De ce nu merg românii la filme românești?

[Mercutio]

@Mercutio,
Ideea era să-i determinăm pe cineaști să facă filme mai bune, numai astfel putem să-i convingem pe spectatori să vină la film.
Am vrut să văd mai întâi de ce nu vin românii la filme, deși bănuiam.
Pentru că subiectele tratate și mai ales modul de tratare nu-i interesează.
S-a ajuns la această situație pentru că fac filme doar cei care au mai și făcut, iar talentul lor s-a cam epuizat. Dar nu se dau la o parte, pentru că nu-i obligă nimeni.

ar fi bine daca lucrurile ar sta asa cum zici tu. insa 'film bun' e o notiune destul de relativa. cand pui in discutie nr. de spectatori la un film, cum sa-l faci sa fie mai mare, din pacate nu mai e vorba de cinema, ci mai degraba de comert. in primul rand filmul nu trebuie sa fie mai bun pentru a avea spectatori, ci mai comercial. comercial nu in sens peiorativ, ci in sensul de vandabil. dat fiind ca devine un produs, pentru a fi vandut trebuie tinut cont de cerintele clientului (spectatorului). ce cumpara el? le grand public cumpara enterteinment. filmul bun, filmul de arta, filmul de autor, are si el un public, dar mai restrans. vestea buna e ca 'filmul comercial' nu exclude in intregime 'filmul bun'. eu, daca as fi tanar scenarist aspirant, nu m-as da inapoi sa fac scenariul mai comercial. inc-o data, nu in sensul de prost gust, ci in ideea ca as pune enterteinmentul (adica ceea ce cer si cumpara spectatorii) in prim plan. eu nu cred ca in societatea romaneasca nu au loc si alt gen de intamplari decat acelea in care un batran moare in timp ce e dus dintr-un spital in altul sau o tanara e omorata din neglijenta si stupiditate la o manastire. sunt sigur ca e o sursa inepuizabila de povesti palpitante, comice, pline de actiune, senzationale, cu personaje simpatice sau antipatice, insa demne de luat in seama. doar trebuie cautate sau inventate.

@Mercutio,
Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație.

nu sunt de acord cu afirmatia asta, care denota o anumita carenta in domeniu. nu e ca si cum tu pictezi un tablou si el vine si ti-l incadreaza. un regizor poate ruina un scenariu bun sau poate face un film bun dintr-un scenariu mediocru. tu scrii o poveste. poate fi o poveste buna, dar ramane inexistenta pana nu o spune cineva. si totul depinde de cum o spune. e viziunea, e stilul, e vocea lui. a regizorului. depinzi de el. daca nu te impaci cu ideea asta mai bine te apuci de scris carti.
ca sa scrii scenarii e necesar sa stii in ce consta regia. cu cat stii mai bine cu atat ai sanse mai mari ca regizorul sa aleaga scenariul tau. pentru ca povestea poate fi interesanta, dar nepotrivita dpv cinemantografic, cu scene greu de filmat sau de realizat.

@Mercutio,
Chiar suntem în pantofii spectatorului, și ne spunem părerea despre filmele românești, dar unii dintre noi și scriu scenarii, dar nu pot intra în sistem.
Poate aceste scenarii sunt mai bune, sau poate nu. Dar nu putem ști decât dacă ni s-ar permite accesul la evaluare.
Ca să se schimbe sistemul, ar trebui o presiune din partea publicului, dar publicul și-a găsit deja refugiul în filmele străine.

alte sisteme nu mai exista? studiouri independente, televiziuni care produc seriale sau filme tv?

[alali]

Dupa 5 pagini de discutii, de pe margine, problema pare ca nu va avea niciodata o solutionare. Cel putin pentru tara asta. In alte parti filmele s-au adaptat, au generat emulatie, interes si valoare. Iar odata cu ele a venit si recunoasterea.

Cat timp si aici, in randul spectatorilor, a chibitzilor, mai avizati sau mai putin avizati, nu e un consens cu privire la o problema atat de evidenta, lipsa publicului, suntem condamnati sa continuam si sa ne zbatem in mediocritatea anonimatului. Cu 2-3 flori, (filme cu premii) nu s-a salvat cinemaul romanesc. Iar cu productii care nu strang nici 3 sute de mii de spectatori pe un an intreg, chiar daca s-a reusit performanta de 15-20 de pelicule produse intr-un an calendaristic, dramatismul capata dimensiuni catastrofale. (23 filme in 2013 si 289 mii spectatori. Faceti voi calculele.)

cinemaul romanesc musteste de autosuficienta si autoproclamata valoare incat nimeni, niciodata nu o sa poata sparge aceasta crusta care il separa de realitate, de spectator. Si mai mult, inca mai exista acei cateva mii de trepadusi, mult mai profunzi decat societatea in care traiesc si care se strang pe la premiere cand participa si protagonistii, iar odele si laudele curg desi filmele lor sunt de la proaste in jos si astfel lumea asta inchistata si anacronica va dainui cam ca si clasa noastra politica. La fel de marginita, la fel de proasta si sigur la fel de corupta.

Din pacate, inca mai avem cate un film care strange aproape de o suta de mii de spectatori, dar vor veni si anii in care nu se va castiga niciun premiu mai important si atunci filmele noastre vor strange in jurul a 100.000 spectatori. Poate macar atunci se vor trezi, desi ma indoiesc ca doar acum 5 ani aveam 89 mii. Anul asta a fost salvat de Aferim! O sa vedem la anu.

Ps. Legat de film bun, notiune relativa, e adevarat ca orice porcarie ai filma si orice ai scoate pe celuloid sfarseste prin a crea emotie, stare. Poti filma un perete alb 2 ore si apoi sa-l proiectezi si tot o sa creeze senzatii, tensiuni, emotii. Placute sau neplacute, dar emotii. Asadar, este si o astfel de proiectie o realizare. Dar sa ajungem sa nu putem spune daca este bun sau prost, sa fie totul atat de relativ... De ce? Chiar nu mai dispunem de un minim de discernamant?

[alali]

Ps.2 Imi place de djinjis. Este singurul cu cojones care spune lucrurilor asa cum sunt. Albe, sau negre in proportie de 99% ca asta e situatia.

[rvn]

alte sisteme nu mai exista? studiouri independente, televiziuni care produc seriale sau filme tv?

normal ca exista! dar alea nu arunca banii pe fereastra. tre'sa scoata profit.
pe mine m-a amuzat teribil o chestie, apropo de asta: nici Oana Zavoranu nu a reusit sa obtina finantare de la ma-sa ca sa-si faca filmul la care visa. de unde trag concluzia ca este extrem de greu sa convingi oamenii care nu te cunosc, sa investeasca in proiectele tale, daca, uite, fata asta atat de talentata, dealtfel, nu a reusit sa o imbuneze, nici pe mama ei..

[Liviu-]

https://www.youtube.com/watch?v=iJFOm4kL0dw

Abia am vazut episodul, dar m-a dus cu gandul exact la discutia noastra.

In rest, imi pare rau ca nu pot raspunde mai pe larg, dar s-a cam dus timpul liber si sunt obligat sa revin la treburi care pentru mine sunt mult mai importante. Pe scurt:

Cum ziceam, vedem lucrurile diferit. Dupa cum vorbesti, regizorul pare pur si simplu un tehnician, de parca ar fi un om intr-o fabrica care pune o piesa la masina. Eu nu-l vad asa, de asta spuneam de autori adevarati. Ceea ce spui tu e adevarat la Hollywood mai ales, in general in sistemul de filme comerciale si foarte putin in cadrul cinemaului de arta. Mai exista si exceptii importante, un Scorsese de exemplu si alti mari regizori care provin dintr-un cinema de calitate mai accesibil, dar pentru autorii importanti, cu o cariera impresionanta si care au ceva de spus, inversul e mai degraba valabil. Si are sens, tocmai pentru ca pentru oamenii aia cinemaul nu e o productie in masa, ci au anumite viziuni pe care nu ar putea sa le puna in practica intr-un mod personal daca nu ar face-o utilizand propriile idei. Daca ne uitam prin toate festivalurile de film am vedea ca asa sta situatia. Uneori mai exista situatii de colaborare, cum ziceam, asa cum a facut Guerra cu Antonioni, Angelopoulos, Fellini, Rosi si o data chiar si cu Tarkovski. Daca ar fi sa iau la rand toti regizorii mei favoriti nu stiu daca as gasi vreunul care sa nu-si scrie scenariile.

O mica observatie legata de Taxi al lui Panahi. Filmul e simpatic, dar mi se pare sub Aferim. Asta pentru ca desi emana incredibila iubire a lui Panahi pentru cinema, e in acelasi timp incredibil de schematic. Nu exista injuraturi, dar nici subtilitate. Politica pe care o discuta prin film e prost ascunsa sub o idee de realitate a situatiilor, cand este evident aspectul scenarizat. Mai mult, ideile sunt pur si simplu aruncate intr-un didacticism care in alte parti n-ar fi acceptate. N-are incredere in spectator nici atunci cand vine vorba de a-i recunoaste referintele la propriile filme, astfel ca ajunge sa numeasca direct pe trei dintre ele, dand totusi indicii si pt altele. Poate lui nu i-ar prinde rau un scenarist, dar altfel s-ar putea pierde exact pasiunea din filmele sale, lucru care probabil i-a adus Ursul de Aur. Si sunt de acord cu tine, dat pe criterii politice mai degraba. Mi-a placut mult mai mult in Crimson God si This is not a film. Oricum, e la ani lumina de Kiarostami. Si pentru ca nu vreau sa ramana lucrurile prezentate chiar unidimensional (daca ar fi sa luam fiecare afirmatie din toate unghiurile n-am mai avea timp de altceva), nu vreau sa fie inteles ca ar trebui sa se puna un pret prea mare pe anumite premii (de fapt chiar imi cam displace ideea de a pune un film in fata altuia sau chiar de a nota filmele, mai ales la virgula nu-i ca si cum te-ai duce la piata si le-ai pune pe cantar). Au o anumita importanta, dar uneori poate fi chiar irelevant. Exista destule lucuri care mie mi se par injuste si la Berlin, Venetia sau, mai rar, la Cannes.

@alali - Da, totul e atat de relativ. Relevant e ce-ti spune tie un film. Poate sa fie trantit de critici in cel mai urat mod posibil. Daca tu vezi ceva in filmul ala nu are importanta. Poate sa fie vazut de o mana de oameni, daca tu gasesti valoare in filmul respectiv asta conteaza. Nici numarul de spectatori, nici criticii, nici premiile nu primeaza asupra experientei personale cu filmul. Pot fi cel mult niste repere, pe care fiecare le foloseste dupa bunul plac. Am vazut ca ti-a placut mult In the mood for love, dar ti-a displacut foarte tare 2046. Mie imi plac enorm ambele. Din punctul meu de vedere ambele sunt atat de bune ca depasesc limita comparatiei. Pe de alta parte exista multe filme care nu-mi plac, dar le consider valoroase din anumite puncte de vedere. Nu e nimic alb sau negru. Nu e vorba de discernamant, uneori un spectator de rand poate judeca mai "corect" (in masura in care exista asa ceva, mai sus ziceam ca nu prea exista) un film decat un critic cu intreaga experienta a lui (ziceam intr-un topic cat de dezamagitoare mi s-a parut cronica lui Gorzo la Winter Sleep si am discutat cu prieteni cu mult mai putine pretentii cinematografice care par sa fi inteles filmul intr-un sens mult mai complex). Daca acel discernamant de care vorbesti ar fi ceva absolut atunci toate persoanele cu o cultura impresionanta si cu ceea ce am putea numi gusturi bune, ar trebui sa cada tot timpul de acord asupra valorii unui film. Ori niciodata nu se intampla asta, desi uneori exista un consens zdrobitor (vezi Boyhood). Lucrurile nu functioneaza asa si nu cred ca asta-i un lucru rau. Nu exista un singur mod de a face cinema si cu siguranta nu exista un mod "corect". Cu cat esti mai deschis cu atat ai mai mult de castigat.

[bremen1980]

Ieri pe la ora 17 :00 am vrut sa vad ''Aferim ''la cinema Europa . Eram singurul client si nu s-a mai proiectat nimic .
In urma cu doua saptamani am patit aceeasi faza la cinema Corso , dar filmul pe care as fi vrut sa-l vad era ''Clouds of Sils Maria'' . Sa zicem ca atunci era in perioada Pastelui .
Tot la cinema Europa am vazut prin 2011 ''Drive '' de unul singur . Mai cumparase cineva bilet , dar n-a mai aparut asa ca am avut parte de '' My own private cinema '' .

[Liviu-]

Concluzia? Nu te duci la cinemaurile care trebuie. Eu la Europa n-am fost, dar am fost o data acum vreo 4 ani la Corso. Cele mai proaste conditii de proiectare pe care le-am prins vreodata, chiar si cinemaul vechi din Vaslui era mai ok, inchis de vreo 10 ani de altfel. Stiu ca pretul e mult mai in regula, dar Elvira Popescu, Studio si Cinemaul Taranului Roman (sau cum s-o chema acum fostul NCRR) au preturi decente si conditii de proiectare foarte ok. La EP de ex au carnet de 5 bilete valabil 3 luni cu 50 de lei. Si cred ca poate fi folosit de mai multe persoane o data. E adevarat ca din unele pcte de vedere e preferabila proiectia cu un public cat mai restrans (chiar ieri am simtit-o din nou la Far from men la Studio), dar daca nu e festival publicul pare mai ok si eviti in acelasi timp si mall-ul (care are totusi cele mai bune conditii de proiectare, doar ca publicul lasa de dorit. asta se poate fenta daca tintesti anumite ore/zile din program. ramane problema cu banii in caz ca exista).

PS: Frumos ca ti-a placut Norte, the end of history. Din pacate s-a trecut prea usor peste el, cu siguranta e destul de evitat din cauza lungimii. Tocmai aparu si ultimul film al lui Lav Diaz, From what is before. Cu asta revine la ceea ce ar fi considerat o lungime normala a filmelor sale, adica are 5 ore jumate. Parca m-as risca.

[bremen1980]

Nici eu nu mai fusesem la Europa de vreo doi ani , dar acum era pe traseul meu spre casa .

Nici pe la Corso n-a mai dar de ceva vreme , dar imi amintesc ca-n alte vremuri am vazut multe filme in acest cinematograf .
Prin 2002 la Corso am vazut Mulholland Drive impreuna cu un coleg si cu o tipa cu care incerca ala se combine .Saraca fata n-a inteles nimic din film si se simtea si foarte stanjenita la fazele de iubire dintre cele doua eroine .O fata draguta , simpluta , dar care nu prea l-a placut pe domnu' Lynch .Nici pe coleg nu l-a mai avut la suflet dupa trauma suferita la Corso .

Cred ca daca ar fi fost in zilele noastre ar fi invitat-o ala la Nymphomaniac .Ce posete si-ar fi luat dupa ...

[mirodoni]

Meseria de regizor, fără conotație peiorativă, și fără să mă uit în DEX, este o îndeletnicire atestată într-un sistem de învățământ instituționalizat, de pe urma căreia cineva poate trăi. Despre asta vorbeam, deocamdată! Scenaristica e altceva! Nu mai reiau!
Nici măcar „nu gândim diferit”. Poate doar ne exprimăm diferit. Se poate și varianta „doi în unu”, scenarist/regizor, dar nu e o condiție obligatorie.
Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.
Mercutio, spui că nu ești de acord cu mine, dar din ce ai scris rezultă pe dos. Fie nu ai citit atent ce am scris eu, fie nu ai fost atent ce ai scris tu.
Eu știu o poveste și mai elocventă.
Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Cine ți-a spus ție că nu mă împac cu ideea că regizorul are viziunea lui privind un scenariu al meu? Eu tocmai asta susțineam; că scenaristul își face treaba lui, iar regizorul vine cu „meseria” lui, în completare. Adică ar fi de preferat să nu fie unul și același, tocmai pentru diversitatea de idei, dar nu am exclus nici „filmul de autor”. Am remarcat, însă, că subiectele de scenarii ale acestora au cam fost epuizate, mă refer la regizorii noștri, adică nu mai au inspirație, dar regie ar putea face foarte bine.
O să te surprindă, dar știu ce înseamnă „potențial cinematografic al unui scenariu”, dar aici era vorba despre altceva!
Mai repet încă o dată doar pentru tine: scenariile mele nu au fost refuzate pentru că nu sunt bine scrise, ci pur și simplu nu au fost primite. Când am putut participa la concursul TVR am câștigat. Mi s-au plătit drepturile, dar nu au mai fost bani de finanțare pentru scenariul meu. Nu numai al meu!
Mercutio, tu nu trăiești în România? Atunci citește mai atent. Repet:
Studiourile independente nu primesc scenarii de la nimeni. Și nici televiziunile.
Fata lui Gulea, regizorul Stere Gulea, a transformat un documentar de la absolvire într-un lungmetraj: „Matei copil miner”. Îl cunoștea pe producătorul Thomas, fiul lui Ciulei și i l-a dat. Bani nu au pus de la ei, ci de la sponsori. Nu știu ce sponsori au găsit și de ce aceștia dau bani pentru un film de 681 de spectatori, unde nici publicitate nu se poate face. Adică știu, e vorba tot de fiica sau fiul nu-știu-cui, sau părinții acestora, foști colaboratori sau prieteni apropiați, care, în loc să dea bani la taxe și impozite se folosesc de legea sponsorizării.
Văd că n-ai citit nici exemplul cu Ana Lungu și filmul „Autoportretul unei fete cuminți”. A fost secretară de platou la Anca Puiu, au devenit foarte bune prietene și… gata! Nu concurs, nu selecție, nimic!
Sau Nae Caranfil! A scris un scenariu despre cutremur, i l-a dat lui Mungiu, acesta i l-a citit imediat și l-a acceptat. Bani au luat de la „România creativă”, sau cam așa ceva.
I-am dat scenarii Adei Solomon, dar dacă i le citește Radu Jude, după cum vezi, sunt promovate ale lui.
La HBO nu pot participa pentru că se cere CV și nu sunt „tânăr cineast”.

Să încerc un răspuns și pentru rvn.
Cele două lucruri sunt strâns legate: românii nu mai sunt interesați să vadă filme românești pentru că acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor lor din cauză sistemului de evaluare, respectiv a selecției scenariilor. În primul rând! Mai sunt și alte cauze.
Mie nu trebuie să-mi spui povestea aceea, o cunosc, dar mai sunt și alți cititori.
Repet a patra oară: nu mă interesează, aici, deocamdată, comparația cu succesul filmelor străine, nici cu situația când nu aveam programe la televizor, nici dacă regizorii străini sunt și scenariști, ci faptul că sunt unele filme românești cu o mie de spectator, altele cu 10 mii, și altele cu 100 de mii.
Dacă numărul spectatorilor are sau nu legătură cu valoarea filmului, este altă discuție.
Dar dacă cinematografia românească ar avea încasări mai mari, cred eu, s-ar putea face și filme mai bune și, de ce nu, mai multe

[Mercutio]

mirodoni, eu ma refeream la fraza asta a ta:
"Regia e o meserie, fiecare nou film e o acumulare utilă, dar scenaristica e o problemă de inspirație."
daca n-am uitat eu de tot romaneste, din ea reiese ca scenaristica e o arta, are nevoie de inspiratie, in timp ce regia e o meserie. cu asta nu sunt eu de acord. regia este si ea o arta. regizorul nu e doar un meserias sau un artizan. e un artist. sau ar trebui sa fie, cand vorbim de cinema. e o diferenta semnificativa aici.

[rvn]

Să încerc un răspuns și pentru rvn.
Cele două lucruri sunt strâns legate: românii nu mai sunt interesați să vadă filme românești pentru că acestea nu se ridică la nivelul așteptărilor lor din cauză sistemului de evaluare, respectiv a selecției scenariilor. În primul rând! Mai sunt și alte cauze.

cred ca ceea ce consideri tu, ca este primul motiv pentru care romanii nu mai sunt interesati de filme romanesti, mi se pare a fi o cauza putin probabila. cei care cocheteaza cu scrisul scenariilor, care nu se concretizeaza in filme cu finantare din fonduri publice, se lupta cu morile de vant. este o batalie pierduta din start, iar eu, daca as fi in locul lor, mi-as consuma energia facand lucruri care au probabilitatea de a se finaliza, mult mai mare.
imi pare rau daca te-am plictisit cu povestea mea despre trecut, dar, sunt convinsa ca o comparatie trecut/prezent este binevenita intotdeauna, mai mult chiar, filmul romanesc, aproape ucis de trecut in 1989, abia iesit din coma dupa 25 de ani, asteapta minunea renasterii complete.
de ce iti este greu sa accepti ceea este evident? filmul romanesc nu mai are spectatori fiindca a pierdut piata, nu poate face fata in nici un fel de conditii, produselor cinematografiei de import, pe de-o parte, si invaziei productiilor tv cu iz de seriale/telenovele, pe care, sub nici o forma nu cred ca am putea sa le subestimam din punct de vedere al capacitatii de absorbtie a pietei din domeniu. nu cred ca trebuie sa ai studii de specialitate ca sa-ti dai seama de lucrul acesta si nici nu cred ca trebuie sa ai de-a face cu domeniul cinematografiei. toti userii care si-au spus parerea, au mentionat acest lucru si mi se pare cel mai realist motiv posibil si cel mai probabil.
restul...sunt discutii pe margine, dorinta de a face filme la modul profesionist, cel putin in Romania, ramane, pentru multi, la stadiu de proiect. si nu este deloc vina statului, eu nu o vad asa, fiindca statul,la ora actuala,are cu totul alt scop, in ceea ce priveste productia de filme, iar acest scop nu are legatura cu profitul, in sens material, banesc, ci, are legatura cu prestigiul, cu promovarea culturii romanesti in lume. faca scopul acesta este atins, practic, nu mai conteaza cate zeci, sute, sau mii de spectatori afla pe la colturi de nu stiu care film romanesc ce ruleaza in cinematografe. marea problema filmul romanesc actual este lipsa aproape totala a unei strategii de promovare. exista un dezinteres total pentru a readuce filmul romanesc pe piata, iar asta, pentru mine, este un semnal ca mediul privat, mult mai potent financiar decat statul, si-a facut niste calcule ale caror rezultat, n-a fost deloc incurajator.

[alali]

rvn, ceea ce ai enumerat tu sunt doar scuze care sa acopere mizeria. Pentru ca da, filmul romanesc se scalda in mizerie, mediocritate si autosuficienta.
Totul este pe pile asa cum spune mirodoni, totul este facut doar ca sa fie facut. Filme cu subiecte ce nu intereseaza pe nimeni, ce nu plac nimanui. Filme care cel putin la nivelul dialogurilor (acel, bata-l vina de scenariu), sunt imbecile.
Si tu rvn spui de vindecare totala??... Sa fim seriosi! Cat timp vor fi trepadusi pe langa sistem care sa se dea profunzi si atotcunoscatori si care din cand in cand in spatiile publice sa mai faca cate o cronica in mult iubitul spirit comunist, de proslavire si de lauda, aratand cat de profunda si de artistica este orice porcarie si tampenie din orice esec de film, acest sistem va perpetua si va dainui vesnic. Sunt filme la care nici cei mai mari iubitori de film nu reusesc sa stea pana la final. Si au cronici de crezi ca e o capodopera.
Cum e posibil sa ni se trambiteze ca filmul romanesc este pe culmi iar publicul sa-l urasca? Voi nu sunteti ancorati in realitate! Publicul si in special cel tanar (16-25 ani), il uraste; il detesta. Iar aceasta categorie de varsta sa stiti voi ca nu e chiar asa de inapoiata cum se crede. O buna parte este total deschisa si interesata de cultura. Dar nu si de filmul romanesc. De ce?

Asta e adevarul si nu partipriuri si ipocrizie. Au mare dreptate djinjis si mirodoni. Coruptie si cumetrie. Asta e cinemaul romanesc.

Daca avea cineva valoare, din tot acest sistem, era racolat, era acaparat imediat. Ma uitam de unazi la tanarul Amenabar cum spunea intr-un interviu ca ideile lui, viziunea lui intereseaza marile case de productie doar in masura in care si scenariul din spate este foarte bun. Ei nu produc pe nume. Ei intai trimit producatorii sa citeasca scriptul. Produc pe potential real al unui viitor film. Si sa stii ca fac si filme de autor, chiar daca pierd. Dar sa fie filme care sa dainuie peste ani. Care sa se regaseasca intr-o biblioteca a cinematografiei mondiale, accesibila in orice tara, de catre orice cetatea al oricarei natii. Nu ca cele romanesti care se adreseaza noua, traumelor noastre, mizeriei si murdariei specifice noua. Nici macar nu sunt facute incat sa fie pricepute universal... sunt facute tot cu specificul nostru. De aia nu plac, de aia nu ies de-adevaratelea afara. Cel mult Berlinul si cateodata Cannes-ul rezoneaza cu ele... Dar nici in afara festivalurilot nu prind...

[mirodoni]

@ Mercutio
Bineînțeles că și regia e o artă. Totul este artă. Există și artă culinară, există și arta de a minți, sau de a înșela.
Spuneam undeva că artă există și într-un aspirator. Se numește design. Acesta te determină să-l cumperi, dar dacă nu funcționează faci reclamație la producător.

@rvn
Frumoase cuvinte spui despre rolul statului în promovarea culturii!
Dar cum poți promova cultura printr-un film care are doar 681 de spectatori?!
Cum poți face o promovare acerbă unui film care nu spune nimic sau este fals?!
Nu m-ai plictisit, ți-am spus doar că și eu cunosc acele lucruri.
Repet, însă, de ce unele filme românești au o mie de spectatori, altele 10 mii, altele 100 de mii? Aceasta e problema!
Răspunsul este simplu: pentru că unele au prezentat interes, altele nu. În funcție de aceasta, românul a lăsat televizorul și alte preocupări și a venit la film.

Am văzut aseară „Cel Ales”. O încercare încrâncenată de copiere a filmului occidental.
Rezultatul, un colos cu picioare de lut. Asta pentru că scenariul este cusut cu ață albă.
Dar și din cauza unor greșeli incredibile ale producătorului/scenarist/regizor.
Păcat de eforturile de producție și de prestația extraordinară a câtorva actori! Chiar și de replicile în mare majoritate foarte potrivite personajelor.

@Alali
Ar fi și mai multe de discutat, dar timpul nu-mi permite.
Văd că ești chiar mai supărat decât mine!
Eu încă mai văd unele filme rămânești, scurtmetraje în special, care merită, sau chiar sunt extraordinare. Pe acelea, da, mi-aș dori să le promovez!

@Liviu
Sunt de acord cu ce ai scris despre „Taxi”. Parcă e un film românesc fără înjurături. Chiar sunt îngrijorat pentru nivelul festivalului de la Berlin dacă a luat „Ursul de Aur”.

[Liviu-]

@alali - Ce spui tu n-are legatura strict cu filmul romanesc, ci cu orice film care nu e american si comercial. Vorbesc ca persoana aflata la limita intervalului dat de tine si stiu foarte bine ce urmaresc persoanele respective. rvn a adus in discutie ceea ce intereseaza de fapt pe publicul respectiv (si nu numai): serialele. Toti se uita la seriale, putini ajung si pe la cinema, de obicei la cele mai proaste dintre filmele comerciale. Acest public, care e de departe majoritar, nici macar nu stie de existenta filmelor romanesti, precum nu stie nici de existenta altor filme care nu se incadreaza in ce ziceam initial: american si comercial. Asta e realitatea. Si stiu cum e sa ai un perimetru vizual limitat pentru ca si eu am facut parte candva din publicul respectiv, chiar daca lucrul asta s-a intamplat mai inainte de intervalul precizat.

[Mercutio]

@ Mercutio
Bineînțeles că și regia e o artă. Totul este artă. Există și artă culinară, există și arta de a minți, sau de a înșela.
Spuneam undeva că artă există și într-un aspirator. Se numește design. Acesta te determină să-l cumperi, dar dacă nu funcționează faci reclamație la producător.

well, evident ca opinia ta nu poate fi impartiala atata timp cat faci parte din tagma scenaristilor. iar ironia ta subtila in comparatia cu aspiratorul nu are trecere oricum. tu tii neaparat sa ne faci sa credem ca scenariul consta eminamente in arta si inspiratie, spre deosebire de celelalte componente ale filmului care constau mai mult in meserie. dar scenariul nu are cumva aceiasi structura de pe vremea lui aristotel? nu sunt aceleasi trei acte, cu plot points si personaje aflate in coflict si cu chestiuni de rezolvat? de unde si pana unde suta la suta arta si inspiratie cand exista pe piata sute (fara exagerare) de manuale de scenaristica. nu regie, nu montaj, nu imagine: scenaristica. ce nevoie au arta si inspiratia de manual? apropo, nu stiu daca ai acces, in ultimul nr. din Cahiers du cinema au aparut o serie de articole denumite "Antimanual de scenaristica" in care chiar ideea asta este criticata. ca sa nu mai zic de unii autori care nici n-au nevoie de scenariu. terence malik vine la filmari cu trei foi scrise de mana. e tot ce are nevoie drept text pentru un film. film cu valoare de premiu la cannes. binenteles, trebuie relativizat, dar hai s-o lasam mai moale cu arta doar in curtea scenaristului. nu suntem chiar asa de neavizati pe cat crezi tu ca s-o luam de buna.

[rvn]

[b]
@rvn
Frumoase cuvinte spui despre rolul statului în promovarea culturii!
Dar cum poți promova cultura printr-un film care are doar 681 de spectatori?!
Cum poți face o promovare acerbă unui film care nu spune nimic sau este fals?!

din pacate, nu frumusetea cuvintelor mele conteaza, ci, ceea ce scrie in lege. e adevarat, nu ma pricep la partea tehnica a realizarii unui film, dar stiu sa interpretez fiecare cuvintel care se refera la bani, cand vine vorba de legea dupa care cnc-ul imparte fondul cinematografic. cum spuneam, marea nenorocire a filmului romanesc, nu este faptul ca el se transforma din proiect in produs artistic, aproape exclusiv, in urma unor criterii de evaluare stabilite de finantatorul-stat, aflate la discretia unei comisii. spectatorul roman, in cele trei forme ale sale(batrani, adulti, copii si tineri), nu merg la filme romanesti, fiindca nu se face nici un fel de efort financiar din partea proprietarului/producatorului, ca lucrul acesta sa intample. citind acest text de lege, pe care, sunt convinsa ca il cunosti, comentariile pot veni de la sine:

Art. 55. - (1) Creditul direct pentru productie si dezvoltare, acordat in conditiile prezentei ordonantei, se ramburseaza Centrului National al Cinematografiei din veniturile obtinute de beneficiarul creditului, exclusiv prin valorificarea filmului realizat cu acest credit.
(2) Rambursarea se face incepand de la primul leu incasat, procentual, din toate veniturile realizate de filmul care a obtinut creditarea, din toate formele de exploatare audiovizuala, cinematograf, video, televiziune, piata interna sau cea internationala, procentul de rambursare fiind egal cu procentul de creditare a proiectului respectiv de catre Centrul National al Cinematografiei.
(3) Durata de rambursare a creditului direct pentru productie este de 10 ani.@
(4) In cazul nerambursarii integrale a creditului direct pentru productie, dupa expirarea perioadei de 10 ani, Centrul National al Cinematografiei va prelua, in baza unui protocol incheiat cu beneficiarul creditului, dreptul de valorificare a filmului respectiv, pana la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat, pe baza unei scrisori de acces la laborator pentru efectuarea de noi copii, semnata de producato

[rvn]

rvn, ceea ce ai enumerat tu sunt doar scuze care sa acopere mizeria. Pentru ca da, filmul romanesc se scalda in mizerie, mediocritate si autosuficienta.

acelasi lucru poti spune si despre emisiunea lui Capatos, de pilda, dar hai sa ne gandim putin daca mai conteaza lucrul acesta cand vine vorba de rating si bani de bani, incasati pe minutele acordate spatiului de publicitate.
sincer, nu inteleg de ce va aratati neintelegerea unei realitati atat de clare. scopul scuza mijloacele.
daca filmul romanesc ar fi fost pe mana unor interesati sa scoata de pe urma lui profit, cu siguranta n-ar fi contat daca este invadat de imoralitate.
renastere completa? ah, era o ironie. sorry ca n-am punctat-o ca atare.

[mirodoni]

Aceasta nu înseamnă că eu consider că regizorul este doar un „simplu” tehnician, cum crede Liviu, și nici că am „carențe” în domeniu, cum afirmă Mercutio.
Eu am simplificat lucrurile, considerând că discut cu persoane avizate , așa cum am afirmat de câteva ori.

... hai s-o lasam mai moale cu arta doar in curtea scenaristului. nu suntem chiar asa de neavizati pe cat crezi tu ca s-o luam de buna.

Și mai afirm încă o dată: sunt convins că am de-a face cu avizați, doar că nu toți citesc integral sau cu suficientă atenție ce scriu eu.
Aici nu era vorba cine a fost mai întâi, oul sau găina, cine e mai artist, scenaristul sau regizorul, ci că realizarea unui film începe, inevitabil, cel puțin la români și la CNC, cu scenariul, neavându-l pe Terence Malik.
Ca urmare, dacă un film românesc nu e bun, discuția mi se pare firesc să înceapă de la scenariu.
Până și concluzia mea că selecția scenariilor este prima cauză este tratată cu scepticism, cum că nu aceasta ar fi cea mai importantă.
Nu înțeleg logica aceasta. Adică nu este evident că dacă ai o ofertă de 400 de scenarii, șansele de a le descoperi pe cele mai bune sunt mult mai mari decât dacă ai de ales din 20 ale regizorilor noștri?
Despre regie, imagine și altele nu are rost să mai discutăm dacă nu am epuizat primul punct! Nici despre „Legea cinematografiei” , cum zice rvn, care permite producătorilor să dea la CNC nu banii încasați, ci filmul realizat, să se spele cu el pe cap, contra mătreții!

Faptul că un scenariu are aceeași structură încă de pe vremea lui Aristotel nu se datorează scenariștilor, ci teoreticienilor, respectiv criticilor de film, care s-au gândit ei să structureze cumva, mai mult pentru a evalua un scenariu, decât să stabilească niște reguli de creație.
Apoi, regula cu cele „... trei acte, cu plot points si... ” e cum ai spune că un om se naște, trăiește și moare, nu se poate altfel!
Scenariul, altădată, se numea scenariu literar, și era definit ca fiind un text scris de cineva care vede un film pe un ecran imaginar.

Nu știu de ce scoți în față cărțile de scenaristică. Nu au nimic de-a face cu mine și nu rezultă de undeva că sunt adeptul lor. Și chiar dacă ele există, acestea nu dau o diplomă de scenarist cuiva.
Mai nou, avem o secție la UNATC care eliberează diplome pentru CAV. Absolvenții au pretenții de critici de film sau de scenariști. Dar nu înseamnă că sunt „meseriași”. Toți ceilalți primesc diplome fără de care nu pot să exercite funcția respectivă, ca să nu-i mai zic meserie!
Școală de scenariști e cum ai spune școală de poeți!
Scenarist ești dacă ai ceva de spus. Regizor ești dacă ai absolvit secția de regie. O poți absolvi mediocru, sau poți fi, sau poți deveni, artist, adică dincolo de „meserie”.
Manualele de scenaristică sunt scrise de persoane care nu au altceva mai bun de făcut. Nici măcar nu au la activ cine știe ce scenarii geniale.
Scrierea lor folosește autorului la CV. Așa am ajuns să avem „doctor în cinematografie magna cum laude”, iar cinematografia românească e praf!
Iată, au terminat cu manualul și mai scot un ban scriind „ Antimanualul de scenaristica”!
Cu toate că, și aceste „manuale”, un lucru util tot încearcă să te învețe: cum să intri pe frecvența unui regizor. Dar nu-ți asigură un bagaj de subiecte cinematografice. Pe acestea le iei din viață, din experiența, inspirația sau imaginația proprie.
Așa că nu-mi mai veni cu chestii d-astea, nu mă mai considera „neavizat”!

Spuneai undeva că un regizor bun poate salva un scenariu mediocru, sau poate ruina un scenariu bun.
Ești cumva regizor? Asta e o glumă care se spune la UNATC!
E ca la armată. Tanchiștilor li se spune că arma lor e cea mai puternică, pe infanteriști îi seceră cu mitraliera, iar avioanele le ia cu tunul. Infanteriștilor li se spune că ei sunt cei mai tari, se ascund în tufișuri, nici avioanele nu-i depistează, și ies în urma tancului și-i pun o grenadă la șenilă.
Dacă un regizor face un film bun după un scenariu mediocru, înseamnă că și scenariul era bun, dar insuficient de bine scris.Dacă face un film prost după un scenariu bun, înseamnă că nu a respectat scenariul.
Evident, dacă scenaristul ar fi știut pe mâna cui ajunge creația lui, ar fi avut mai multă grijă la redactare!

Un regizor a fost felicitat după vizionare: Magistrală secvența din final, i s-a spus, când cei doi tineri ies din patinoar!
Mulțumesc, a răspuns regizorul, în scenariu scria doar: cei doi tineri ies din patinoar!

Dacă am scris așa ceva, credeam că e limpede că acord regizorului ce e al regizorului!

P.S. De pe mobil mi-e greu să răspund din acuza semnalului slab. Așa că nu pot interveni decât atunci când ajung la un PC racordat la internet.

[alali]

tocmai am reusit sa asist la o intalnire a producatorilor si nu numai, ce se organizeaza de 3 ani consecutiv la Barcelona sub patronajul Riskmedia... Este ceva destul de retras ca si event. Nu este mediatizat deloc, ... mare pacat. Am gasit o referire la aceast tip de intruniri tocmai din 2013. De atunci nu s-a mai ostenit nimeni sa popularizeze aceasta serata dedicata culiselor filmului.
http://www.riskmediagroup.com/eng-no...l#.VUY5QKmSjIU
M-am bucurat ca s-a vorbit doar in castellana si nu in catalana asa cum se obisnuieste. Bine; mai mult s-a comunicat in engleza, dar per total a fost foarte ok ca nivel al meu de intelegere.
A participat Fernando Bovaira, Bernat Elias ca si conducator de discutii si au mai fost, dar pe ceilalti nu ii stiam.
Oricum, ideea centrala a fost ca film fara producator este aproape imposibil. Rar de tot poate aparea un film de autor mai deosebit intr-o tara, dar ala e de obicei unu la un deceniu. S-a dat exemplul poloniei dar si al romaniei.
Asa se explica si cresterea cinematografului Spaniol. Tot mai multi producatori de aici au reusit sa se impuna in afara si sa fie cooptati de case de productie puternice. Daca pana acum 15 ani filmul spaniol avea doar productie de autor, acum are productie de public, de cinema. Chiar si un titan consacrat deja ca Almodovar, nu mai poate concepe sa faca film fara un producator puternic in spate. Reminescentele au ramas, acelea de a-si coopta fratele in echipa, dar apeleaza si la producatori cu greutate mai nou.
Idea centrala se muleaza perfect pe ultimele doua pagini de discutii pe care le-am purtat in acest topic. Aceia a scenariului si importanta lui. Producatorul citeste scenariul, asculta viziunea regizorala asupra scenariului si merge cu dosarul la o casa de productie. Acolo cere finantare, punandu-si in joc cariera si numele.
Spuneau ei ca un regizor e greu sa vina si cu 2 povesti geniale, (adica scenarii), daramite cu 10-20 sau cate filme realizeaza intr-o cariera. De aceea trebuie sa fie acest liant intre scenarist si regizor si intre regizor si finantare. Ei chiar merg cu scenarii la diferiti regizori care, in viziunea lor ar fi capabili sa scoata ce e mai bun dintr-un scenariu pe care ei il considera cu potential. Fac si aceasta munca de caraus... orice pentru ca un scenariu bun si cu potential sa isi gaseasca si "nasul".- cum spuneau ei.
Cand s-a vorbit de filmul romanesc s-a vorbit de un film de autor in care de la o productie la alta se vede aceeasi mana, aceeasi patina. Greu poti identifica unicitatea in 3-4 productii ale aceluiasi autor. Si asta pentru ca nu au si producatori cu viziune care sa "altereze"- mi-a placut aceasta expresie- intr-un mod pozitiv, stilul regizoral. E ca si cand urmaresti o productie intr-un serial.
Bine, ei nu gandeau ca scenariile sunt scrise peste noapte de catre regizori sau mai stiu eu ce prieteni. Sau modificate din temelii ca sa iasa tot ce fel de poveste vrea regizorul. Asta o stim noi si e de ajuns.

Asa ca, discutia cu scenariile si selectia lor este reala, dar este doar la baza problemei. Poti sa ai selectia cea mai buna, dar niciun regizor sa nu vrea sa produca acel film castigator. La ei e adevarata problema cum bine spunea djinjis. Daca ei considera eu stiu ce mizerie vulgara si oripilanta ca o capodopera, cu potential, atunci aia e cea mai buna si pe aiai o vor produce. Cat timp nu ai o echipa, poti scrie cele mai geniale scenarii si sa ti le respinga toti. La fel de bine te poti inhaita sa spun asa cu vreun regizor cat de cat cu nume si "intrare" in sistem si care sa nu fie capabil sa iti speculeze scenariile. Sa scoata o mizerie din ceva genial. Dar tu sa trebuiasca sa accepti acest gen de prostitutie din simplul motiv ca altfel nu mai pupi tu ecranizari ale scenariilor tale.

deci mirodoni, treci peste remarcele gen "neavizat", pentru ca vin de la o somitate in mai toate domeniile, careia tu nu ii poti exprima propria opinie, (o bagatela si o idiotenie pentru respectivul, la care nu doar ca se gandise acum mult timp, dar la care a gasit si solutii si le-a si implementat, roadele fiind evidente) si gandeste problema din punct de vedere a lipsei producatorilor autentici. La filmele romanesti producatorii de regula sunt copiii sau fratii regizorului. Sau in cea mai disperata situatie, un om cu relatii in sistem. Si de regula sunt 2-3. La un film cat de cat facut profesionist sunt cu duiumul. (producatori, co-producatori, executivi, consultanti... etc.).

Orice scenariu ai face, cel mai bun este acela care isi gaseste si echipa care sa-l produca. Daca nu ai echipa, castigator este cel mai bun dintre cele care se doresc sa fie realizate. PUNCT!

[rvn]

Nici despre „Legea cinematografiei” , cum zice rvn, care permite producătorilor să dea la CNC nu banii încasați, ci filmul realizat, să se spele cu el pe cap, contra mătreții!

asta-mi intareste convingerea ca, in Romania contemporana, filmul care se produce pe banii statului, are acelasi scop propagandistic, dar nu unul atat de brutal, de impus cu forta, ci, unul mult mai siret si care, repet pentru a nu stiu cata oara, nu are nici in clin, nici in maneca, cu cheful romanului de a se deplasa la cinema pentru a savura o portie din aceasta minuscula (dar majuscula in alte contexte) productie artistica.
citind mesajul lui alali despre ceea ce spun spaniolii ca inseamna productie de film pe-acolo, nu pot decat sa-i dau crezare si sa sper ca, poate, vreodata, in Romanica noastra, se vor gasi oameni vizionari, cu mintea agera si isteata, care vor pricepe ca, filmului romanesc nu-i lipseste valoarea (neaparat), sau nu asta-i lucrul cel mai important, ii lipseste popularizarea. poti produce gramezi de filme bune, pe scenarii care se pot selecta dupa cele mai corecte punctaje, pot pune pariu ca si daca vor face selectia niste martieni, caz in care, ar fi exclus presupusul trafic de influenta si asocierea in scop matrapazlicios, tot nu ar avea ca efect navalirea in masa a romanilor in cinematografe, atunci cand ruleaza un film romanesc.
pur si simplu, sunt doua probleme diferite. statul produce, dar nu-l intereseaza profitul, privatul este pe invers, dar nu se leaga la cap, din motive foarte bine stiute. unul dintre ele, ar putea fi si legea. intre ele, eu astept inca, rabdatoare, sa se nasca interesul de a face filmul romanesc vandabil, chestie care nu are absolut nici o legatura cu arta scenaristului, a regizorului, a scenografului, a directorului de imagine sau a creatorului de costume. are legatura cu arta de face comert, iar pentru asta iti trebuie fler si stiinta despre cum se misca piata.