se vad înca de la scriitorii apartinând biologic valului optzecist.
Ma gândesc în primul rând la Alexandru Ecovoiu. Câteva din impresiile de lectura la romanul Sigma (Ed. Cartea româneasca, 2002) le-am exprimat deja într-un numar din primavara acestui an al revistei Familia. Ar trebui spus acum, însa, ca aventura lui Ecovoiu de scriitor asa-zis avangardist a început înca de la Saludos, aparut în 1995 si premiat de Uniunea Scriitorilor în 1996, nominalizat la Premiul LiterArt XXI (SUA) în 1997, distins si în 1998—alaturi de urmatorul sau roman, Statiunea—cu premiul Observator-München. În aceste trei romane (cu precadere în primul) gasim aproape toate principiile enuntate în editorialul de saptamâna trecuta: universalitatea (globalizarea), încadrarea perfecta în treand-ul romanesc occidental (motiv pentru care a fost si atât de bine primit si tradus peste hotare), pâna si virtualitatea materializata în suprarealitatea onirica a celor povestite. Toate acestea din partea unui scriitor ce tocmai a împlinit 50 de ani!
Sigur ca sunt si alte exemple. Nu mi-am propus acum însa a le prezenta pe toate. L-am mai putea aminti si pe Mircea Cartarescu, cu exceptionalul lui „roman” Visul (Cartea româneasca, 1989), retiparit dupa revolutie sub numele Nostalgia. Am putea aminti romanele lui Norman Manea. Measi@ lui Andrei Codrescu. Misterul camerei închise, de Florin Manolescu." continuare in:
http://www.avangarda.bn.ro/pages/edi...ial.php?art=49
.................................................. ................................

PS: Mircea Pricajan surprinde cateva ipostaze interesante. Ma intreb insa de ce nu avem o Avangarda Cinematorgrafica SF? De ce nu putem depasi lentoarea istorica? De ce ne zbatem in mica balta fantastic-realista in loc sa luam pieptis teme si genuri mari? De fapt aceasta este intrebarea pe care o pun de la inceputul acestui topic! Nu avem film de horror, nu avem film fantasy, nu avem film SF. Nu de ieri! E interesanta lipsa de priza la imaginarul-in-largul lui. Acum, daca nu e avangarda cine-SF ce ar putea sa fie?
PS: E interesant ca in BD-ul romanesc, lucrurile stau putin altfel. Avem creatori de exceptie dar nu avem o Industrie BD.
PS: revenind la filmul SF romanesc, se pare ca sunt scriitoritineri care ar putea deveni foarte buni scenaristi. Numai ca un film SF facut din sponsorizari si din cutia milei e, desigur, o mare nerozie.
8)

[marcu]

Asta e, nu e nimic de facut. Va doresc, domnule Bufnila, sa avetzi in continuare un scris alert, inventiv, tumultuos... shi cititori rabdatori shi intzelegatori. Ne vedem pe Solaris!

[pisi]

Nu sunt invidios. As putea fi, cel mult invidioasa, dar n-am motive sa fiu invidioasa pe oameni de doi bani. Bacaul are intr-adevar oameni de valoare, dar care din pacte stau in umbra din cauza unor scriitorasi de doi bani care ii pupa picioarele primarului. Mi-e sila de cei ca voi.