De ce nu merg românii la filme românești?

[rvn]

rvn, trollezi subtil? Stii foarte bine ca majoritatea spectatorilor nu sunt interesati de filmul ca reflectie, ci tocmai inversul, vor sa evadeze din cotidian. E ceva atat de basic ca nici n-are sens discutia. De asta mi se pare pervers tot topicul asta. S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea)..

of, dincolo de perversitate (fiindca de-aia nici n-am scris nimic pana acum), de ce filmul romanesc nu-si mai gaseste spectatori? este o intrebare simpla cu un raspuns complicat, dincolo iar, de toata convingerea noastra, ca el nu se mai adreseaza lor. dar, pentru numele lui Dumnezeu, traiam in comunism si salile de cinema erau pline ochi la filme pe care azi, le consideram orice altceva, dar nu filme. si sa nu-mi spui ca nu era alternativa. nu cred ca romanul era atat de masochist incat sa se supuna torturii propagandistice de bunavoie ca sa mearga la cinema din acest motiv si nici nu cred ca securistii iti puneau pistolul la tampla daca nu ocupai un scaun la cinematograf.

[robertsandu]

of, dincolo de perversitate (fiindca de-aia nici n-am scris nimic pana acum), de ce filmul romanesc nu-si mai gaseste spectatori? este o intrebare simpla cu un raspuns complicat, dincolo iar, de toata convingerea noastra, ca el nu se mai adreseaza lor. dar, pentru numele lui Dumnezeu, traiam in comunism si salile de cinema erau pline ochi la filme pe care azi, le consideram orice altceva, dar nu filme. si sa nu-mi spui ca nu era alternativa. nu cred ca romanul era atat de masochist incat sa se supuna torturii propagandistice de bunavoie ca sa mearga la cinema din acest motiv si nici nu cred ca securistii iti puneau pistolul la tampla daca nu ocupai un scaun la cinematograf.

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

[alali]

mentionez ca nu fac parte dintre cei care nu se simt nedreptatiti ca nu li s-a ales scenariul sau care are parti-pris-uri si este obligat prin asta sa trimita sageti in "anumite" persoane.
Parerea mea este de simplu spectator, cu limitele si preferintele mele.
Filmul romanesc este slab din punctul meu de vedere, nu mi se adreseaza, cum vad ca nu se adreseaza multor altor persoane care sunt pasionate de fenomenul cinematografic. Probabil ca luata punctual, parerea mea este insignifianta. Dar durerea mare este ca fiecare astfel de parere, majoritar intalnita in randul spectatorilor de cinema, este punctual neluata in seama si astfel se ajunge la un fenomen general. Noi suntem publicul! Nu absolventii si cei cativa membrii-"maestrii" in UNATC. Sau cei putini care si-au facut loc in sistem cum si-au facut. Se stiu ei si posibil sa se si simta... De noi ar trebui sa se tina cont.
Scenariile sunt mizerabile, (majoritatea si la propriu si la figurat, fiind un fel de distinctie a cinemaului romanesc, iar in acceptiunea "artistilor" nostri fiind un fel de certificare efectiva a calitatii unui film).

Ca mai reuseste sa treaca cate o productie de aceste tipare, asta se intampla de 2-3 ani incoace. Dar cazurile sunt atat de rare ca intr-adevar aici poti sa le numeri pe degete. De la o mana degete, n-ai nevoie de amandoua mainile.

Cat priveste comparatia cu Cambodgia sau Iran sau mai stiu eu ce tara fara CNC-uri proprii, eu am facut-o. E adevarat ca nu am vizionat acel film sau altele din sectiunea Une certaine regarde. Dupa cum s-a vazut sper, nici nu l-am comentat sau catalogat in vreun fel. Am enumerat doar tarile cu care concuram. Nivelul pe care il tot proclamam cu orice ocazie.

Ca se vorbea despre bugete cu care ar trebui sa se bata cinemaul romanesc, uitati-va ce s-a realizat cu tot atatia bani ca si Aferim! in Polonia. Sau uitati A Separation, iranian 100% ce s-a putut realiza cu aproximativ 500.000 dolari nu euro. Si exemplele pot continua la nesfarsit: The Secret in Their Eyes, Tsotsi... Apropo Liviu, ti-a placut No Man's Land? Tot in jurul a 2 milioane se invarte.

[alali]

aaa! si chestia cu Cambodgia, ca nu se vorbeste limba oficiala a acestei tari, ce lagatura are? Este un regizor bastinas, tara are ca a doua limba franceza, limba oficiala a administratiei si la ora actuala, a fost pana acum 50 de ani colonie franceza, si normal, in film se vorbeste in franceza.
Parca ce, Aferim! e facut, vorbit, procesat, editat si finantat doar de Romania? uita-te pe pagina filmului si o sa vezi ce listuta frumoasa de case de productie...

Asta asa ca sa, cum singur spuneai, sa se discute cu informatii nu cu vorbe aruncate.

[Liviu-]

@robert - Nu declar razboi cinemaului comercial, sa nu se inteleaga asta. Nu sunt printre persoanele cu complexe de superioritate fata de cinemaul respectiv, apreciez un film comercial bine facut si vad chiar si prostioare din cand in cand. Asta ca sa nu se inteleaga gresit. Cat despre populatia stransa in cinema de filmul de arta romanesc, in cazurile fericite, atunci cand si filmul e de o anumita calitate si nu vorbim de experimente a la Porumboiu, procentele par sa corespunda cu se intampla in mod uzual. Daca in general cele mai cele blockbustere strang pe la 300-400 mii de spectatori, nu poti cere unui film romanesc sa faca mai mult de 50-100 de mii. Sper s-avem si noi film comercial de calitate cumva, dar asta nu prea are cum sa vina prin CNC. O data ai nevoie de niste oameni capabili sa le faca si cred ca generatia posibil capabila de asa ceva abia acum creste. A doua oara ai nevoie de o cultura a filmului comercial si noi in momentul asta n-avem asa ceva. Si cel mai important, ai nevoie de bani. Cateva motive banale pt care n-avem film comercial. Nu stiu ce atata filosofie.

@alali - Stai linistit, nu te acuzam pe tine cu scenariile. Era evident ca nu esti vizat. Si eu sunt tot un simplu spectator, de asta ziceam ca personal nu ma intereseaza discutiile cu numere. Pe mine ma intereseaza sa vad filme care sa-mi placa. Simplu. Nu castig nimic din discutii de genul, nici nu schimb situatia cinemaului romanesc in vreun fel. De asta mi se pare inutila conversatia. Iti inteleg parerea apropo de filmul romanesc, e departe de a fi prima oara cand o aud. Numai ca eu am intrat in contact si cu multa lume care il apreciaza. In general e vorba de cei care urmaresc un anumit tip de cinema, deci cu siguranta nu e vorba de un grup reprezentativ pentru intreaga populatie, dar e vorba de persoane care in general stiu mai multe despre filme decat spectatorul de rand. Are si asta o importanta. Cu diverse mentiuni, dar in care n-are rost sa intram. Nu zic ca n-ar trebui sa se schimbe multe lucruri, e evident. N-am o problema cu discutia la nivelul asta, dar, daca te uiti atent, ai sa vezi ca e sistemic condusa si spre cei cativa care fac o treaba buna, fie ca ne place, fie ca nu.

Cat despre comparatii. Trebuie mentionat ca atunci cand vorbesti de cinemauri poate discutia nu e atat de simpla incat sa aruncam cu anumite tari. Iranul are unul din cele mai apreciate cinemauri de arta de dupa '90. Noi inca n-avem un Kiarostami. Multe tari n-au. Si pe langa el poti sa-i bagi pe Farhadi, Panahi, familia Makhmalbaf, Gobadi, Majidi si altii pe care eu nu-i prea cunosc. Pe Bahrani nu-l pun, ca el are mai degraba treaba cu SUA. Sa compari modul in care vezi doua tari ca intreg si cinemaurile lor nu-i chiar aceeasi chestie. Si oricum Iran nu-i chiar o tara de ici de colo.

Iti dau dreptate, fiecare tara are anumite voci, de multe ori singulare, care le fac tarile sa iasa din necunoscut. Thailanda de ex il are numai pe Apichatpong, dar cate premii a luat omul ala de unul singur? (btw, nu-mi place filmele lui, dar nu pot sa-mi placa toti doar) Asa cum se tarasc cu greu prin alte parti, asa se tarasc si la noi. N-am zis ca suntem cine stie ce speciali, ci ca sa nu mai aruncam cu noroi in aia putini pe care-i avem. Exista tari cu mult mai multe posibilitati, care fac tot cam pe atat sau chiar mai putin. India de exemplu abia scoate cateva nume la interval cand e vorba de cinema de calitate (si stau in umbra lui Satyajit Ray, pe care ti-l recomand daca nu-l cunosti inca. ar putea fi pe placul tau, mai ales trilogia Apu), asta desi produc o droaie de filme pe an. China produce mult mai putin si abia dupa '90 au inceput sa miste ceva mai bine prin cateva voci. Yimou Zhang, care acum e pierdut in spatiu, dar pare sa faca filme de public daca asta incalzeste pe cineva. Sub pretul asta acum nu stiu cator persoane le mai pasa ca acelasi om facea candva Raise the red lantern, Red Sorghum, To live, ba chiar si Hero pare undeva departe. Chen Kaige si Tian Zhuangzhuang au fost si ei ceva candva. Acum si la ei e un cinema revigorat, in frunte cu Zhangke Jia (unul din favoritii mei, il vedem si anul asta la Cannes) si alte nume nu la fel de cunoscute ca Wang Bing, Jiang Wen, Lou Ye si alte nume care iau premii pe ici pe colo, dar nu prea mai auzi de ei ca autori adevarati. Nu punem la socoteala Hong Kong, ca aia-i alta treaba. Dar pentru o tara atat de mare, care daca ar vrea ar avea resurse de cinema, sunt extrem de putine nume si destul de putin cunoscute la nivel mondial. Si exemple putem avea destule. Ca sa-ti raspund, mi-a placut No Man's Land, e un alt exemplu de o voce singulara.

Cat despre L'image manquante, are legatura tocmai pentru ca subiectul filmului e viata personala a regizorului, printre alte suferinte din perioada respectiva.Printre altele vorbeste despre cum a fost nevoit sa emigreze in Franta cand era tanar. Din cate se pare, omul ala acolo s-a format. Nu stiu in ce masura se mai vorbeste franceza, desi am impresia ca masura aia e destul de mica. Tocmai de asta am si refuzat discutia in multe puncte, sunt o gramda de chestii pe care nu le cunosc despre tarile respective. De exemplu cum sunt cinemaurile lor finantate. Lucrul de care sunt sigur insa, e ca nici tu nu stii mare lucru despre asta, motivul pentru care nu ar trebui sa arunci cu informatii asa usor. O posibila diferenta e insa faptul ca in multe din punctele astea s-ar putea sa stiu mai multe macar despre filmele lor. Poate nu-i adevarat, nici nu conteaza prea tare.

PS: Nici nu-mi place ca trebuie sa iau apararea la o mana de filme romanesti. Alea putine care m-au interesat mi-au placut de cele mai multe ori, unele chiar destul de mult, dar nu se numara chiar printre favoritele mele. Insa au o anumita valoare. Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim. Si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate. Aferim vorbeste foarte bine despre multe lucruri de astea, multe inca surprinzator de valabile si acum. Daca vrem sa evoluam ar fi mai bine sa vedem cat mai mult din filmele astea si sa nu ne mai declaram atat de profund lezati in sensibilitatea noastra de oameni sensibili, ca, vezi doamne, cate cuvinte spurcate are filmul asta.

[rvn]

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

Liviu are dreptate, dar o spune prea sec. nu este atat de "basic". sau este "basic", dar ne putem intreba "de ce?" a ajuns sa se intample lucrul acesta intr-un mod atat de aproape de a fi iremediabil? ai spus excelent: cum sa reuseasca filmul romanesc actual sa atraga cat mai mult public din zona celor interesati de el, ca arta, nu ca entertainment? pentru inceput, ar fi necesar sa se cunoasca foarte bine care sunt preferintele,gusturile, cine sunt pretendentii unei asemenea categorii speciale de spectatori. a nu se intelege ca ma refer la ceva exclusivist, elitele se formeaza din cei carora le place sa savureze sofismul din filme, intr-un cerc mult prea elevat, foarte restrans. inclinatiile mele sunt pentru clasa de mijloc. vrem sau nu vrem sa acceptam, exista in Romania aceasta medie pestrita, pe care o formeaza deopotriva, oameni cu bani, dar snobi si oameni cu venituri modeste, dar a caror pozitie sociala este mentinuta de statutul profesional/intelectual. cred ca suntem constienti cu totii ca, filmul de arta, se adreseaza in mare parte, acelora cu un nivel de educatie peste medie, asta nu inseamna ca trebuie sa ne gandim numai la cei cu pregatire superioara. cum spuneam, romanii au inceput sa-si rafineze gusturile si datorita banilor castigati in afaceri, iar printre acestia, se regasesc destul de multi cu un nivel de educatie mediu, care, ar putea foarte bine sa fie atras catre genul de film la care ne gandim noi, Robert. iar lucrul acesta nu ar putea decat sa fie unul foarte bun. in timp, se formeaza o moda, iar moda si modelele sunt cele care dau tonul vietii sociale, iar a avea viata sociala inseamna consum, adica bani cheltuiti. ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

[Liviu-]

ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.

Abia atunci are rost sa vorbim despre cinema comercial. Pana atunci scriem degeaba. Si nu stiu cand e posibil lucrul asta la noi.

[rvn]

Abia atunci are rost sa vorbim despre cinema comercial. Pana atunci scriem degeaba. Si nu stiu cand e posibil lucrul asta la noi.

cand vom avea oameni care vor intelege cum se misca piata. ne trebuie promoteri. astia vor sti si ce scenarii sunt sau nu sunt bune, nimeni altcineva.

[Mercutio]

din pacate nu prea am acces la filme romanesti actuale. merci djinhis pentru link! insa as vrea sa mentionez cateva elemente, care cred ca trebuie luate in seama atunci cand analizezi felul in care spectatorul isi alege un film. asta din cate observ eu de ceva timp, frecventand movie rent club-ul meu si salile de cinema, citind coperti de discuri si anunturile filmelelor ce ruleaza in sali, reviste de cinema, etc.
deci ar fi:
1. star sitemul - in primul rand, cred, oamenii prefera filmele cu un actor, star de prima mana (bruce willis, tom cruise, etc.),in rolul principal. dupa care urmeaza filmele cu actori mai putin populari, care au primit un oscar de obicei, dar care nu sunt staruri de prima mana.
2. genuri - spectatorii sunt dispusi sa aleaga un film de gen, chiar daca actorii nu sunt prea cunoscuti: actiune, comedie, sf, horror - genuri care ruleaza de obicei la cinema. insa filmele de gen sunt foarte populare la inchirieri si vanzari de discuri, iar genurile se extind si la subgenuri ca horror japonez, action-thriller coreean, kung fu chinez, etc
3. festivaluri si premii - aici ar intra si filmele romanesti, la foreign movie si independente. nu ruleaza la cinema, n-ar umple nicio zecime de sala. se inchiriaza in schimb, dar mai rar, se vand la fel. reviewul se bazeaza doar pe premiile primite. coperta e umpluta de stelute si simboluri ale festivalurilor, sudance, toronto, cannes in cel mai bun caz. la mine la club la sectiunea international exista 4,3, 2, moartea dl lazarescu si 12.08 a l'est de bucarest. nu stiu daca le-a inchiriat cineva. au sfarsit cumparate de mine dupa ce au fost scoase de pe raft.

cum s-ar aplica aceste puncte la productiile romanesti? spectatorii din romania nu cred ca difera prea mult de ceilalti.

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc. nu ar fi nevoie de productii mari si efecte speciale. filmele s-ar putea realiza pe structura genului respectiv, avand aceasta componenta comerciala, dar, in acelasi timp ar putea constitui un comentariu social. combinatia aceasta cred ca ar face ca spectatorul sa-l aleaga.
3. despre filme de festival s-au spus deja foarte multe, n-am mare lucru de adaugat.

[rvn]

1. star sistem in romania nu exista actualmente. inainte de 89 exista, existau actori care 'faceau' un film. oamenii mergeau sa vada un film cu Florin Piersic, Toma Caragiu, chiar Sergiu Nicolescu. acum nu stiu daca exista vreun actor/actrita de dragul caruia ar merge cineva la cinema sa vada un film sau ar cumpara un disc. poate Luminita Gheorghiu!?
2. genuri - exista filme de gen romanesti actualmente? toate par a se incadra la drama. drama jurnalistica as zice eu (mungiu era jurnalist la origine si filmele lui par a fi articole de ziar). inainte existau comedii, care se urmaresc si acum la tv si pe internet: BD-urile, filmele lui saizescu. in prezent nimic semnificativ. eu cred ca aici ar exista un mare potential nefolosit. comedie, horror (de ce nu?), film politist, cu alte cuvinte un film de gen, dar care ar avea un stil romanesc.

nu, nici de dragul Luminitei Gheorghiu. spectatorii filmului romananesc de dinainte de "89, clar nu mai merg la cinema ca sa vada filme ale celor din generatia actuala. Luminita este o actrita care a supravietuit filmului din epoca comunista. nu este singura, mai sunt si altii, Rebengiuc este un alt exemplu bun. altii care au continuat sa joace si au ramas in contiinta celor care nu au trait in comunism, au murit intre timp, cum este cazul lui Gheorghe Dinica sau al lui Stefan Iordache.
tocmai de aceea este neaparat nevoie ca filmul romanesc actual sa-si racoleze si apoi,sa-si educe proprii spectatori.

[mirodoni]

Am revenit, dar pentru scurt timp.
Au apărut multe comentarii pe care le-am citit în mare grabă. Constat că se discută pe lângă subiect, ceea ce nu este foarte rău, pentru că apar informații prețioase, de la persoane documentate. Dar ideea pe care o lansam eu, dincolo de titlul topicului, era că, indiferent de tipul de film, pentru public sau de artă, filmul românesc are prea puțini spectatori români, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt filme cu o mie de spectatori, cu 10 mii de spectatori sau cu 100 de mii de spectatori. De ce?
În ultima categorie intră cele care au văzut... ursu`!

Concluzia este că filmul românesc nu se adresează spectatorului. Dar nu în sensul că nu este „film pentru public”, ci în sensul că nu este credibil, nu este convingător, subiectul nu prezintă interes. Fiecare judecat la categoria din care face parte!
La 18 milioane de români, orice film românesc ar trebui să aibă cel puțin 100 de mii de spectatori. Cu o condiție: să fie bine făcut, indiferent cărei categorii de spectatori se adresează.
Se dădea vina pe „comunism”! Atunci era o regulă care a fost abandonată: regula celor 3C. Ce vrei să spui, Cum vrei să spui, Cui te adresezi. Aș mai adăuga și Cu ce scop!

Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.
Am să mă adresez din nou lui Liviu, care mă evită. Credeam că face parte din sistem, dar el zice că nu.

S-a pornit de la o premisa aparent nevinovata ca sa se arunce cu si mai mult noroi (a cata oara?) in anumiti regizori. Cum ca vezi, ei nu ne accepta scenariile noastre bune si fac filme dupa alea proaste ale lor (ceea ce probabil e cazul de multe ori, dar tare frumos ar fi de s-ar concentra pe exemplele alea). Mai mult, se ignora evidentul, faptul ca majoritatea artistilor adevarati sunt si scenaristii propriilor filme, pentru ca asa are si sens, tu stii mai bine despre ce vrei sa vorbesti prin filmele tale. Exceptii de scenaristi importanti care au colaborat cu regizori adevarati probabil sunt de numarat pe degete, iar atunci cand exista probabil in general au colaborat cu regizorul si n-au trait in lumea lor. Mie imi vine in minte numai Tonino Guerra cand ma gandesc la un astfel de scenarist.

Eu nu am pomenit decât titluri de filme. ulterior, în discuții a apărut și numele regizorului. Nu am interesul să arunc cu noroi în regizorii noștri consacrați și nici în filmele lor. Eu spun o realitate care este de domeniul evidenței. Nu are importanță dacă eu scriu sau nu scenarii!
Apare aici o fractură logică, expresie des folosită acum.
Spui că „tu știi mai bine despre ce vrei să vorbești în filmele tale”. Cine, scenaristul, nu?
Deci scenaristul spune Ce are de spus. Nu face el filmul, pentru că nu știe Cum. Regia de film este o altă meserie.

Nu am timp acum, dar sunt alții foarte bine documentați care îți pot dovedi cu nume concrete că este invers decât spui tu. În majoritatea filmelor celebre, poate chiar marea majoritate, regizorul nu este și scenarist. Chiar și în filmele românești mai răsărite de acum, am mai spus-o, regizorul este doar co-scenarist.
Dor la noi este moda „filmului de autor”, luând, desigur, un model dintre puținele străine.
Repet, mă refer la filmele celebre, nu per total!
Pe de altă parte, eu nu puneam problema unui scenarist profesionist care să scrie scenarii pentru toți regizorii români.
Eu consider că, într-o viață, un scenarist nu poate scrie decât un singur „cel mai bun scenariu al său”. Nu e obligatoriu să fie primul dintre scenariile scrise, dar nici ultimul.
Așa cum nu poți mânca două ouă pe stomacul gol, pentru că al doilea deja nu mai e pe stomacul gol!
Regizorii noștri consacrați, deja s-au consumat, din punct de vedere scenaristic. Au scris ce au avut de scris.
Dacă ar regiza „cele mai bune scenarii” ale altora, ar deveni celebri.

Dacă am discuta la concret, cum am mai propus, dar degeaba, am putea vedea ce mare importanță ar avea dacă regizorul ar fi altul decât scenaristul sau producătorul.
De exemplu, scenaristul scrie o replică, sau creează o situație falsă, sau neconvingătoare.
Când face regia, totul i se pare firesc, pentru că el a scris, iar filmul iese prost.
Dacă îl dă unui regizor, acesta îi spune că ceva nu merge, chiar fără să-și dea seama ce. Asta dacă ajung să lucreze împreună. Dacă nu, respinge scenariul și citește pe al altuia, până îl găsește pe cel mai bun.
Astfel, poate dor unul din zece scenarii ale unui scenarist ajunge pe ecran, dar cel mai bun, pe când așa, toate scenariile unui regizor ajung filme, dar nu toate bune.

Dau un exemplu concret. Unora le-a displăcut profund avortonul din filmul 4,3,2. L-am văzut la tv pe Mungiu spunând că i-a fost foarte greu să se hotărască cum să procedeze. Dacă nu l-ar fi arătat,i s-ar fi reproșat că nu l-a arătat.
Dacă scenaristul ar fi fost altcineva, poate ar fi găsit o soluție de compromise. Eu i-aș fi dat una: să-l arate doar 3 secunde. Poate mai există și altă rezolvare cinematografică!

Sau în „Filantropica”... Profesorul spune: …și mi-a zis du-te-n pizda mă-ti! Și atunci am divorțat.
Dacă i-ar fi spus: Tot țăran ai rămas!, replica ar fi definit exact situația. Adică soția lui îl considera tot țăran, pe el, care era profesor și se considera scriitor. Evident că nu mai putea conviețui cu o astfel de persoană!

Sau în „Closer to the Moon”. Un personaj evaluează șansa de a nu fi prinși după furtul banilor la 5%. Astfel, s-a mai spus asta pe aici, totul cade în derizoriu, spectatorul nu mai vede niște eroi, ci niște proști sinucigași. Iese neconvins din sală și nu mai promovează filmul.
Păcat, pentru că este o realizare cinematografică, deși nu foarte românească, pe care nu o mai pot compara decât poate cu „Actorul și sălbaticii”, căruia, într-adevăr, nu-i pot găsi chichițe de acest fel!

Si-mi displace profund critica pe care o primesc pentru ca vorbesc despre lucruri neplacute. Look around, majoritatea filmelor premiate au subiecte asemanatoare, sub o forma sau alta. Si exista si motive, pentru ca pana la urma ele au multe de spus despre lumea in care traim, si in loc sa aruncam totul sub pres si sa ne prefacem ca totul e in regula, mult mai sanatos mi se pare ca lucrurile alea sa fie discutate.

Problema nu este că aceste filme vorbesc despre lucruri neplăcute, ci cum vorbesc despre lucruri neplăcute.
Și atunci, în cazul filmului românesc, de ce să ne prefacem că totul este în regulă? Nu ar fi și aici mai sănătos ca lucrurile acestea să fie discutate?

Spui că ai revăzut cu plăcere „Aferim!”. Ai citit comentariul de la topicul respectiv?
Sunt convins că toate observațiile acelea, și mai sunt încă multe altele, le consideri nimicuri. Dar dacă aceste „nimicuri” ar fi lipsit, sau ar fi fost înlocuite cu mici „perle cinematografice”, nu cumva filmul ar fi luat „Ursul de aur”? Dacă le arăți, înseamnă că arunci cu noroi în regizor pentru că nu ți-a citit scenariul tău?!
Și că veni vorba, scenariul nu este numai al lui Jude, cum nici „Poziția copilului” nu este scris doar de Netzer! Așa că, teoria ta, și nu numai, cu artistul adevărat, nu prea stă în picioare.

Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.
Credeam că, cel puțin pentru început, se vor implica cei care încă figurează oficial pe Forum cu anumite atribuții, mă refer la Gloria și StefanDo.

Dar, deocamdată, între noi fie vorba, marți, 21.04.2015, rulează la Cinema Studio București două filme românești de la ora 19.oo: „Rețeaua” și „Autoportretul unei fete cuminți”.
Cine are curajul să vină?

[alali]

].
Cine are curajul să vină?

Eu unul nici nu pot, dar nici nu as avea curaj, marturisesc!

pt mine, cea mai pertinenta remarca este asta:

Sunt convins că toate observațiile acelea, și mai sunt încă multe altele, le consideri nimicuri. Dar dacă aceste „nimicuri” ar fi lipsit, sau ar fi fost înlocuite cu mici „perle cinematografice”, nu cumva filmul ar fi luat „Ursul de aur”? Dacă le arăți, înseamnă că arunci cu noroi în regizor pentru că nu ți-a citit scenariul tău?!

Ceea ce e bolduit, pentru un om care este in sistem, (atentie, nu vb de Liviu), este chintesenta prostiei si a limitarii lui. Vorba romaneasca, ce cred ca se aplica intregului sistem cinematografic romanesc, prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Plus ca daca ii mai dai si o patalama la mana, un locul 2 la ceva, un premiu pentru debut, (la al 4-lea film), sau orice steluta intr-o cronica dintr-un almanah, chiar ca atunci nu mia ai cu cine sa porti un dialog constructiv. El e post cu patalama la mana si asta il face cineva.

Asta e cea mai mare problema a filmului romanesc! Mentalitatea de artisti fara greseala!

[rvn]

Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.

nu pot sa cred intr-o naivitate serioasa, asa ca, mizez pe una aparenta, tradusa prin"fac pe nestiutorul", ca sa....de fapt, nu ma intereseaza deloc motivul tau.. imi place sa fiu realista: oamenii din "sistem", nu scriu mesaje pe cinemagia. poate, uneori, din plictiseala, mai citesc parerile unora ca noi, din afara "sistemului" (solar),care, simt nevoia, din cand in cand,sa impartaseasca si altora, starile sufletesti prin care au trecut, in timpul si dupa vizionarea unui film.
simplu si uman.

[rvn]

nu, nici de dragul Luminitei Gheorghiu. spectatorii filmului romananesc de dinainte de "89, clar nu mai merg la cinema ca sa vada filme ale celor din generatia actuala. Luminita este o actrita care a supravietuit filmului din epoca comunista. nu este singura, mai sunt si altii, Rebengiuc este un alt exemplu bun. altii care au continuat sa joace si au ramas in contiinta celor care nu au trait in comunism, au murit intre timp, cum este cazul lui Gheorghe Dinica sau al lui Stefan Iordache.
tocmai de aceea este neaparat nevoie ca filmul romanesc actual sa-si racoleze si apoi,sa-si educe proprii spectatori.

ieri nu am reusit sa scriu tot ce aveam in gand, asa ca, o sa continui ideea:
tu zici ca filmul romanesc actual este reprezentat de un singur gen, aproape in totalitate. ai dreptate si nu esti singurul care spune lucrul acesta,dar tinand seama ca filmele reprezentative, sunt acelea care s-au produs cu un anume scop (participarea la festivaluri, categorie A si B), o explicatie ar fi autorii au avut in vedere realizarea unor filme cu puternic impact emotional, care, teoretic, au sanse sa fie cotate bine. nu am idee cum se fac si contrafac toate aranjamentele din spatele acordarii premiilor la aceste festivaluri, dar, am observat care este mentalitatea occidentalului fata de saracia si dramele sociale din tarile inferioare lor, indiferent ca-s din Europa de Est( mai ales!) sau alte continente. este o chestie de politica, eu asa o vad. ceea ce pe noi ne enerveaza, fiindca ne-am tot saturat sa iesim in lume cu drame si mizerie comunista, pe ei ii "sensibilizeaza". este un soi de ipocrizie si aroganta, dar nu prea cred ca exista alternativa. si ei au cu duiumul,drame si saraci, dar si-i ascund cu eleganta, poate chiar sub celebrul covor rosu.
pe de alta parte, filmul politist romanesc si comediile,de care amintesti tu, nu prea mai au cum sa-si gaseasca corespondent in filmul romanesc actual. tocmai aici se impotmolea discutia; in Romania nu se mai produce film comercial. noi, cei din generatiile care am crescut cu aceste filme, ar trebui sa fim constienti ca, acestea, nu au acum, decat o valoare sentimentala.ele nu au ramas decat, dovada vie ca, in epoca comunista, functionau din plin, vreo 5 (sper sa nu gresesc) case de productie, ce scoteau filme pe banda rulanta. diferenta din punct de vedere al spectatorului de atunci, fata de cel de azi este uriasa. practic, publicul de altadata al acestul gen de film a "murit", chiar daca nu la Revolutie, putin timp dupa aceea. astazi, dupa umila mea parere, el nu mai poate renaste din propria cenusa, fiindca clasa muncitoare pentru care statul le producea ca s-o distreze, a disparut cu desavarsire, iar noua clasa, cea care ar fi trebui (teoretic), s-o inlocuiasca, are o preferinta mult mai ieftina si comoda: televizorul.

[Mercutio]

Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.

eu am luat in seama titlul la modul explicit. ma gandeam ca se poarta o discutie din perspectiva spectatorului. adica sa ne punem in pantofii lui. nu in sensul ca ce as face eu in locul lui, ci ce ar face el spectatorul. de ce ar alege el un film romanesc?
afirmatia ta de mai sus, concluzia la care ai ajuns - scuze, am citit pe diagonala primele pagini, poate ai explicat deja acolo - cum convinge ea pe spectator sa vina in nr. mai mare la film?

[djinjis]

N-ai de ce. Cica vor in fiecare sapt sa aiba o premiera.

[c.ghevara]

Concluzia este că filmul românesc nu se adresează spectatorului. Dar nu în sensul că nu este „film pentru public”, ci în sensul că nu este credibil, nu este convingător, subiectul nu prezintă interes.
..........
Concluzia mea, acceptată doar parțial, era că scenariștii independenți nu au acces la evaluare. Prima, și nu singura dintre cauze.

.........
Ai spus de cel puțin 3 ori că această discuție despre filmul românesc nu are sens.
Chiar nu are, dacă nu am reușit, așa cum am sperat, să implicăm oameni din sistem.

1. Mercutio a pomenit despre filmele de gen. N-avem. Sau avem unul singur - dramă. E o mare problemă. Cred că e principalul motiv pentru care nu merg spectatorii la filmele româneşti. În discuţia noastră iniţială, scăpasem din vedere acest aspect. Din perspectiva spectatorului, filmul românesc nu există. Ca spectator, dacă vreau comedie, thriller, policier, s.f., romantic, acţiune (şi ce-o mai fi) am o singură opţiune - filmul american. Desigur, e mai uşor şi mai ieftin să scoţi o dramă cu 5-6 personaje! Pentru spectator nu există "Film", la modul abstract. El nu se duce să vadă un "film" american, orice film, doar pentru că e american, ci pentru că e "de acţiune" sau s.f. sau thriller sau.... Din păcate, pentru spectator alăturarea cuvintelor "film" şi "românesc" indică, automat, şi genul. Că filmul e bine făcut sau prost făcut nu mai are nicio importanţă. Probabil, ar merge şi la comedie, şi la policier, şi la alte genuri de film românesc. Dacă ar fi, cât de cât, bune, nu l-ar deranja că sunt româneşti, ba chiar ar fi îngăduitor.

2. Aşa că, scenariul este o problemă secundară, câtă vreme discutăm de lipsa genurilor. Scenariştii independenţi au acces la evaluare. Numai că... scrierea scenariului reprezintă doar 50% din chestiune. Cealaltă jumătate e "plasarea" scenariului. Şi asta nu e uşor nicăieri. Trebuie efort, trebuie insistenţă, persistenţă. "Evaluare" înseamnă fie şi lectura de către un producător sau regizor, până la concursul CNC. Sigur, dacă ar exista agenţi, ar fi mai simplu. Sunt convins că producătorii şi regizorii ar spune că preferă să primească scenarii de la agenţi, pentru că nu ar fi bombardaţi cu toate prostiile. Meseria asta încă nu există, dar probabil ar trebui să se înfiinţeze.

3. E un forum... Se presupune că e un loc pentru discuţii, aşa că discuţia asta are sens.
Eu, bunăoară, discut cu cei interesaţi de subiect. N-am sperat şi nici nu m-a interesat de "oameni din sistem".

[mirodoni]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.
S-a ajuns la această situație pentru că fac filme doar cei care au mai și făcut, iar talentul lor s-a cam epuizat. Dar nu se dau la o parte, pentru că nu-i obligă nimeni.
Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație.
Talent, sau artă, înseamnă capacitatea de a-l face pe spectator să vadă lucruri pe lângă care, altfel, ar trece fără să le observe.

Chiar suntem în pantofii spectatorului, și ne spunem părerea despre filmele românești, dar unii dintre noi și scriu scenarii, dar nu pot intra în sistem.
Poate aceste scenarii sunt mai bune, sau poate nu. Dar nu putem ști decât dacă ni s-ar permite accesul la evaluare.
Ca să se schimbe sistemul, ar trebui o presiune din partea publicului, dar publicul și-a găsit deja refugiul în filmele străine.

rvn are dreptate, cineaștii nu citesc aceste critici, dar îi puteam obliga cumva.
Dacă noi, spectatorii, am fi uniți, și dacă CineMagia ne-ar ajuta, am organiza proiecții de filme românești cu participarea realizatorilor și a unor critici de film.
Aveam și niște promisiuni în acest sens, dar...

Și mai e ceva, eu voiam să organizăm proiecții de scurtmetraje ale studenților sau independenților care sunt excepționale, dar nu are nimeni interesul să le scoată la lumină.
Acei realizatori ar merita să fie încurajați.

Am văzut aseară în cadrul „Festivalului Internațional de Film București” filmul „Taxi”, iranian, care a luat „Ursul de aur” fără să aibă înjurături și obscenități.
E drept că a luat premiul din motive politice, dar se poate face film și cu un vocabular decent.
La „Next”, toate filmele românilor din „generația următoare” erau pline de obscenități, că, de, de unde să învețe decența?!

C.Chevara, mă surprinzi!
Păi cum să avem „filme de gen”, dacă nu avem scenarii „de gen”?! Cum să fie scrierea scenariului o problemă secundară?! Redactarea, poate e o problemă secundară, dar aici cred că vorbeam despre elaborarea scenariului. Respectiv de consistența lui.

Unde au acces scenariștii independenți la evaluare? Spune-mi, te rog frumos, și mie. Te implor! Ce producător primește scenarii? Dacă nu primește, evident nu ajungi la CNC. Deci unde e evaluarea?!
Când vorbeam de evaluare, mă gândeam la selecție, altfel ce rost ar avea?

Nici măcar în accepțiunea ta nu e corectă aprecierea că scenariul reprezintă 50%.
Reprezintă doar 5%, oficial. Dacă nu chiar 4%. Din bugetul unui film, atât primește scenaristul!

P.S. Diseară voi vedea „Portretul unei fete cuminți”. Constat că nu se mai sacrifică nimeni!
Mâine voi pleca din nou din București.

[mirodoni]

Am văzut „Portretul unei fete cuminți”. Regizoarea a fost întrebată cum a ajuns să colaboreze cu Anca Puiu la „Mandragora” și a răspuns că este foarte bună prietenă cu Anca de când a fost asistentă de platou la „Moartea domnului Lăzărescu”.
Deci cam așa se fac „evaluările” de scenarii, domnule C.Chevara!

2. Aşa că, scenariul este o problemă secundară, câtă vreme discutăm de lipsa genurilor. Scenariştii independenţi au acces la evaluare. Numai că... scrierea scenariului reprezintă doar 50% din chestiune.

La sfârșit, în particular, am întrebat-o și eu pe regizoare dacă este dispusă să-mi citească un scenariu, și mi-a răspuns că nuuuu, are deja scenariile ei!

Despre film poți să-ți faci o părere din trailer, așa e tot!

[rvn]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.

incerc sa inteleg ce anume te preocupa cel mai tare: faptul ca romanii nu mai sunt interesati sa vada filme romanesti, sau faptul ca tinerii cineasti si scenaristi (talentati), nu reusesc sa obtina finantare din banii statului, din cauza sistemului de evaluare care ii dezavantajeaza?
am sa-ti povestesc ceva,chiar cu riscul de a te plictisi pe tine si pe ceilalti, legat de prima problema: zece ani de zile, adica intre anii 1980 si 1989, cea mai mare drama a romanului de rand, din punct de vedere cultural, a fost limitarea programului zilnic de la tv, pana a ramas la 2 ore. nu stiu cat poate intelege ce insemna acest lucru, o persoana care n-a trait pe viu asa ceva, dar eu am trait si ceea ce scriu aici este nu din auzite, ci din experienta mea de viata.
nu putem ignora faptul ca, Romania a fost dominata 45 de ani de comunism si nu putem nega faptul ca, datorita acestui lucru, in mare parte, filmul romanesc actual nu se mai bucura de popularitate, romanii au fost captivati de alte forme de distractie, iar sansele ca ei sa fie recuceriti de filmul autohton, aunt aproape inexistente.trebuie sa fim realisti. spuneam ca lipsa programului tv a fost fatala. ei bine, gandeste-te cat era de frustrant sa ai aparatul in casa si sa fie inutil! in lipsa de altceva, romanul asalta cu entuziasm muncitoresc, cinematograful, iar aparatul de propaganda lucra cu norma intreaga si veghea ca fiecare film care scapa de cenzura, sa fie ceea ce dorea regimul aflat la putere. am vazut in filmele romanesti, toata propaganda gretoasa, insirata ostentativ de imbecilizanta, in filme despre razboi, despre nationalizarea din 48, apoi despre cooperativizare si inceputurile industrializarii. hei-rupurile lui Dej, inspirate dini hei-rupurile lui Stalin, tendinta de occidentalizare de la inceputurile preluarii puterii de catre Ceausescu, apoi agonia anilor 80, toate astea au fost etape care au folosit filmul, exclusiv ca pe un instrument eficient de propaganda, asta a fost singurul scop pentru care el exista si se porducea masiv. si-atunci, nu este firesc sa ne punem intrebarea: ce scop ar mai avea statul sa-l produca in ziua de azi? eu cred ca tot in scop propagandistic, dar chestia ar fi ca, de data asta, problema se pune invers: romanul a capatat dreptul de a se lasa manipulat in felul in care doreste el. si nu este vina filmului sau al regizorului actual, in esenta, ci este vina faptului ca, el a reusit sa-si recapete televizorul si in sfarsit, dupa 10 ani de interdictie aproape totala, sa-si alimenteze cea mai ieftina coordonata a mediocritatii existentei lui.
cei care au intuit lucrul acesta, au avut numai de castigat, fiindca, ei nu au asteptat rabdatori ca cinematografia romaneasca aflata in deriva sa-si revina si sa produca filme cu subiecte care sa interereze pe cineva, ei nu au stiut decat un singur lucru: sa ocupe cat mai repede si bine, un loc imens si gol, dar plin de bani.