De ce nu merg românii la filme românești?

[alali]

djinjis
Film de arta si ....
Are rost tot sarcasmul pe care il emani si eu sa postez raspunsuri? Eu cred ca pentru toti ar fi mai bine sa ignori postarile mele si ale celor cativa care mai posteaza pe aici si care sunt sub nivelul tau. Cred ca ti-ar face si tie mare placere.

Liviu
Aici chiar e de discutat. Film de festival, bani publici, spectatori...

Legat de premii, Bafta o fi el neimportant acum, dar daca l-ar fi castigat vreun film romanesc, nu s-ar mai spune asa. Vad ca si Golden Globes-ul displace... Aici, parerea mea e ca suntem putin ipocriti. Cu cat e mai important festivalul si mai inaccesibil, bineinteles, cu atat mai mult il blamam. Importante sunt cele obscure la care mai castigam... Himm! Trasa de par logica...

Legat de premii ca Un Certain Regard, e important, nu spun nu. Ar fi intolerabil ca eu, care in veci nu voi avea o realizare in domeniul meu, comparativa cu aceasta din domeniul cinematografic, sa spun ca e nimic. Nu? Dar discutand la modul general, de dragul comparatiei, la aceasta sectiune au participat si chiar castigat filme cu un cinema muuult mai slab finantat decat cel de care ne tot plangem, cel romanesc. Uita-te si tu, in 15 ani, sunt tari ca: Ungaria, Cambogia, Mexic, Coreea de sud, Grecia, Kazahstan, Senegal, Tailanda, Brazilia, Columbia, Bosnia. Iar daca sustinem cu mandrie ca suntem pe culmi...
E doar o comparatie!

Apoi despre filmele premiate, si in special de cazul Jude, la care ne-am oprit amandoi. Problema nu e daca isi fac sau nu treba. Ci cu ce senzatie ramai dupa vizionarea lui. In cazul lui 4,3,2, nu cred ca e cineva care spune: "M-a apucat asa un chef sa il revad!..." Sau despre Aferim.
Cum spunea si Twins...
Aceste filme nu sunt drame pur si simplu; nu sunt umane. Ele nu trateaza particularul iar problematica aceasta punctuala sa aiba reflexii in intreaga societate. Filmele noastre trec direct la planul global, la intreaga societate, iar personajele sunt elemente folosite si atat. Toate trateaza sistemul, toate iti transmit ca nu sunt sperante. Toate au acesta predestinare. Ele, filmele, gandesc si trag concluzii in locul nostru. Noi doar putem sa gustam amarul, fatalitatea.
Cam asa percep eu filmele noastre.

Spuneai de What time is it over there?. Ca intra permanent pe listele cu cele mai bune filme ale cinematografiei mondiale. ...
Pe mine nu m-a acaparat atat de mult. Filmul este facut cu emotie, este interesant ca si viziune cinematografica. Dar nu are principalul. Nu creaza sentimente, atentie, nu emotii, sentimente, nu atrage... si de aici probabil ca si motivul publicului. Sincer sa fiu, nici eu nu as cumpara bilet la acest film. Il prefer pe dvd. E prea mult de analizat, de disecat. Necesita revizionari, pauze, apoi backward si iarasi play. Intelegi tu ce vreau sa spun.
Este un film mult prea greu de digerat. Noi nu avem astfel de creatii ca sa face comparatie.

Concluzionand, eu inca astept un film de public, romanesc. Apropo, ai vazut evolutia cinemaului Spaniol? Al exit-urile lor din ultimii ani? Nici aici nu sunt bani. Filmeaza in Argentina ca e mai ieftin.
El secreto de sus ojos - cost 1,5 mil- incasari 30 mil
Relatos salvajes - 2,7 mil euro- incasari 30 milioane
El orfanato - buget 4,5 mil - incasari 78 mil
Celda 211 - 3,5 mil - 14 mil.
Hable con ella - 4 mil - 43 mil
si exemplele curg. Uite aici o lista interesanta: [url]http://es.wikipedia.org/wiki/Anexo:Las_diez_pel

[Liviu-]

Ne raportam total diferit la cinema. N-o lua in nume de rau, dar pur si simplu discutia asta cu cifre de spectatori si incasari nu ma stimuleaza in niciun fel. Nu asta ma intereseaza la cinema si cu atat mai putin ma intereseaza o discutie despre asa ceva.

[alali]

pai daca nu ar fi cifre, numar de spectatori, filme ce s-au produs, atunci de ce am mai posta in topicul "de ce nu merg romanii la filmele romanesti?", nu? pot sa te stimuleze sau nu aceste discutii, dar celor implicati in fenomen, celor ce fac parte din sistem ar trebui sa le creeze insomnii de sa nici nu poata inchide ochii noaptea. Ca ii doare-n .... Este ultima parte a problemei. Si asa avem intregul motiv pentru care filmele romanesti sunt prost primite de catre public. Chiar si cele premiate.

[djinjis]

Ai idee cati vorbitori de limba spaniola sunt pe glob? Cinemaul spaniol are o piata mult mai mare, in primul rand, iar un regizor ca Almodóvar, ii ia pe ai nostri, pe toti, ii aliniaza si ii pune sa sara broscuta si sa faca pasul piticului.
In continuare vad ca se dezbate intens refuzul cinematografiei noastre de face filme pentru public, de parca exista vreun regizor la noi in stare sa refuze incasari de 10-20-30 de mil. de dollars. Sa fim seriosi, la banii astia si-ar vinde virginitatea in secunda doi.
Majoritatea filmelor facute la noi sunt "pentru public". Nu sunt in stare sa le faca bune.

[alali]

Amuzant, dar trista concluzia.
Cat priveste spaniolii, nu e chiar asa. Argentina si Cuba sau Ecuadorul nu sunt piete nici pentru blockbuster-uri, daramite pt cinema european.
Apropo, El niño, film slabut, comparativ cu ce se poate face linistit la studiourile Buftea, a avut peste douazeci de milioane de spectatori numai in Spania. E adevarat ca la o tara mai mult de dubla decat a noastra, a avut de doua ori spectatorii romani din tot anul.

Si da, se tot bate moneda pe lipsa publicului la filmele romanesti pentru ca asta e tema. Nu stiu de ce vi se pare atat de straniu sa scrii intro tema "de ce nu e public" despre public.

Oricum, concluzia ta e inacceptabila pentru un sistem, care are un discurs de genul "lipsa publicului nu-mi trezeste interes". Ei inca se cred ca sunt artisti si ca ce succese au... Si asta se intampla chiar si atunci cand nu erau aceste cateva exit-uri.
Inca mai apar osanale la filmele lui Nicolaescu... Si sa poata ei sa accepte ca "Nu sunt in stare sa le faca bune" cum spune djinjis, e peste puterea lor de intelegere. Ei e artisti neintelesi de catre norodul incult.

La nivel de film, fara suparare, suntem in lupta deschisa cu Bulgaria si Ucraina.
Ungaria, Serbia, Polonia, au fost si vor ramane prea departe de nivelul nostru, nivel mare pentru ei, miiiic de tot pentru noi, chiar daca din tarisoara optica este inversa. Cam asta e locul nostru in Europa, ca cinema per ansamblu. Intre ultimele 4 tari de la coada clasamentului, ultimul loc fiind fara doar si poate adjudecat de Moldova.

[mirodoni]

Tema era „De ce nu merg românii la filme românești”
Cifrele vin să arate cât este adevăr și cât impresie falsă.
Nu e vorba despre câți vorbitori de limba spaniolă sunt în lume, sau de limba română, ci de faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie. Adică de o sută de ori mai puțin!
Dar putem depăși această raportare. Chiar i-am propus lui Liviu o altfel de abordare, dar nu m-a luat în seamă.
Nu aș vrea, însă, generalități de genul: nu toate filmele „de artă” sunt reușite.
Să-mi arate, din cele două liste postate de mine, care sunt acele filme „de artă”?
Nu cred că ar fi chiar „offtopic”!
Dar ar trebui definit „filmul de artă”. Cineva aprecia sub 500 de spectatori!

Se spune că Brâncuși l-a surprins pe un țăran privind îndelung „Coloana Infinitului” și l-a întrebat ce vede. Țăranul a răspuns: E ca viața. Ba te stânge, ba te mai lasă un pic, iar te mai strânge, iar te mai lasă. Până într-o zi, când, pac, s-a terminat.

O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, ci cu cât fiecare îi găsește o interpretare.

Filmul „de artă” trebuie să exceleze prin utilizarea mijloacelor cinematografice, iar „cinematografic” înseamnă „a scrie cu lumină, cu imagine”. Nu cu vorbe!
Care dintre filmele din liste nu au fost accesibile pentru că s-a făcut abuz de „mijloacele de exprimare cinematografică”?

Concluzia că românii nu sunt în stare să facă filme bune, nici de artă, nici pentru public, cred că nu este corectă. Eu cred că avem regizori capabili de așa ceva, cu condiția să nu lucreze după scenariile lor. Sau să nu strice scenariile altora doar ca să fie co-scenariști!
Din păcate, la noi nu se respectă „separația atribuțiilor”.
De exemplu, în cazul filmului „D'ora”, interpreta principală este și scenarist, și regizor, și producător . Rezultatul este un film de artă, sau o catastrofă?

Eu cred că vinovat este producătorul. Sau, mai bine zis, cauza este lipsa unor producători autentici. Mai precis, lipsa marketingului, iar „sistemul” este cel care permite așa ceva.

[djinjis]

A fost o promotie la teatru, timp de o luna biletul costa cinci lei la orice reprezentatie. Am ajuns si eu la un spectacol, sala era plina, erau sute de oameni, inclusiv la etajul trei la cucurigu.
Si la film, daca biletul ar fi undeva intre 5-8 lei, alta ar fi situatia numarului de spectatori.
Mall-ul este scump pentru tineri, iar tinerii reprezinta marea masa a spectatorilor de cinema.

"lipsa publicului nu-mi trezeste interes"

aste sunt teribilisme ieftine, nici macar el nu crede ce spune sau e mai idiot decat pare.

" faptul că un film românesc are o sută de mii de spectatori în România, iar altul nici o mie."

ala cu nici o mie e prost, celalat nu e neaparat bun.

"O operă de artă nu este cu atât mai valoroasă cu cât este înțeleasă de mai puțină lume, cum foarte des se spune, "

nu stiu cine spune asta, dar e o prostie, faptul ca e inteleasa de putini e un efect secundar.

„D'ora” e o porcarie, 2.5 min de trailer sunt si prea mult.

In concluzie, ar trebui sa se faca filme dupa scenariile lui Mirodoni.

[mirodoni]

Djinjis,
Concluzia am spus-o și eu și alții, trebuie să aibă acces orice scenarist la evaluare.
Chiar nu ai priceput?!
De asemenea, am făcut și s-a făcut diferență între un film bun și un film pentru publicul larg. Concret, și eu am spus că „Selfie”, deși are peste 90 de mii de spectatori, nu e nici pe departe un film bun, ci se adresează unei anumite categorii de spectatori.

Știu că ești „la dreapta Tatălui”, dar nu știu dacă în București, ca să-ți pot spune mai multe, pentru că, deși ai o părere foarte bună despre tine, ești de multe ori în afara temei și te rezumi la ironii.
Nu se compară situația teatrului cu cea a filmului. O sală plină la teatru e mai puțin decât deloc pentru film.
În București sunt cinematografe relativ centrale cu 7 lei biletul, 5 lei pentru studenți și pensionari. La filmele românești a trebuit să plătesc două bilete, pentru că acesta e numărul minim de spectatori.
Era pe aici pe undeva, nu am timp să caut acum, un scurt scenariu din care rezulta că românii nu ar intra la un film românesc nici dacă i-ai plăti. Știu că te-ai rezumat, în stilu-ți caracteristic, doar la ironii.

Nu te contrazic, Mall-ul este prea scump, și, din păcate, banii rămân la proprietar, nu ajung la producătorul de film, dar aberația este că în același loc sunt câte 11 săli de cinema, în loc să fie în fiecare cartier câteva săli. Nu numai pentru tineri, ci și pentru cei mai în vârstă, mai nostalgici și mai patrioți, să nu fie nevoiți să străbată tot Bucureștiul.

Dacă ți-ai reciti peste un timp comentariile, ai vedea că nu mai înțelegi ce ai vrut să spui. Ceva similar cu recitirea scenariilor după un timp, când ai constatat că nu sunt geniale, cum credeai.
Așa și pentru mine acum, nu e clar ce îți aparține din referirea la „D'ora” și care e trimiterea la afirmațiile mele, ținând cont că următoarea frază face o referire expresă la mine.

Spuneai că nu ai mai văzut niciun film românesc de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, așa că nu înțeleg cum le-ai putea comenta.
În schimb, te-ai apucat să produci filme după scenariile tale geniale.
Succes!
Am să vin să le văd. Am spus de mai multe ori că eu merg la toate filmele românești, și bune și proaste.

P.S. Abia acum mi-am dat seama că pomenind de „D'ora” te-ai simțit vizat și ai devenit sarcastic. Te asigur că nu m-am gândit la tine, dar acum tind să cred că ești și interpretul principal în filmele tale.

[alali]

prieteni! e pacat ca se aluneca pe panta asta. Disputele personale nu ar trebui sa isi aiba locul aici.
Fiecare dintre voi e, asa cum incepeam in scoala toate comentariile de la literatura romana, "unu dintre cei mai mari scenaristi". Acum ca asta am stabilit-o, haideti, fara mistocareli si glume de prost gust, sa facem referiri doar la tema.

Nu stiu cat de mare pondere are participarea tuturor scenariilor la un concurs national organizat de CNC. Atata timp cat acel scenariu nu are si o echipa in spate care sa fie dispusa sa si faca filmul ,(regizor, producator), nu se poate alege acel scenariu oricat de bun ar fi el.
Problema e la regizorii consacrati care isi aleg scenarii proaste sau prea pompoase. Asa cum spunea cineva aici, scenariile sunt prea importante, prea ample ca problematica. E absurd sa faci filme pentru publicul larg care sa-si propuna sa faca o radiografie a intregii societati.

Vis-a-vis de comentariile lui djinjis; daca s-ar referi doar la filme si regizori, chiar ar fi bune. Acele imagini plastice au un sarm aparte. Din pacate, cand se trece de la tema la postator, ele capata un aer de mahala.

[mirodoni]

Alali,
Regizorii consacrați nu „își aleg scenarii proaste sau prea pompoase” , nu aleg nimic, le au pe ale lor, nicio clipă nu-și pun problema să vadă măcar la ce nivel sunt ale celorlalți. Pe lângă faptul că nu-și pot da singuri seama de valoarea scenariilor lor, din subiectivism, nu se pot baza nici pe exigența producătorului, pentru ce acesta este tot el.
Despre marketing, nici pomeneală!
Nu înțeleg de ce pui la îndoială eficiența unei selecții naționale la nivel de scenariu. Adică de ce un „scenariu oricât de bun ar fi el”, nu și-ar putea găsi un regizor și un producător pe măsură?
Eu am mai spus, și se poate vedea cu ochiul liber, avem regizori și producători suficient de buni.
Nu mi se pare absurd să faci în film „o radiografie a întregii societăți”, dacă o faci cu inspirație și talent. Probabil te-au dezamăgit astfel de filme, nu știu care, dar asta pentru că nu au reușit să realizeze ce și-au propus.
Pe de altă parte, tocmai acea selecție națională ar duce la descoperirea de scenarii din toate categoriile: comedie, dramă, frescă socială.

Din păcate, nu am reușit să implicăm persoane responsabile de situația din cinematografia românească, începând cu acei critici de film cărora statul, adică noi, le-a plătit școlarizarea, nenumăratele asociații de promovare a filmului românesc, beneficiare de fonduri din bugetul CNC, persoane din UCIN, UNATC s.a.m.d.
Așa că discuția noastră se oprește aici.

De acum încolo, eu voi avea internet doar pe mobil și voi fi într-o zonă cu semnal slab.

[robertsandu]

Legat de premii, Bafta o fi el neimportant acum, dar daca l-ar fi castigat vreun film romanesc, nu s-ar mai spune asa. Vad ca si Golden Globes-ul displace... Aici, parerea mea e ca suntem putin ipocriti. Cu cat e mai important festivalul si mai inaccesibil, bineinteles, cu atat mai mult il blamam. Importante sunt cele obscure la care mai castigam... Himm! Trasa de par logica...

Cannes e obscur?

Oscarul, Globurile de Aur, astea sunt premii tipic americane. Avem un Best Foreign Language Film și cam atât.

Cannes-ul e cel mai important și cel mai prestigios festival internațional. Cel de la Berlin e alt concurs important.

[alali]

sandu, vii la sfarsit, scoti un cuvant dintr-un context foarte larg si faci o postare.
Nu era vorba de Berlin sau Cannes ca fiind festivaluri obscure. Sa fim seriosi, la aceste festivaluri avem doua mari premii. Unu la Cannes prin 4,3,2 si altul la Berlin prin Pozitia copilului. Acum a venit acest premiu pentru regie pe care l-am impartit cu Polonia.

Discutia era despre cinematografia romaneasca per ansamblu. Despre nivelul ridicat la care credem ca am ajuns. Ca avem 2 sau 3 une certaine regarde la Cannes, care nu e un lucru ... incredibil. E un premiu destul de important pentru debuturi, dar atat. Cand in anii precedenti ai castigatori ca Ungaria, Palestina, Cambogia, Mexic, Iran, Bosnia, Brazilia... lasa-ma sa cred ca in afara unui alt premiu bifat nu arata un mare nivel al cinematografiei romanesti.
Nu poti sa concurezi cu aceste tari si sa spui ca esti pe culmi inalte. Aceste tari, poate cu exceptia Ungariei care are o anume traditie net superioara noua, celelalte au o productie de filme ca si inexistenta. Asta ne e nivelul.

Cele doua premii importante, intamplari. Plus ca 4,3,2, din punctul meu de vedere nu merita. E pararea mea repet! Dar a socat, a oripilat, a creat dezgust si asta a prins. Nu la fel cu Aferim! Cand le arati odata avortoni aruncati, a doua oara tre sa vii cu ceva nou.

[alali]

si da, Oscarul si Globurile or fi ele tipic americane. Dar ia sa vezi tu, daca in viitorii ani ia vreun film romanesc unu din astea doua, ce dezmat ar fi atunci. Cum s-ar stege cu buretele toate aceste mari recunoasteri de pana acum si le-am trece la premii mai mici.... Tare as vrea sa vad atunci cum se deschid stirile cu "filmul X a obtinut cea mai importanta recunoastere din istoria cinematografiei romanesti"...

[robertsandu]

sandu, vii la sfarsit

Vin când vreau eu, amice.

[alali]

ma bucur ca suntem amici!

Spuneam ca vii la sfarsit, adica dupa zeci si zeci de posturi si scoti un cuvant dintr-un context de 20-30 de replici si contrareplici.
Nu vad rostul cand pe aceeasi tema se mai scrisese mai sus.

[c.ghevara]

„D'ora” e o porcarie, 2.5 min de trailer sunt si prea mult.
In concluzie, ar trebui sa se faca filme dupa scenariile lui Mirodoni.

Nu ştiam de filmul ăsta. Am văzut acum trailerul... Nu m-aş duce în ruptul capului să-l văd, nici dacă ar fi gratis. Nu mă interesează subiectul filmului, nu-mi place ce văd în trailer, nu-mi place cum e filmat, chit că director of photography nu e român. Tare mă tem că trailer-ul e pe măsura filmului. Buget (estimativ): 200.000 £. Oare estimarea e făcută în funcţie de calitatea filmului? Adică, "Măi, la cum a ieşit trebuie să fi costat cam atât". Sau e o aproximaţie a producătorului - "Măi, m-a costat cam atât, dacă pun şi berile, piţele, sanvişurile..."
În plus, mi se pare teribil de penibile biografiile de pe imdb, despre producătoarea/regizoarea/scenarista/actriţa şi producătoarea asociată. Sigur sunt postate chiar de ele. Cred că regizoarea şi-a folosit şi mama, tatăl, sora pe post de actori, după cum apar în distribuţia de pe imdb. Jalnic. Pe undeva, îmi pare rău de toţi oamenii ăia, că s-au străduit.
Eh, uite de ce nu se duc românii la filme româneşti (sau făcute de unii români).

[rvn]

Tema era „De ce nu merg românii la filme românești”
Cifrele vin să arate cât este adevăr și cât impresie falsă.

sunt convinsa ca o discutie serioasa despre tema nu se poate desfasura fara o analiza la fel de serioasa si profunda a istoriei filmului romanesc. mi se pare un pic abstracta formularea. care romani si care filme romanesti? cred ca este necesar sa va opriti un pic asupra fiecarei categorii de varsta, fiindca, evident, perceptia este total diferita de la o generatie la alta. nu stiu cat conteaza pretul biletului, dar mi se pare un aspect minor, poate cel mai lipsit de importanta. motivele pentru care copiii, adolescentii, tinerii, adultii si batranii romani nu merg la cinema sa vada filme romanesti, sunt diferite pentru fiecare in parte, avand insa, un mare numitor comun: lipsa popularitate. in ceea ce priveste statisticile, nu stiu cat sunt de relevante, fiindca cifrele, in mod normal, reflecta numarul spectatorilor care au platit biletul de intrare. pe aceia care vad filmele fara a plati biletul, cine-i contabilizeaza? asadar, intrebarea vine cat de poate de firesc: se stie numarul total si complet ale romanilor (din Romania), care merg sa vada filme romanesti?
nu am idee ce se intampla in afara. poate altii care cunosc fenomenul, pot oferi informatii valoroase, dar nu mare mi-ar fi mirarea (ca din pur patriotism si dor nesfarsit de casa), romanii din strainatate sa fie mult mai amatori sa vada filme romanesti.
si mai cred ceva, de fapt, sunt convinsa de un lucru: romanii si-au modelat gusturile, au alte pretentii de la filmele romanesti, fiindca doresc cu disperare ca ele sa fie o reflectie a vietii actuale pe care ei o traiesc, chestie care, din pacate, aproape ca nu se intampla. din punctul meu de vedere, avem de-a face cu un mare anacronism si din pacate, asta nu este deloc un lucru incurajator. filmul romanesc a ramas destul de mult in urma a ceea inseamna viata sociala,politica, de familie, de tot ce vreti voi, din Romania zileler noastre. cu alte cuvinte, de ce ar merge romanul sa vada un film care nu contine nici un dram din ceea ce-l intereseaza sau framanta pe el, in viata de zi cu zi? raspunsul poate veni din partea celor care sunt in domeniu. eu nu judec lucrurile decat ca simplu spectator, care doreste cu adevarat sa vada filme romanesti, dar unele care lase in urma sabloanele comuniste.

[djinjis]

Djinjis,
Concluzia am spus-o și eu și alții, trebuie să aibă acces orice scenarist la evaluare.
Chiar nu ai priceput?!

Dacă ți-ai reciti peste un timp comentariile, ai vedea că nu mai înțelegi ce ai vrut să spui.


Spuneai că nu ai mai văzut niciun film românesc de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, așa că nu înțeleg cum le-ai putea comenta.


P.S. Abia acum mi-am dat seama că pomenind de „D'ora” te-ai simțit vizat și ai devenit sarcastic. Te asigur că nu m-am gândit la tine, dar acum tind să cred că ești și interpretul principal în filmele tale.

Intr-o lume ideala. Nu stiu daca a citit careva pe aici un sir de scenarii proaste. E foarte enervant si multi prefera sa nu citeasca sute de scenarii degeaba. Raman concursurile.
Totdeauna inteleg ce am vrut sa spun.
N-am vaz filme rom dupa 4,3,2 la cinema, le-am vaz la tv si online.

http://cinepub.ro/site/filme/lungmetraje/

Nu m-am simtit deloc vizat, tu ai intrebat de „D'ora”, eu ti-am spus ca e o prostie si asta e tot ce trebuia sa intelegi.
Am prins si la mall o promotie, platest1 si mergi la 2 filme, a fost ok.

1.sunt convinsa ca o discutie serioasa despre tema nu se poate desfasura fara o analiza la fel de serioasa si profunda a istoriei filmului romanesc.



2.cu alte cuvinte, de ce ar merge romanul sa vada un film care nu contine nici un dram din ceea ce-l intereseaza sau framanta pe el, in viata de zi cu zi?

1. muhahah
2.ca sa scape de viata de zi cu zi, hence entertainment.

S-au facut si filme "actuale", la fel de slabe si la fel de fara succes. Alt aspect ar fi si ca in film, noi nu avem vedete, in adevaratul sens al cuvantului. Selfie e plin de cantareti.

[rvn]

2.ca sa scape de viata de zi cu zi, hence entertainment.

S-au facut si filme "actuale", la fel de slabe si la fel de fara succes. Alt aspect ar fi si ca in film, noi nu avem vedete, in adevaratul sens al cuvantului. Selfie e plin de cantareti.

nu este prima data cand am citit (auzit) o asemenea parere. depinde. depinde mult de "calitatea' spectatorului. nu toata lumea vrea sa scape de viata de zi cu zi, din contra, altii vor s-o vada proiectata pe ecran, un fel de terapie prin film. cred ca nu este cazul sa-ti spun ca, in general, rezonam cu ceea ce vedem in imagini, in masura in care regasim acolo,un pic din universul nostru inconjurator. ah, desigur, subiectele universal valabile au fel de "sansa asigurata" de a prinde la cat mai mult public, dar, inca o data, ridic o minge la fileu si pun o intrebare simpla: de ce romanii nu incearca sa afle inainte de a produce filme, ce profil au potentialii spectatori? poate ca filmele cu subiect actual nu au fost la fel de slabe. la fel de fara succes, poate, dar asta se datoreaza in mare parte, faptului ca, publicul carora ele se adreseaza are de unde alege si selecta intr-un spatiu concurential extraordinar de larg. filmul romanesc, oricat de bun si foarte bun ar fi, lasand deoparte carcotelile, nu are cum sa depaseasca ceea ce este evident: handicapul in fata a ceea ce este adus de peste ocean.
cand am afirmat ca gusturile romanilor s-au modelat, am avut in vedere o preferinta spre viata stilata pe care multi au ajuns s-o aiba, nu neaparat sustinuta de bani, ma refer si la (auto)educatie si sunt convinsa ca un astfel de public, nu s-ar da inapoi de la a merge sa vada la cinema un film romanesc, inspirat dintr-o asemenea lume. saracii nu cred c-ar trebui luati in calcul. daca-i ia cineva, cred ca sunt tocmai aceia care cred ca ei nu vor sa-si vada propria viata oglindita in filme. este un rationament excelent, gratie caruia, televizorul face (sau facea) senzatie, cu teleeurobingo sau seriale gen "la bloc".

[Liviu-]

rvn, trollezi subtil? Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea). Mai mult, se ignora evidentul, faptul ca majoritatea artistilor adevarati sunt si scenaristii propriilor filme, pentru ca asa are si sens, tu stii mai bine despre ce vrei sa vorbesti prin filmele tale. Exceptii de scenaristi importanti care au colaborat cu regizori adevarati probabil sunt de numarat pe degete, iar atunci cand exista probabil in general au colaborat cu regizorul si n-au trait in lumea lor. Mie imi vine in minte numai Tonino Guerra cand ma gandesc la un astfel de scenarist.

Cum ziceam, topicul e pervers pentru ca raspunsul e simplu. Romanii nu vin la filme romanesti pentru ca nu avem filme de public. Si chiar de am avea, e evident ca nu putem concura cu ce produce Hollywood-ul la capitolul asta. Asta-i tot. Poti sa bati campii pe sute de pagini. A incercat Nae Caranfil ceva anul trecut, dar rezultatul a fost de la slab in jos. Si desi a facut un veritabil film de Hallmark, vad ca pe aici e mai laudat decat ce face un Mungiu (care a avut pana la urma si mai multi spectatori) sau decat Aferim (pe care l-am revazut cu foarte multa placere, ca tot se zicea ca nu-i film de revazut).

Si vorbim de parca altii s-ar descurca mai bine. Filmele alea de reflectie n-au cum sa faca bani cu carul. Vezi Boyhood chiar in SUA, cat a facut la ce populatie are SUA si cu toata publicitatea de care a avut parte, inclusiv o droaie de nominalizari pe la tot felul de premii (inclusiv la concursurile de popularite tip miss: Oscar/BAFTA/GG, care nu l-au putut ignora pentru ca a fost mult prea bine primit de critica). Vezi cat a facut in Romania. Winter Sleep, Leviathan etc. Imi imaginez ca persoanele care scriu aici au o varsta ceva mai inaintata si fac comparatie cu niste ani de mult trecuti la noi. Altfel nu pot sa-mi explic anacronismul cu lumea in care se afla. Sau, cum ziceam, e vorba doar de niste sageti pe care vor sa le traga in anumite directii si nu mai stiu cum sa-si ascunda agenda.

Si mai deranjant mi se pare cum se tot arunca cu diverse comparatii, cu diferite tari despre care probabil informatiile sunt extrem de limitate. Dar se arunca oricum, in ideea ca probabil ceilalti n-au habar. Ca fapt divers, filmul ala de a castigat Un Certain Regard si se crede ca-i din Cambodgia nici macar nu e vorbit in khmera (si titlul original e tot in alta limba). Daca filmul ar fi fost vazut s-ar fi stiut despre ce se discuta. Mentiuni ar mai fi o gramada, aproape la fiecare afirmatie, dar ce sens are?

PS: Atunci cand 4,3,2 n-a fost nominalizat la Oscar a fost un scandal destul de mare. Ca urmare a facut ce nu stiu daca a mai facut vreun film pentru premiile astea, i-au obligat sa schimbe regulile pentru film strain. N-a fost nominaliat nu pt ca nu era destul de bun, ci pentru ca aia de trebuiau sa faca selectia probabil nici nu l-au vazut. Asa cum se intampla pe banda rulanta acolo. Singurul motiv pentru care se mai dau premii pe merit e faptul ca aia de voteaza, in lipsa judecatii proprii, se iau dupa buzz-ul de dinainte premiilor. Si buzz-ul ala vine de la niste oameni care stiu mult mai bine despre ce-i vorba. Din pacate ajung sa le vada pe alea nominalizate pentru cel mai bun film (sau o parte din ele), si atunci isi iau cultura in dinti si voteaza aproape tot timpul cu cele mai neinteresante dintre nominalizate. Exista si exceptii, desigur. Cazul lui No country for old men, probabil singura capodopera care a castigat Oscarul in cine stie cati ani.