Seymour, An Introduction
Detest filmele motivationale si in mod special pe cele americane, care sunt deseori de o prostie crasa. Asa ca eram pregatit sa opresc foarte rapid Seymour, An Introduction, in cazul in care ar fi fost acel "inspirational biography" de care ma feresc ca dracu' de tamaie.
In loc de asta avem insa in Seymour un personaj bine ancorat in realitate si in acelasi timp un artist extraordinar. Cele doua nu se contrazic defel, pentru ca arta e o reprezentare a realitatii, sau a unor aspecte ale realitatii.
La fel ca pianistul Seymour, documentarul e cald, accesibil si cat se poate de viu, in pofida protagonistului octogenar. Abordeaza multe teme: ce inseamana sa fii un artist, ce inseamna sa fii un profesor, diverse aspecte ale muzicii clasice, frica de esec, frica de moarte si mai ales cum trebuie traita viata. Seymour, evreul american, e mai degraba prototipul unui maestru asiatic, prin dedicatia fata de arta si fata de elevii sai. Dar respinge direct modelul asiatic, pe care il considera prea dur. Dupa cum asculta cu un zambet simultan curios si ingaduitor relatarile unui prieten mistic - propria sa viziune e ca puterea de a trai trebuie cautata in interior. Si ca seninatatea si linistea interioara autentica se castiga, luptand si muncind din greu pentru a-ti indeplini chemarea sau talentul cu care esti inzestrat.
8.5/10
https://www.youtube.com/watch?v=oCOM3wMqoHg