Ultima Carte Citita

[Federico]

Sa citesti din obligatie e cam nasol .

Nu intotdeauna. E sanatos sa-ti mai aduci aminte din cind in cind ca esti spirit liber si sa te comporti ca atare si sa nu fii sclavul conglomeratului arbitrar de predispozitii instinctuale congenitale sau deprinse in timp la fel de arbitrar pe care il numim indeobste 'gust'. (plagiat dupa o idee de-a lui Steinhardt... dar un citat asemanator este fluturat prin As I Was Moving Ahead..., nu mai tin minte exact, dar zicea ceva despre o anumita vulgaritate a curiozitatii instinctive ca unic ghid al lui homo aestheticus)

----

Penultima carte citita este Intre viata si moarte. Marea lupta nestiuta
Da, serios. Am primit-o recent de la un simpatic tinar cuplu de misionari (npi) adventisti care cred ca incercau sa ma - nu! - converteasca si le-am promis ca o citesc. Oricat de ciudata coincidenta ar parea, asta se intimpla pe o banca in parc... cind citeam o carte mistico-teologica ortodoxa.

Ultima este "Eseu despre orbire" a lui Saramago. Foarte intens. Transparenta smerita a stilului m-a facut sa-mi fei rusine de filo-manierismul meu retoric pedant-esteticist. Cred ca in scurt timp o sa intorc armele impotriva lui Nabokov cu aceeasi vituperanta cu care s-a rasculat Cioran contra lui Valery.
Sint curios cum si l-a imaginat Meirelles ca film. Am auzit ca e a stunning masterpiece.

[Kramer]

Uitați aici câteva texte de un scriitor din perioada comunistă uitat, dar, în același timp, fără pereche . Am citit blogul cu textele lui acum ceva timp, dar astăzi, când l-am redescoperit, mă minunez cum de am trecut peste el așa de repede.http://sudinski.blogspot.ro/

[sigalia]

Citeste lumea in transportul in comun.Saptamana trecuta in autobuz era o tipa care mai citea o pagina , mai varsa o lacrima .M -am holbat si eu sa vad ce carte o mahneste asa pe tanara mimoza .Era vorba de o carte scrisa de Nora Roberts . Am cautat pe net si am gasit ca Nora Roberts a scris 209 "romance novels " .La mai mare .

Si inca n-ai aflat totul ! Nora asta Roberts se pare ca dezvolta adevarate adictii printre fani(de-aia si produce asa,e obligata cum s-ar zice,de cerere).Uite mai jos pasiune/ si mai zic unii ca nu se mai citeste azi !

http://www.faramiere.ro/carti-scrise...roberts-lista/

[bremen1980]

Eu fac pariu ca prin cartile lu ' madam Nora Iuga Jones asta , bantuie o gramada de vaduve vesele cu rodajul facut si dornice sa dea inapoi kilometrajul cu alti vaduvi zburdalnici .Vai , ea a ramas fara sotul ei mort intrun accident auto .La randul lui nenea vaduv a ramas fara jumatate (pe care a vegheat-o pana-n ultima clipa in salonul de incurabili ) dar are nevoi ... Amandoi au copii si tocmai la ei se gandesc ......
Kramer am ajuns la cartile lui Monciu Sudinski citind volumele alea colective de istorie comunista soft ("O lume disparuta " si "Explorari in comunismul romanesc " -aparute la Polirom ) .Cartile lui Sudinski au aparut la o editura din Brasov numita "Elena" .Eu le-am citit de la un coleg si mi-au placut mult .Mai tin minte si azi , povestea unora care fiind beti toarna benzina pe un caine si ii dau foc .Mai era una cu un profesor sadic de pe la tara caee-l bate mar pe un elev acuzat ca le-a furat banii unor colegi .Nu reuseste sa scoata nimic de la el dar la final afli ca ala chiar era ciorditor.
Foarte bune cele doua carti si mare pacat pentru ca nu au mai fost reeditate .Stiu ca Sudinski asta a emigrat prin Suedia si nimeni nu mai stie ceva despre el , daca mai traieste macar.

[Kramer]

Da, personajul e cel puțin fascinant. A emigrat în Suedia la presiunile partidului, asta cu toate că era însurat și avea câțiva copii . Aparent, ar fi trăit ca un vagabond și ar fi trimis pentru un timp câteva texte la una dintre revistele pariziene ale românilor exilați și de atunci pauză. Cum ai zis și tu, nu se mai știe nimic, nici cât a mai trăit (ori poate încă o mai face), nici dacă a mai scris. Cu egoismul cititorului pot spune că ar fi mult mai interesant să știm dacă a mai scris, dar mă mulțumesc și cu o istorie romanțată a vieții lui.

Habar nu aveam că a fost publicat, nici la Polirom în volum colectiv, nici la editura de care spui tu, dar dacă au apărut, o să le caut. Cunosc un anticar înfricoșător de erudit când vine vorba de edituri obscure.

[Federico]

N-am putut sa m-ajut la faza cu isteria elefantina si mi-am luat si eu una



Zer uil bi blad.

[bremen1980]

Doar primele doua volume deocamdata .Astept sa mai imbatraneasc si ma apuc si de celelalte.

[Federico]

Eu doar pe primul de doua ori.

[faraimaginatie]

Si eu doar pe primul. Astea-s carti de te gasesc pe tine si nu invers. O astept pe urmatoarea de ceva timp...

[Chambord]

Si eu am citit tot doar Swann . Si chiar recent. In cursul lecturii deja imi formasem un plan sa achizitioneaz tot ciclul, dar una cate una, buy / read / repeat. Insa dupa ce am terminat-o m-am dezumflat putin. E foarte bine scrisa, dar fiecare personaj parca te invita sa-l detesti. Si nu caut oameni ideali, nici in carti. Dar astia imi pareau atat de straini. Ei saracii, sufereau, fiecare in felul lui. Dar era o durere egoista. Si-o doreau. Si nu voiau s-o imparta cu nimeni. Nici macar cu cititorul.

[sigalia]

Daca se mai lungeste mult lista asta o sa se apuce lumea de "Ulise" sa mai poata calca pe aici
Bagati bietul topic in faliment

[bremen1980]

Cred ca era bine daca Proust atasa la cartile lui si un atlas botanic . Sunt descrise / pomenite in cartile lui o gramada de flori / pomi / balarii si e pacat de aceasta flora care se risipeste daca cititorul habar nu are despre ea. Nu mai pomenesc si de elementele de arhitectura , de haine , de .... , s.a. Proust se foloseste cam mult de imaginatia cititorului si uneori aceasta ramane ca oaia prinsa in maracinisul tepos .

[varu]

Roberto Bolano - Nocturna in Chile 8/10
Cartea asta e un delir. In sensul propriu al cuvantului. Delirul unui preot pe patul de moarte care-si deruleaza viata intr-un singur paragraf de vreo 150 de pagini cat ii toata cartea si in care intra la gramada viata literara a Chile-ului (critici, saloane, Neruda), Pinochet si marxismul, Parisul sub ocupatie si Ernst Junger, pasajele realiste si inchipuirile suprarealiste, istoria si arta. Trecerile de la una la alta nici nu le prea simti, eu am citit-o cap-coada, dar daca o iei de la mijloc si te intorci inapoi si sari peste zeci de pagini ai avea aceeasi coerenta.
E o carte ciudata, captivanta, a unui scriitor cu talent literar mare, am decis sa-i citesc si alte carti, am comandat deja "Detectivii salbatici " (stiti unde s-o cautati), opera lui fundamentala, ditamai cartoiul de 700 de pagini. Am inteles ca detectivii astia ar fi la fel de incalciti ca Ulise & Proust.

[Federico]

Si eu am citit tot doar Swann . Si chiar recent. In cursul lecturii deja imi formasem un plan sa achizitioneaz tot ciclul, dar una cate una, buy / read / repeat. Insa dupa ce am terminat-o m-am dezumflat putin. E foarte bine scrisa, dar fiecare personaj parca te invita sa-l detesti. Si nu caut oameni ideali, nici in carti. Dar astia imi pareau atat de straini. Ei saracii, sufereau, fiecare in felul lui. Dar era o durere egoista. Si-o doreau. Si nu voiau s-o imparta cu nimeni. Nici macar cu cititorul.

Cartea asta are personaje?
Da, e putina actiune si putin dialog. Nu prea ai ocazia sa te apropii de ele. Desi intr-un fel problema este ca esti prea apropiat. Esti scufundat prea adinc in capul lor si privelistea devine o ceata abstracta. Eu am luat-o ca pe un film anti-mainstream: poveste vaga si personaje cu care iti e greu sa te indentifici si sa empatizezi. Ca pe un Malick sau un Tarkovski. Mi-a fost de ajuns felul in care e scrisa. Plasticitatea si acuratetea cu care gaseste cuvintele potrivite pentru a descrie o imagine sau un fenomen natural (ca inceputul unei ploi) sau o tara psihologica (tipa care nu era in stare sa se sustraga agendei sale hedoniste pentru a-i face o favoare cuiva e denuntata ca 'o apa informa care se modeleaza docil dupa povirnisul pe care aluneca' - citat aproximativ din memorie) sint brrrrr... nu stiam ca poti faci asta. Ca si la Ulysses: de cind am fost facut martor la ritualul defecatoriu al lui Bloom prin prisma constiintei lui J. parca nimic n-a mai fost la fel.

[Chambord]

Ce am "invatat" din cartea asta, sau mai bine zis,ce mi-a re-confirmat: Bucuria estetica e o stare by default neimpartasibila (la un moment dat autorul-copil e epifanizat de spectacolul calm al atmosferei, cred ca erau si ceva flori de care zicea bremen la mijloc, in fine omul era coplesit ... si tocmai atunci trecea pe acolo cineva pe care il durea la bec, nu observa frumusetea care il rapea pe Proust, iar asta era consternat cum de omul ala putea sa merga asa linistit, reproduc scena din memorie).

Cam asta se aplica si pasiunilor noastre pentru film / carti / etc / arta / frumos in general. Saracutii de noi, dupa ce consumam produsul artistic, venim ca niste catelusi pe cate un forum si ne curg ochii sa vedem daca a mai simtit cineva ca noi. Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! Pai nu asa functioneaza treaba. By default, cum ziceam alta data, oamenii sunt modelati de experiente de viata diferite. Federico se extaziaza la un cuvant folosit de Nabokov, care pe mine ma face sa zambesc. Eu gasesc in The Master some deep shit to dig, el zice ca nu-i nik. Cine greseste ? Nici unul probabil. Dar sunt si cazuri in care margaritarele pot ajunge inaintea porcilor, cum scria intr-o carte. Sunt oameni care n-ar putea detecta ceva frumos nici daca le-ar cadea in cap. E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus. By default, they're either pigs or just different.

Ok, beauty is in the eye of the beholder. Insa a impartasi cu altii e un aspect important. Opera de arta in sine e un mod prin care autorul comunica cu alte persoane. Cum ar fi fost daca Proust ramanea extaziat de privelistea aia si se gandea "meh, by default altii sunt porci sau diferiti, n-are rost sa impartasesc cu ei ce simt..."?

Mi-am pus si eu mai demult problema daca are rost sa scriu pe forum un mesaj mai lung despre vreun film, avand in vedere ca oricum putini citesc si din acestia maxim cativa chiar o sa incerce filmul. Ei bine eu zic ca merita din plin. In primul rand e un mod de transmite mai departe ceea ce ai primit atat de la autorii filmului cat si de la altii care au scris despre film. Nu poti sa te astepti ca valorile importante pentru tine sa se raspandeasca de la sine. Daca tie iti plac filmele de arta si te "bucuri singur" cand le vezi, iar altora le plac filmele cat mai moderne cu efecte speciale si vorbesc peste tot despre ele, ia ghici cum vor evolua vanzarile de bilete si implicit finantarile pentru filme noi?

In al doilea rand e o expunere la realitate, o armonizare a lumii tale interne cu exteriorul, lucru foarte important. Da, e neplacut ca sa scrii plin de entuziasm despre un film la care tii si altul sa vina si sa-ti zica ca e o porcarie. Poti sa stai imbufnat si sa zici ca n-are rost sa mai scrii pe forum ca n-ai cu cine vorbi. Dar guess what, daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie. De ce altora nu le place ce-ti place tie? Cum poti sa raspunzi si care sunt consecintele? Sunt lucruri foarte utile si in viata de toate zilele, nu doar in taramul artei sau a forumului.

Dar deh e mult mai comod sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever. Foarte multi oameni gandesc asa.

[Chambord]

"Filosofia" twinseniana loveste iar ! Constat cu dezamagire ca nu ti se aplica propria-ti afirmatie: "daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie". Nu e prima oara cand ti se atrage atentia (si nu numai de catre mine) ca te apuca polemica fara a citi cu atentie si a intelege ce a vrut celalalt sa spuna. Putin umor/autoironie sunt blindspots pt tine. Esti singurul pe care mi-l imaginam simtindu-se injurat de chestii gen : "Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! By default, they're either pigs or just different". Asa ca o sa-ti subtitrez, cat pot de simplu:

Bucuria estetica nu este sinonima cu adevarul sau cu consensul critic sau cu bunul simt sau cu evidenta. E o stare eminamente subiectiva. Indivizii fiind unici si experientele de viata care le construiesc personalitatea fiind diverse, reactiile lor la un stimul complex precum un film sunt in consecinta si ele diverse. Se pot suprapune in anumite puncte sau ca rezultanta dar majoritatea detaliilor difera. Unui individ A i-a placut un film X. X a placut si lui B. Dar probabilitatea ca lui A si B sa le fi placut exact aceleasi lucruri la filmul ala este ... are cineva un calculator ? ... oh shit, am uitat ca vorbesc pentru Twinsen, aaa ... e nedeterminabila cu exactitate dar oricum redusa.

Asadar vorbesc de o stare sufleteasca. "E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus." Bucuria e o stare sufleteasca. Se petrece in sufletelul fiecaruia...sau stati: sufletul e o notiune religioasa nu ? Deci nu-i stiintific sa o folosesc, mai ales in discutie cu un "fost crestin". Ah snap, cum ii zice la locsorul ala accesibil doar noua, unde simtim o caldurica cand experimentam ceva fain ? In fine, in locsorul ala avem acces doar noi. Dar bucuria noastra poate fi sporita. "Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus". Bonusuri, promotii, discounturi, premii ? Nu asta suntem programati sa cautam de dimineata pana seara ? (pfff, iar am gresit tonul). Este perfect natural sa cauti sa impartasesti aceasta stare si sa iti sporesti bucuria alimentand-o din bucuria echivalenta a altuia (egala am vazut ca nu e). Dar este gresit sa te indoiesti atunci cand feedback-ul este negativ ("E ridicol sa astepti confirmare de la altii")

"Bucura-te singur de tot ce te poti bucura" inseamna "nu lasa opinii exterioare sa-ti altereze starea interioara, e a ta, daca cineva simte la fel, bucura-te impreuna cu el/ea, daca nu, atunci doar tu" si NU "sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever". Altfel n-as fi aici si n-as avea 3000+ de mesaje.

[MariaMona]

Am citit doua carti faine de autori romani, de la Polirom, Top10+: Medgidia, orasul de apoi de Cristian Teodorescu - o fresca a Medgidiei din perioada interbelica si pana dupa razboi - foarte foarte frumos scrisa si interesanta si Celelalte povesti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici - 11 povesti aparent lipsite de vreo legatura, dar in final se pare ca nu e chiar asa. Ce simti cand iti moare logodnica? Dar dupa cativa ani de casatorie? Cum reaprinzi flacara de la inceput? Ce faci daca ai gresit in casnicie? Foarte faina si cartea asta.

Asa. Si am mai citit un Murakami, Kafka pe malul marii - o carte incredibila si de nelasat din mana. Incepe ca un SF dar continua suprarealist cu doua lumi paralele si granita fina dintre ele, urmarind destinele a doi oameni - un baiat de 15 ani fugit de-acasa sa scape de profetia oedipiana a tatalui sau si un batran de 60 de ani care nu stie sa scrie si sa citeasca si este un pic debil din cauza unui eveniment straniu de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si care cauta o pisica disparuta de-acasa. Scrisa fin, plina de intelepciune, simbolism, dar si umor - neaparat trebuie citita.

Toate trei carti - nota 10+, in special ultima.

Pentru cine are e-reader, iata un link cu 700 de titluri (cam greu de descarcat - una cate una), dar poate va intereseaza: http://www.sendspace.com/folder/o4wbun

[sigalia]

Pedro Juan Gutierrez - "Animal tropical "

Pedro Juan Gutierrez nu este primul "boem chinuit" - citat de pe coperta a IV-a a cartii - care-si cultiva disfunctionalitatea cu mare arta,ca pe o forma de libertate .Literatura are deja clasici ai genului ; ei au facut rodajul la tema ,inoculand chiar ideea ca dorul de duca e si el inscris in gena umana. Pedro Juan - e insa un "update"reusit,surprinzator si absolut original al ipostazei.Vine cu sangele fierbinte al hispanicilor,o minte brici si o nonsalanta care pulverizeaza totul.
Nu stiu ce a facut el in "Trilogie murdara la Havana"( pana sa ma documentez si sa ma dezmeticesc am ratat achizitia) ,dar in "Animal tropical",omul nostru, ajuns la 50 de ani nu mai face nimic altceva decat sex.Sex si, euforizat de acesta,ceva filozofie( a vietii !).Pentru a-si etala talentele lucreaza ( si performeaza non-stop) cu doua tipuri de femei/feminitate: Gloria,o cubaneza din lumea de jos(prostituata,teribila - zice el - in intimitate ,nebuna de legat in rest) si Agneta( o intelectuala suedeza care-i promoveaza opera prin nordul european,moderna,culta si echilibrata).Evident,cele doua au functie de exponent: a doua lumi/sisteme de valori/optiuni sau doar posibilitati de viata.
Partidele de sex sunt "delirum tremens" in stare pura.Trivialitatea limbajului frizeaza violenta.Personajele si situatiile sunt de un pitoresc fabulos.Promiscuitatea e un spectacol regal ,iar umorul de pune la pamant. In ciuda acestor aspecte ,povestile lui Gutierrez nu sunt sterile si goale.Sunt pline de umanitate.De duiosie.Paradoxal,chiar si de o oarecare candoare.
Omul te tine langa el - 400 de pagini / pline nerv si de incantare.Pana la urma am reusit sa gasesc si o explicatie personala la aceasta situatie.Pedro Juan Gutierrez este ,de fapt,intr-o relatie de amor teribil cu viata.Asta e amanuntul care il face irezistibil.

Pentru a proba parca faptul ca nu este un specimen pur fictional,autorul se expune generos la sectiunea foto a site-ului personal.
http://www.pedrojuangutierrez.com/

[varu]

Pedro Juan Gutierrez

Oh daaaaa, foarte mare scriitor. Henry Miller cubanez.
"Trilogie murdara la Havana" e mai misto ca "Animal tropical".
"Trilogie murdara la Havana" a fost interzisa in Cuba. Citind-o, nu e greu sa intelegi de ce. Toata imaginea idilica pe care ai fi putut-o avea vreodata despre Cuba ti se sparge in fata.
E o carte la limita suportabilului. Uneori iti vine sa o arunci ("La dracu' cu scarboseniile tale"), dar o fascinatie greu de descris te face sa continui pe nerasuflate pana la sfarsit. Autorul te provoaca, te insfaca de gat si iti trage un pumn in plex. Cam asta e senzatia. E vorba de lupta pentru supravietuirea de zi cu zi in Havana regimului castrist. Multa mizerie, foamete, dezumanizare, cum se schimba oamenii si in ce se transforma ei in fata saraciei. Cum reusesc sa faca fata situatiei de zi cu zi: combinatii marunte, salsa, mult dat in barci, mult rom, hotii, marijuana, inca si mai mult bagat veverita la scorbura oricine cu oricine (daca iese un ban din treaba asta cu atat mai bine), puscarie, mizerie, crime, alte partide de bagat vaporu-n port si tot asa, totul ca sa nu innebunesti de tot. Intr-o lume in care nimeni nu are nimic.
In stilul deja consacrat de alti scriitori ca Henry Miller sau Charles Bukowski, romanul e autobiografic. Eroul principal are numele scriitorului. Un boem-macho, aproape intotdeauna fara bani, prin cartierele mizerabile din Havana. In 500 de pagini de roman nu exista nicio umbra de caldura umana sau speranta descrise explicit. Autorul le sugereaza implicit prin faptul ca oamenii continua sa se zbata in fiecare zi in mijlocul furtunii.
Oricum cartea e fabulos scrisa. Cu mare talent. Asta e Scriitorul. Cu S mare.


Iar "Regele Havanei" e the next level fata de astea doua si nu o recomand pentru ca frizeaza patologicul, are niste scene care mie mi s-au parut prea mult si care fac din "Trilogie murdara la Havana" o carte pudica.