Ultima Carte Citita

[bremen1980]

Poate ca purtau pantaloni din aia bufanti si in loc de pampersi aveau calti

Si eu sunt alergic la acesti ''eroi ' dar trebuie si ei ascultati ca doar ei au vrut sa construiasca 'viitorul luminos'' . Multe din discutiile purtate de ei cu conducatorii sovietici se gasesc consemnate in arhivele rusesti si au putut fi coroborate de autoare . Cartea pe care am citit-o se numeste ''Partea lor de adevar '' , e scrisa de Lavinia Betea . La randul ei Lavinia Betea a fost prinsa cu niste plagiaturi la niste cursuri pe care le tiparise pentru studenti . Imbarligata rau viata asta .

Cu Patricia n-as ramane nici daca ar fi ultima femeie din literatura .Merg mai degraba pe mana Vitoriei Lipan . Mana sau baltagul . ''Arde-l Gheorghita ''

[stalex]

A, pai intre astea doua Victorita e clar eligibila! Ce terapie, ce antidepresive? Un zvac cu baltagul e balsam pe sistemul nervos.

[Eleonor]

O alta carte buna pe care am terminat-o de citit zilele trecute este ”Obstacole” de Lloyd C. Douglas, un roman despre care stiam prea putine la momentul achizitionarii dar care ma surprins placut prim drama si framantarile enigmaticului Tubby.
”Obstacole” te introduce in lumea personajelor si te face sa reflectezi inca de la prima pagina prin motto-ul:
”N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine, si de la cei care ti-au facut loc spre a-ti putea continua drumul?
N-ai luat invatatura de folos si de la cei care ti-au stat impotriva si ti-au asternut obstacole de-a curmezisul drumului tau, spre a te impiedica sa mergi inainte?”
In concluzie daca vreodata o gasiti, cu preponderenta prin anticariate, nu luati in considerare aspectul prafuit si fad a copertii in detrimentul unei lecturi interesante.

Iar daca vreti o carte placuta dar mai usoara, poate fi indicata ”Gradina secreta” de Frances Hodgson Burnett.

[MariaMona]

"Doamna Bovary"de Flaubert, nu stiu cum am scapat-o pana acum. Desi personajele sunt detestabile, e o carte foarte puternica, nu stiu cum sa zic, foarte bine scrisa si credibila. Am terminat-o rapid cu o expresie de genul: Jeez!! Ce oameni! O recomand! 4,5 din 5

[Eleonor]

"Doamna Bovary"de Flaubert, nu stiu cum am scapat-o pana acum. Desi personajele sunt detestabile, e o carte foarte puternica, nu stiu cum sa zic, foarte bine scrisa si credibila. Am terminat-o rapid cu o expresie de genul: Jeez!! Ce oameni! O recomand! 4,5 din 5

Subscriu pentru ”Doamna Bovary” si vreau sa aduc in atentie un roman din perioada stalinista, interesant si alert, ”Singur printre dusmani” al lui Iuri Dold-Mihailik, unde pe fundalul spionajului are loc zdruncinata poveste de iubire dintre Heinrich si Monica, ce se impleteste cu misiunile grele ale acestuia.
Poate fi gasit si online aici: http://ro.scribd.com/doc/38102559/Si...-Dusmani-Vol-1 - vol I si http://www.scribd.com/doc/38102665/S...-Dusmani-Vol-2 - vol II (nu cunosc daca regulamentul permite aceste link-uri, in caz contrar rog mederatorii sa le stearga)

[bremen1980]

Cine nu-si aduce aminte de caleasca doamnei Bovary ??? La bulivar birjar !!!

[Federico]

Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .

Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.

Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .

Pai nu stiu la ce fel de drama uriasa te gandesti tu acuma. Drama lui Ivan Denisovici de ce ar conta pentru tine? Pana la urma toate dramele din lumea fictiunii nu te-afecteaza cu nimic concret. Ar putea foarte bine sa nu-ti pese de nimic. Numai ca drama lui Walter si Patty nu e despre noi. Exact, conteaza doar pentru Walter si Patty, dar tocmai asta e pariul literaturii daca nu ma-nsel -- sa te faca sa te lasi pe tine deoparte si sa-ti pese de ce i se intampla altuia.

[Federico]

"Doamna Bovary"de Flaubert

'Carte scrisa de plictiseala' (apud Cartarescu ).

Nici mie nu mi-a pasat prea mult de ea, desi am citit-o de doua ori (pentru stil - nici de ala nu mi-a pasat, dar am plecat urechea la niste zvonuri), dar ce m-a consternat pe mine mereu la cartea asta e faptul ca naratiunea incepe la persoana I si dupa 30 de pagini urca doua 'viteze' si asa ramane pana la sfarsit WTF!!!

[Federico]

Ah, si inca ceva: nu ma interese... oops, wrong train of thought. Nu. Uhm, ca tot a venit vorba dincolo de Silver Linings. La faza din Corectiile lui Franzen in care Chip geekul si ratatul cica se-apuca sa faca 400 de flotari in fiecare dimineata aproape m-am uitat la carte pentru vreo doua secunde cum se uita nevropatul din film la Hemingway inainte sa-l arunce pe geam.

[sabinalin]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...

[bremen1980]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...

Am citit-o si eu pe asta si mi-a placut . M-a enervat insa calugarul ala Onanie sau Cufurie (am uitat cum il chema ) caruia ii crestea parul in cap si trebuia sa-l tunda din ora-n ora . Sunt satul de realisme din astea magice bagate la greu in literatura noastra . Au mers la Garcia Marquez si la alti sud-americani dar la noi nu prea.Oricum interesanta prezenta argentinienilor in carte .

[Malombra]

Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.

adorno e gagiul acela care pune durerea apriori în fruntea oricărei experienţe estetice, adică cel ce speculează ca ideal cufundarea într-o baie de acid, astfel ca să nu mai poţi sta nici în cur, nici în nas, fără a simţi durerea şi a-ţi garanta prin asta autenticitatea receptării artei? un soi de ideological drill necesar. romanţe biblice: dacă ochul te induce în păcat, scoate-ţi-l. lieduri adorniene: dacă arta te face să uiţi marea durere cosmică, taie-te cu cuţitul. dacă nu e el, sorri, dacă e el, fuck him. după auschwitz nici angelopoulos nu ar mai fi cu putinţă, ba chiar ar trebui pus la zid, ca poeţii lui platon, vrăjitor iresponsabil şi cu el toată gloata de menestreli ai simţurilor. tu chiar vb serios, Federico?
dacă soljeniţîn e otv-ist (şi după mine nu e), atunci herta muller e poneiul roz, jonglînd cu etimologii şi pronunţii..

[sabinalin]

Am citit-o si eu pe asta si mi-a placut . M-a enervat insa calugarul ala Onanie sau Cufurie (am uitat cum il chema ) caruia ii crestea parul in cap si trebuia sa-l tunda din ora-n ora . Sunt satul de realisme din astea magice bagate la greu in literatura noastra . Au mers la Garcia Marquez si la alti sud-americani dar la noi nu prea.Oricum interesanta prezenta argentinienilor in carte .

Nu e nici Onanie nici Cufurie, e... Onufrie!!!

[andreiu7z]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...

Degete mici mi-e pe lista scurtă, după ce Zilele regelui şi Toate bufniţele le-am citit, de curând, cu foarte mare plăcere. Şarmul literar a lui Filip te face să îţi focusezi atenţia mai mult pe stil decât pe povestea/mesajul în sine.

[Federico]

@Malombra: am specificat ca incercam sa nu fiu peiorativ cand am aruncat termenul ala; era intentionat in sens vag-orientativ. La modul: de cate ori loveste istoria fenomenul si ideea de lagar? In contrast cu infidelitatea conjugala eventual? In sensul asta se intalneste, dupa teoria mea, Soljenitan cu senzationalul (atat in Ivan Denisovici cat si in Pavilionul Cancerosilor). La suprafata deci, ca in rest, dedesubtul acestei cruste, sa fim seriosi, naratiunile sunt de o trivialitate si o banalitate stridente. Dar inca o data, tot superficial, daca mi-e permisa supralicitarea asta barbara. Problemele lui Suhov sunt de-o elementaritate a caror 'irelevanta' i-ar pune pe fuga pe adevaratii otv-isti. Dar pentru un ochi mai rabdator si cu sfredelul mai viguros, se des-copera pana la urma cat de incredibil de fabulos de miraculos poate fi in un banal fum de tigara sau o firimitura de paine. Iar in legatura cu Herta: ea a avut avantajul surprizei; mi-a iesit in cale inaintea lui S, a avut impact mai mare fiindca m-a prins mai fraged, mai inocent mai vulnerabil. Obiectiv, nu stiu in ce raporturi stau unul fata de altul.

adorno e gagiul acela care

Nu stiu sigur, nu sunt specialist, mie doar imi place sa-i trambitez numele, ca-n rest n-am inteles nimic din (firimiturile citite din) el. Vorbesc mai serios decat ai tinde sa crezi.

In alta ordine de idei, cine-mi arunca si mie un colac de salvare, o funie, ceva? ca altfel nu cred ca razbat intreg afara din Furia lui Faulkner.

[Eleonor]

Două cărți pentru minte și suflet: ”Factorul ALADDIN - Indrazneste! Afla cum sa ceri!”- Jack Canfield și ”Supa de pui pentru suflet de mama” de Mark Victor Hansen & Jack Canfield.

[MariaMona]

Am citit-o si eu pe a doua cand eram gravida pentru intaiasi data si mi-a placut.

[aniela07]

Cine nu-si aduce aminte de caleasca doamnei Bovary ??? La bulivar birjar !!!

Una dintre cele mai mari gafe din lecturile mele -cea mai subtila scena de sex din toate timpurile. Eu nu ma prinsesem la faza asta nici in liceu, nici cand am analizat-o la cursurile din Romania, abia in Franta s-a uitat inspaimantat la mine profu' cu pricina ca eu nu mi-am dat seama de scena respectiva de sex. De unde doamne iarta-ma sa inteleg eu ca aia si-o pun in caleasca? E ca poezia subtilului aluia englez cu nu stiu ce manastire care nu apare in poezie de-am cerut mai multe editii la biblioteca; banuiam ca la tipar au asociat aiurea titlul cu poezia gresita. Subtilitatile astea m-au depasit intotdeauna.

Revenind:
Circul nostru va prezinta -Lucian Dan Teodorovici 6/10
Arata ca un exercitiu de scriere pentru a se antrena inainte sa scrie Matei Brunul. Are unele personaje interesante pe alocuri, dar cartea e cam lipsita de consistenta.

[bremen1980]

Vai aniela Bond , dar cine pomeneste ceva de sex ??? Adica aia doi se jucau de-a dobitocul cu doua spinari ??? Interesant . Pai eu credeam ca jucau sah sau ping pong .

[Malombra]

[E ca poezia subtilului aluia englez cu nu stiu ce manastire care nu apare in poezie de-am cerut mai multe editii la biblioteca; banuiam ca la tipar au asociat aiurea titlul cu poezia gresita.

e ca poezia lui rilke despre pisica neagră. am citit-o de vreo 3 ori înainte să mă apropii de o întitulare animalieră. foarte hansarpish aşa, citeşte şi denumeşte.