De ce nu merg românii la filme românești?

[mirodoni]

@Alali
Remarca "neavizați" vine de la Mercuțio. El este o somitate? Nu înțeleg!
Ce bagatelă? Ce idioțenie? Ce soluții? Care roade?

Eu am spus de la început că nu avem producători, ci doar regizori care scriu scenarii și s-au înscris și ca producători ca să poată lua bani de la CNC.
Dar nu putem schimba acest lucru, indiferent cât am comenta.
Dacă sesizarea mea privind selecția scenariilor ar fi preluată de cine trebuie și trimisă unde trebuie atunci prima dintre probleme ar fi rezolvată.
Nu înțeleg, însă, cum poți spune, și nu ești singurul, că poți avea cel mai bun scenariu, dar să nu găsești un regizor care să îl vrea? De ce să nu îl vrea, dacă figurează pe lista celor finanțabile și al lui nu!?
Adică, pe acest argument, să nu mai scrie mimeni din afara sistemului scenarii?

Spui că degeaba ai cel mai bun scenariu, dacă nu ai o echipă de realizatori în spate!
Sarcina scenaristului este să scrie, producătorul își formează echipa!
Așa ar fi normal să fie...

Trimis de pe mobil.

[alali]

sarcasmul bata-l vina!

Cat priveste problema scenariilor, raman la parerea mea. Nu se poate organiza de catre organismul care finanteaza filmele romanesti un concurs doar de scenarii. Ce s-ar intampla daca intr-un an ar castiga 3-4 scenarii si niciun regizor nu s-ar incumeta sa si filmeze acele scenarii?
Acum sa nu trecem in extrema cealalta, si sa cerem unui regizor sa nu aiba stil, preferinte sau o anumita viziune proprie doar pentru ca avem o selectie foarte buna de scenarii. Nu poti sa desemnezi scenarii castigatoare iar apoi sa ceri cuiva sa il si produca. Este absurd. Sunt regizori inclinati spre diferite stiluri de filme, diferite viziuni. Ei vor produce ceea ce ii defineste... E normal sa fie o echipa care sa propuna un pachet complet. Scenariu-viziune cinematografica-echipa de productie.

Dar cat timp nu se "produce" decat pe interes, e absurd sa ne gandim ca se va schimba ceva. Parerea mea!

[robertsandu]

Cam are dreptate alali aici, cu echipa de producție, pentru că filmul de entertainment de larg consum înseamnă nu doar filmarea lui și atât. Înseamnă reclamă (eventual un teaser ceva sau o campanie care să anunțe publicul că la ora x are loc premiera filmului y, cel mai tare lucru de pe planetă) - producție (cu toate etapele aferente) - promovare - distribuție. Fiecare parte din întreg trebuie făcută de un profesionist pe părticica lui. Sunt unii care sunt ași la promovare (TV, online, prin materiale scrise, flyere distribuite peste tot ș.a.m.d.), dar au citit 5 cărți în toată viața lor. N-are nicio legătură una cu alta, nu trebuie făcută confuzia între cultură și priceperea într-un domeniu. Am cunoscut olimpici la matematică care nu știau să-ți spună dacă Arghezi a fost poet sau pictor. Sherlock Holmes putea să distingă ce țigară a fumat suspectul după urmele de scrum, dar nu știa ordinea planetelor în Sistemul Solar. Informația utilă și cultura sunt lucruri diferite.

Legat de publicul care merge la film, sunt convins că pe lângă cei care vor să meargă la cinema și caută informații din proprie inițiativă cu privire la ce opțiuni au în seara respectivă, mai sunt mulți alții care se duc la cinema pe baza unui impuls de moment, fără să planifice chestia asta și fără să facă mari documentări în prealabil – eventual la sfatul unui prieten sau din nevoia de relaxare după o zi grea la serviciu. Și dacă respectivul aude că e un film românesc despre care se vorbește des în reclamele de la TV, despre care vorbesc prietenii lui de pe facebook sau pe care l-a văzut pe nu știu ce afiș imens pus la piața Unirii sau pe fațada magazinului Cocor, sporesc șansele ca respectivul să vrea să vadă filmul ăla la cinematograf, măcar să afle care-i șmenul cu el de apare peste tot. Așa se face promovarea. Nu trântești un film despre care mulți nici nu știu că există și după stai cu mâinile în sân. Dacă opresc 10 persoane oarecare pe stradă și îi întreb de Aferim, pun pariu că 7 mă întreabă ce e aia, probabil că se gândesc că o fi vreo asociație sau vreun ONG ceva. Primul instinct ar fi să îi ridiculizăm pe ăia care nu au auzit de marele film Aferim, dar problema nu e a publicului. Publicul are dreptul la ignoranță. Are necazuri, are probleme la muncă, în dragoste, nu poți să-i ceri publicului să facă documentarea în locul tău. Informațiile publicitare sau de promovare cele mai valoroase sunt cele care ajung la public cu minimum de efort din partea acestuia. Îți trebuie anumite cunoștiințe despre psihologia consumatorului, dinamica grupurilor, chestiuni care țin de sociologie și care au foarte puține în comun cu arta de a face film în sine, dar foarte multe în comun cu arta de a vine un film sau de a face un film popular.

E adevărat că asemenea experți nu lucrează degeaba și că a pune cap la cap o echipă de profesioniști te costă. Dar sunt niște costuri pe care trebuie să ți le asumi. Dacă nu ai bani foarte mulți poți, de asemenea, să faci exclusiv promovare pe social media, care nu te costă la fel de mult ca cea pe TV și care astăzi este extrem de bine văzută. Sunt diverse opțiuni de promovare (un mare minus pentru filmul românesc), dar îți trebuie persoane capabile. Poți angaja chiar o agenție specializată în a promova un produs, pentru că filmul de entertainment e mai puțin o operă de artă, cât un produs de divertisment. Sigur, există filme de mare valoare care sunt și opere de artă și foarte entertaining, dar în general filmul de larg consum își lasă la ușă atitudinea elitistă, restrictivă sau mai știu eu cum. Asta prinde la public și e și normal să se întâmple asta. Să nu-mi spui mie că după o zi grea de muncă îți mai arde să te întrebi ce naiba a vrut să spună regizorul x în scena y. Dacă nu ești avid de cinematografie sau de artă în general, o asemenea fază mai mult îți taie cheful decât să te provoace să gândești. Escapismul și entertainmentul nu sunt pentru oricine. Cu siguranță e mult mai ușor să zicem că Michael Bay sau oameni gen Jerry Bruckheimer sunt praf și că nu știu să facă filme. Adevărul e că sunt super profesioniști și că știu foarte bine să facă filme de un anumit gen (genul nefiind proaste, ci filme pe care lumea vrea și merge să le vadă).

[rvn]

Legat de publicul care merge la film, sunt convins că pe lângă cei care vor să meargă la cinema și caută informații din proprie inițiativă cu privire la ce opțiuni au în seara respectivă, mai sunt mulți alții care se duc la cinema pe baza unui impuls de moment, fără să planifice chestia asta și fără să facă mari documentări în prealabil – eventual la sfatul unui prieten sau din nevoia de relaxare după o zi grea la serviciu. Și dacă respectivul aude că e un film românesc despre care se vorbește des în reclamele de la TV, despre care vorbesc prietenii lui de pe facebook sau pe care l-a văzut pe nu știu ce afiș imens pus la piața Unirii sau pe fațada magazinului Cocor, sporesc șansele ca respectivul să vrea să vadă filmul ăla la cinematograf, măcar să afle care-i șmenul cu el de apare peste tot. Așa se face promovarea. Nu trântești un film despre care mulți nici nu știu că există și după stai cu mâinile în sân. Dacă opresc 10 persoane oarecare pe stradă și îi întreb de Aferim, pun pariu că 7 mă întreabă ce e aia, probabil că se gândesc că o fi vreo asociație sau vreun ONG ceva.

asa se face promovarea, dar asta costa mult. cinemaul romanesc are nevoie de multe injectii salvatoare cu capital privat, pentru ca aceasta promovare, despre care si eu sunt convinsa ca reprezinta cheia retrezirii interesului pentru spectator, de a merge sa vada filme romanesti, sa poata face minuni.

[mirodoni]

Ce s-ar intampla daca intr-un an ar castiga 3-4 scenarii si niciun regizor nu s-ar incumeta sa si filmeze acele scenarii?

Ei, ce s-ar întâmpla!?
Te exprimi exact ca unul de la CNC care nu vrea în nici-un chip să schimbe sistemul, pentru că-i convine așa cum este.
Doar nu s-ar apuca cineva să scrie „Avatar”!

Acum sa nu trecem in extrema cealalta, si sa cerem unui regizor sa nu aiba stil, preferinte sau o anumita viziune proprie doar pentru ca avem o selectie foarte buna de scenarii. Nu poti sa desemnezi scenarii castigatoare iar apoi sa ceri cuiva sa il si produca. Este absurd. Sunt regizori inclinati spre diferite stiluri de filme, diferite viziuni. Ei vor produce ceea ce ii defineste... E normal sa fie o echipa care sa propuna un pachet complet. Scenariu-viziune cinematografica-echipa de productie.

Am zis eu că nu e normal să fie promovat un pachet complet?! Nu! Dar după ce sunt selectate cele mai bune scenarii. Dacă scrii „Filantropica”, i-l propui lui Nae Caranfil. Dacă scrii „Aferim” i-l propui lui Radu Jude. Pentru fiecare stil, viziune sau categorie de scenariu avem regizori corespunzători, cu zecile. Nu obligi pe nimeni să-ți adopte stilul, cauți regizorul potrivit, sau te găsește el, dacă aude că ai un scenariu bun.
De unde oare provine această gândire?
Pe de altă parte, un regizor este ca un arhitect, nu poate refuza un proiect pe motiv că nu i se potrivește lui. Atunci nu trebuia să vină la facultatea respectivă. Eu aveam o părere mai bună despre un regizor, mi se părea un om cu niște calități peste medie.

Absurd este să spui că nu are rost un concurs de scenarii fără finalizare în producție.
Sunt cu zecile, nu la noi, desigur, și își au rostul lor.
Cu alte cuvinte, Alali, nu ești mulțumit de calitatea filmelor românești, dar rămâi la părerea ta că nu trebuie schimbat nimic, e bine așa.
Ia de vezi filmele producătorilor Cristian Comeagă și Vlad Păunescu, deveniți și regizori și scenariști, și mai discutăm.

asa se face promovarea, dar asta costa mult. cinemaul romanesc are nevoie de multe injectii salvatoare cu capital privat, pentru ca aceasta promovare, despre care si eu sunt convinsa ca reprezinta cheia retrezirii interesului pentru spectator, de a merge sa vada filme romanesti, sa poata face minuni.

Nu, nu se pot face minun! Nu se mai fac minuni de mult! Nu mai poți convinge românul, indiferent de metode și costuri, că un film e bun dacă nu e bun. Se uită pur și simplu la trailer și își dă seama imediat de conținut. Dacă nu-l interesează, nu se deplasează la cinema.
Așa că nu mai căuta cheia în altă parte! Dacă scenariul e bun, cu un regizor bun și o echipă pe măsură, va rezulta un film bun. Unui film bun îi poți face și o promovare bună. Oamenii vor vorbi despre el fără să le-o ceară cineva!

[1MicuCelUmilSiViril]

Dincolo de dispute asta e o intrebare la care, in mod normal, ar trebui sa raspunda toti romanii de pe forum, ca sa arate ca le pasa catusi de putin.
Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii. Mai clar, nici sa ma plateasca sa vin sa le vad, n-as veni! (sau poate )

[rvn]

Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii.

fac o incercare de a ghici care sunt "exceptiile" in viziunea ta si nu ma duce gandul decat la BD-uri.sau poate la seria buletinului de Bucuresti.....

[1MicuCelUmilSiViril]

Pacat, ma asteptam la mai mult de la tine.

[c.ghevara]

Eu nu merg pentru ca sunt foarte proaste, cu mici exceptii. Mai clar, nici sa ma plateasca sa vin sa le vad, n-as veni! (sau poate )

Cred că 90% dintre spectatorii români sunt de aceeaşi părere. Necazul e că filmakerii nu încearcă să-şi schimbe produsul (filmele), ci încearcă să-i convingă pe spectatori că, ba da!, sunt bune. La fel ca în alte domenii, nu poţi face pipi pe părerea clientului/consumatorului. E contraproductiv. Desigur, asta într-o piaţă reală. Care nu există.

[robertsandu]

Cred că 90% dintre spectatorii români sunt de aceeaşi părere. Necazul e că filmakerii nu încearcă să-şi schimbe produsul (filmele), ci încearcă să-i convingă pe spectatori că, ba da!, sunt bune. La fel ca în alte domenii, nu poţi face pipi pe părerea clientului/consumatorului. E contraproductiv. Desigur, asta într-o piaţă reală. Care nu există.

Eu cred că trebuie să fim cu toții mai atenți în legătură cu sensul cuvintelor pe care le folosim. Calitatea unui film de a fi bun nu se suprapune neapărat cu calitatea sa de a atrage publicul. Un film poate exista foarte bine și doar de dragul său. Sunt unii artiști care sunt mânați de dorința de a fi iubiți de public -- motiv pentru care iau în calcul afinitățile acelui public --, dar sunt alții care fac artă doar pentru amorul propriu sau pur și simplu de dragul procesului de a face filme în sine. Sunt mulți care iubesc cinemaul pur și simplu, nu faima sau popularitatea pe care cinemaul ți-o aduce. Pot ieși capodopere sau filme foarte bune indiferent de intenția artistului (mai puțin ăia care fac filme doar pentru a șoca, pe ăia nu-i sufăr defel). Deci doar pentru că un regizor nu arată prea multă considerație pentru gustul publicului, nu înseamnă că nu este un regizor bun, sau că filmele lui nu sunt valoroase. Înseamnă că nu este un regizor popular și că nu face filme populare. Atât.

Sunt filme de mare valoare ce nu sunt cunoscute de prea multă lume, la fel cum sunt filme hiper-populare care sunt viduri artistice. Discuția n-ar trebui să se refere la calitatea filmelor punct, ci la calitatea filmelor de a ști să atragă publicul. Sunt două chestiuni diferite. Am citit undeva că Minte-mă Frumos ar fi fost filmul românesc cu cei mai numeros public în cinematografele din țară acum ceva ani. Nu cred că există cineva care ar face un caz pentru Minte-mă Frumos ca fiind mai bun decât, să zicem, Poziția Copilului. În dese rânduri, educația publicului este mai vinovată pentru succesul limitat al unui film, decât neștiința regizorului. Ce-ar trebui să facem acum, să scădem nivelul dialogurilor dintr-un film, doar ca să fie pe gustul publicului? Cinemaul românesc are multe lipsuri, dar nu cred că s-ar putea zice că filmele nu sunt bune. A, că e lipsit de varietate, că e prea angrenat în trecut (trecutul e aproape o traumă pentru filmul românesc, revenim aproape din obligație la treuct), asta da. Revin la Poziția Copilului, cred că filmul ăla e unul din cele mai bune din 2013.

[rvn]

Pacat, ma asteptam la mai mult de la tine.

era o simpla ironie, dar nu neaparat la adresa ta. am citit cu cata patima ai scris despre filmele de comedie, mi-am dat seama ca esti foarte interesat de ele si mai ales, le cauti pe acelea nestiute, rarisime, cele in care gasesti arta comediei.
cineva spunea acum ceva timp, chiar in topicul asta, ca filmul romanesc actual, sufera de lipsa comediei, ca, in mare parte, cineastii se inghesuie spre drame, filme mult mai concentrate emotional, menirea lor fiind sa sensibilizeze publicul, in scop propagandistic (zice-se).
si-atunci, nu este greu de observat, ca, la capitolul ras, cinematografia romaneasca, inca mai traieste (cu mare nostalgie), pe spatele filmului de comedie din vremea comunista. acum, il categorisim ca "prost", sau mai bine zis, de "prost gust". posibil sa fie asa, dar asta nu inseamna ca actorii care l-au jucat, nu au avut (macar unii dintre ei), talent cu carul.
asadar, ironizam lipsa umorului in fimul romanesc actual, sau, mai bine zis, lipsa de inspiratie a autorilor, incapacitatea de a da o sansa,umorului de calitate, fin, inteligent....

[1MicuCelUmilSiViril]

Cel mai mult ma bucur ca ne intelegem. Am fost surprins de acele lucruri pentru ca saptamanile din urma am citit o sumedenie de subiecte de pe forum unde am gasit multe din raspunsurile tale si mi-au placut, asa ca ma mira foarte tare ca noi sa nu ne intelegem.
Am sa mai adaug ceva. Se pot spune multe argumente, dar nu consider ca e potrivit sa lungim foarte mult discutia. E ceva general, nu numai pentru acest subiect.
Nu stiu de ce o parte din participanti au impresia gresita cand cineva spune despre ceva ca nu e bun, ca o spune cu cea mai mare ura posibila, ca vrea sa desfiinteze acel ceva. Nu. Este doar parerea unor persoane dezamagite de ce se putea face si cu ce sunt servite. Ce, credeti ca aceia nu ar vrea si ei sa aiba parte de filme bune? Dar daca asta e oferta, in general, parerea e in consecinta. Nu are nimeni de ce sa fie suparat.
Inteleg si accept parerea celorlalti, chiar daca nu sunt de acord intotdeauna cu anumite pareri. Eu de felul meu nu sunt deloc suparacios. Se vorbea despre comunism. Ce ar fi fost daca toti minteam si am fi avut aceeasi parere despre filme?
c.ghevara aduce si el argumente care trebuie sa dea de gandit.
In mare sunt de acord si cu explicatiile lui robertsandu, ba chiar le sustin, e corect, dar ceva nu e complet in expunerea sa. Nu lungesc vorba ca nu se pune problema de polemica, asa cum spuneam.
Il intreb, doar in gluma, ce cauta si citatul meu acolo ca eu nu ma refeream la raspunsul pe care l-a dat. Eu am fost foarte atent la sensul acelor cuvinte! Dar aceasta e doar o gluma, si nici nu asteapta raspuns.
Oricum, in final, ma simt obligat sa revin la subiect, ca de fapt initiatorul sau asta asteapta de la noi, parerea noastra. Iar daca mai exista nedumeriri la spusele mele, voi explica altfel, ca sa pot cuprinde spusele tuturor celor care participam la discutie acum.
Consider unul din cele mai bune filme "Fanny and Alexander", de asemenea 8 1/2, Noaptea, un adevarat elixir, toate si multe altele, foarte-foarte apropiate mie. Pai, cum ramane, eu care pot sa apreciez aceste filme la justa lor valoare (daca tot se foloseste des cuvantul capodopera), cand vine vorba de filme romanesti nu mai sunt acelasi? Adica in cazul lor nu pot sa-mi dau, la fel, seama. Nu prea suna bine!
Asta ar insemna sa umblam cu doua scari de valori, iar, cel putin, eu nu o fac. Si spun asta despre oricine "stie cu filmele", ca am constatat ca sunt destui pe aici, nu despre cei "de ocazie"!
Asadar, va asigur pe toti de stima mea si inca o urare: sa avem toti filme cum ne dorim!

[robertsandu]

In mare sunt de acord si cu explicatiile lui robertsandu, ba chiar le sustin, e corect, dar ceva nu e complet in expunerea sa. Nu lungesc vorba ca nu se pune problema de polemica, asa cum spuneam.
Il intreb, doar in gluma, ce cauta si citatul meu acolo ca eu nu ma refeream la raspunsul pe care l-a dat. Eu am fost foarte atent la sensul acelor cuvinte! Dar aceasta e doar o gluma, si nici nu asteapta raspuns.

Îți răspund oricum. Nu te-am atacat în niciun fel. Generalizări de genul filmele românești nu sunt bune (sau sunt foarte proaste) fără a da vreun argument nu îmbogățesc cu nimic discuția, cu atât mai mult cu cât puține analize pertinente au fost făcute în acest thread pentru a se trage o asemenea concluzie categorică. Ar trebui să discutăm alte lucruri -- dialoguri, personaje, mișcări de cameră, compoziție cromatică etc. --, care depășesc simpla idee de entertainment, pentru a spune despre un film (cu atât mai mult despre întreaga cinematografie românească) că e sau nu e bun.

Iar legat de public, arta nu trebuie musai să fie aclamată de mase. Crezi, de exemplu, că Van Gogh sau alt mare artist a pictat tabloul X pentru ca mii de oameni să-l admire zilnic în nu știu ce muzeu? Nu. A pictat tabloul pentru că asta a simțit în acel moment. Dacă un regizor vrea să facă un anumit tip de film, și asta simte, atunci e liber să-l facă. Sau Jazz-ul, e jazz-ul prost pentru că marea majoritate a oamenilor nu sunt interesați defel de acest tip de muzică? Nu. Arta există pentru sine, e instrumentul artistului de a-și exprima viziunea despre viață și societate. Cine e interesat de ea bine, cine nu, iar bine. Pentru cei neinteresați de Jazz, de operă, de muzică instrumentală, există întotdeauna Bieber, Lady Gaga, Salam sau mai știu eu cine. La fel, cine nu e interesat de un film de artă românesc, există întotdeauna filme gen Transformers 4, sau Iron Man 5,7 sau 10. Lumea are de unde alege. Nu spun că tu faci parte dintr-o categorie sau din alta, m-am referit la comentariul tău pentru că a conținut acea generalizare, nu pentru că aș fi supărat.

[mirodoni]

RobertSandu,
M-am cam săturat de afirmația că un film bun nu trebuie să aibă neapărat mulți spectatori. De ce nu?
Înseamnă că un film prost are mulți spectatori? Eu cred că nu așa se pune problema.
Cu „poziția copilului” te contrazici, pentru că spui că este un film foarte bun, dar îți atrag atenția că a avut foarte mulți spectatori, peste 100 de mii, față de 5 sau 6 mii ale altora, sau 830.
Nu apreciem valoarea filmului după numărul de spectatori, dar ținem cont de acest număr.
Pentru aceasta, trebuie să definim „filmul bun” și „filmul prost”.
Eu am spus că un film bun este un spectacol cinematografic în care se văd personajele, nu actorii.
Filmul prost este acela care nu reușește să spună ce și-a propus, este fals, neconvingător, subiectul nu prezintă interes.
La acestea se referă ceilalți useri când spun că filmele românești sunt proaste.
Un eseu cinematografic poate avea puțini spectatori, dar poate fi un foarte bun film. Din punct de vedere cinematografic. Un film de public nu trebuie neapărat să fie prost.
Aici nu comparam genurile de filme între ele, pentru că nu ar fi corect. Discutam despre filmele românești având în vedere lista celor realizate în ultimul timp.
Spui că „Poziția copilului” este un film foarte bun.
Din punct de vedere cinematografic?
Eu cred că în primul rând pentru că subiectul prezintă interes pentru foarte multă lume. „... un film care exploatează la maximum sensibilitatea celor care au, mulți la număr, fie un copil care poate fi lovit oricând de o mașină, indiferent din vina cui , fie un „copil” care poate omorî pe cineva cu mașina, indiferent din vina cui.”Am citat din părerea unui user.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99784
Numai dacă subiectul, respectiv scenariul, prezintă interes se poate discuta despre realizarea cinematografică și numărul de spectator!
P.S. nu compara niciodată filmul cu altă artă, mai ales cu pictura. Am argumentat cu alte ocazii de ce!

1MicȘiViril, nu ne spui și tu ce înțelegi prin film prost și film bun?
Dar nu veni cu filme străine!

[robertsandu]

RobertSandu,
M-am cam săturat de afirmația că un film bun nu trebuie să aibă neapărat mulți spectatori. De ce nu?
Înseamnă că un film prost are mulți spectatori? Eu cred că nu așa se pune problema.

Pentru că uneori autorul sau artistul din spatele filmului poate fi interesat de anumite teme care nu sunt pe gustul maselor. Publicul larg nu va putea privi dincolo de entertainment, pentru a extrage înțelesul filmului. Educația cinematografică a publicului larg nu e foarte dezvoltată. Sunt foarte mulți care chiar cred că filmele Marvel sunt cele mai bune de pe planeta. Nu te poți lupta cu așa ceva.

Cu „poziția copilului” te contrazici, pentru că spui că este un film foarte bun, dar îți atrag atenția că a avut foarte mulți spectatori, peste 100 de mii, față de 5 sau 6 mii ale altora, sau 830.

Nu știam câți spectatori a avut Poziția Copilului. Am dat doar un exemplu de film românesc foarte bun și recent. Aferim! ar fi altul.

Nu apreciem valoarea filmului după numărul de spectatori, dar ținem cont de acest număr.
Pentru aceasta, trebuie să definim „filmul bun” și „filmul prost”.

Aici nu sunt de acord. Filmele nu au nicio obligație față de public în opinia mea.

Filmul prost este acela care nu reușește să spună ce și-a propus, este fals, neconvingător, subiectul nu prezintă interes. La acestea se referă ceilalți useri când spun că filmele românești sunt proaste.

Pentru cine nu prezintă interes? Pentru mine, ca regizor, sigur prezintă interes, că altfel nu mă apucam să îl fac. Știu ce vor să spună ceilalți useri, doar că tipul ăsta de a împărți un film nu mi se pare corect.

Un film de public nu trebuie neapărat să fie prost.[/b]

N-am făcut extrapolarea asta. Sunt multe filme de public care îmi plac, începând cu Back to the Future, continuând cu Terminatorul, Avatar chiar, multe din filmele lui Nolan, în principiu cinemaul american de divertisment inteligent, dar cel făcut cum trebuie (un Scorsese, un Mann, un Spike Lee, chiar și Cameron sau Spielberg). Ocazional mi se pare entertaining și cinemaul frenetic-exploziv al lui Bay.

Aici nu comparam genurile de filme între ele, pentru că nu ar fi corect. Discutam despre filmele românești având în vedere lista celor realizate în ultimul timp.
Spui că „Poziția copilului” este un film foarte bun.
Din punct de vedere cinematografic?
Eu cred că în primul rând pentru că subiectul prezintă interes pentru foarte multă lume. „... un film care exploatează la maximum sensibilitatea celor care au, mulți la număr, fie un copil care poate fi lovit oricând de o mașină, indiferent din vina cui , fie un „copil” care poate omorî pe cineva cu mașina, indiferent din vina cui.”Am citat din părerea unui user.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99784
Numai dacă subiectul, respectiv scenariul, prezintă interes se poate discuta despre realizarea cinematografică și numărul de spectator! [/b]

Și forma poate prezenta interes de exemplu, nu doar subiectul sau povestea filmului. E celebra abordare umanism vs formalism. Poate unii se uită la film pentru simboluri, culori, metafore vizuale -- (pe scurt, amprenta regizorului). Un film de genul ăsta e din start susceptibil să fie peste nivelul de înțelegere al culturii de masă. Iar de obicei, ceea ce lumea nu înțelege, cataloghează ca fiind prost.

P.S. nu compara niciodată filmul cu altă artă, mai ales cu pictura. Am argumentat cu alte ocazii de ce!

Ba sunt unii regizori care se gândesc la fotografie și la filmare în general în termeni de contrast, încadrare, simbolistică (de unde si denumirea de stilist sau formalist), elemente ce se găsesc și în pictură. Dovadă că tendințe (curente) au influențat de-a lungul timpului atât pictura, cât și cinemaul (impresionismul, expresionismul, naturalismul, suprarealismul ș.a.).

[alali]

iarasi ma bag si eu in discutie
O fac doar pentru a puncta o disonanta, doua din ultimele postari. Nu o sa citez pentru ca nu mai stau sa caut cine sau ce anume a spus. Ideea e importanta.

1. Filmul romanesc e "imbacsit" de suferinta, durere, trecut, mizerie, dezumanizare, umiinta... etc. Imaginile sunt cu un puternic impact emotional, doar ca sa socheze. Decorurile sunt si ele dintre cele mai sumbre. Totul este grotesc si murdar, (la propriu si la figurat).

2. se dadea acel exemplu al artistilor, al pictorilor, muzicienilor, etc. TOTI, dar toti au facut arta si pentru public. Au pictat si compus chiar la comanda. Dar asta nu i-a impiedicat sa isi faca si meseria. Chiar daca vroiai sa iti picteze un portret in ultima toaleta achizitionata dupa cum cerea moda, de prost gust poate, o faceau "artistic". O infrumusetau in maniera proprie. Restul sunt studii. Iar aici pe aceasta tema despre lipsa publicului roman la filmele romanesti, nu ne referim la filme studiu ci la filme de cinema, adica de public larg. Vrei filme de autor, studii si incercari, proiecteaza-le in cercuri de cunoscatori.

3. discutia despre unghiuri, miscarea camerei si tonuri de culoare... e... deplasata parerea mea. O sa ajungem sa vorbim de echilibrul imaginii, puncte de interes si proportionalitate... deplasat! Ideea e sa poti sa simti senzatia pe care regizorul vrea sa o transmita, in felul tau bineinteles, chiar daca nu sesizezi detaliile ascunse introduse in film. Parera mea!
Un toblou, ca tot se faceau astfel de paralele, transmite ceva, chiar daca nu inteleg tehnica de realizare a lui. Chiar daca nu stiu maniera in care a fost pictat. Si chiar daca nu sunt capabil sa il integrez in curentul din care face parte.
Dar e tipic romanesc sa nu vezi padurea din cauza copacilor.

4. Daca aproape niciun film nu prinde la public, inseamna ca in romania toti absolventii sectiei de regie sunt "artisti"? Intreb si eu pentru ca din rationament asta s-ar deduce.

5. Comparatia cu filmele din afara este cat se poate de pertinenta. Cinemaul nordic, cel italian, cel francez, cel nemtesc, cel indian, cel asiatic, exceptand cel american unde este o industrie bine dezvoltata, cam ca si cel indian, dar asta e mai recent, toate cele enumerate si nu numai au filme uriase in patrimoniu. Noi?
iar ceea ce cerea cineva aici, exemple de filme bune si rele, fara a se folosi filme straine, eu la categoria bune, nu prea am ce spune folosind exemplele autohtone.

6. Se vorbeste de aferim, 4,3,2 , pozitia copilului, si cele cateva mai vechi si care au fost cat de cat premiate in afara. Toate sunt filme de analiza, filme viscerale, cu o profunda amprenta a unui autor in afirmare. Incarcate pana la insuportabil. Nu sunt filme placute de public. Nu sunt filme ce sa prinda un top 10 intr-un top personal. Nu sunt filme de care sa te atasezi. Sunt filme sistematic analizate si create si cu impact vizual. Sunt realitati brutale si oripilante. Probleme si derapaje sistemice si umane.

Ps. RVN - my friend! { } Sper ca atunci cand ai spus ca personajele care au jucat in filmele romanesti de comedie gen BD sunt "actori cu talent", ai facut-o in spirit de gluma nu? Adica sper ca asa a fost....

[1MicuCelUmilSiViril]

Asta da discutie! Multe lucruri pertinente, pragmatice. Imi plac interventiile ulterioare prezentei mele, interventii scrise de alali si mirodoni.

pt. robertsandu

Multumesc pentru raspunsul tau si ma bucur sa aflu inca un asa om, "destupat".
Pentru ca astepti raspuns la intrebari, in doua cuvinte, voi explica de ce am scris o fraza scurta si la obiect (desi am lasat sa se inteleaga ce trebuie prin acele exceptii ).
Experienta internetului o impune, deoarece exista multi care ajung sa se lege de o virgula pusa din intamplare gresit, deturnand discutia de la problema initiala in tot felul de baliverne si pentru evitare, se subintelege, e mai bine.
De aceea m-am simtit obligat ulterior sa dau acel exemplu, ca am descoperit oameni care vor sa discute temeinic, nu sa se certe neaparat.

Acum sa trec la filme si la arta, unde iar ai cateva intrebari puse.
Si de aceasta data sunt de acord cu ce spui, dar, ca si in mesajul trecut, mai trebuie completari, lucrurile nu pot functiona doar cu cele aratate.
Am sa pornesc de la arta ca sa se vada perspectiva filmului mai bine, la urma.
Impresia mea, si te rog sincer sa nu o consideri o jignire, este ca stau de vorba cu cineva de varsta tanara, ceea ce imi face mare placere, ma bucura stilul combativ, dorinta de a rezolva problema, de a sti, interesul, dar modul de a pune problema, ducand-o spre extrem e tipica tineretului si nu duce neaparat la rezultate satisfacatoare. Nu imi plac presupunerile, dar din ce scrii asta se distinge. Nu stiu si nici nu ma interesez, dar daca e asa eu ma bucur ca avem astfel de tineri. Sper sa ma intelegi cum trebuie, ca prieten. Nu poti caracteriza un lucru numai prin exceptii. Si ca sa vezi ansamblul voi spune ca acesta nu e neaparat un dezavantaj si ca sunt si destui in varsta, senili, incapabili, etc.

Ceea ce spui despre arta e adevarat, dar e doar o parte din ce inseamna arta, e doar modalitatea de exprimare a artistului si asta nu e suficient (cand spuneai ca asta simte el in acel moment). In acest fel, persoana respectiva nu va fi decat un simpatic animator in cel mai bun caz. Ori, arta e mult mai mult de atat. Nu fac o discutie ampla, aceasta e o tema de cand lumea, exista filosofii despre asta, inca din antichitate, e o disutie care se poate sustine, dar nu are sens aici, pe forum, asa ca sintetizam.
Nu vorbesc de componenta de placere a artei, eroare in care se cade de cele mai multe ori in dorinta de a caracteriza arta, pentru ca vorbind in acesti termeni (la extrem) duce in derizoriu (cum spuneai tu, Salam, etc), iar eu vorbesc in termeni de decenta, niciodata de fanatism.
E ca intr-o relatie de dragoste. Nu conteaza doar placerea. Asta poti sa o ai si apoi sa nu o mai ai. La valoarea ei intra multe alte componente.

Trecem de asta si vorbim de componenta de valoare, care in afara de ce spui, pe scurt, mai include, morala, etica, sens, folosinta in societate, etc.
Tu de ce crezi ca "taram" dupa noi de milenii, ca omenire vorbind, folosind-o in orice domeniu, zicerea "qui prodest" (cui foloseste)?
Iata dar, numai din definirea pe fuga a artei (nu putem face aici o teza de doctorat), rezulta ca si cinematografia, o arta, e facuta pentru om, pentru public, si nu cum aratai tu ca nu are treaba cu omul in general. E total invers fata de impresia ta de acum.
Sa fac si jocul tau, de exemplu, Goya nu are doar modalitatea "fistichie" de exprimare, spune ceva cu opera sa, are un sens, ajuta omul. Poti intreba orice artist in viata sa vezi pentru ce se consuma el, si vei vedea diferenta, e enorma.
Moliere, Shakespeare, iti spun ca sa intelegi ce zic, nu au ramas in istorie pentru ca asa au simtit ei atunci sau ca au fost un jurnal al timpurilor, obiectiv sau subiectiv, ci pentru ca operele lor, asa cum se invata inca din scoala, au scopul, in ultima instanta, de a ridica omul (scopul declarat al artei), de a-i mari nivelul de constiinta, cel de toti asteptat. Dar sunt lucrari ale acestor artisti dedicate tocmai rolului artei. E o confuzie sa judeci arta doar prin ceea ce ai spus.

Mai exact, acel lucru despre care vorbeai reprezinta un curent artistic contemporan, de care, in paranteza fie spus, cam toata lumea buna din arta s-a cam saturat, ca nu a dus nicaieri si usor-usor se va abandona (si oamenii de cultura, academicieni, si critica, si artisti renumiti o spun tot mai des). E ceea ce obisnuitii culturii numesc arta de amorul artei sau de dragul artei, cum imi amintesc ca spunea si la noi un renumit critic, scriitor, traducator, academician, etc, persoana cunoscuta in lumea culturala de peste hotare, mai cu seama ca a trait prin Germania, ce are mare legatura cu acest stil.
Asa si cinematograful, arta fiind, foloseste omului. Daca nu mai foloseste, pe scurt, isi pierde valoarea si nu reprezinta nimic ca arta.

Iata de ce, cand spunea c.ghevara de acea ipoteza, pe care nu o pot confirma ca procent fiindca nu am la baza statistici si nu ma ocup cu asa ceva, dar in societate se vede lehamitea fata de filme, ziceam intr-o astfel de ipoteza e improbabila posibilitatea ca toti sa fie prosti si sa nu-si poata da seama, e prea mult. Si apoi, cum vorbeam cu cineva, anii de pionierat ai internetului s-au cam dus, acum nu se mai baga in discutii toti neavenitii, ca acum cativa ani, e diferenta. Apropo, va aduceti aminte ce showuri erau pe net la discutii?
Ducand mereu la extrema le facem rau si artistilor. Asa ar veni treaba ca nimeni nu-i poate judeca, ca nu-i intelege nimeni, neavand valoarea lor, ceea ce nu e intotdeauna asa sau de cele mai multe ori. Vreau ca discutia sa fie cat mai obiectiva si nu zic ca nu sunt artisti neintelesi la timpul lor, dar si aceia sunt reabilitati tot de omenire, mai tarziu, insa ei sunt exceptii notabile, iar aici nici pe departe nu e cazul nostru.
Sa continui cu influienta asupra artistilor: se izoleaza in turnul lor de fildes, cum se zicea odata, sau intr-un elitism aiurea. Facem din ei un fel de narcisisti sau cine stie ce alta treaba.
Ce vreau sa spun e ca plecand asa, la extrem, inseamna ca eu sau oricine altcineva, nu am putea nicicand sa ne dam seama de geniul lui Eminescu si capodoperele sale poetice, ceea ce-i o aberatie, si asta pentru faptul ca nici unul din noi nu e Eminescu.
Nici critica obiectiva nu e la nivelul lui de creator, dar nu inseamna ca nu intelege ce spune acolo artistul si ce valoare are (vezi Perpessicius, Calinescu).
Extrapoland, la film, daca nu sunt Bunuel, nu-mi pot permite sa spun o parere despre un film, acolo se ajunge si nu e in regula.
Atunci, te-ai gandit ca insusi existenta acestui forum nu se justifica, ca nu avem niciun drept, niciun scop. De ce existam (ma opresc cu intrebarea doar la forum ) ?

Eu incerc sa spun cat mai pe scurt, dar am atentionat ca sunt multe lucruri esentiale de trecut pana la etapa a doua, ce spuneai tu, de discutii despre imagine, etc.
Sa mai spun un lucru despre filme si inchei, ca si asa e mult, desi mai erau inca de spus, despre filme si rolul lui pentru om, nu pentru mase, ca sa fie clar, dar asta nu inseamna ca primii sunt foarte putini si ca idealul nu e ca masele sa ajunga in randul primilor.
Cinematografia e pentru public, asa e firea lui, asa a fost creat, si ca arta, cum spuneam mai sus, are acest rol neconditionat. Nu invers! El, ca sa inchei glumind numai pentru destindere, nu e ca un film de la nunta, pe care nea Pandelica, varul Costel si altii, intr-un cerc restrans, intr-o zi, candva, vor dori sa-l revada si sa-si aminteasca acele momente la o bauta crancena.
Asa, regizorul isi ia filmul, il vede cu bunicul, matusa, se bucura in familie si gata, ori alta e treaba si de aceea altele sunt asteptarile penalizate nu doar de public, atunci cand trebuie, ci si de oameni de cultura. De spus, spun toti, dar cei implicati o spun cu perdea, ca sa nu strice relatiile, pe cand publicul, care n-are alte interese, isi permite sa o spuna raspicat.
Sper ca raspunsul acesta, cat mai pe scurt, sa permita intelegerea lucrurilor in problema cu mult mai generala a filmelor decat se abordeaza in mod obisnuit, sa ajute la distingerea mai bine a lucrurilor care influienteaza acest domeniu si sa nu monopolizam doar noi doi discutia.
Cu multa simpatie!

Pt. mirodoni
Un film bun de care imi amintesc este Restul e tacere, de exemplu.

[robertsandu]

@1MicuCelUmilsiViril, se vede că ești citit. Sunt de acord cu ce ai scris, însă ai făcut o confuzie (probabil din vina mea). Doar pentru că apăr un anumit punct de vedere (aici abordarea formalistă), nu înseamnă că văd arta doar prin forma ei și nu prin modul cum influențează viața și omul până la urmă. Eu deseori, o să vezi asta dacă ne vom mai contrazice pe viitor, argumentez într-o direcție doar pentru că pot și pentru că observ că nimeni altcineva nu o face. Prin discuția pe care o avem acum, pot spune că mi-am atins scopul. Discuția e interesantă.

Trecem de asta si vorbim de componenta de valoare, care in afara de ce spui, pe scurt, mai include, morala, etica, sens, folosinta in societate, etc.
Tu de ce crezi ca "taram" dupa noi de milenii, ca omenire vorbind, folosind-o in orice domeniu, zicerea "qui prodest" (cui foloseste)?
Iata dar, numai din definirea pe fuga a artei (nu putem face aici o teza de doctorat), rezulta ca si cinematografia, o arta, e facuta pentru om, pentru public, si nu cum aratai tu ca nu are treaba cu omul in general. E total invers fata de impresia ta de acum..

Ceva s-a pierdut undeva, probabil eu am exagerat și am dat senzația că sunt vreun militant pentru formalism în dauna umanismului. Nu sunt. Din contră chiar, filmele mele preferate sunt cele care au la bază povești umane, sentimente, o anumită formă de morală. Dar cred că e dreptul artei de a nu fi interesată de om. Există artă de valoare care nu implică niciun fel de lecție de viață, niciun fel de morală. Crezi că arta care nu are în centrul ei omul este irelevantă sau neimportantă? Jocul culorilor, contrastele de lumină/umbră, încadrările, mișcările de cameră, trecerile de la un cadru la celălalt, stilul de filmare, sunt chestiuni pur estetice. Nu te învață nimic, sunt doar frumoase. Este o formă de artă și asta. Evident, nu e singura formă de artă, dar e până la urmă o formă de artă.

[mirodoni]

Iar legat de public, arta nu trebuie musai să fie aclamată de mase. Crezi, de exemplu, că Van Gogh sau alt mare artist a pictat tabloul X pentru ca mii de oameni să-l admire zilnic în nu știu ce muzeu? Nu. A pictat tabloul pentru că asta a simțit în acel moment. Dacă un regizor vrea să facă un anumit tip de film, și asta simte, atunci e liber să-l facă.

La această comparație mă refeream, nu la stiluri sau curente. Dacă un pictor ar crea un tablou numai pentru el, nu l-ar scoate la vânzare. Iar cu Van Gogh, chiar n-ai nimerit-o. Nu a pictat pentru mase, dar a pictat conștient pentru anumiți oameni, cu bani foarte mulți. Pentru el, ca să-și scoată banii pe un tablou și să-i mai și rămână, era suficient să aibă un singur cumpărător.
Regizorul nu are această libertate, aici este confuzia pe care o faci, dacă nu te superi. Pentru că nu face filmul pe banii lai, ci în general ai CNC-ului, despre asta era vorba aici. Și pentru că, prin excelență, prin definiție, filmul se adresează publicului. Tocmai pentru că se sprijină pe toate celelalte arte.
De aceea subiectul unui film nu trebuie să prezinte interes doar pentru regizor. Pentru că nu e filmul lui, nu-l poate face singur, îi trebuie o echipă, și încă una foarte consistentă. Un scriitor sau un pictor nu are nevoie de așa ceva.

Din lipsă de timp nu mai comentez celelalte afirmații, iar la unele deja au punctat ceilalți.
Mai spun doar că eu personal am spus cu altă ocazie și nu am vrut să repet, că subiectul trebuie să prezinte interes pentru spectator, sau modul de prezentare.
Adică subiectul poate fi unul cunoscut, dar prezentat sub altă formă, care să-i capteze atenția.

Și „Filantropica” e un film bun. Sau „Actorul și sălbaticii”.

[robertsandu]

@mirodoni

Rămân la ideea expusă mai sus, artistul este mânat și inspirat de propria iubire față de artă în primul rând, nu de dorința de a fi adulat de public. Asta poate fi o consecință poate, dar nu un scop. Poți să mă contrazici evident.

Legat de CNC, nu intru în detalii tehnice, le cunoști mai bine ca mine. Eu am intrat în discuție doar pentru a semnala faptul că valoarea unui film nu e totuna cu popularitatea lui în rândul maselor în opinia mea. A cui e vina, ce și cum trebuie făcut, asta deja e o discuție fără sfârșit în care fiecare își dă cu presupusul.