Amintiri personale din epoca de aur

[paul_aramis]

doar că astea nu sunt din epoca de aur. sau se înţelege prin epoca de aur, cea personală a fiecăruia?

[Chambord]

doar că astea nu sunt din epoca de aur. sau se înţelege prin epoca de aur, cea personală a fiecăruia?

ioi, da, abia acu mi-am dat seama ca astea erau dupa revolutie. da, mai degraba epocii in care copii se jucau pe-afara pana noaptea si nu isi traiau cei mai frumosi ani pe MMORPG-uri

[keepwalking]

am gasit pe un blog (amdoar18ani.ro) urmatoarea perspectiva despre comunism...

Despre comunism (2)
Autor: Guest post Articole Trimite pe Twitter Din data de
13.09.2009

Am prins şi eu perioada comunistă. Au fost rău, a fost bine? Cine poate spune? Depindea de cine eşti, pe cine cunoşti, cum ştii să te învârţi. Acum epoca asta e mult hulilta şi mai ales de cei care nu au trăit-o şi care nu o cunosc decât din povestiri de groază. Însă aşa e istoria şi aşa suntem noi, reţinem, în cazul ăsta, doar ce e rău.

Da, era rău, nu aveam TV, nu aveam fast fooduri şi alimente cu atâtea E-uri colorate, nu ne puteam duce în Vest să ne umilim făcând servicii pe care ei nu le fac. Era tare rău că după facultate statul te repartiza unde vroia el, însă măcar aveai slujbă, bunicel plătită. Da, era greu. Stăteai la cozi. Păi nu faci asta şi acum? La gaz stai la coadă, la bancă stai la coadă, la supermarket stai la coadă.

Şcoala era gratuită. De abia acum îmi dau seama ce mare cadou e ăsta. Acum taxele la facultăţi sunt enorme. Copiii buni nu pot face, iar loazele îşi cumpără diplome. Şi ce-i dacă se învăţa limba rusă ? Orice limbă străină e mai mult decât binevenită.

Sistemul sanitar ? Mai bun, mai rău? Din fericire nu m-am ciocnit de asta pe atunci. Ştiu că se dădea mită, dar asta se face şi acum. Mită se dă chiar şi în marea Americă, land of the free.

Nu aveam ce mânca? Chiar? Ok, oferta alimentărilor nu era prea mare. Dar nu îmi aduc aminte de cineva să nu aibă porcul de Crăciun şi mielul de Paşte. Se făceau prăjituri în casă şi erau mult mai bune. Gospodinele făceau troc, tu dai ulei, eu dau ouă. Lumea avea grădini pe la ţară de care se îngrijea. Nu îmi povestiţi de salamul cu soia. Acum oamenii dau bani buni pe produse din soia.

Partea pozitivă a comunismului a fost cea de jos, între oameni. Neavând mijloacele mass media de tâmpire de acum, oamenii comunicau, socializau. Chefuri ca atunci nu voi mai avea în veci. Ştiu că ai mei invitau prieteni acasă şi venea fiecare cu ce avea pe acasă, o bucată de carne, 3 cartofi, nişte cola, benzi de magnetofon de la bişniţari. Şi făceau chef, nu clubbing de fiţe. Din lipsă de TV, copiii citeau. Astăzi îţi dau cu cartea în cap.

Puteţi spune că eram spălaţi pe creier constant de TV şi ziare, şcoală, adunări şi congrese. Vax. Cine le băga în seamă? Ce se întâmplă acum e tot spălare de creiere, însă e sclipitoare şi mai atractivă. MTV, OTV, Libertatea, Click… mai destructivă decât credem. Acum avem impresia că alegem. Praf în ochi.

Libertatea de a te exprima religios. Existau biserici, se ţineau slujbe, cam toţi aveam icoane prin case. Unde e problema?

Mda… pensiile existau. CAP urile existau. Agricultura României exista. Industria României, exista şi ea. Mergea treaba şi nu aveam nici datorii externe. Acum depindem de importuri, de gazele ruşilor, de banii FMI. Dar avem Blugi Levis şi tricouri cu sclipici D&G.

Salariile erau decente şi preţurile la fel. Îmi amintesc, în fiecare vară mergeam toată familia (!), 14 zile la mare cu avionul (!). Mai poate angajata din fabrică să facă asta acum? Sau, mai bine să întreb, mai poate angajata din fabrică să pună de mâncare familiei pe masă ŞI să plătească facultatea copilului ŞI şi meargă în concediu ŞI să cumpare maşină ŞI să plătească rata la casă. ? NU. Păi atunci mă cam scârbesc de democraţia asta care nu e decât un pretext de furt pe faţă. Cine a ştiut să se învârtă chiar după Revoluţie a făcut bani şi şi-a câştigat un nume. Îmbogăţiţi de război li se zice.

Se vorbeşte despre urmăriţi de regim, de exilaţi politici, de victime şi spioni, de cei de origine nesănătoasă şi neproletara care au avut de suferit. Comunismul a fost o perioadă întunecată dacă făceai dizidenţă, dacă vroiai să schimbi ceva. Dar cine te pune? Eu nu eram decât un cetăţean oarecare, care nu vroiam decât să trăiesc în treaba mea. Politica nu mă interesează. Un sistem mă priveşte exact în măsura în care îmi merge bine. Mi-a mers bine şi în comunism şi şi în jungla asta de democraţie sau ce o fi. Dacă stai în banca ta şi îţi vezi de treabă e ok.

Străinilor le plac îndeosebi poveştile cu mâncarea pe cartelă, curentul tăiat şi Tv-ul 2 ore pe zi. Aşa că le repetăm mereu până le credem şi noi. Mâncare pe cartelă vs. copii de 3 ani obezi, boli cât cuprinde şi morţi prin îndopare. Curent tăiat vs. criza energetică prin care o să trecem în curând. 2 ore TV imbecil, la care de altfel nici nu ne uităm, vs. manelsiti şi OTV-izaţi.

Odată cu schimbarea regimului s-au schmbat şi multe obiceiuri bune. Nu spun că era bine atunci, spun doar că ne merge mai rău din anumite puncte de vedere, social şi interuman.

------------------

cum comentam?

[Pitbull]

O, sancta simplicitas!

[keepwalking]

chestia aia de sus, pe care am preluat-o de pe blogul lui teodorovici, mi-a adus aminte de o manipulare careia i-am cazut si eu victima, tot pe "vremea de aur"...cred ca aveam 14-15 ani.

sunt sigur ca va mai aduceti aminte de telejurnalele in care George Marinescu (cel cu "mea culpa" facuta in zilele revolutiei) sau Petre Popescu (cel care a anuntat executarea Ceausestilor la ceas de noapte), obisnuitii crainici ai tvr-ului de atunci, citeau interminabile liste de ceapeuri care raportau fabuloase depasiri de recolte la hectar.
repetarea zilnica a acestor realizari triumfaliste a avut un efect ciudat asupra mea.
parca ma simteam si eu cuprins de un avant patriotic, doream ca cifrele raportate sa fie si mai mari, tot mai mari.
devenisem ingrijorat de posibilitatea ca recolta sa nu poata fi stransa la timp din cauza ploilor.
vedeam camioane care treceau prin oras incarcate cu grau si ma bucuram, gandind ca un activist: "Asa, baieti, duceti recolta in siloz cat mai repede, cat mai mult, sa nu se strice vremea si sa ramana graul pe camp".
da, asupra mea reusise manipularea.
fusesem atras in iluzoria senzatie ca, cu cat va fi mai mult grau in hambare, cu atat va fi mai multa paine alba pe masa romanului.
era o chestie similara cu "Tarii cat mai mult carbune"...
mai mult pentru noi, pentru tara, pentru bunastarea noastra.

[Dragomara]

@keepwalking - din ce-ai spus tu eu deduc că tu erai din ăia cu pile, cei care veneau mereu cu scutiri pentru practica agricolă!!
nu-mi ajungea că mă exploatau la propriu bunicii mei de la ţară, mai trebuia să muncesc şi pentru puturoşii sau piloşii mei colegi care se eschivau etc. mulţumesc că mi-ai adus aminte!! ce vremuri! cred că nu am omis vreo specie legumicolă, pomicolă, am cules până şi ciuperci şi ghindă, am făcut gemuri, compoturi şi ghivece de legume, am măturat străzi, am vopsit borduri, şi pomi, am adunat pietre din cartierele dărâmate... şi uite ce bine am crescut!!

[paul_aramis]

chestia aia de sus, pe care am preluat-o de pe blogul lui teodorovici, mi-a adus aminte de o manipulare careia i-am cazut si eu victima, tot pe "vremea de aur"...cred ca aveam 14-15 ani.

sunt sigur ca va mai aduceti aminte de telejurnalele in care George Marinescu (cel cu "mea culpa" facuta in zilele revolutiei) sau Petre Popescu (cel care a anuntat executarea Ceausestilor la ceas de noapte), obisnuitii crainici ai tvr-ului de atunci, citeau interminabile liste de ceapeuri care raportau fabuloase depasiri de recolte la hectar.

păi chiar se făceau producţii "record", adică ăia recoltau cât raportau şi raportau cât recoltau. doar un lucru uitau să raporteze: hectarele.

[Deleted]

Nu cutez să flecăresc despre muzică, ştiu doar că este altceva. Adevăr pe care nu-l pot mărturisi decât printr-o întâmplare mică, banală, de atunci. Când în loc de net, CD-uri, youtube sau atâtea altele la care acum avem acces nelimitat, exista Iosif Sava. Duminica după-amiaza, ne dăruia uneori momente speciale, cum a fost filmul despre Arthur Rubinstein (împlinise oare 90 de ani?) şi interviul în care vorbea despre libertate. Şi prin muzică, fireşte. Apoi a cântat Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, Imperialul.

După numai câteva zile, auzeam pe altcineva vorbind despre libertate, numai că în celălalt sens. Într-o şedinţă ad-hoc, la „locul de muncă”, ni se citea un decret de limitare a consumului de energie, fixaseră sub 50 de kwh/lună. Nu mi-era clar ce se petrece dacă ajungeai să depăşeşti cota, cel puţin eu nu pricepeam deloc dacă or să-ţi taie de tot lumina, dacă urmează să plăteşti penalizări sau ce anume or să-ţi facă, oricum, epoca însăşi era guvernată de „raţiune” şi de raţionalizare, pentru cine mai ţine minte! Când scrii despre aşa ceva, ai un moment în care te întrebi dacă e real, dacă ţi s-a întâmplat ţie ori dacă nu cumva ai preluat o secvenţă dintr-un film sau lectură... dar nu, e chiar viaţa ta, deşi o poţi confunda cu ficţiunea. Faptul că nu am uitat o asemenea întâmplare nu se datorează episodului în sine, căci au fost atâtea, un întreg serial de absurdităţi monstruoase, la care cei mai mulţi asistam tropotind mărunt, „aşezaţi la locurile noastre”, dar chicotind pe şest, că asta încă tolerau - câtă vreme nu făceai gălăgie în sală. Fiindcă atunci recurgeau la evacuarea forţată. Cum au făcut cu tata.

În acea dimineaţă de iarnă, ascultam cu toţii litania (pentru cine ar avea curiozitatea să verifice, era Decretul nr. 27 din 6 februarie 1987 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică, iar în preambul ne avertiza: "Economisirea la maximum a gazelor naturale şi energiei electrice constituie o cerinţă prioritară, o îndatorire patriotică a fiecărui om al muncii, a fiecărui cetăţean. Pentru desfăşurarea normală a activităţii economico-sociale este necesară adoptarea unor măsuri ferme care să asigure un regim sever de economisire a energiei electrice şi a combustibililor... eliminarea oricăror forme de risipă, aplicarea cu fermitate a celor mai severe sancţiuni împotriva tuturor celor care depăşesc consumurile normate…"). Amuţiţi, fiecare făcându-şi probabil socoteala cât consumă şi ce mai taie. Eu nu ştiam unde să mă încadrez, mereu aveam problema că legea nu ne voia decât om şi cameră, sau cameră şi om, tot aia. Iar frigul care începea să se lase în casă de cu toamna atingea, în iarnă, dimensiuni apocaliptice, îţi paraliza tot, voinţă, creier, viaţă, dârdâiala aia nesfârşită te golea, pur şi simplu, te prefăcea într-o momâie vânătă care adăsta până la sosirea primăverii, amorţită-n hibernare. Eu îi ziceam semi-viaţă. Deci, acum urma să ne pedepsească şi dacă tânjeam la temperatura viului ...

În dimineaţa aceea geroasă, printre lătrăturile sacadate care ne vesteau pogorârea marelui frig, de dincolo, din cealaltă încăpere, din difuzor se strecurau câteva acorduri din Imperial. Ca să le prind, a trebuit să închid de tot auzul înspre afară. Dar aşa se face că atunci muzicii i-am spus, simplu, viaţă.

[Judex]

Un articol interesant din Capital:
http://www.capital.ro/articol/romani...ui-128687.html
De fapt un grupaj de articole ale mai multor autori.

[Floydman]

eu imi amintesc bine trei lucruri din perioada 1988-1989, desi faceam pe atunci parte de o familie care reusea sa supravietuiasca pe alocuri chiar confortabil


FRIGUL, FOAMEA, INTUNERICUL

La astea se adaugau FRICA (pe care eu o percepeam mai putin direct). Toate se conglomerau intr-o stare generala de tristete, lipsa de orizont, disperare si CENUSIU, chiar si pt cei care supravietuiau destul de ...confortabil. Starea asta era poate cea mai rea dintre toate.

Faptul ca n-am stiut ce sa facem cu libertatea noastra, a fost nenorocirea noastra post revolutionara. Asta nu inseamna ca in comunism "era mai bine". Era mai bine,intr-adevar pt cei care dintr-un motiv sau altul au ajuns sa fie striviti de neajunsurile democratiei "originale" FSN si post-FSN.

[manwithamoviecamera]

am primit un e-mail

NOI
cei nascuti la inceputul anilor 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 20l0 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 20 de ani.
Avem amintiri despre primii pasi pe luna, si despre razboaie sangeroase, si avem cultura generala, pentru ca asta
insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video
(inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa
si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara , iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei!
Voi cei din generatiile 60 - 70 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj!

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Numai in acest caz, te rugam sa trimiti mai departe!

[hellsteed]

pai eu is din 86 si m-am jucat toata jocurile posibile... chiar si elastic cu fetele... eram bun la dezlegata

[vave]

pai eu is din 86 si m-am jucat toate jocurile posibile...

Subscriu.

chiar si elastic cu fetele... eram bun la dezlegata

How cute! Băieţii din clasa mea ştiau doar să ne strice jocul.

[omudindulap]

Iarna asta am avut zapada, slava Domnului. Ati vazut copii dandu se cu sania?? Eu am vazut doar o batranica tragandu-si nepotelul. Tin minte cum ne strangeam 20 de insi, fete si baieti, faceam curse, trenulete... Ce vremuri... ...Catre ce ne indreptam?!

[SoX]

Noi beam Brifcor, mancam topic topi-top sau Jelibon.
Ei se stramba cand aud de Crina sau Bonibon.
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu LOL,
Ei nu se mai joaca frunza, nici tzarile sau shotron.
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii,
Noi nu ne jucam fifa ci fotbal in curtea scolii,
Noi jucam lapte gros, turul frantzei, baba oarba.
Ei au altele in cap atunci cand aud de "capra".
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess,
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex.
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie,
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie.
Noi nu ne dadeam e-mail, noi ne trimiteam scrisori.
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori.
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi,
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi...


Eram la o bere-n fatza - anu' trecut
2 copii mancau bomboane in fatza scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era...


Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea fara sa stim ce inseamna
Antante dizemane pe dizemane compane antante
Ne-ascundeam de parintzi sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam Ciresarii, amintirile lui Creanga
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtitza Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urm-acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu-"a fost o data"
Poate-s io nostalgic si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi

Eram la o bere-n fatza - anu' trecut
2 copii in fatza scarii se jucau tenis razand
Toate bune si frumoase pana la ultimul sut
Am vazut mingea-n gradina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana atunci cand ni se spargea
Iar voi plecati o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stitï cum era...

(Leasa Dragos - Diferente)

De fapt: http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M

[Judex]

Aoleuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!
Nu ai citat din Leasa, spune-mi ca nu!!!!

[SoX]

Aoleuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!
Nu ai citat din Leasa, spune-mi ca nu!!!!

I disappointed you?

[Judex]

Ehh...

[MariaMona]

Omudindulap, nu fii trist! Copiii mei s-au dat iarna asta si cu sania si cu sacul, am facut si febra musculara tragandu-le... Dar depinde unde stai... Intr-un oras mare, intr-un cartier circulat, tu ti-ai lasa copiii cu sania pe strada la cate masini sunt acum fata de atunci?! Eu nu. Norocul meu ca stau la casa intr-un cartier din suburbii si pot sa imi las copiii sa se simta liberi.

Eu imi amintesc de pe vremuri pixurile chinezesti cu cap de panda, bananele trimise de la Bucuresti, verzi si puse pe dulap in ziare, o bautura usor acidulata si cred ca putin alcoolica, vinisor parca se numea, crenvursti si sana cu corn servite la lacto-bar (acum e McDonalds in locul lui), cum mergeam cu Plugusorul, practica agricola cu bodroanca , primii mei blugi luati din magazin cu pile ca Mama lucra in comert, toate almanahurile cutezatorii si cinema din care am decupat primele poze cu Alain Delon si Marlon Brando - abia anul trecut le-am aruncat colectiile, a, da, colectiile cu poze de actori, ati avut? Vremuri frumoase ca a fost copilaria noastra - care e frumoasa in general, dar incorsetarea, frica, lipsa dreptului la libera exprimare sunt lucruri care ma fac sa nu regret nici o clipa democratia, oricum ar fi ea in Romania.

Imi amintesc toate serialele urmarite la sarbi la programul de noapte Noc sa vama, Noc i dan, etc si a doua zi in reluare: Alf, Cheers, Taxi, Family Ties etc. multe le-am vazut la sarbi pe atunci, imi traduceau Mama si frate-meu din engleza si sarbeste pana am inceput sa invat si eu. Desenele animate: la linea, stripy, gustav, nu pagadi, zaiat...

[Dragomara]

Iarna asta am avut zapada, slava Domnului. Ati vazut copii dandu se cu sania?? Eu am vazut doar o batranica tragandu-si nepotelul. Tin minte cum ne strangeam 20 de insi, fete si baieti, faceam curse, trenulete... Ce vremuri... ...Catre ce ne indreptam?!

Cum să nu?! Seara de seară a tb să dau muzica mai tare pentru că-i auzeam ca şi cum ar fi fost cu mine-n casă, în realitate ei fiind doar... vis-a-vis. Despre ce i-au făcut parcului nu vreau să mai amintesc. În ziua când nu voi mai auzi râsete de copii, şi trafic, voi şti cu siguranţă că voi fi murit.

Cred că m-am dat cu sania, în copilărie, pe colosale dealuri, şi l-am convins pe fraierul de frate-miu să mă tragă nopţile, prin oraş, cu sania, ca să pot privi lejer stelele , de pe spate, ei bine cred că am făcut asta cât pentru 15 vieţi. Şi tot nu m-am săturat! Drept care, anul ăsta am trecut sania în buget.