"Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii"

[raptor]

Am fost sa-l vad, sa-l pipai si pot sa spun ... ca ESTE !!!
Am reusit sa vad filmul care face sa para "productia" lui Nicolaescu "15" un adevarat film de Oscar nu alta - atit e de prost !! Incredibil - dar adevarat !![/i]

.aci cred ca te-a luat gura foarte pe dinainte.

[Airlight]

wah, amicul Coshava e foarte nedrept cu niste ani de munca si cu rezultatul propriu-zis.

nu e interstelar, ok, but give the guys credit for what it is, ca altfel ramanem cu serge si ale lui. poate vrei sa zici si un cuvant despre scenariu, tinere aspirant ?

la faze din astea ma oftic mai rau decat atunci cand l-as fi facut eu.

[Coshava]

.aci cred ca te-a luat gura foarte pe dinainte.

Se poate - se intimpla uneori, recunosc. :oops:

Inceputul l-am scris asa pentru ca mi se pare totusi nedrept ca atunci cind S. Nicolaescu face o timpenie crasa sa fie tavalit pe jos ( cum si merita ) pe cind la un film ca acesta ... hmmm ... sa apara brusc nuante, scuze, etc. :?

wah, amicul Coshava e foarte nedrept cu niste ani de munca si cu rezultatul propriu-zis.

Sorry - nu pricep propozitia asta.

poate vrei sa zici si un cuvant despre scenariu, tinere aspirant ?

Nu ma pot pronunta pe moment. Mi s-a parut cam ... aglomerat sa zic asa.

la faze din astea ma oftic mai rau decat atunci cand l-as fi facut eu.

De ce ?
Doar de curiozitate : in afara de jocului Evei poti sa-mi spui ... trei calitati/secvente reusite ale filmului ?
Sincer - nu am nici cea mai mica urma de malitiozitate in intrebarea de mai sus.

[drudu]

inteleg ca e la moda sa critici filmul lui mitulescu, dar nu merita sa-l faci mai prost decat "15", cat de in pas cu trend-ul ai vrea tu sa fii...
vrei calitati/secvente bune? mai uita-te o data la el fara nici o prejudecata, si fara sa astepti marea capodopera de oscar

[Coshava]

inteleg ca e la moda sa critici filmul lui mitulescu, dar nu merita sa-l faci mai prost decat "15", cat de in pas cu trend-ul ai vrea tu sa fii...

Pe cuvint de pionier ca nu aveam nici cel mai mic habar ca e la moda sa critici filmul lui Mitulescu. :oops:

[Airlight]

da, si tipilor de la sundance li s-a parut cam aglomerat..

ca sa intelegi propozitia cu pricina trebuie sa fi facut la randul tau ceva, orice, mai legat decat un home video.

sincer acum, e o demonstratie perfecta a sportului national, datul cu parerea.

[Coshava]

sincer acum, e o demonstratie perfecta a sportului national, datul cu parerea.

Fireste - doar suntem intr-o zona dedicata "datului cu parerea".

Ce ti se pare anormal in asta ?

[Airlight]

incompetenta.

[Coshava]

incompetenta.

:lol:

Am spus absolut la plesneala "aglomerat" - ca voiam sa vad reactia. Oricum e misto chestia cu sa gasesti ceva de care sa te iei de mine ... asa le trebuie "dusmanilor poporului" care nu inteleg valoarea noului realism socialist ...

Oricum - ramin la aceeasi parere, filmul e infiorator de prost, si cel mai pacat e ca ideea avea potential. :oops:

Si ca sa detaliez ce m-a iritat cel mai tare in film - e vorba de partea legata de fuga de peste Dunare.
Trec peste aspectul ca mie mi s-a parut extrem de prost redata per ansamblu dar asa ca idee se trage concluzia din secventa aia ca sa treci granita la sirbi era asa ... ca un fel de excursie in care iei trenul ca sa faci blatul ca nu ai bani.Trecerea - reiese ca era ceva la indemina oricui aproape ( granicerii sunt supercalmi si nepasatori, parca fac de garda la un depozit uitat de lume, nu tu controale si verificari de la 30 de km incepind etc, etc ) ca te miri cum naiba nu au fugit milioane de romani pe-acolo ??? :shock:
Doar un pustan fara vreo abilitate si pregatire deosebita nu numai ca a trecut-o usor inot - dar a ajuns asa ... la pas probabil taman pina in Italia.

[jeleu]

Multi par ca nu inteleg. Nu este o nostalgie a epocii trecute, ci o nostalgie a spectatorului fata de copilaria sa. Filmul se adreseaza clar celor care aveau de la 5-6 pana la 17-18 ani la revolutie. ca de altfel si mitulescu.

In rest am de spus doar banalitati. Imagine si sunet f.bune (finally!), atentie uriasa la detalii (pana la timbrul de pe scrisoare), actori buni, etc.

eu NU recomand citirea acestei carti!

great marketing.

nu tu controale si verificari de la 30 de km incepind etc, etc )

mai ales in t. severin, dac-ai stii. saracii bunici ai mei, trebuiau sa se impinga pe strazi deoarece erau granicieri si soldati din 10 in 10 cm. n-aveai loc de ei. get real.

[Coshava]

mai ales in t. severin, dac-ai stii. saracii bunici ai mei, trebuiau sa se impinga pe strazi deoarece erau granicieri si soldati din 10 in 10 cm. n-aveai loc de ei. get real.

Doar de curiozitate - tu de cîte ori ai fost legitimat cînd te duceai la bunici prin '87-'88 ? :?
Sau - ca idee - cam care era locul favorit de trecut Dunarea si de ce ?

Am citit comentariul lui Alex Leo Serban - spunea ca :

Fiecare moment este la locul lui, dar ansamblul suferã de lipsa unei structuri închegate ºi a unui ritm ceva mai alert.

Problema mare e ca - daca e privit cu atentie - fiecare moment sufera pe ici pe colo si da o impresie de nefiresc.
Sau - si mai rau - subiectele "serioase" sunt tratate superficial ... si viceversa. :oops:

Parerea mea - fireste.

[Cinemania]

insa pare un juramant folositor

[Pitbull]

"Cum mi-am petrecut dupä-amiaza de 5 octombrie"

Am tras pe mine un tricou cu Vama Veche, nu m-am mai bärbierit cä era târziu, mi-am vârât mobilu-ntr-un buzunar si banii-n celälalt, si la trei si-un sfert am iesit din bloc. Am traversat în fugä bulevardul prin statia de metrou Gorjului, am prins un 336 si l-am luat. Aveam trei statii pân-la Lujerului, dar nu merita sä dau un leu doar pentru atâta, asa cä am coborât la prima si-am täiat-o printre blocuri. Pe leagänele ruginite si cam strâmbe, puradei si alte mlädite îsi comparau playlisturile din ipoduri. Era deja 15:20. Am pus de-un jogging mic, binecuvântându-l încä o datä în minte pe Tudor Chirilä pentru cä-n seara de 8 august a.c., pe Yahoo messenger, m-a convins sä mä las de fumat. Dar cum de-atunci nu-s nici douä luni, dupä vreo trei minute îmi simteam plämânii gata sä plesneascä precum un balon de ciungä, sau poate un montgolfier de chewing-gum plutind peste o stradä desenatä de-un copil - asa c-am continuat în mars vioi. Am trecut calea feratä a statiei-fantomä Bucuresti-Cotroceni, apoi pe cea a tramvaiului 41, transformat în "metroul usor" pe vremea când Bäsescu era primar, si am intrat în Movieplaza. O lume de vis m-a înväluit. Bijuterii si Rolexuri, Mäici Preciste si obeiuri, blänuri si bikini îmi fäceau cu ochiul din mai toate vitrinele. M-am avântat în sus pe cele scäri rulante setate astfel încât sä ocolesti cât mai mult si sä consumi de douä ori pe-atâta timp, si am penetrat în movieplex tocmai când orologiul bätea de trei si jumätate. "La Mitulescu!" i-am gâfâit casieritei, care mi-a clipit din ochi cu un zâmbet debusolat. "Äää, la äla cu sfârsitul lumii!" am precizat, luându-mi adio de la încä 12 RON - cât mâncarea pe douä zile, exclusiv ziarul si dropsurile. Cu sentimentul cä trecusem fraudulos frontiera spre o lume mai bunä, m-am orientat spre sala nr. 5 si mi-am instalat fäptura într-un fotoliu de piele neagrä, tocmai când începeau reclamele la Orange. Având astfel rägaz de meditatie, am reflectat din nou la sinapsa pe care mi-a produs-o dintotdeauna titlul "Cum mi-am petrecut sfârsitul lumii", amintindu-mi de celebra povestire science-fiction "Let's Go to Golgotha!" de Garry Kilworth, în care multi turisti ai timpului, amatori de vilegiaturi în diverse epoci istorice, aleg sä viziteze Ierusalimul din 33 A.D. si sä asiste la Crucificare. Asemuitoare trenduri, doar în aparentä diferite, continuä sä se manifeste si-n zilele noastre, pe varii meleaguri, inclusiv cel teatral-cinematografic - ca drept pildä moda "Let's Be Awed By..." Asa a pätit-o în 1984 "Glissando" de Daneliuc, la fel a pätit, în 1990, "De ce trag clopotele, Miticä", de Frânghie... ästa, de Pintilie monser, mai apoi spectacolele lui Hauswater, textele lui Dan Brown, etc., etc... - si, din câte se pare, proaspätul film al lui Cätälin Mitulescu, mai sus nominalizat.
Päi dac-asa-i moda, "Hai sä cädem pe coada fracului în fata filmului lui Mitulescu!" - doar nu suntem noi mai prosti ca altii!

Filmul e foarte frumos. Începe foarte urât. Oameni posomorâti, haine mohorâte, atmosferä sumbrä, apäsätoare, poze celebre cu Ceausescu, într-o atmosferä festivistä... si deodatä, celebrul portret "în douä urechi" al lui Nea Nicu... arätând altfel! Schimonosit, semi-caricatural! Semn cä "ceva" nu e-n regulä! Si-ntr-adevär, nu e! Bäietelul de vreo nouä ani din centrul secventei este ales cu mare pompä pentru ca însusi Cârmaciul sä-i däruiascä o roatä de cascaval... moment în care întelegem cä, precum Fellini în "Otto e mezzo", Mitulescu a ales sä ne capteze în universul filmului säu prin portita oniricä.
(Precum Fellini, precum Buñuel adesea, precum Tarkovski pe alocuri, precum Daneliuc pe multe locuri... Dar nu-i nimic. Visul rämâne întotdeauna un vestibul inepuizabil!)
Dar nu numai la vis recurge Mitulescu, spre a contura un portret în tuse gros-bizare, ca un fel de mixaj fov-expresionist cinematografic, al lumii de cosmar din ultimul an al comunismului românesc. Multi alti autori, mai cu seamä în film si teatru, au ales de-a lungul vremurilor metoda microcosmului în care regäsim universul macro, iar tânärul nostru cineast o abordeazä si el, cu curajul vârstei sale fragede. Finalul Epocii de Aur e zugrävit/coscovit pe traseul unei strädute din mahala, populate de câteva personaje oscilând între arhetipal si straniu... Familiile ulicioarei graviteazä în jurul uneia singure, la rândul ei concentrate spre cei doi copii ai säi: liceana Eva si fratele ei mai mic, Lalalilu (ce s-ar fi vrut, oarecum, eroina si povestitorul).
Simetria astfel creatä este atât de perfectä, încât aproape nu mai conteazä cä îi lipseste cu desävârsire orice motivatie. În jurul personajelor noastre se întâmplä multe... si nimic. Filmul abundä în incidente finalizate, cu religiozitate, în coadä (sau, ca sä fim în ton, tacâmuri) de peste. Visul expresiv si inspirat de la început (practic, cam singurul moment de cinema al întregii pelicule), se fâsâie scurt - si nu mai are decât un mic ecou în felia de cascaval pe care familia si-o plimbä dintr-o farfurie în alta, la micul dejun. Spargerea bustului sunä (si la propriu, si la figurat) a semnal declansator al intrigii - si nu declanseazä nimic. Protagonista (cä eroinä n-o putem numi) se încäpätâneazä färä nici un motiv sä-si sfideze profesorii (culmea, oameni cumsecade în fond, dincolo de aerele lor de politruci trogloditi), si apämânteazä într-o scoalä profesionalä unde (O, ce surprizä!), directorul e un mameluc (Florin Zamfirescu si reteta doctorului Ardelean din "...Läzärescu"), elevii sunt obsedati sexual (unde-s sporgersii lui Nae Caranfil de altä datä...?), la careu se stä ca-ntr-un fel de închisoare plinä de caterincä (si se bâtâie exact ca la înviorarea din finalul lui "Glissando"), si doar proful de muzicä mai miscä oarece, atât umaniceste cât si actoriceste (o a doua recuperare, în tot atâtia ani, a excelentului Vali Popescu, un actor pe care ai nostri au fost prea ocupati ca sä-l mai observe, de prin anii optzeci încoace).
Si asa mai departe: fantezia cu submarinul; vecinul securist - numit, nici mai mult, nici mai putin decât... Ceausicä! în pana mea de treabä! fuga peste Dunäre; Revolutia... practic de fiecare datä îti zici: "Hai cä-ncepe...!" - si nu mai începe! Astfel încât, în final, nu prea are ce sä se termine. Se duce-un feribot frumos, undeva pe-o mare albasträ, în asfintit. Si the end.
Desigur, Cätälin Mitulescu nu-i tocmai tâmpit - e clar cä a vrut ceva cu acest scenariu (semnat împreunä cu Andreea Välean) - dar, din motive pasä-mi-te încä nestiute, povestirea cinematograficä e pierdutä în ceatä încä de la primele secvente, si pierdutä rämâne cu deplinä consecventä. Ce anume vor personajele? Nimic, decât un fel de genericä "libertate" (sä fugim la sârbi, sä-l omorâm pe Ceausescu, s-avem ce mânca si ce-mbräca) - în rest, nici o motivatie realä, nici un scop mäcar formulat, dacä nu si definit, cä de suprateme stanislavskiene, ce sä mai vorbim? Ce fac personajele? Päi, una, alta... Ce se întâmplä cu ele? Tot felul de fleacuri. Tot felul de secvencioare însirate din topor, färä sä contureze nici mäcar o târä de story. Iar story-ul nu existä nici pe planul afectelor (cum s-ar fi putut - vezi filmele lui Resnais), nici în cel psihologic (vezi Daneliuc în perioada bunä, înainte de '89), nici altundeva. Tot scenariul nu e decât un mä dusei si mä-ntorsei (sau, în cazul Evei, nu mä mai întorsei).
Poate cä toatä aceastä însäiläturä porneste, în fond, de la un mare cusur al autorilor ei - lipsa totalä de autenticä inventivitate. Cäci ce, päcatele mele, ce ne spune nou acest film despre finele Iepocii, si în ce fel nou o spune? Aceeasi viziune incoerent cosmarescä am întâlnit-o si în "Timp liber" de Vali Drägusanu, si în elemente sau straturi ale filmelor lui Pita, Daneliuc si Pintilie. Iar marile nenorociri ale vremii sunt si ele binecunoscute - chiar si pentru cei ce nu le-au fost martori: cä nu era mâncare (evident, felia aia de cascaval trebuie sä se plimbe ostentativ prin cadru!), cä nu era luminä (desigur, curentul se-ntrerupe de vreo trei ori, si de fiecare datä cu comentarii apäsate!), cä securitatea (tot de vreo trei ori apare fix acelasi echipaj care descinde, perchezitioneazä stereotip, aresteazä si pleacä), cä scoala, cä una alta... Aceleasi si aceleasi obsesii, cu fortarea acelorasi pedale si încropirea acelorasi poncife "creatoare". La materia inventivitate, ingeniozitate, fantezie, creatie, domnul Mitulescu e invitat sä se prezinte în toamnä.
Cum spuneam, prin actia persoanelor din film (s-ar fi putut numi chiar personaje, dacä aveau mäcar olecutä mai multä consistentä), palpitä oarece pulsiuni, de unde si supozitia cä autorii credeau, într-adevär, cä urmäresc ceva cu ele. Eva îsi träieste din plin adolescenta, främântatä între oscilatii sexuale, crize de constiintä, drag de frätior si dor de ducä, nu o datä fäcând sä vibreze si decorul, si ecranul. Aici, se cuvine sä läsäm orice ironie la o parte si sä-i däm cezarinei ceea ce-i apartine: Dorothea Petre, cu strania ei lipsä de frumusete care însä n-o face neaträgätoare, reuseste sä stäpâneascä admirabil mijloacele de expresie dramaticä, mai ales în momentele de täcere: priviri cu adevärat proiectate undeva într-o lume interioarä, un zâmbet cald, un joc de scenä discret, sobru, dar bogat în nuante si detalii; totul, pânä deschide gura - cäci, din acel moment, falsitatea stridentä a replicilor o trage brutal si nedrept undeva spre Violeta Andrei cea din filmele lui Saizescu de antärt. (Nici nu-i de mirare cä i-au dat «Un certain regard»: anumitele priviri i le-au înteles; anumitele replici, mai putin).
Si mai scandalos este ratat personajul de maxim potential Lalalilu, pentru care se comisese chiar si incredibilul tour de force al gäsirii unui pusti capabil sä dea bine (si sä facä si mai bine) în fata aparatului de filmat! Päi ducä-se toti Näicii si alte marionete care-au spammat ani de-a rândul trackurile bostanian-naghice ale filmului românesc, cä acest Timotei Duma cu sclipiri léaudiene avea-n el destul detergent ca sä ne spele de toate päcatele - päcat doar cä, pân-la urmä, finalmente si-n ultimä instantä, de personajul lui se-alege praful. Cäci bietul pusti se pierde-n poveste la tot pasul, uitat pe drum si iar recuperat, si tot asa, cam ca fetita din "Cäinta" lui Abuladze sau bäietelul din "Prietenul meu, Ivan Lapsin", de Alexei Gherman (alti doi copii care se voiau martorii täcuti ai unor drame, dar nu reuseau sä fie decât elemente de recuzitä - si nu din vina lor!). Personajul nostru e plasat în cele mai imposibile situatii - sub aspect psihologic în primul rând - si pus sä aibä cele mai atipice reactii, rezolvate prin cele mai false replici, în care särmanul interpret e funciarmente incapabil sä creadä. Rezultatul este exploziv-grotesc: un personaj infantil de autentic potential, în interpretarea unui actor copil de mare farmec si spontaneitate, se comportä si vorbeste aproape tot filmul ca un oligofren dislexic care-si cautä cuvintele printre gânduri si viceversa. Bravos, Mitulescule - da' cu pustiu' ce-ai avut?
Pe aceiasi parametri, filmul se rästoarnä ca o vacä pe douä picioare (ambele-n aceeasi parte), cäci spilul ar fi fost ca Lalalilu sä fie de fapt «raisonneur»-ul, mä-ntelegi, comentatorele, ochiul lucid si nemilos, candid si penetrant, prin care radiografiem toatä acea lume. Si nu e. Nu numai raisonneur, dar nici mäcar personaj central nu e - se pierde pe lângä sorä-sa, care-i ia fata tot timpul. Din nou, inabilitate regisoralä în lucrul cu actorii.
Tot în cäpräria actorilor mai remarcäm câteva ciudätenii. Mircea Diaconu, într-un rol care nu justifica prin nimic recursul la un actor cu mijloacele si de statura lui. Jean Constantin, sarmantul nostru pseudo-tigan bufon de odinioarä, scos acum de la naftalinä absolut degeaba, printre vecini. Grigore Gonta, prea putin folosit în cinema de-a lungul anilor, iar acum läbärtat inexpresiv în ostentativ-gäunosul "Ceausicä". Sau Coti Praida, cam singurul dintre "bätrâni" cäruia i se oferä o partiturä cât de cât mai cärnoasä.
Si, în fond, cam acestia sunt factorii care salveazä fata filmului: aportul acestor câtiva veterani (în cel mai bun sens al cuvântului), laolaltä cu montajul cursiv si discret-dramatic al Cristinei Ionescu (o singurä lipsä de racord pe miscare, gravä, dar sä zicem cä s-a väzut si la case mai mari), si mai ales imaginea lui Marius Panduru, de o plasticä subtilä, în clar-obscururi dozate atent, reusind sä acopere poate mai bine decât în orice alt film românesc cenusiul sumbru, cromatica moartä, starea plumburie a acelor ani (cum cred cä doar în «Trahir» al lui Mihäileanu am mai väzut). Toate, rezultând din päcate într-o compozitie cât se poate de falsä în raport cu realitatea pe care o descrie: filmul rateazä starea de ceausism si de ani optzeci, si ca atare îsi pierde orice motivatie, esuând într-o înciocälare de micute ciudätenii cäznite.
Mä refeream mai sus la "Cäinta" - iar paralela ar putea genera o discutie interesantä (mäcar în ceea ce priveste "modurile de a gresi": a gresi inteligent sau naiv? Interesant sau anost? Eficient sau futil?). Ca sä ne rezumäm, deocamdatä, doar la strictul esential, se cuvine sä spunem cä dacä, în "Cäinta", fantezia lui Abuladze îsi lua zborul ca lava unui vulcan, bombardându-ne pe toti cu bolovanii cât casa ai sensurilor, aici creativitatea regisorului planeazä, din päcate, întru totul la fel de firav ca... of... ca un balon de chewing gum... care nici nu existä decât în visul unui copil... Dintr-un film. De Mitulescu.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
5 octombrie, h. 19:30-21:18
Bucuresti, România

[ulianov]

- prostituate care isi practica meseria fortuit, debusolate, ranite, demoralizate, violate, maltratate.
.

oameni buni, romanii mei, fortuit inseamna intimplator, nu fortzat.
(ma mai irita si cite un salutar pus pe loc de de salutat si nu de salvator).

In rest sint de acord cu tine. Ai dreptate.

[Bubu]

scuze, am corectat :w00t:

in rest, despre filmul romanesc numai de bine.Care e opinia ta in aceasta problema?

[Supastar]

- prostituate care isi practica meseria fortuit

bubulinule, Zaraza clar nu e pt tine!

[Alex Leo Serban]

bubulinule, Zaraza clar nu e pt tine!

wow, this is soooooo cool! :lol:

[Pitbull]

MinRepe dragä, pregäteste-te si tu sä trimiti topicul ästa la mine-n poiatä, la Cinematografia româneascä, ok? Multam frumoz.

[ulianov]

Parerea mea despre cinematografia romaneasca? In afara de O vara de neuitat, dupa 1989, foarte proasta.

Scenarii nule, actorii inca nu stiu sa joace film, sonorul varza si deja m-am plictisit pina peste cap de injurat in fata camerei: am prins mesajul, sintem liberi, putem spune ce vrem, hai sa trecem mai departe.
Mi se pare mie sau limba romana (vei zice ca am o fixatie si poate e adevarat) suna cumplit de prost (in ambele sensuri) in filmele romanesti?

[Alex Leo Serban]

Parerea mea despre cinematografia romaneasca? In afara de O vara de neuitat, dupa 1989, foarte proasta.

Scenarii nule, actorii inca nu stiu sa joace film, sonorul varza si deja m-am plictisit pina peste cap de injurat in fata camerei: am prins mesajul, sintem liberi, putem spune ce vrem, hai sa trecem mai departe.
Mi se pare mie sau limba romana (vei zice ca am o fixatie si poate e adevarat) suna cumplit de prost (in ambele sensuri) in filmele romanesti?

da, este doar parerea ta; parerea noastra este k 'o vara d neuitat' nici macar n-ar intra intr-un top 10 al cin. rom. d dupa 90... :lol: 'balanta', 'e pericoloso...', 'patul conjugal', 'marfa & banii', pt a nu mai vbi d 'moartea dlui l', 'a fost sau n-a fost?' si 'hirtia va fi albastra' - astea sint filmele care n-ar trebui sa lipseask din oricare top 10 rom.
si da, ti s pare; limba rom. suna la fel si p strada.. suna 'prost'?! exista o solutie: skimbati poporul!