Ultima Carte Citita

[danonino]

nu citesc carti pentru ca nu imi plac si mi se pare o pierdere de timp

Suprinzator, ceea ce faci tu acum nu consideri a fi o pierdere de timp. Good for you.

[Cmd93]

Dostoievski-Amintiri din casa mortilor

[sabinalin]

CAINELE GALBEN de Georges Simenon.

Monsieur Simenon face pare din categoria celor mai valorosi scriitori de literatura politista alaturi de Agatha Christie, Arthur Conan Doyle si Raymond Chandler. Asijderea comisarul Maigret sta la loc de cinste in domeniu alaturi de Hercule Poirot,Sherlock Holmes si Phillipe Marlowe. Editura Polirom a luat o decizie excelenta atunci cand s-a hotarat sa publice seria integrala a romanelor care il au in centrul atentiei pe taciturnul personaj interpretat impecabil de catre Jean Gabin. Acesta este cel de-al 50-lea volum din serie si toate sunt scrise remarcabil,credeti-ma ca stiu ce spun,le-am citit cu atentie din scoarta in scoarta! In acest volul comisarul Maigret ajunge la Concarneau acolo unde ancheteaza tentativa de asasinat la adresa comerciantului Mostaguen si e aproape de a fi el insusi otravit. Cu calmul binecunoscut si folosind metodele vechi dar foarte eficiente Maigret reuseste sa rezolve problemele.

[bremen1980]

Windom ete ce are Poliromu' pa teava :

[Windom]

Filmul mi s-a parut cea mai putin reusita ecranizare dupa McCarthy (e drept, n-o suport pe Penelopa), dar sint curios in legatura cu cartea. Pe care o pun la coada dupa Blood Meridian, ca dupa lectura in original am anumite...neclaritati.

[sabinalin]

PIETR LETONUL de George Simenon.

Este al 51-lea roman din seria "Maigret" . La Paris soseste unul dintre cei mai periculosi escroci est-europeni. Maigret este informat de sosirea banditului si il asteapta la gara. Lucrurile se precipita pentru ca in closetul din trenul cu care sosise Pietr Letonul este descoperit un cadavru. Mai rau de-atat, Maigret isi pierde in acest roman unul dintre cei mai dragi colaboratori. Nu e un caz ca oricare altul pentru comisar, problema devine inclusiv una personala...

[bremen1980]

Filmul mi s-a parut cea mai putin reusita ecranizare dupa McCarthy (e drept, n-o suport pe Penelopa), dar sint curios in legatura cu cartea. Pe care o pun la coada dupa Blood Meridian, ca dupa lectura in original am anumite...neclaritati.

Nici eu nu pot s-o sufar pe Penelopa .Toate filmele in care joaca ea pornesc cu un handicap de un punct sau doua . De aia nici la ultimul .''Piratii din '' n-am vrut sa ma duc .Nu ca ar fi fost vorba de un film demn de urmarit.
Nu stiam ca a si fost ecranizata cartea dar am vazut apoi pe imdb ca au cam dat-o in balarii.

[bremen1980]

Mi-am cam luat teapa cu ''Bestiar '' cartea lui Cortazar .Citisem deja toate povestirile dar disparate in alte volume ale lui .Oricum cele 8 povestiri scurte au meritat o recitire.

[miercuri]

Eu citesc acum ''Ochiul'' de Nabokov si ma declar multumit.Sper sa nu fi patit si tu ce am patit eu cu'' Pnin'' lui Nabokov .Plictiseala ,sictireala si la sfirsit intrebarea fireasca ;''Asta sa fie marele Nabokov ?? '' Am citit apoi ''Lolita'' si parca ajunsesem pe alta planeta

Pnin nu e de initiere in Nabokov, adica nu merge citit fara sa fi citit Lolita inainte, are tot felul de mistocareli Nabokoviene care risca sa ramana nedetectate daca nu esti obisnuit cu cliseele de care ii place lui sa se ia. E iarasi vechea poveste cu inadaptabilitatea rusului si nepotrivirea grandomaniei rusesti in spectrul grandomaniei Americane, viziunea obtuza asupra literaturii atat din partea rusului deformat de clasicii pe care i-a citit, cat si a junilor americani deformati de atata pop culture. Si pe langa asta, Pnin e si un soi de roman-a-clef, personajul fiind inspirat de un rus imigrant, profesor de literatura, oarecum prieten cu Vladimir Vladimirovici, si care a vrut sa scrie o introducere la Lolita spre disperarea lui V.V. Si a tot institat ca pana la urma s-a ales cu aceasta caricatura, care se continua intr-un mod tulburator de grotesc si in Pale Fire. Pale Fire e dumnezeiesc, cel mai mare mindfuck din cate am citit vreodata, dar am impresia ca e oarecum intraductibil. De Ada nu m-am apucat inca, dar cum pana acum n-am citit nici un Nabokov care sa nu ma dea pe spate, banuiesc ca ne vom impaca bine.

@Federico - btw, am mai purtat noi o discutie despre Nabokov vs. Dostoevski. Mi-am adus aminte de cursul lui in care povestea de unul din romanele de tinerete ale lui Dosto, "Dulblul" (Dvoinik), singurul pe care il considera V.V. notabil din opera lui Dosto. Mie aia mi se pare cartea care il urmareste cel mai clar pe Nabokov, aproape in tot ce a scris. E radacina obsesiei lui doppelganger-urile care apare in forme extrem de variate si complexe pe tot parcursul operei lui. Intr-o zi, daca nu o sa fiu o putoare absoluta, voi scrie o lucrare despr asta.
Altfel, "Dublul" pe mine m-a plictisit ingrozitor ca lectura, o fi fost si traducerea de vina, dar stilul parea un fel de imitatie de Gogol care nu-i iesea si nu iesea. Continutul merita insa.

[miercuri]

Clopotul de sticla (The Bell Jar) [1963], de Sylvia Plath


Mi-a trecut prin cap la un moment dat intrebarea incitanta: cum ar fi sa fie pe lume un "De veghe in lanul de secara" la feminin ?! Nu, nu ma refer la porcarii gen Bridget Jones sau mai stiu eu ce. Ci la o fata inteligenta, amuzanta si singura vs. The Life. Ei bine, citind The Bell Jar - unicul roman al poetei Sylvia Plath (care s-a sinucis intr-o dimineata in apartamentul ei neincalzit din Londra, in mijlocul a ceea ce era atunci cea mai cumplita iarna din ultimii 100 de ani, la doar cateva luni de la aparitia romanului) am stiut ca era cartea pe care o asteptam. Dar comparatia cu Salinger se opreste aici. Pentru ca romanul Sylviei ajunge mult mai departe decat o facuse Catcher la vremea lui. E mult mai amar, mai gol, mai puternic, mai surprinzator, mai dureros de sincer. Te ameteste cu atmosfera lui boema, degajata, de la inceput, pentru ca apoi sa te puna la podea fara sa stii ce te-a lovit.
Cand ultimele cuvinte ale ultimei pagini s-au scurs in mine si nu mai urma decat o pagina alba, am simtit o impunsatura in inima, ca si cum m-as fi despartit pentru totdeauna de cineva drag. Si, sincer, nu-mi amintesc ultima oara cand o carte a avut acest gen de impact asupra mea. Ba chiar, in afara de Anna Karenina si Jane Eyre, nu stiu sa fi iubit vreo eroina mai mult ca pe Esther Greenwood.

10 / 10 (esential)

Oh, oh.
Inimioare.
Chiar azi am citit din "Birthday Letters" a lui Ted Hughes, sotu-so, poezia asta:

Red By Ted Hughes

Red was your colour.
If not red, then white. But red
Was what you wrapped around you.
Blood-red. Was it blood?
Was it red-ochre, for warming the dead?
Haematite to make immortal
The precious heirloom bones, the family bones.

When you had your way finally
Our room was red. A judgement chamber.
Shut casket for gems. The carpet of blood
Patterned with darkenings, congealments.
The curtains -- ruby corduroy blood,
Sheer blood-falls from ceiling to floor.
The cushions the same. The same
Raw carmine along the window-seat.
A throbbing cell. Aztec altar -- temple.

Only the bookshelves escaped into whiteness.

And outside the window
Poppies thin and wrinkle-frail
As the skin on blood,
Salvias, that your father named you after,
Like blood lobbing from the gash,
And roses, the heart's last gouts,
Catastrophic, arterial, doomed.

Your velvet long full skirt, a swathe of blood,
A lavish burgundy.
Your lips a dipped, deep crimson.

You revelled in red.
I felt it raw -- like crisp gauze edges
Of a stiffening wound. I could touch
The open vein in it, the crusted gleam.

Everything you painted you painted white
Then splashed it with roses, defeated it,
Leaned over it, dripping roses,
Weeping roses, and more roses,
Then sometimes, among them, a little blue
bird.

Blue was better for you. Blue was wings.
Kingfisher blue silks from San Francisco
Folded your pregnancy
In crucible caresses.
Blue was your kindly spirit -- not a ghoul
But electrified, a guardian, thoughtful.

In the pit of red
You hid from the bone-clinic whiteness.

But the jewel you lost was blue.

si mi-am adus aminte de asta a ei:

Mad Girl's Love Song

"I shut my eyes and all the world drops dead;
I lift my lids and all is born again.
(I think I made you up inside my head.)

The stars go waltzing out in blue and red,
And arbitrary blackness gallops in:
I shut my eyes and all the world drops dead.

I dreamed that you bewitched me into bed
And sung me moon-struck, kissed me quite insane.
(I think I made you up inside my head.)

God topples from the sky, hell's fires fade:
Exit seraphim and Satan's men:
I shut my eyes and all the world drops dead.

I fancied you'd return the way you said,
But I grow old and I forget your name.
(I think I made you up inside my head.)

I should have loved a thunderbird instead;
At least when spring comes they roar back again.
I shut my eyes and all the world drops dead.
(I think I made you up inside my head.)"

[miercuri]

Ok, inca un post, am impresia ca trec printr-o perioada in care descopar cum sta treaba cu poezia si cat e ea de frumoasa de fapt.
Una scurta si destul de celebra.

Philip Larkin – This Be The Verse

They fuck you up, your mum and dad.
They may not mean to, but they do.
They fill you with the faults they had
And add some extra, just for you.

But they were fucked up in their turn
By fools in old-style hats and coats,
Who half the time were soppy-stern
And half at one another’s throats.

Man hands on misery to man.
It deepens like a coastal shelf.
Get out as early as you can,
And don’t have any kids yourself.

[omudindulap]

Vezi ca avem topic pentru poezie

And don’t have any kids yourself.

[miercuri]

Mi-era lene sa caut.

[bremen1980]

Ok, inca un post, am impresia ca trec printr-o perioada in care descopar cum sta treaba cu poezia si cat e ea de frumoasa de fapt.
Una scurta si destul de celebra.

Miercuri te-ai intors cu Larkin la pachet . Am citit in ''Nimicul de temut'' ,cartea lui Julian Barnes o poezie scrisa de Larkin.Nu-mi mai amintesc din ea decit ceva de felul asta :''nu te cobori calm in mormint ,tipa ,striga ....bla bla .blalbla ''.Stie cineva poezia pentru ca am cautat peste o suta de poezii ale lui nea Larkin asta dar n-am dat de poezia cu revolta in fata mortii.

[miercuri]

Miercuri te-ai intors cu Larkin la pachet . Am citit in ''Nimicul de temut'' ,cartea lui Julian Barnes o poezie scrisa de Larkin.Nu-mi mai amintesc din ea decit ceva de felul asta :''nu te cobori calm in mormint ,tipa ,striga ....bla bla .blalbla ''.Stie cineva poezia pentru ca am cautat peste o suta de poezii ale lui nea Larkin asta dar n-am dat de poezia cu revolta in fata mortii.

Hmm, nu stiu exact, dar google ar indica sa fie asta.
http://www.poemhunter.com/best-poems...larkin/aubade/
Asta ar fi cumva? Nu stiu cat de diferita ar fi fost si traducerea.

[Chambord]

@miercuri

Intrebandu-ma daca s-o fi facut vreun film despre Sylvia, am dat peste acest poem scris de fiica ei, pictorita Frieda Hughes. L-am citit de mai multe ori, si de fiecare data parca ma faceam tot mai mic.

My Mother

They are killing her again,
She said she did it
One Year in every ten,
But they do it annually, or weekly,
Some do it daily,
Carrying her death around in their heads,
And practising it. She saves them
The trouble of their own;
They can die through her
Without ever making
The decision. My buried mother
Is up-dug for repeat performances.

Now they want to make a film
For anyone lacking the ability
To imagine the body, head in oven,
Orphaning children. Then
It can be rewound
So they can watch her die
Right from the beginning again.

The peanut-eaters, entertained
At my mother's death, will go home,
Each carrying their memory of her,
Lifeless - a souvenir.
Maybe they'll buy the video.
Watching someone on TV
Means all they have to do
Is press pause
If they want to boil a kettle,
While my mother holds her breath on screen
To finish dying after tea.

The filmmakers have collected
The body parts.
They want me to see.
But they requiere dressings to cover the joins
And disguise the prosthetics
In their remake of my mother.
They want to use her poetry
As stichting and sutures
To give it credibility.
They think I should love it-
Having her back again, they think
I should give them my mother`s words
to fill the mouth of their monster,
Their Sylvia Suicide Doll.
Who will walk and talk
And die at will,
And die, and die
And forever be dying.

[alexandru_d]

wyrm - Orson Scott Card 8/10

Un S.F. care curge repede dar care nu omite insa detalii si reuseste sa expuna o lume placuta dar totusi bizara. Odata inceput un capitol, cu greu lasi cartea din mana pana la sfr. acestuia iar cand se termina te face sa stai cu gandul la urmatorul.

[sabinalin]

INCA DE PE ATUNCI VULPEA ERA VANATORUL de Herta Muller.

N-a mers de la prima incercare,n-am reusit sa trec de pagina 50. Vazusem de doua sau de trei ori filmul si stiam la ce sa ma astept din punct de vedere al actiunii. Herta Muller scrie pretios, complicat, e abundenta in materie de metafore, unele dintre ele folosite fortat. Am incercat si a doua oara,am dus-o la capat. E o carte despre zilele de dinaintea evenimentelor din 1989. E vorba despre teribila frustrare a unei femei terorizate psihic de Securitate din motive care,cel putin in roman, nu sunt foarte clare. De obicei cartea e mai reusita decat filmul,de asta data "Vulpe vanator" in regia lui Stere Gulea mi s-a parut mai percutant,mai bine facut.

[bremen1980]

Recunosc n-am citit nimic de madam Muller desi stiam de ea de vreo 6 ani.
Ma duc pe la biblioteca mea de cartier si batrina bibliotecara se grabetesa-mi recomnde o noutate .Ma uit eu si iata ce-mi recomanda tanti

:




In alta ordine de idei au bagat astia carti noi dar nu sunt inca intrate in baza lor de date asa ca am pus mina pe o carte msito ''Aurora '' de Michel Leiris si m-am indragostit de baiatul dupa 20 de pagini citite. Suprarealism si depresie la greu intro carticica de 160 de pagini .

[andreiu7z]

Ultimele săptamâni:
Luni de fiere by Pascal Bruckner 8/10
Platforma by Michel Houellebecq 7/10
şi mai am puţin din Cititorul by Bernhard Schlink 9/10