Textele lui Bufnilä

[ovidiu bufnila]

Revista PARADOX:
http://hgwells.storiesfrom.us/paradox/1/

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit
Ovidiu Bufnila


Bobina 1

Toatã vara am hoinãrit de-a lungul ºi de-a latul oceanului virtual cablandu-mã la cinematografele ambulante ºi vânzând romane science fiction ieftine în pieþele din Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, ºi Qualimbo ºi am aºteptat ploaia plin de nerãbdare. Speram cã piraþii ploii îmi vor aduce vreo veste despre regizorul Pitoºkin, nebunul de Pitoºkin care se pregãtea desigur sã-mi joace vreo festã, ceva.
Se zvonise cã vine Meduza Cinematografica, nebuna de dincolo de orizontul nostru vizibil, ºi cã avea de gând sã ne facã felul. Era ascunsã în norii trandafirii care pluteau încã de la începutul vremurilor în corpul universului digital ºi care proiectau uriaºul ecran pe care se defãºura întreg universul plin de universuri.
Din când în când Meduza Cinematografica stingea câte o stea, rupea câte un film, închidea câte o casã de filme metafizicã. Din când în când schimba instrucþiunile narative ale lumilor digitale pe care le bântuia. Spãla zone întinse din universul digital ºi apoi dispãrea grãbitã într-un degetar de materie sau în pliurile bine încreþite ale furtunilor digitale sau în imaginarul fiinþelor fabuloase sau într-un vârtej marin sau într-o cronicã de film animatã de celule organice crescute de Inanimaþii din GoaKalor.
În aºteptarea Meduzei Cinematografice, navigând pe marea înspumatã din inima sudicelor, metamorfozat de ºamanii din Gamboa, m-au bântuit niºte gânduri despre Bunuel, despre Coppola, Pintilie, Eisentein, Vladowski, Kurosawva, Gibson, Angelina, ah, Angelinaaaaaa. Regizorul Pitoºkin se lãudase tot mereu cã într-o bunã zi va pune la cale un memorabil numãr de magie, un film de zile mari. Dar minþise! Am bãnuit cã ar putea fi vorba de o încercare de manipulare ordinarã, de prost gust, ceva în genul acþiunilor vulgare puse la cale de serviciile secrete ale nordicelor. Lui Pitoºkin îi plãceau la nebunie astfel de înscenãri. Se dãdea în vânt dupã fantome ºi castele lugubre. Colecþiona amulete care aveau, chipurile, puteri miraculoase. Se lãsase crestat cu un cuþit de un preot tungu. Era convins cã are un spirit malefic într-un clondir furat din Bablon. Juca în filme de duzinã care se vindeau pe te mirice în Konka, Petrovosirbirsk, Gentoa, oraºul cinematografelor de lux.
Imbolbina, diva din vestitul film “Moarte pe Nil”, mi-a povestit cândva ceva despre acest regizor Pitoºkin care pusese pe jar academiile de film desuete ºi conservatoare din Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro ºi Watanga. Imbolbina a ºtiut întotdeauna cã încercãrile mamei acvatice de a anunþa evenimentele viitoare erau înlesnite de structura intimã a universului digital.
Imbolbina s-a gândit la mama acvaticã plinã de duioºie.

(continuare in postul care vine)

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila



Bobina 2

Încercãrile ei de a anunþa evenimentele viitoare pãreau acum mult mai rafinate. O ferise de un moment penibil comunicându-i în felul ei propriu lucruri pe care le zãrise în sclipirile amãgitoare ale misteriosului ocean virtual aparent fãrã prea mare dificultate. Dar Imbolbina bãnui cã toate aceste noi încercãri o consumau peste mãsurã pe mama acvaticã. ªi-a alungat gândurile cu un gest delicat, ºi-a savurat ºampania ºi apoi s-a retras plinã de discreþie. A pornit hai-hui pe strãzi gata, gata sã dea peste o aventurã nebunã cu niºte vânãtori de balene de sticlã. Într-un târziu, rezemându-se de un grilaj sã-ºi scoatã pantofii, taiorul i s-a umplut de valurile oceanului virtual care mugea maiestuos în corporalitatea ei ficþionalã.
În astfel de întâmplãri am putea oare descoperi virtualitatea universului digital ºi am putea afla ultimul lui sens? Probabil cã unui punct real îi corespunde un punct virtual aºa cum unui eveniment virtual îi corespunde unul virtual. Unei mulþimi de puncte reale îi corespunde, în mod firesc, o mulþime de puncte virtuale. Unei meduze reale îi corespunde o meduzã virtualã ºi virtualizantã. Nu e oare prea simplu?
Dar cine a generat pe cine?! Înclin sã cred cã trecutul se înfãºoarã în virtual în timp ce viitorul se desfãºoarã din el, invers. Pare cã doar prezentul e real, el reprezintã crunta realitate. Dacã aºa ar sta lucrurile atunci înseamnã cã eu sunt real numai în acest moment. Dar acest moment este el real?
ªi atunci sã fie Pitoºkin o simplã invenþie? Sã fie componenta mea virtualã sau, mai mult, componenta mea digitalã? Sau Pitoºkin e cel care a inventat totul de la navigatorii secretului la universul digital? Dar cum pot fi sigur de acest lucru?! ªi cum pot deosebi oceanul virtual de oceanul digital? Poate cã ar fi trebuit sã primesc un semnal care sã-mi certifice realitatea. Dar dacã l-aº primi cum aº putea fi sigur cã l-am primit eu? ªi, mai mult, cum aº putea fi sigur cã mi-ar fi adresat?! L-am primit deja? Memoria îmi joacã feste. Imaginaþia îmi joacã feste. Sunt o meduzã pe deplin confuzionatã ºi contrariatã. Sunt înlãuntrul propriului meu film. Eu sunt filmul! Eu sunt Bunuel! Eu sunt Scipio Macalero, eu sunt Vaida, eu sunt Eisenstein! Eu sunt capitanul Macadoo, eu sunt ºapte-ani-în-Tibeeeet!
Dar nu sunt sigur cã e vorba chiar despre memoria mea. Nu sunt convins cã trebuie sã fie vorba de imaginaþia mea. ªi dacã ar trebui sã fie vorba de o memorie, de o imaginaþie, de ce ar trebui sã le revendic tocmai eu?! Sã fie eu Meduza Cinematografica?
Mã întreb dacã eu pot fi un eu în absenþa memoriei, în absenþa imaginaþiei. ªi, mai mult, de vreme ce-mi pun asemenea întrebãri, e sigur cã posed o memorie, e sigur cã-mi pot imagina anumite momente din viitor. Astfel cã, deºi memoria mea ºi imaginaþia mea par sã aibã un caracter continuu, mulþimea de puncte care sunt are discontinuitãþi în aparenþa ei. Adicã eu sunt un eu nemuritor dar discontinuu.
Nimic nu mã împiedicã sã-mi amintesc trecutul. Timpul e vãlurit. Nimic nu mã poate îndepãrta de ideea nebunã de instantaneu digital. Îmi aduc foarte bine aminte. Norii trandafirii, în care stãtea ascunsã Meduza Cinematografica, au acoperit cerul pe la prânz dând semn tuturor despre apropiata sosire a piraþilor de dincolo de orizontul vizibil.
Eu mã aflam în docurile din Orcheström supraveghind încãrcarea unui transport de romane science fiction pe care mi le comandase contabulul de Bitombe.
Stãteam de vorbã cu poetul oceanic, poetul din Puerto Pico. Îmi povestea despre o lungã cãlãtorie cu un submarin galben în care aveau sã porneascã o mulþime de cunoscuþi de-ai noºtri.
Era o cãlãtorie iniþiaticã spre aflarea sensului ultim al universului digital.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 3

Mã interesa sã pornesc ºi eu într-o asemenea fascinantã cãlãtorie împreunã cu ei ºi i-am cerut câteva amãnunte. Poetul oceanic mi-a spus cã ideea le venise îndatã ce aflaserã despre apropiata apariþie a piraþilor. Piraþii erau fiinþe fabuloase guvernate de tainica lucrare a furtunilor digitale. Aveau, se pare, un corespondent în registrul nostru de navigaþie. Meduza Cinematografica le-a schimbat însã codurile secrete ale fiinþãrii ºi funcþionãrii. Am bãnuit cã Pitoºkin s-ar afla prins de bunã voie în corporalitatea lor ºi cã punea la cale o nouã manifestare publicã a ideilor sale aiuritoare.
Poetul oceanic mi-a întins ocheanul sãu sã pot vedea mai bine Meduza Cinematografica care stârnise o mulþime de oameni de prin casele lor rotitoare ºi amestecase toate ficþiunile Enciclopediei noastre, perversa.
Fiinþele fabuloase erau cu toatele prinse în picurii ploii care le purtau prin vãzduh pe deasupra mândrului Beauburg. Se-mpingeau cu scãfârliile lor însângerate în pieliþa trandafirie care le þinea prizoniere. Se-nghionteau. κi cãrau pumni. Se-mbrânceau. Se-njurau în fel ºi chip. Se cotonogeau fãrã milã cãutând plãceri sadice sau masochiste. Se bruftuluiau fãrã milã.
Ce le mai plãcea! Sãreau scântei electrice din matricele lor informaþionale.
Pfiuuuuum!
Erau o grãmadã de figuri. Era caracatiþa portocalie care murise-n noaptea nunþii fiind muºcatã de gât de una din domniºoarele ei de onoare. Era ºi rechinul melancolic din Bankusai care se omorâse pe vremuri din dragoste, în profunzimile fluide ale universului digital. Înghiþise un pumn de stele pitice, nenorocitul. I se aprinseserã cãlcâiele dupã zbânþuita de pisicã de mare din inima sudicelor. Era ºi dragonul mãrilor trandafirii din Tambo Tamboree. Printre coastele albite de valurile înspumate i se zãrea inimioara putrezitã, sãracul!
Dragonul mãrilor liliachii murise-ntr-o bãtãlie navalã purtatã în largul orientalelor între imperialele din Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, ºi ghiduºa Masam La.
Era ºi scoica de aur, blonda aia rãpitoare care þinea calea navigatorilor secretului în nopþile fãrã lunã. ªi uite-l ºi pe delfinul cicãlitor care-a fost strivit de-un cruciºãtor al împãratului furtunilor. ªi uite-o, draga de ea, ºi pe murena indigo, maliþioasa ºi þâfnoasa, pierdutã cândva într-un vârtej virtual.
ªi erau ºi multe alte fiinþe fabuloase. Erau docheri, amirali, prinþi digitali, vânãtori de balene de sticlã, pescari sidefii, tentaculate albãstrii, pedunculi vorbitori, scoici clãmpãnitoare ºi bârfitoare, peºti zburdalnici ºi delfini ºi balene albastre.
Fluierau cu toatele, îndrãcitele. Hãhãleau. Viermuiau fãrã odihnã înlãuntrul acelei enigmatice ploi. Se rostogoleau unele peste altele. Mânjeau toatã pieliþa aceea trandafirie cu sânge puturos.
Sânge? Dar sângele e doar un mic vârtej virtual zumzãitor! Un film aiuritor in care se întrevede miracolul universului plin de universuri asa cum se vede in filmul acela bestial al lui Kuasomo cu trandafiri albaºtri presãraþi peste cadavrele regilor din Mauna Laoan!
Cãlcau pe tentacule, mantii gelatinoase ºi înstelate, antene ºi cartilaje trandafirii, carene argintii. Nu le pãsa în nici un fel! Asta voiau, sã simtã ascuþiºul cleºtilor tãind adânc în carne! Sã simtã usturimea! Altfel cum ar fi avut o certitudine despre propria lor fiinþã digitalã?
Ah, simþurile!
Nu sunt ele oare antioceanul virtual? Nu sunt simþurile imaginea rãsturnatã a caroiajului de puncte care animã fenomenele ºi procesele construind aparenþa universului digital? Nu sunt oare simþurile ecoul relaþiilor care se stabilesc între aparenþele fiinþãrii ºi funcþionãrii construind marea ºi unica ºi terifianta aparenþã a universului digital în drumul iniþiatic spre ultimul lui sens?

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 4

Se certau fabuloasele. Se luau la harþã din te miri ce. Þipau. Bãteau din aripioare. Ce le mai plãcea! Sã se burzuluiascã. Sã se hlizeascã. Sã se mire. Sã întrebe în gura mare, sã comenteze. Sã se încontreze. Sã-ºi dea aere, mamã, mamã! Cine e mai tare decât ele?! Ei? Aveau de gând sã se întoarcã în structurile descriptive primare! Tocmai li se preschimbaserã instrucþiunile narative din cauza ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil! Câmpurile lor informaþionale remanente fuseserã supraexcitate iar atotcuprinzãtorul stãtea sã se nascã dintr-o clipã într-alta din marele orgasm al oceanului virtual.
ªi-acum urlau cu toatele. Cine îndrãznise sã le arunce-n vârtejul virtual ºi cã unde le cãra?! Care voia sã le tragã clapa?! Erau amestecate în vreun experiment militar?! Încãpuserã pe mâna piraþilor de dincolo de orizontul vizibil?! Ele erau oare corporalitatea piraþilor? Se jucau furtunile digitale? Erau fie fundalul rãzboaielor semantice fie corpul miraculos al gramaticilor digitaleeeee?
Unele râdeau în hohote. Ce îngâmfate! Ziceau c-au vãzut lucruri ºi mai ºi, cã nu se speriau cu una cu douã. Cã oricum or sã evadeze. Cã acesta-i gândul fundamental al tuturor fiinþelor fabuloase din toate timpurile temporalitãþii digitale.
Sã o ºteargã în imensitatea oceanului digital! Sau virtual? Sã se piardã-n universul digital, s-o apuce-n lung ºi-n lat pe mãrile ºi oceanele secretului. Sã se arunce-n vâltoarea virtualã a atotcuprinzãtorului. Dincolo de graniþele de necuprins ale fascinantului ºi încântãtorului univers digital! Sã conducã corãbii nebune ºi zvelte!
Sã caute comori fabuloase! Sã înoate în adâncuri în cãutarea diamantelor de luminã veche rãtãcite de la începutul începuturilor! Sã se întrupeze în corporalitatea marelui ºi teribilului ºi enigmaticului nimic.
Nimicul?
Nimicul nu era altceva decât primul vârtej digital virtual care era gata, gata sã absoarbã punctul sau mulþimea de puncte ce lua forme aiuritoare în bãtaia ploii de dincolo de orizontul vizibil. Gata, gata sã înghitã materia, nesfârºita materie, pentru ca mai apoi sã înmugureascã, înºelãtor, în corpul pervers al altor universuri.
Erau ºi fabuloase care aveau rãu de atâta profunzime!
Se þineau cu cioturile lor însângerate de pântecele moale, trandafiriu. Nici nu le trecea prin cap sã se arunce în hãul conceptual, sã se elibereze de ficþiunea generalizatã ºi generalizantã. Erau gata, gata, sã dea pe dinafarã. Sã-ºi verse putregaiul, viermii, emoþiile digitale, veninul, coºmarul trãirii, plictisul existenþei, puroiul, virtualitãþile ancestrale. Erau ameþite de-a binelea. O vorbã nu mai scoteau, rãsuflau întretãiat. Stãteau cu feþele lor descãrnate lipite de pieliþa trandafirie ºi priveau marea de flãcãri care parcã înghiþise universul digital, norii trandafirii ºi aproape întreg câmpul gramatical al tuturor ficþiunilor mele.
Unele se tânguiau de moarte. Meduza Cinematografica de orizontul vizibil fãcuse praf lumile digitale, cã schimbase pe deplin structurile narative ºi descriptive. Nu mai aveau unde sã se întoarcã. ªi-acum sã plece-n pribegie?
Dar dacã totul era o înscenare? Dacã nimic din ce vedeau în jurul lor nu era adevãrat?! Era poate o ficþiune exemplarã. Sau poate cã nici nu ieºiserã din oceanul digital?! Sau poate cã nici nu pãrãsiserã oceanul virtual! Sã fi fost lungul vis de dupã moarte?! Era dualitatea fermecãtoare a filozofiilor desuete? Sau manifestarea perversã a unei trinitãþi digitale cu adevãrat devastatoare?
Înfulecând bucãþi mari de vãzduh, norii trandafirii se înãlþarã spre înaltul cerului. Spânzurarã acolo de raza unei stele. Crescurã. Se umflarã. Gemeau de piraþi.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 5

ªi cãutarã o schimbare esenþialã, un punct de fund, un punct de maxim.
Creionarã fundalul. Puserã la cale un plan numai de ei ºtiut. Vizibilizarã caroiajul de puncte care, sub presiunea furtunilor digitale, produceau procese ºi fenomene. Staþionarã. Descrescurã. Staþionarã. Pornirã vâjâind în picaj. Tunelarã oceanul. Trecurã pe deasupra occidentalelor zãpãcite ºi îngâmfate. Se îndreptarã cãtre periferia sudicelor aiurite de soarele dogoritor traversând flãcãrile care ºerpuiau prin vãzduhul leºios. Lãsarã în urmã o dârã trandafirie. Pãtrunserã sfârâind prin cupola conematografului acvatic care se rotea înãuntrul inelului magic din mijlocul nordicelor, în apropiere de mândrul Beauburg.
O flamã trandafirie brãzdã întunericul. Talaºul arenei digitale se învolburã deschizând câmpul ficþional al noii structuri descriptive pe care eu, Meduza Cinematografica, o puneam la cale, perversã ºi plinã de talent. Bãrcile proaspãt cãlãfãtuite lucirã.
Bãrci erau sau bãnci? Sã fi fost un exemplu al dualitãþii care joacã feste filozofului din Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas ºi asprul Vitalon?
Prin vãzduh se încolãcirã ghirlande de flori exotice. Panglicile de mãtase foºnirã plutind alene. De jur împrejur clipeau spãimoase comete de staniol.
Valuri argintii spãlau proximitatea de la un capãt la altul modificându-mi percepþiile ºi purtându-mã de colo, colo prin crunta realitate. Undeva, sus, pe catarg, strãlucea o stea cu ºapte braþe gelatinoase care îºi schimbau culoarea neîncetat.
O mulþime de matrozi se dãdeau huþa pe trapez, fãceau tumbe-n arenã, scoteau limba la fiinþele fabuloase ºi strigau împãtimiþi, pãmânt, pãmânt! Aruncau pe gurã nori trandafirii ºi închideau în pumni focuri reci. κi crãpau pieptul ºi scoteau dinãuntru animale digitale periculoase, pline de solzi lucitori.
Digitalele aveau coarne bine ascuþite. Aveau cleºti tãioºi, aveau colþi fioroºi care sângerau neîncetat. Aveau ochi periculoºi, plini de flãcãri, de nori trandafirii ºi de viruºi informaþionali gata, gata sã dea o loviturã de proporþii tuturor structurilor informaþionale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
Se pregãteau de marele ospãþ digital! Aveau de gând sã înfulece gramaticile ºi matricele informaþionale, sã îngurgiteze într-o clipitã sufletele rãtãcite pe câmpurile de bãtãlie navalã ale rãzboaielor semantice, sã înºface spiritele care pluteau asemenea norilor trandafirii pe deasupra valurilor înspumate.

[Nightwane]

citeste cineva rahaturile astuia? woooo momma...chiar ca booooooriiiiiiing!

[Ambra Blu]

From the craddle to the grave.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 6

Se auzi rãpãit de tobe. Bubui un tun de mucava de pe puntea unui cruciºãtor de mucava ºi staniol. Ce mai canonadã navalã asurzitoare ºi devastatoare!
Torpile sâsâitoare se înfipserã fãrã milã în corpul ficþiunii generalizate ºi generalizante. Mine antisubmarine se lãfãiau acum, pântecoasele, în corpul unduitor al valurilor înspumate. Lãtrau mitralierele de carton.
Fiinþele fabuloase se înviorarã. Un val de urlete turbate umplu întregul circ de ape de la un capãt la altul. Apoi o grãmadã de ºoapte speriate. C-o fi, c-o pãþi. Cã ce mai bramburealã era! Era sã fie vis?! Era sã fie crunta realitate?!
Chestii dintr-astea. Bombãneli rãutãcioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcãieli canceroase. Plescãituri puturoase. Hãhãleli neruºinate. Tuse tabagicã. Sâsâituri ameninþãtoare. ªi dã-i ceartã. Controversã furibundã, înjurãturi de mamã. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rãsuflãri întretãiate, gâfâialã pe sponci.
Sughiþ nostalgic. Þocãieli zgomotoase ºi neruºinate. ªi tot felul de zvonuri ticãloase! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Cã era programatã dinainte supraexcitarea câmpurilor informaþionale remanente ale tuturor fiinþelor fabuloase. Cã-i o genã specialã care comandã chestia asta. C-ar fi strãinã de codul genetic primar. Cã toate-s niºte tâmpenii. Cã periferiile arestaserã centrul ºi cã atotcuprinzãtorul fusese îngurgitat de marele nimic, hulpavul. Cã de fapt o vrãjitoare din Burgula ºi-a bãgat coada de la mãturã ºi-a încurcat borcanele rãu de tot. Cã-s cu toatele satanizate ºi cã nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau sã plãteascã toate pãcatele universului digital. Toate.
Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului!
Era jocul ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil!
Meduzele, multiplicantele mele, au anunþat ploaia spre searã, cu sunete viguroase, prelungi ºi ademenitoare, schimbându-ºi culorile cu repeziciune. Rechinii au ieºit din valuri în nopþile cu lunã plinã vrând sã fie ei cei care vor zãri primele picãturi de ploaie. Marea balenã albastrã din Bankusai s-a iþit ºi ea speriatã printre talazuri întrebând ce ºi cum.
Scoicile au cântat un ragtime îndrãcit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor sã li se alãture. Trombonistul avea o barbã cât toate zilele ºi punea pe jeratic o mulþime de ºmecheri care se vânturau prin barurile nordicelor ºi occidentalelor în cãutarea ultimului sens. Prizau tabac, vorbeau în gura mare ºi se scãlâmbãiau pe ringul de dans în toate felurile. Dansatorii de house îi fluierau pe ruptelea ºi-l împroºcau pe disck jockey cu ºampanie ºi bere din belºug.
Aºa e lumea, n-ai ce sã-i faci!
Batracienii puserã la cale înãlþarea unui baraj în timp ce politicienii sudicelor se întâlnirã cu politicienii nordicelor, în mare secret, la bordul unui uriaº cruciºãtor portocaliu, semeþ ºi înarmat pânã-n dinþi. Voiau sã punã la cale un plan de apãrare comun sau sã negocieze un armistiþiu cu norii trandafirii .
Contraamiralii occidentalelor se certarã cu digitala oficialã nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor îi scriserã împãratului norilor trandafirii anunþându-l pe un ton grav cã se vor petrece evenimente tragice ºi de neînþeles pentru popoarele digitale digitalizate ºi fragmentate.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila




Bobina 10

Fabuloasele rãcneau. Þipau de nebune.
Umpleau întregul circ de ape cu strigãtele lor sidefii. Erau atât de aiuriteee!
- Pisica de mare din inima sudicelor?! Tu eºti iubito?! urlã nestãpânit delfinul cicãlitor, agitându-se în barca lui proaspãt cãlãfãtuitã.
- Vai, ce te-ai schimbat, dragã! ªtii cã-s cu toþii aici?! Uite-o ºi pe ºtiuca electricã sau mai bine zis vampa acvaticã! Uite-l ºi pe pãianjenul oceanului! Uite-l ºi pe moreaugariiiiiinul literaaaat! þipã pisica de mare din inima sudicelor sãrind de gâtul meu ºi mozolindu-mã foarte tare ºi trãgându-mã în fel ºi chip de nas.
- Meduzooo, de când nu ne-am mai vãzut! O mie de rãzboaie semantice s-au stins de când n-am mai stat sã flecãrim, sã bârfim, sã-i luãm în unghii pe barosanii lumii, pe ºmecherii din cenaclurile science fiction din Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa ºi din þãcãnitul de Asembo, sã facem un pic de bârfã politicã, sã înfulecãm niºte alge crocante ºi sã înjurãm de mama focului pe principesa coralilor, aia care s-a destrãbãlat cu contraamiralul nordicelor ºi care a furat un diamant de luminã veche din magazinul virtual deschis pe magistrala sudicelor îndatã ce a trecut cometa acvarienilor! strigã sepia orientalelor aruncând un val de cernealã în jur.
- De ce n-ai mai înotat pânã la noi, meduzooo? De ce nu ne-am mai scris? De ce ne-am îndepãrtat unii de alþii? Pe vremuri eram împreunã mai tot timpul în universul digital! Nu noi puneam la cale tot felul ºotii, nu ne pãsa de nimic, nu eram noi egali, nu ne iubeam noi aºa cum nu se iubea nimeni, nu ne ajutam între noi, ºi ne stãtea cineva în cale? întrebã niþel supãratã piatra de mare din largul occidentalelor.
- Cum sã mai înot pânã la voi, prieteni? m-am prostit eu intrând în jocul pervers al lui Pitoºkin. N-au pus demonii laba pe mine în noaptea aceea de pominã, în noaptea în care s-au dezlãnþuit rãzboaiele semantice între centru îngâmfat ºi periferiile digitale?! Nu m-au prins ficþiunile în corpul lor pervers?
- Ei, cum ne mai rafistoleazã soarta! Uite-aºa ne-aruncã de acolo, acolo! Te naºti fãrã sã te întrebe careva dacã vrei! Mori când þi-e lumea mai dragã! ªi te trezeºti înviat când te aºtepþi mai puþin! rãcni comis-voiajorul caºaloþilor umflându-ºi peste mãsurã burduful trandafiriu.
- Cum vorbiþi, domnule? Daþi bir cu fugiþii? Depuneþi armele? Vã lãsaþi manipulaþi? Gata, aþi urcat de bunã voie pe eºafod? Dar eu ce sã mai zic?! Mã strâng pantofii ãºtia de nu mai pot! se rãsti pisica de mare din inima sudicelor desprinzându-ºi o bucatã de piele arsã de pe faþã.
- Nu se poate! De unde ai pantofii? Tocmai dumneata! Þi-au modificat norii trandafirii codul genetic? Da, da, e o schimbare la mijloc, un fractal, un pitoºkin! Ai pantofi! Asta e! Ai într-adevãr pantofi! Dar spune-mi, nu-s pantofi din ãia de carton fãcuþi pentru morþi?! întrebã delfinul cicãlitor.
κi strângeau aripioarele. Se pipãiau cu cioturile însângerate. Flecãreau despre câte-n lunã ºi-n stele tot foindu-se în bãrcile proaspãt cãlãfãtuite. Râdeau. Chihãiau, vorbeau în gura mare. Fãceau gãlãgie. Animau atmosfera.
Nu le pãsa cã atotcuprinzãtorul stãtea gata, gata sã se înfiripe, sã îngheþe în nesfârºita ei corporalitate întregul univers plin de universuri ºi sã lase marele nimic sã facã de petrecanie întregii materii vizibile ºi invizibile.
- Domnule, dar ºtiu cã i-au fãcut bucata demonului apelor norii trandafirii de dincolo de orizontul vizibil! Ce fenomen! E teribil! Norii ãºtia trandafirii schimbã structurile gramaticale! Pun în pericol structurile descriptive ºi rãsucesc pe toate pãrþile structurile narative ale tuturor lumilor digitale! O sã ne rupem gâtul, parcã vãd, parcã vãd! Individualitãþile vor fi fãcute praf! Se duce dracului ideea de identitate! Ne înfulecã oceanul anonimilooooooor! rânji pãianjenul oceanului.
- Aºa-i, aºa-i! Eu am fost martor! Norii ãºtia de puncte or sã ne facã bucata, ascultaþi bine ce vã spun! Or sã punã sub semnul întrebãrii imperialele, democraticele ºi dictatorialele! O sã fie o groaznicã tevaturãããããã! strigã melcul cu cochilie de luminã veche cuprins nu se ºtie cum de un ciudat entuziasm.
- Auzi, mi se pare mie sau eºti cam prospeþel? Ia dã-te mai aproape sã te vãd mai bine, bãiete! Eºti abia ieºit din ou? De când te-ai înþelepþit? Era în structura ta geneticã vreo instrucþiune specialã? Eºti filozof sadea! Eºti cumva ºi profet? Zi, vezi cumva viitorul? Sau trecutul, prezentul ºi viitorul fiind în acelaºi plan construiesc instantaneul digital? întrebã delfinul cicãlitor.
- Îhî, îhî! se hlizi melcul cu cochilie de luminã veche fudulindu-se foarte tare, fericit cã a fost ºi el luat în seamã. Doar ce-am crãpat de jumãtate de orã ºi-am ºi înviat! Norii trandafirii mi-au schimbat instrucþiunile narative cât ai clipi! Cred cã într-un alt univers, înmugurit din marele nimic, am fost o fiinþã fabuloasã plurigramaticalããã!
- Ei, atunci, tacã-þi fleanca! Nu te mai bãga-n vorbã cu noi, ãºtia vechi! ªi nu ne mai turna tot felul de bazaconii cã nu suntem noi chiar atât de naivi ºi de proºti sã luãm de bun tot ce spui! se burzului pisica de mare din inima sudicelor. Ia vezi, cã-þi trag o poºetã peste cap!
ªi-ncepurã iar cu toatele, fabuloasele, sã-ºi dea cu presupusul.
Cine oare le aruncase în conematograful acvatic pãrãsit. Cã dacã demonul apelor era chiar demon al apelor. ªi care o fi fost timpul digital real al celor întâmplate în corporalitatatea demonicã a momentului digital. Demonul Acpelor Acvatic? Nu cumva era demonul informational care penetreaza creierele forumistilor fabulosi porniti in sictireala catre Ultimul Sens? Si dacã nu cumva navigatorii secretului erau tot una cu piraþii aceia misterioºi veniþi de dincolo de orizontul vizibil! Nu cumva totul era o burlescã!? O periculoasã pãtrundere a câmpurilor informaþionale?

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 14

Visa cu ochii deschiºi peºtoaica peºtoaicelor. I se prelingea sângele pe bãrbie în timp ce rãsufla întretãiat. Stãtea aºa, cocoþatã pe banca proaspãt cãlãfãtuitã ºi privea, undeva, în gol. Dincolo de cupola conematografului acvatic. κi imagina viitorul.
Ce viaþã! Undeva, pe-un þãrm însorit. Pe-o terasã discretã. Tolãnitã la soare.
Gata în orice clipã sã strige dupã valetul ei. Sã-i aducã o cafea. Un þigaret. O îngheþatã de fructe de mare. Gata sã-l punã sã-ºi dea pantalonii jos ºi s-o rãstoarne-ntre fotoliile de rãchitã ºi sã-i facã felul. Ca în vremurile bune de altãdatã. ªi ea sã se hârjoneascã de nebunã cu bãrbãþia lui, ha, ha, ha!
Asta viaþã! Iaht nichelat ancorat la debarcader. Paiete! Smaralde! Chiloþei roz!
Peºtoaica peºtoaicelor bãtu cu aripioarele-i descãrnate peste copastie ºi trase un chiot asurzitoooor. Dar ce credeau fiinþele alea fabuloase ?! Cã ea glumea cumva?!
Poate cã-ºi închipuiau cã or sã-ºi bage labele însângerate pânã la cot în grãmada ei de bani! Nici un sfanþ n-avea de gând sã le dea! Iar dacã-i mai rãmânea vreo pãrãluþã în finalul întregii tevaturi, avea sã-i cumpere focii un inel de tinichea!
Ce altceva am putea fi decât nori de puncte, punctul fiind întruchiparea nimicului, miracol al celui care lipseºte? Conspiratorii plini de tenacitate cautã în profunzimile registrului de navigaþie formula magicã prin care ar putea stãpâni miracolul ºi miºcãrile digitale ºi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, tainã ºi mister. Iminenta desecretizare arde fluidele ºi produce evenimente în cascadã punând profeþiile în mare dificultate ºi bagatelizând acþiunile secretoºilor din inima nordicelor. Evaporarea secretului nu este însã ºi decãderea secretului. Rãzboaiele semantice ne dezvãluie cã evoluþia este a limitei iar organizarea superioarã a oceanului virtual se exprimã prin catastrofe ºi misterioase vecinãtãþi.
- Domnilor, doamnelor, fabuloaseloooor, lãsaþi naibii filozoficile ºi utopicile ºi gramaticile! Mai bine spuneþi ce facem când o sã ne întoarcem în crunta realitate?! rãcni contele bureþilor de mare privind pofticios dupã foca de sticlã din largul nordicelor, derbedeul.
- Ce întrebare e asta? strigã delfinul cicãlitor. Bineînþeles c-o sã tragem o beþie straºnicã de sã ni se ducã buhul! Aºa sã ºtiþi! O sã se cutremure crunta realitate, sãraca, din temelii! Nici nu mai încape îndoialãããã!
- Ah, ce-mi place! Tare îmi placeeee! se prosti melcul cu cochilie de luminã veche plescãind din buzele-i vineþii. O ne beþivãnim. Da, domnule, asta zic ºi eu viaþã, iuhuuuu! E viaþa viaþããããã!
- S-o credeþi voi! þipã pisica de mare din inima sudicelor cuprinsã de înverºunare. Eu mã gândesc cu groazã la clipa în care o sã ne întoarcem. Cine suntem noi?! Puteþi sã-mi spuneþi? Suntem noi navigatorii secretului? Suntem piraþii veniþi de dincolo de orizontul vizibil? Suntem gândurile parºive ale universului digital care conspirã în dauna noastrã? Suntem cele ºapte înfãþiºãri ale demonului apelor sau suntem cumva chiar norii trandafirii sau chiar ficþiunea generalizatã ºi generalizantã în toatã splendoarea ei, în toatã perversitatea ei?
- Vai, vai, ce chestie! se fandosi melcul cu cochilie de luminã veche.
- Lasã, lasã cã te cotonogesc eu, nesimþituleeee! îl ameninþã pisica de mare din inima sudicelor. Credeþi c-o sã ne aºtepte careva cu braþele deschise, cã mor sã ne vadã?! O sã le cadã greu când or sã ne facem apariþia plini de bube, de puroi ºi de sânge ieºind din valurile înspumate!
- Fata asta s-ar putea sã aibã dreptate! Chiar foarte mare dreptate, draga de ea, drãguþaaa! spuse sepia orientalelor. Gândiþi-vã numai cã nu vom mai avea locaþiile geografice primordiale! Meduza Cinematografica de orizontul vizibil a schimbat locul nordicelor cu cel al orientalelor iar sudicele s-au scufundat pentru o mie de ani în adâncul oceanului virtual!
- Moºtenitorii, hrãpãreþii, ne-au vândut locaþiile digitale, nu încape nici o îndoialã! spuse delfinul cicãlitor. Doamne! Aveam un acvariu uriaº lângã grãdina publicã din Bankusai. Ce grãdinãããã! Toatã era plinã de trandafiri de sticlã aduºi din inima orientalelor, de la curtea prinþului stâncilor înspumate. Vai! Sã ºtiþi cã ticãloºii au scos-o la licitaþie, sã mor dacã mint eu cumvaaaa! Au vândut-o la bucatããããã!
- Chestiunea pare destul de serioasã! zise guvernatorul aricilor de mare scãrpinându-se dupã ceafa-i sângerie.
- Nu ºtiu de ce vã faceþi atâtea probleme, se bãgã în vorbã comis-voiajorul caºaloþilor. O sã ne adresãm digitalei oficiale. Ne va rezolva cererile într-un timp record, fãrã îndoialã!
- Aiurea, ce naiv eºti! strigã piatra de mare din largul occidentalelor. Ne-au îngropat în memoria colectivã, ne-au scufundat în imaginar? Adio! Adio! Ne-au ºters din catastif. Credeþi cumva cã cineva dintre cei vii s-a gândit vreodatã cã s-ar putea trezi acasã, într-o duminicã, cu o fabuloasã þâºnitã pe nepusã masã din vârtejurile virtuale supraexcitate de norii cei trandafirii?!
- Hei! strigã speriat melcul cu cochilie de luminã veche. Eu ce mã fac? N-am pe nimeni! Sunt un accident genetic! Sunt o picãturã trandafirie rãtãcitã! Sunt aºa ca un bin bang naufragiat de la începutul lumilor în oceanul virtual!
- Tacã-þi gura, derbedeuleeee! se burzului la el dragonul mãrilor liliachii, rãsturnându-ºi barca proaspãt cãlãfãtuitã. Dezbatem chestiuni arzãtoare aici! Îþi arde de glume?! Eºti unicat? Te-ai dus pe copcã! Cum ajungi în crunta realitate or sã te punã frumuºel în formol ºi-ar sã te studieze la microscop! Or sã te taie felii, felii, o sã vezi! Te preseazã, te ard într-un creuzet, mamã, mamãããã!
- Lasã-l, domnule! zise scoica de aur.
Tãcurã cu toþii încurcaþi. Se adunau nori negri la orizont. Nici nu le trecuse prin cap c-o sã le fie mult mai greu sã se reîntoarcã în crunta realitate decât sã stea aºa prinºi în vârtejurile virtuale care dãdeau piept în piept cu valurile digitale.
În primul rând o mie de jurnaliºti aveau sã se þinã de capul lor. Sã le întrebe ce ºi cum. Sã le ia câte-un interviu de pominã. Poate chiar sã le zoreascã sã-ºi scrie fiecare memoriile. Sã le tragã bine de limbã.
ªi-apoi, cu toþii la poliþie. La interogatoriu. Cum de-au fãcut de-au reînviat. În ce scop. Cine le-a ajutat. Dacã nu sunt implicate forþe ostile digitalei oficiale.
Dacã nu-i vorba de vreo cacealma sau poate de vreo conspiraþie internaþionalã sau chiar universalããããã. ªi ce au de gând în continuare. Ce pretenþii au. Dacã nu cumva sunt contaminate cu un virus spaþial, dacã nu cumva sunt capul de pod al unei invazii extraterestre.
ªi apoi le vor pune sã semneze ºi-un angajament de bunã purtare!

[ovidiu bufnila]

Cinematograful acvatic
roman valuritor
de
Ovidiu BUFNILA


Bobina 7

Soprana Imbolbina a cântat pentru prima oarã aria tragicului la conferinþele decembrice spre spaima tuturor imperialelor. Dar ce e tragicul?
Ce spunea despre el Pitoºkin? Ar fi zâmbetul scufundat într-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târãsc peste acoperiºuri înceþoºând orizontul? Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, împãratul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curþii sale sã scrie un catren despre tragic dar poetul îl dezamãgi pierzându-ºi astfel capul.
Filozofii orientalelor ºi-au pierdut ºi ei capul rãtãcind printre teorii ºi ipoteze care mai de care mai fanteziste.
- Norii trandafirii sunt expresia virtualã a universului digital, au susþinut arhivarii sudicelor.
- Nici mãcar, i-au contrazis grãmãticii nordicelor fãlindu-se în fel ºi chip.
Filozofii sudicelor s-au jurat cã ar fi descoperit cã norii trandafirii au ca pereche un registru de navigaþie virtual ºi au promis cã or sã afle întreg adevãrul despre ploaia venitã de dincolo de orizontul nostru vizibil ºi despre piraþii despre care se spunea cã aduc cu ei o nouã concepþie despre atotcuprinzãtor.
Timonierii vorbãreþi din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto ºi nesupusa Agya povestirã cã avuseserã un coºmar ºi cã era posibil ca întreg universul digital sã fie înfãºurat într-o mantie de ape de neºtiuþii navigatori ai secretului.
Despre ei se spunea cã ar fi navigat pe coama valului înspumat care a spãlat zile în ºir insulele nordicelor ºi cã ºi-ar fi dat cuvântul de onoare cã vãzuserã pentru prima oarã în viaþa lor un diamant de luminã veche în plasele unui pescar din Gambole, oraºul turnurilor de sticlã ºi nu în propriul lor ochi ficþional.
Docherii nordicelor îi cãutarã pe timonieri vrând sã-i rãpeascã pentru cã aveau de gând sã atace sudicele ºi sã devinã nemuritori. Pescarii orientalelor puserã la cale o ambuscadã în care ar fi vrut sã-i atragã pe pescuitorii de perle iar forþele de ordine încercarã sã împrãºtie cei zece mii de scafandri care aveau de gând sã dea o loviturã mortalã guvernantei naþionale ºi sã-i aresteze pe ofiþerii regelui mãrii.
Navigatorii secretului s-au preschimbat în conematograful acvatic ºi au animat fabuloasele cãutând cu înfrigurare ultimul sens înainte ca marele nimic, hulpavul, sã înghitã întreaga materie. Ce poveºti uluitoare mai ºtiau fabuloasele!
Uite-aºa se dãdeau în stambã fiinþele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu ºtiu care cã fuseserã aduse acolo ca sã caºte gura la un mare spectacol de circ ca sã-ºi piardã suflul, energia ºi bruma informaþionalã. Altele ziceau c-o sã fie doar un simulacru de concurs. În acelaºi scop. Sã li se înmoaie oasele. Sã le treacã cheful de-a încerca sã gãseascã teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Unele ziceau, pline de aplomb, cã demonul apelor însuºi se pregãtea sã le joace o festã de proporþii. Era hotãrât sã le supunã la torturi înfricoºãtoare sã mãrturiseascã vreuna dintre ele cum de au ieºit din oceanul universului digital. Cã demonul apelor avea de gând sã le arunce în groapa istoriei ºi sã le þinã acolo pânã-n anul de graþie 0101001, sã poatã lua atotcuprinzãtorul cel miraculos în deplinã stãpânire de-a lungul întregului Imagikoon!
Altele þipau cã totu-i o mascaradã pusã la cale de piraþii de dincolo de orizontul vizibil. Piraþii þâºneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni ºi se pricepeau de minune sã manipuleze câmpurile informaþionale. Ei ar fi fost inversul informaþional al marelui nimic!
ªi tot felul de bazaconii!



Bobina 8

Atmosfera era pestriþã. Sufocantã. Îmbâcsitã. Ca mai întotdeauna la astfel de adunãri. Spoitã cu înfiorare de doi bani. Îmbibatã cu sudoare. Împãnatã cu bârfe de tot felul. Garnisitã cu gargarã savantã. Umplutã cu înjurãturi. Cu sudalme viu colorate, cu panaramã ºi scatolcealã. Cu ameninþãri.
Atmosferã de-a dreptul periculoasã. Ocultatã. ªi, fãrã îndoialã, dirijatã!
Dar navigatorii dirijau fiinþarea ºi funcþionarea furtunilor digitale! Imbolbina mi-a spus-o! Despãrþindu-mã de inspiratul poet oceanic, am dat nas în nas în docuri cu Imbolbina care a ºi pus repede mâna pe mine. O nebunã! O cunoscusem în bazarul de reptile de pe Yagomanator, asteroidul imperialelor trandafirii care tânjeau sã conducã lumile digitale prin lovituri de palat, prin crime ºi intrigi fãrã de sfârºit.
Fãcea vrãji, Imbolbina. Se visa reginã! O ºtiam eu, nu putea sã mã ducã cu zãhãrelul. M-a chemat în grãdina ei de sticlã, într-un inel rotitor aflat la periferia ceþosului Tagula Manokaan.
Pusese la cale un mic eveniment monden, chipurile. M-a servit cu ºampanie fãcutã de ºamanii din Bankusai. Am savurat ºampania cu un soi de evlavie. Sigur cã m-am bucurat sã fiu invitat la o asemenea întâlnire mondenã!
Imbolbina m-a prezentat tuturor, arborând o expresie uºor maliþioasã.
Dar invitaþii ei parcã nu auziserã de mine! Nu citiserã scrierile mele despre miracol ºi magie. Nu savuraserã romanele mele science fiction pline de chei ale secretului din inima universului digital! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi însã, o tartinã cu caviar mi-a redat buna dispoziþie. În fond, de ce-ar fi trebuit oare sã mã cunoascã bãtrâna vrãjitoare care þinea în braþe un vârcolac fãlcos, stacojiu ºi urâcios?
De ce ar fi trebuit sã audã de mine cyborgul plin de coºuri care golea pahar dupã pahar, ascuns dupã un stâlp împodobit cu ghirlande de flori exotice? ªi totuºi, ar fi trebuit sã mã ºtie! Eu, Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care mâncase ºaisprezece cupe de cristal în mai puþin de un minut fãcând trei pase digitale, la concursul mâncãcioºilor organizat de consiliul municipal din Waganto Tongawa.
Eu eram Meduza Cinematografica care stãtuse sub apã mai bine de cinci ceasuri fãrã oxigen modificându-mi din trei în trei minute matricea informaþionalã primarã prin incantaþii ºamanice ºi rãsucirea degetului inelar în sensul acelor de ceasornic.
Eu Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care se cãþãrase pe hotelul Ritz levitând ºi tot eu dãdusem gata un tort de ciocolatã de peste o sutã de kilograme fãcându-l invizibil prin invocarea spiritului metaforic ce sãlãºluia pe vârfurile îngheþate ale nordicelor. Eram un adevãrat magician, nu-i aºa?! Meduzã ficþionalã generalizatã ºi generalizantããããããããããããã! Dar nu pãreau sã mã cunoascã. Nu ºtiau sã mã meduzeze, ficþionalii fabuloºi! Invitaþii înfulecau cu toþii fãrã sã mã ia în seamã, meduzã nevãzutã, râdeau, îºi dãdeau coate, vorbeau în gura mare, se clãtinau ameþiþi, se ciocneau unii de alþii. În mod curios, vorbeau plini de însufleþire despre primul rãzboi semantic mondial, despre motorul cu aburi ºi despre prima cãlãtorie în Lunã.
La început, n-am îndrãznit sã o trag de limbã pe Imbolbina. Dar, în cele din urmã, am prins-o în bucãtãrie între douã cafele. Am somat-o. Am ameninþat-o. Ea m-a bãtut uºurel pe obraz. Mi-a zis:
- Prostuþule, n-ai înþeles încã ce se întâmplã? Te rog, meduzo, sã nu-i spui lui Pitoºkin, nu-i aºa,?! Pitoºkin e un sifon nenorocit! E informatorul imperialelor! Ia seama la el, stai cu ochii minþii pe matricea lui informaþionalã! Ai grijã! O sã-þi facã de petrecanie! I-ai pus pe gânduri pe marii pãrinþi ai imperialelor ºi pe generalii marilor armade! L-au trimis pe Pitoºkin sã-þi ia urma, sã te tragã de limbã, sã te digitalizeze! În sfârºit, eu am vrut sã-þi fac o surprizã pentru cã eºti iubitor de miracol ºi pentru cã eºti unul dintre navigatorii secretului!I-am înviat pe invitaþii ãºtia, dragã, erau niºte naufragiaþi de pe Titaniiiic!
I-am cerut iertare spiritului ºamanilor care tocmai plutea peste grãdina de sticlã, o tainicã Meduzã a Norilor.
- Plec! i-am zis scurt tunelând zidurile ei de sticlã.
Peste vreun ceas am ajuns la gara fluvialã din Gamboa. Debarcaderul era pustiu. Soarele, bolnav, trãgea sã moarã printre turlele bisericii din spatele gãrii. ªeful de garã, un pneumatic bãºicos, mi-a cerut o þigarã. Am scos din valizã o sticlã de ºampanie pe care o furasem în timpul nopþii. Am bãut-o împreunã. ªeful de garã a strivit o insectã, cu gheata lui murdarã de pãcurã. A zis aºa, într-o doarã:
- Te duci în Beauburg?
- Întocmai.
- Îl cauþi pe ºmecherul de Pitoºkin, nu?
- Întocmai.
- Imbolbina a dat-o în barã, nu?
- Întocmai.
- ªi acum se vor schimba ficþiunile?
- Întocmai.
- Atunci n-o sã vinã vaporul. O sã vinã un dirijabil.
- Întocmai.
- ªtii, de multe ori mã gândesc, domnule dragã, cã fiinþele fabuloase care vin din alte lumi, ne vor supravieþui!
- Dar fabuloasele prinse în conematograful acvatic aflat în apropierea mândrului Beauburg cãtre care m-am îndreptat pentru a-l înfrunta pe Pitoºkin? Ne vor supravieþui ºi ele? Ce zici domnule ºef de garã? Iar piraþii nu se vor transforma cumva în periculoºii spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Un vârtej virtual iscat dintre ºinele ruginite ale gãrii au aruncat dirijabilul drept în inima inelului magic aflat în apropierea mândrului Beauburg.

[Mala Portugal]

Bufnila cu cine ramane meduza pana la urma ca mi-e lene sa citesc iar tot :roll:

[blitz43]

bah ovidiule, oare din cauza ta a dat faliment Jurnalul SF? :o

[Ambra Blu]

Hehe. La 'Anticipatia' oricum nu-l primeau.

[marcu]

Domnu' Bufnila, nu aveti scris vreun roman in versuri? Sau poate o piesa, un scenariu ceva?... Ca eu saptamana aceasta citesc numai versuri.
Nu ma dezamagitzi cu un raspuns negativ.

[nortis]

Mah Bufnita, iti admir perseverenta, vad ca pur si simplu nu te lasi batut. Daca ai pune asta in practica si cu alte persoane, poate ai reusi sa te afirmi pana la urma, poate chiar sa intemeiezi miscarea aia de care spuneai in mai multe randuri. Ca doar in Romania nu iti trebuie neaparat talent ca sa te afirmi, precum degeaba ai talent daca nu ai perseverenta. Asa ca, iti urez curaj in continuare insa, totusi, mai putin ego la bataie si mai multa modestie!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 48

Suprema contabilã din Bagoda se pupã cu academia din Beauburg care se pupã cu suprema contabilã din Omah care se pupã, la rândul ei, cu academia din Nulome care se pupã ºi ea cu eremiþii reformaþi ºi cu alþi conspiratori.
Ambasadorii occidentalelor se pupã cu ambasadorii orientalelor ºi toatã lumea, scriitori ºi savanþi desueþi, cautã sã punã mâna pe forþele telurice.
Poporul confuz din Qiatotocoatl urmãreºte cu sufletul la gurã tevatura ºi bate din palme în timp ce presiunea câmpurilor magnetice pregãteºte orgasmul universal.
Dar scriitorii adevãraþi?
Rãzboinicii imaginarului?
Acei luptãtori care construiesc atractorul straniu ce produce vârtejuri virtuale spre teroarea augustei oficiale din Bitombe, din Mastrokas, Azego Bazego ºi Kokusai!
Magicienii secretului iau seama la acest adevãr în lupta lor cu spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil ºi þin seama de miºcãrile formelor potrivit unor secrete instrucþiuni enciclopedice.
Miºcãrile publice ale lui Obin Oba debuteazã pe tabla de ºah oganesã într-o manierã care pare sã confuzioneze analiºtii ºi mass-media. Încercãm sã obþinem anumite determinãri ºi sã producem evenimente în cascadã pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Tocmai de aceea, departe de a da declaraþii ferme asupra viitorul sãu politic, Obin Oba se întâlneºte cu regina Norú din Omah ºi cu înaltele feþe bisericeºti ale Oganei ºi cu o serie de înalþi ofiþeri.
Deschiderea pare inspiratã, de vreme ce fostul rege vrea sã conecteze imaginarul oganez la vremurile de dinaintea primelor rãzboaie.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 49


Utopicele ne însoþesc ºi ne umplu de elan sub presiunea câmpurilor magnetice.
În inima utopicelor izolãm bolile aduse de dincolo de orizontul vizibil ºi descoperim înþelesuri ale profunzimii. Îl descoperim pe Abu Kadâr. E manipulat de spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Speriat de moarte, Abu Kadâr intrã cu surle ºi tube în tiribomba vacii nebune, sindrom care bântuie Molina Mar, Mazalaa ºi Mateea Maló.
El s-a hotãrât sã mãnânce vegetale promiþând o adevãratã cruciadã împotriva morcovilor, salatelor, castraveþilor, napilor, porumbului ºi verzei. Gurmand fiind, legumele sunt deja în mare pericol.
Rãmas fãrã capital politic, Abu Kadâr ºarjeazã folosind anecdotica pentru a-ºi recupera imaginea pierdutã.
O campanie de imagine inspiratã l-ar putea face praf dacã un consilier de imagine ar construi principala propoziþie afirmând cã e o legumã politicã.
Client al propriei sale iluzii, Abu Kadâr se crede un vizionar ºi un luptãtor al imaginarului.
Integrarea pare singura alternativã pentru lumile mici se afirmã la seminarul despre redefinirea identitãþii culturale din câmpul de imagine al orientalelor þinut la Marsila Molé.
În demersurile lor ºi la masa negocierilor, oamenii politici pãstreazã în imaginarul lor o anumitã feminitate a occidentalelor, aceasta fiind o trãsãturã subtilã a politicii masculine. Spionii de dincolo de orizontul vizibil sunt adeseori bulversaþi de miºcãrile din culisele politicii ºi se rãtãcesc prin hãþiºul structurilor noastre narative pierzând controlul cu centralele lor de informaþii.
Orientalele, ca ºi concept al imaginarului politic, pãstreazã aceeaºi referinþã femininã. Chipul lor ocupã noua lume reticularã, ochiul modernitãþii încercând sã se obiºnuiascã încet, încet cu o vizibilã fractalizare.
Fractalizarea e o nouã politicã susþinutã de iniþiaþi. Chipul occidentalelor, în transcripþie, este un joc de fragmente care îºi cautã principiile de funcþionare.
Adevãrul e acoperit de propriile noastre convingeri.

[ovidiu bufnila]

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 50


În aparenta noastrã miºcare prin universul plin de universuri, reinterpretând structurile narative, descoperim adevãrul ascuns de certitudinile omogenitãþii informaþionale care suntem.
Spionii de dincolo de orizontul nostru vizibil încearcã sã gãseascã o breºã de profunzime producând limite. Ei fragmenteazã lumile noastre ridicând ziduri pe care noi le virtualizãm aruncând mantia noastrã înstelatã peste ele.
Spionãm.
Bobolina pune ochii pe imberbul cenaclist. Generalul Monteores bãnuieºte cã guvernanta naþionalã se va folosi de geniul sãu militar pentru a pune mâna pe diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl.
Pitoºkin nici nu bãnuieºte cã colonelul Sharun îi va da o misiune specialã care îl va arunca în braþele morþii. Ocultele au pus ºi ele ochii pe imberbul cenaclist.
Superbul cabotin e gata, gata sã se iniþieze. E gata, gata sã participe la conspiraþia pusã la cale de diavol împotriva poporului confuz.
Spionãm.
Suntem vigilenþi. Serviciile secrete inamice încearcã sã ne viruseze enciclopedia. Serviciile secrete inamice îl curteazã pe imberbul cenaclist. Iar el?
Promite maselor largi populare nemurirea prin text.
Dar ce e textul? Ieºirea din anonimat? Numirea fiinþei, starea civilã în forma ei cea mai purã?
Imberbul e gata virusat. Un diamant de luminã veche o sã-i parvinã prin poºtã, vine la þanc diamantul sã arunce-n aer o duminicã leºioasã ºi fãrã inspiraþie, fãrã de speranþã, fãrã femei ºi fãrã ºampanie cumpãratã din Galahra.
Nemurirea!
Sunt puþini cei aleºi. Genialii. Ei secretã enciclopediile altor lumi, scriu în gazetele populare ºi toatã lumea leºinã de emoþie. Genialii au ºtiinþa textului, a întregului text. Sunt egoiºti. Dezvãluie fragmente. Adunã cioburi cu sârg. Construiesc opere nemuritoare din bucãþi de texte aruncate la gunoi de o lume-ntreagã.
Întregul adevãr cu linguriþa.
Se vânzolesc la sindrofii. Lumea îi trage de limbã, când o sã ne rupem gâtul, când se sfârºeºte universul plin de universuri, când cade asteroidul, dacã presiunea câmpurilor magnetice e bunã în contra ridurilor.
Serviciile secrete inamice stau cu ochii pe geniali, le sorb cuvintele, le furã notiþele, pun în gura lor toate apocalipsele posibile. Ca ºi imberbul cenaclist, se împotrivesc reinventãrii lumilor. Nu iubesc complexitatea, o gogoriþã, acolo. Ei sapã cu unghiile în inima absolutului. Mintea e minte. Corpul e corp. Ideea e idee iar trupul e trup. Asta e evidenþa. Nu e loc de metaforã.
Guvernanta naþionalã strâmbã din nas. Ce sã facã ea cu teoriile, cu simpozioanele, cu romanele?
Taie lumina imberbului. Ridicã impozitul genialului, austeritatea bugetarã îºi spune cuvântul. Apoi, plinã de mãrinimie, guvernanta naþionalã bate medalii ºi tipãreºte diplome. Scorneºte niºte titluri. Sau, dimpotrivã, pune rebelii la poprealã. În fel ºi chip. Îi bate la tãlpi. Le smulge limba.
Bobolina le vine de hac. Sau gloria. Dupã caz.
Serviciile secrete inamice pândesc guvernanta naþionalã.
Pun la cale tot felul de tertipuri. Îi îndeamnã pe rebeli la felurite acte. Genialii din Quzo o ºterg în Beauburg. Înjurã guvernanta naþionalã de acolo plini de patimã.
Imberbul cenaclist din Guaribo o ºterge în Nulome ºi toarnã cernealã ºi venin în inima guvernantei naþionale.
Noi stãm cu ochii pe structurile narative virusate de serviciile secrete inamice încercând sã prindem de veste unde ºi când vom cãdea în penumbrã.