Bineinteles ca nu e vorba de o generalizare, nici prin gand nu mi-a trecut asta. Eu nu-i numesc nici macar ciudati, decat cu ghilimele in anumite cazuri. Or fi mai directi, mai tacuti, mai salbatici, etc, au felul lor de a fi.
Sa spun doar cateva detalii, ca nu deviem intr-o discutie despre suedezi.
De aceea am si specificat foarte clar, originea lucrului, cu sensul ca de acolo vine si asta, inclusiv, nu ca suedez = nebun, ca sa vorbim foarte detasat.
Bine ca ai remarcat asta, sa nu creada altii cine stie ce!
Iar despre asa ceva, culmea, s-a nimerit sa discut si cu altcineva, tot zilele astea, despre o carte excelenta, "Sub ghetar" de H. Laxness, despre care spunea respectivul ca e ciudata.
Nu, aia e viata lor. I-am spus: dar te-ai gandit ca poate si ei spun despre noi, la randul lor, ca suntem ciudati cu felul nostru de a fi?
Revenind, am spus doar faptul ca originea acestui lucru se afla in modul lor de a trai, ce lasa amprente.
Conditiile fac omul sa fie intr-un anume fel. E greu la Cercul Polar sa dai noroc cu ursul alb in fiecare zi!
Sau singur pe mare, cu gandurile, cu frica de a nu-l inghiti valurile, sau orice exemplu, comuniunea cu Dumnezeu e altfel, ca la noi la tara, aceeasi treaba, singur cu problemele, nu ca la oras.
Acum, modern, si ei fug la oras, o sa aiba si nebunie de oras.
Inca o paranteza, A. Kaurismaki prinde bine viata nordicilor, are si un stil care imi place.
Nu vorbesc de nebunie in general. Asa, toate trebuie cautate la origini. E vorba numai de acea nebunie de care spuneam, pe care o studiaza, probabil ii placea sa studieze tema.
Dar asta nu inseamna ca nu au si ei nebunii lor, ca orice tara. Ca unii oameni sunt mai tari, altii mai labili, exista un segment, iar el, in filmele sale, s-a aplecat tocmai asupra celor cu astfel de probleme, si cu compasiune, si cu speranta de a gasi cumva o solutie, e alaturi de ei, dupa cate se vede.
Deci nu e vorba ca toti sunt zurlii, iar pe de alta parte, daca facea filmele cu oameni obisnuiti, poate, din diferite motive, deveneau plictisitoare pentru public (nu comentez desi e de comentat destul), si oricum, sa spunem drept, nu ii ofereau asa mare deschidere spre orice directie, cum ii ofera aceasta premisa.
Iar despre conditii, ca sa fie mai bine exemplificat, vezi din alt loc, Italia, in "Padre padrone", ce era si ce a ajuns sa faca la inceput faimosul lingvist in conditiile aratate?
Deci, pentru clarificare, nu vorbim de nebunie generalizata, ci de doua chestiuni, anumiti oameni in anumite conditii, ca si aceasta situatie din filmul de la care am plecat, dealtfel, care vizeaza generalul, pune intrebari, dar nu neaparat inseamna generalul.
Ma bucura mult sa discutam, sincer,