Asia extrema

[bellhop]

The President's Last Bang (2005), film despre asasinarea in 1979 a lui Park Chung Hee, mare sculã de presedinte korean al erei razboiului rece, vazut de unii ca un tatuc al Koreii moderne, de altii ca un dictator militar;

mari controverse au loc in Korea pe marginea acestui film, inca de la lansare la inceputul anului, datorita abordarii politizant-subiective pe care o ofera regizorul: fostul presedinte pus intr-o lumina nasoala de lider autoritar decrepit care o ardea in chefuri si se delecta cu cantece japoneze si gagici, in timp ce motivele celor care i-au facut de petrecanie par nobile; ma rog, e treaba regizorului si a koreenilor sa se sparga in argumente pro si contra regretatului; in definitiv, la asa vremuri, asa lideri, cati dictatori nu erau in perioada aia, unii mai buni, altii mai rai :? ;

ca film propriu-zis si politic pe deasupra, pentru un spectator din afara e cam greu digerabil: in primul rind ca are alt ritm decat cel specific filmelor cu si subiecte politice americane gen nixon si jfk, apoi individul e mai degraba penibil decat fioros, si nu prea iti dai seama de ce vor aia sa-l omoare asa dintr-o data, multe nume si personaje care nu stii la inceput care-i treaba cu fiecare;

realizarea insa ROK's! dialoguri total fara perdea, festinul gretzos pe muzica folk japoneza stropit din belsug cu singe, badarania oficialilor, militarismul fara menajamente, loviturile date de superiori la ciolan si injuraturile "de mama" primite de gradati fara a clipi, executia point-blank si agonia din urma; devine totusi caricatural spre umor negru, pe alocuri, si asta nu cred ca face bine filmului; comentariile locotenetului iarasi mi s-au parut cam in exces;

meserias filmat, cum m-am obisnuit de la koreeni deja: unghiuri si perspective studiate, translatia camerei prin incaperile unde erau baturi suspectii la sediul Securitatii sau pe deasupra dupa macelul de la restaurant; singurul lucru de reprosat ca imaginea e prea buna, pentru atmosfera de epoca recreata, prea stralucitoare; ca si decorurile dealtfel, dar poate fi iarasi lipsa de familiarizare cu locul si timpul; foarte inspirat titlul in engleza, in koreana nu-l stiu;

[Dan Gerose]

Nu mai denigra IMDB, pentru ca filmul amintit de tine exista. Se numeste Redeye aka Redeu-ai (2005). Regia: Kim Dong-bin.

[bellhop]

departe de mine gandul de a denigra IMDB-ul cavalere, Red Eye-ul korean este Redeu-ai (2005) indeed, thanks for heads-up! iar President's Last Bang denumirea in koreana este Geuddae geusaramdeul (2005), sper sa o retii!

some spicey-squeezy-hot-and-sours stuff adecvat la potolul gras de sarbatoare (pentru digestie :sleep: ):

Beyond our Ken (2004) aka Gung ju fuk sau gei, cu subtilitati dibace sub aparenta unei teenage/youth drama, scris si regizat de Ho Cheung Ping, un hongkonghez pe val, aduce a Closer ca raza de abordare, love relations si suferinta de dupa relationship..;

incepe promitator, fara sa dea de banuit unde vrea sa duca, fara generice, actorii ok, camera work ok, dar pe la jumate se cam pierde in pointless action, tocmai cand era rost de elaborat mai mult pe relatia noua dintre cele doua tipe: fosta si actuala; iar tipul e mentinut intr-un con de umbra mai tot filmul, ceea ce nu e fair, pentru ca si el avea argumentele lui care nu sunt expuse; in final regizorul rezolva totul cu un twist din care toata lumea iese impacata;

fiind vorba de teme "grele" in joc iubirea, parasirea, umilinta, increderea filmul isi are momentele lui de profunzime, tipele joaca excelent, dar pe ansamblu ramane un film indecis, nici comedie, nici drama;

memorabila secventa cu sughitzatul ei, declaratia lui de despartire care-i taie sughitzul, si ea plecand clatinindu-se pe muzica Gianei nannini, excelenta alegerea piesei, pina si cuvintele se potriveau perfect; tare si jocul de cuvinte din titlu, sub usoara rezerva a unei pretiozitati neadecvata milieului, dar hey that's my chinese, open-minded and receptive guys, inclusiv la Tolstoy si limitatele perceptiei complexitatii umane ;


The Beauty Remains (2004), aka Mei ren yi jiu, aka Fei, un film scoala, de o tipa, Ann Hu care a invatzat meserie la NYU Film School;

in china pre-revolutionara, drama unei fatuci la vista majoratului fiica ilegitima a unui bogatas decedat, in reconcilierea cu familia raposatului, respecttiv cu sora vitrega; relatia dintre cele doua femei redata cu deosebita atentie, afectiunea laolalta cu resentimentele, dragostea pentru acelasi barbat si accesele de ura;

cinematic filmul e ireprosabil, personaje care par cu adevarat portrete desprinse din epoca, scene atent construite, camera miscandu-se natural, swing-jazz domol de atmosfera, a well-done work, tot respectul;


m-am uitat si la Eros (2005), un "gioco di mano" inclusiv felia lui WKW, nu stiu ce-a cautat sa se bage in asemenea triptic inutil cu o poveste "croita" la comanda; vorbit si titrat in italiana in intregime, caraghios sa-i auzi pe aia broscarindu-se pe fundal sonor muzical chinezesc; celalalte doua bucati niste aberatii de decrepitudine si prost-gust intr-un cofraj de ludic-frantic :sick: ..bleah;

[bellhop]

The Stratosphere Girl(2004), sau aventurile unei fanta-girl in the manga-world;

belgian filmul, dar cu si despre japonezi, tokyo sets, vorbit in engleza; fatuca din poveste, o adolescenta blonda dintr-o plictiseala de burg central-european, ia avionul si zboara la Tokyo, din dorinta de a cunoaste mai mult despre japonezi, ea fiind si desenatoare de benzi desenate; in capitala hipertehnicizata unde japonezii umbla ca niste robotei presteaza ca dama de companie (no sex, just chat) seara intr-un local, alaturi de alte cateva blonde europene mai coapte; prilej de a invata cat de perversi sunt japonezii, si de a face pe detectiva - asemenea eroilor din benzile desenate, crede ea - incercand sa afle ce s-a intimplat cu una din colegele hostess disparuta dupa o escapada mai deocheata;

se face prea mult caz de inocenta fetei in film, voiceoveruri gen "a hero never gives up", ea insasi pozeaza ca inocenta si suava in ochii alora libidinosi-hulpavi desi stie bine ce face, prea mare golul intre intentia de inceput si tzitzoancele aratate final, iar finalul gen visul unei nopti de vara inspirat de DJ-ul de la discoteca din colt sau hai sa dam povestii un happy end ca pentru copii, e frustrant; mi-a placut atmosfera si restul filmului in afara de gagica; am retinut si un termen din film: mugandi, the look into infinity :w00t: gotta check that!

[bellhop]

Blood and Bones(2004) aka Chi to hone, greu de urmarit, violentã (domesticã) în exces inclusiv violuri cenzurate cu pata neagra pe ecran, batai si gretzosenii (mancat carne cu viermi, metastaza fostei amante), Takeshi kitano in rolul unui nene rau, avar si violent; nici jocul actorilor nu mi s-a parut natural, nici modul cum se leaga povestea, nici n-am prea inteles toate fazele, contextul istoric si certurile lor cu revolutionalismul de cartier si simpatiile pro-comuniste..; am tot asteptat niste momente mai luminoase, exista cateva aparent, dar de-abia daa reusesc sa transmita ceva, sau e greu de patruns in stilul japonez de viata mult prea eclectic pentru gusturile mele..;


un alt fel de film, minunat insa,

Memento Mori(1999) aka Yeogo goedam II, adevarata chintesenta a dramei koreene: intens, pasional si reverberant;

auzisem despre filmul asta, dar n-am crezut pina nu l-am vazut, mai ales ca e cam vechiutz (1999), povestea de iubire tragica a doua gagici dintr-un liceu-internat de fete korean; ca stil aduce usor a David Lynch, dar mult mai alert si fara surogaturi sentimentale, filmat in stil cine-verite, cu prim planuri quick camera moves si multe fatuci locvace si dezinvolte, barfe, caterinci, jocularity si buff! loveste traznetul sinuciderea, apoi povestea incepe sa se lege din frinturi, prin personaje auxiliare, jurnalul-fericirii gasit din intimplare de una din colege si o adiere de paranormal pina in final cand drama se dezvaluie in toata splendoarea ei...; uimitoare dezinvoltura fatucilor - toate din film, atmosfera de liceu crazy-house, buluceala, si caterinca din clasa si momentele de lirism ale celor doua pe acoperis, veritabile cats on the roof, "you can't hear and I keep hearing things"; coloana sonora - tonalitati simfonice in toata gama de la cald afectiv la grav-cutremurator;

filmul face parte dintr-o serie, Whispering corridors, dar povestea si realizarea n-au legatura, Memento Mori e cel mai reusit si ramine un reper in cinematografia koreana si nu numai, uimitor e ca atit regizorul cat si cast-ul erau incepatori;

[bellhop]

2 fresh flicks, direct din cuptorul cu microunde asiatic 8)

Divergence (2005) aka San cha kou, made in HK, cu o multime de figuri cunoscute de hongkonghezi, regizat de Benny Chan, un tip care imita cu ceva succes pe John Woo acum cativa ani, dar in prezent s-a cam expirat, a ramas tot la urmariri de masini care se sfirsesc in ambuscade, flashbackuri siropoase plictisitoare si indivizi cu dileme si reflexe neconvingatoare; mi-a placut inceputul cu un sniper shot imprevizibil si ideea cu prietena detectivului omorita din greseala in rest sux, manierism si inertie, pacat de starurile din film;


Another Public Enemy (2005) aka Gonggongui jeog 2, good stuff made in ROK, daca ar fi de apreciat numai pentru bataile la gramada si tot ar fi de ajuns; in plus personajul negativ lipsit de scrupule bine construit, procurorul lucid, si actiunea coerenta, OK pt un detective story; in plus imaginea excelenta, clara si ampla, actiunea veridica specific filmelor koreene n-ai senzatia ca mimeaza cineva; n-am vazut prequelul din 2002, am citit ca e si mai bun;

[Nightwane]

Filmele cu Godzilla intra la Iconoclast? eu zic ca da...da' nu vreau sa fac topic nou pana nu mi se da voie de sus

[Ambra Blu]

Daca imi zici termenu' ala care defineste filmele alea japoneze vechi, sf si horror, ca nu il stiu.

[raptor]

caca bun?

[Nightwane]

Daca imi zici termenu' ala care defineste filmele alea japoneze vechi, sf si horror, ca nu il stiu.

n-am nici cea mai vag(inal)a idee.

[Longshot]

nu sunt sigur. eu stiam (de la cineva) ca se numesc "kaiju" movies
ceva luat aku de pe net :

Q. What is Kaiju?
A.
Kaiju is short for Dai Kaiju Eiga which means “Giant Monster Films” in Kanji. Movies like 1954's Godzilla grew out of Japan's World War II experience with the atomic bomb and were centered on mass destruction. These are rather like King Kong movies, only the stars here are usually prehistoric, fire-breathing monsters that love to stomp on Tokyo. One of the most respected kaiju film directors is Inoshiro Honda . (...)

[Nightwane]

nu sunt sigur. eu stiam (de la cineva) ca se numesc "kaiju" movies

nope..doesn't ring a bell...

[Ambra Blu]

:huh: caca?

Caca la cafenea, jupin raptore. Aici doar elite. Cafe. Fara reply, ca dau cu x-u' in el, ok?

In alta ordine de idei, Longshot a raspuns corect si a cistigat un tricou cu Steaua. Nightwane, fa-ti topica pe topic.

[Nightwane]

Nightwane, fa-ti topica pe topic.

Danke. O sa fac. Trebuie doar sa ma mai documentez un pic Azi/maine apare si topicul despre Gojira.

[bellhop]

2 noteworthy things, printre multe comedioare si alte chestii mai recente made in far east;

Peacock (2004) aka Kong que, frumos, artistic, sensibilos-reusit, mi-am adus aminte de Kusturica din vremurile lui bune, bine tratatã tema acceptarii, a relatiilor familiale, frumoasa metafora cu fazanul care rar isi deschide coada - chit ca scena din final s-a vãzut montajul, tare faza cu parasuta legata de bicicleta, impresionant jocul eroinei;

de efect scenele/explicatiile doar sugerate - am remarcat procedeul prin multe chinezãrii, fãrã consum inutil de pelicula sau de cuvinte; ex. faza în care dupã ce tipa e respinsã la parasutism (why?) tatãl deschide usa camerei unde se închisese ea cu o ..o folie de radiografie!

Moonlight Jellyfish (2004)
despre doi frati, din care unul cu un handicap fizic, nu putea sta sub razele soarelui, iar celãlalt era membru yakuza;

îsi are momentele lui, dar si multe ciudãtenii, finalul dezamãgitor; panoramele orasului si scenele nocturne cu luna mai ales, super;

[bellhop]

no big deal on the Eastern front,
Sister Dictionary (2005) un epic asemanator si ca tema si ca realizare cu Peacock, dar nu atit de impresionant;

Slim Till Dead (2005) the average HK detective-thriller flick, cu Anthony Wong, care parca joaca prin toate filmele de la o vreme, si parca acelasi rol, detectiv/tatic cu mici defecte, de data asta trebuie sa prinda un maniac care rapea si infometa fotomodele pentru a le slabi pina la 70 lb. slabutz plotu :hmm:

in schimb se anunta in iunie Crying Fist, cu Choi Min-Sik, trecut deja pe lista mea de asteptari 8) !

[bellhop]

gosh..I'm gonna miss these Koreans!

douã koreene de vacanta highly-recommended, have fun!

She's on Duty (2005)
comedie, actiune, drama plus nelipsitele, autenticele, inegalabilele korean fights, de data asta pe muzica din Lord of the dance, what could be funnier ... 8) conceptul aduce a Jopog Manura, una din comediile mele all-time favorite; de data asta o tipã politista trebuia sã facã pe liceana, pt a ajunge la un mare mafiot cautat de triada si de politie..;

Myungsoo of reversion (2005)
doi frati gemeni, unul fãcea pe bãiatul bun dar era de fapt parsiv, celalalt era baiat bun dar ajungea mereu la pârnaie..; atmosfera destinsã, multe scene haioase, are si actiune, chicks and love themes included.. cu alternante de la ludic la serios; una din cele mai frumoase scene cu prostituata care îsi tinea sânul acoperit cu scotch, fapt pentru care încaseazã si o bãtaie destul de nasoalã si foarte realistã de la un client, ceva nuditate acolo, sã nu ziceti cã nu v-am avertizat, panselutzelor!

a mai apãrut si o aberatie de fratii Pang, se numeste The Eye 10, it's total crap, stay away of it;
cica vor ei sã ie un film de groazã, dupã reteta productiilor americane cu gasca de tineri care n-are ce face si dã peste o casã cu stafii sau moroi..; 10 nu c-ar fi al zecelea Eye, ci vine din povestea filmului, era vorba de 10 feluri de a comunica cu stafiile mortilor, conform unui manual; totally amateuish ca temã, realizare, etc.

[bellhop]

who said what about missing asian films?

din selectia NYAFF 2005, Karaoke Terror (2004), funambulesc-cremenal worth a sushi bowl 8)

aflindu-ma cam pe alta fecventa dupa shueta joliano-bradiana am intrat cam greu in ritmul violentei domestice (sort of) citadine nipone, la inceput am crezut ca o sa ma dezamageasca dar pina la urma a fost o incantare..;

take 1: the set-up! cinci femei divortzate si nef*tute care isi pierd vremea cu cumparaturi, glossy magazines si dantsuindu-se prin baruri karaoke VS. cinci bulache plictisiti, gashka lui papuc, care intre doua labe mai trag o cântare pe ponton, costumati in drag-queens;

take 2: provocarea! refuzind propunerea de a-i da la buci, una dintre cucoane se alege cu beregata taiata de catre pushtanul somnoros, for good!

take 3: the revenge! razbunarea ca cel mai bun mod de a umple timpul si a aduce implinirea spirituala, ambelor tabere;

intermezzo: moment filozofic in compania unui ganditor local despre incompatibilitatea intre "organismele sociale"; femeia la menopauza, independenta social = organism care a incetat sa evolueze, trebuie exterminata / gashka de bulai = rebuturi ale societatii: "Japan has fought and lost a war only to spawn these perverts!"

the dressing: pe parcurs urmarim momente lirice din repertoriul showa (i.e. slagare nemuritoare) pe fundalul unor imagini incantatoare: beregati taiate, o spanga infipta in gat la pisatoare, cu singele si celalalt lichid si tzisnind simultan, close-ups cu shots in the heads, un stinger creind explozii de lumina si culoare si improscand madulare pe tzarm si suprema implinire: "bomba atomica a saracului" lansata lin cu parasuta intr-o senina dupa-amiaza de vara;

posibile invataturi morale:
-sa nu omori o femeie trecuta de prima tinerete care iti raspunde negativ la o intrebare indecenta, e deajuns intrebarea;
-nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita si arunca in aer orasul cand ti-e lumea mai draga;


tot din NYAFF vazut Arahan (2004), urban martial arts comedy, Spiderman-like + Stephen Chow, tipul prostovanului care isi descopera chi-ul si devine erou, comercial-entertaining, dar nu atit de fluid, scenele de lupta nu sunt perfect realizate, subiectul e cam sarac, ca si insistenta pe eroul prostutz; in rest a lot of funny scenes, filmat modern cu pan-views, CGI si alte artificii cinematice;

vazut si Cafe Lumiere, doar ca auzisem de regizor, Hsiao-hsien Hou, prezent la Cannes anul acesta, frumos filmul, curge lin fara vreun scop, Tadanobu exact acelasi personaj de tip boem, nu prea eram in the mood for lyricism, asa ca n-am rezistat pina la final,

[bellhop]

Kamikaze Girls (2004)
o destrabalare vizuala de japanese pop-art culture, cu segmente de reclame TV si newsreel, shojo manga, flash-backuri in epoca baroccului, clisee stilizate, faze burlesc-reloaded, personaje de la cartoonish din speluncile cu mafioti la idilice din era stilului rococo, bogatie de costume, make-ups si personaje;

prima parte cel putin ai impresia ca se deruleaza la 150 km/h, meet Momoko, fatuca care traieste in orasul de provincie si se imbraca dupa ultima moda ...din sec XVIII, cu rochii plisante, funde si broderii all-over si incepe ea sa povesteasca vieatza ei, despre al sau useless father si horny mother, iar pe masura ce Momoko povestea, cifra octanica a cuvintelor ei suave crestea..
pe voiceoverul povestii inshirata-margarite de mimoza rupta de lume si cu gandul la curtea Regelui Soare, o sarabanda de pulp-action thrills se desfarsoara timp de vreo juma de ora, filmul devine practic un delir comic in care fiecare propozitie introduce personaje, situatii si termeni noi; e un procedeu studiat probabil - fortza contrastului, dar si realizarea in sine se vede in bogatia de imagini, personaje si termeni introdusi pe parcurs... crazy japanese outta this world!

partea nevazuta, emotionala, e despre prietenie; nu violenta, nu melodrama amara, nu sinucideri sau ceva freaky lesbian or revenge story; au loc ceva fights si faces in the mud (pe muzica de Johan Strrauss) intre cealalta fatuca, Ichiko (partea Yang) si gashca de motocicliste, ca pentru a da totusi un sens de actiune filmului, dar finalul e candid iar mesajul este gen prietenul la nevoie se cunoaste sau motivatia spirituala pe care o da prietenia fatza de cineva;

estetic, filmul are toate caracteristicile unui cult movie, highly expoiting nebunia japoneza pt. pasiunile nevinovate duse la extrem, look-ul pink-chic-lolita, chestiile lor locale gen jocurile pachinko, mafiotii si knock-offurile ("Versach" si "Universal Stadium", ce-am mai ris de fiecare data cand le pronuntau si erau beep-uite pe deasupra!), consumerismul, dar si chestii mai subtile, ideea de acceptare si de sociabilitate;

aflat pe emblema NYAFF 2005, filmul a primit ropote de aplauze la final, i-am dat si eu un rating maxim intre Excellent si My lawyer will contact you!

[bellhop]

two more things before wrapping up the Asian fest,
Princess Raccoon (2005) aka Operetta tanuki goten, one of the highlights, care pe mine cel putin nu m-a prins, desi bogat garnisit cu muzici si faze alegorice kabuki;

o poveste gen Romeo si Julieta + Alba ca Zapada, in care Ziyi Zhang straluceste plina de voi buna si umor pe alocuri, amesteca chineza cu japoneza, canta si danseaza, dar nu mi-a placut stilul in care era filmat si cum erau montate scenele, cam senil regizorul..:? am avut tot timpul senzatia ca ma uit la o ciudatenie;

P (2005)
film thailandez facut de un britanic, Paul Spurrier, care a petrecut patru ani in Thailanda sa invete limba si obiceiurile;

dspre o fatuca de la tara ajunsa prostituata la Bankock, care incepe sa faca vraji la rivale pina cand ajunge ea insasi sa fie posedata, de unde povestea devine gen horror/exorcist;

destul de bine facut, ideea cu raul care capata forma materiala, lupta cu vraciul, si expierea prin sinucidere, actual in contextul povestii cu calugarita "rastignita" din Romanica;

nota bene, filmul a fost facut in Thailanda aproape clandestin, pentru ca nu a primit aprobare din pareta autoritatilor, tinand cont de subiect prostituate, demoni - filmat clandestin, cu o actrita porno si una minora, si scos din tara tot clandestin via Europa;

astept viitorul bootleg made intr-o manastire ortodoxa româneasca (fara acceptul BOR!) :o