"Felicia înainte de toate"

[rvn]

Răzvan Rădulescu este cîştigător al Premiului European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic
Bucuresti, 06 Octombrie 2010
Scriitorul Răzvan Rădulescu a obţinut Premiul European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic, publicat de Editura Polirom în anul 2006, în colecţia Ego. Proză. Răzvan Rădulescu a mai publicat la editura Polirom romanul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane şi este unul dintre cei mai de succes scenarişti români de astăzi. Filme precum Marfa şi banii, Moartea domnului Lăzărescu, Hîrtia va fi albastră şi Felicia, înainte de toate (scenariu şi regie, în colaborare cu Melissa de Raaf) poartă semnătura sa.



Astăzi, 6 octombrie 2010, s-au anunţat la Frankfurt numele scriitorilor cîştigători ai Premiului European pentru Literatură, aflat la a doua ediţie şi iniţiat de Comisia Europeană în anul 2008, pentru a promova diversitatea culturală şi dialogul intercultural în Europa.

Scriitorul Răzvan Rădulescu a obţinut Premiul European pentru Literatură pentru romanul Teodosie cel Mic, publicat de Editura Polirom în anul 2006, în colecţia Ego. Proză.

Alături de Răzvan Rădulescu, au mai fost nominalizaţi alţi cinci scriitori, finaliştii din: Danemarca (Adda Djørup, Den mindste modstand (The least resistance)), Estonia (Tiit Aleksejev, Palveränd (The Pilgrimage)), Finlanda (Riku Korhonen , Lääkäriromaani (Doctor Novel)), Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (Goce Smilevski, Сестрата на Зигмунд Фројд (Sigmund Freud's sister)) şi Slovenia (Nataša Kramberger, Nebesa v robidah: roman v zgodbah (Heaven in a blackberry bush: novel in stories)).

Direcţia Generală Educaţie şi Cultură a Comisiei Europene a reales acelaşi consorţiu din 2009 să organizeze ediţia 2010 a acestui premiu: Federaţia Europeană a Librarilor, Consiliul European al Scriitorilor şi Federaţia Europeană a Editorilor de carte. Ceremonia de premiere va avea loc în luna noiembrie 2010.

România face parte din ţările selectate în 2010, alături de Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Luxembourg, Slovenia, Spania şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Premiul European pentru Literatură are rolul de a atrage atenţia asupra creativităţii, diversităţii şi bogăţiei literaturii europene contemporane, de a promova circulaţia literaturii în Europa şi de a spori interesul cetăţenilor europeni pentru operele literare din alte ţări europene.

În 2009, 12 autori debutanţi din primul grup de ţări participante au fost premiaţi în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Bruxelles. La ceremonie au participat preşedintele José Manuel Barroso, scriitorul suedez Henning Mankell, ministrul suedez al culturii, Lena Adelsohn Liljeroth şi Doris Pack, preşedintele Comisiei pentru Educaţie şi Cultură a Parlamentului European.

Premiul European pentru Literatură este cofinanţat prin programul Cultura al Uniunii Europene. Programul sprijină proiectele de cooperare culturală transnaţională în care sînt implicate minim trei state participante la program. De asemenea, oferă sprijin pentru traducerea operelor literare şi este deschis tuturor sectoarelor culturale, cu excepţia audiovizualului, pentru care există programe separate.

Teodosie cel Mic:

Pisicîinele, Somnul protector, bufniţa ce cultivă căpşuni, Minotaurul Samoil, care cultivă ciuperci, fantoma Otilia – toate aceste personaje şi altele încă îl readuc în faţa citito¬rului, spectaculos, pe prozatorul Răzvan Rădulescu, bine cunoscut şi pentru scenariile la unele dintre cele mai bine primite filme româneşti din ultimul timp. Romanul Teodosie cel Mic este unul impresionant din multe puncte de vedere, de la ineditul poveştii la gama largă de procedee narative folosite de autor. Scrisă cu un rafinament stilistic deosebit, cartea lui Răzvan Rădulescu contribuie din plin la substanţa peisajului literar românesc contemporan.



Răzvan Rădulescu (n. 23 octombrie 1969) a absolvit Facultatea de Limbi Străine şi Academia de Muzică din Bucureşti. A debutat în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brîncuş, 1995). Volumul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane (Editura Cartea Românească, 1997 Polirom, 2008) a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A scris scenariile filmelor Marfa şi banii (2001, în colaborare cu Cristi Puiu), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003, în colaborare cu Cristi Puiu), Hrană pentru peştii mici (2004, în colaborare cu Cristi Puiu), Offset (2004, în colaborare cu Cristi Puiu), Moartea domnului Lăzărescu (2005, în colaborare cu Cristi Puiu), Hîrtia va fi albastră (2005, în colaborare cu Alexandru Baciu şi Radu Muntean), Felicia, înainte de toate (2009, scenariu şi regie, în colaborare cu Melissa de Raaf)A fost director artistic al revistei Elle Romania.

[rvn]

dumnealui,recomandandu-le sa mai lase dracu' Roeperii,Scotti,Traversi,Berganii si mai stiu eu cati si sa se intoarca la fund(amente).N-ar fi rau sa inceapa a citi "Cinematograful,Acest Neunoscut - Functiile cuvantului in cinema,a lui Suchianu,din 1973.

eu sunt convinsa ca toti criticii tineri care au capatat credibilitate sunt la curent cu "fundamentele".
hai sa nu-i jignim!

[SMC]

Pai da...
Exact ce ziceam,fara a jigni insa.De unde si pana unde...?!

[rvn]

Pai da...
Exact ce ziceam,fara a jigni insa.De unde si pana unde...?!

asa mi s-a parut. in fine, daca tu zici...
disputele sunt binevenite. cu conditia sa nu se lase cu paruieli(sau cu bannari).
desi , nu cred ca este cazul. nici al tau si nici al lui Gionloc.

[c.ghevara]

@Pitbull
"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.”

@Judex
”Plan/contraplan (pop. ping-pong de PP) si amorsa.”

Vă mulţumesc pentru lămurirea tehnică, îmi prinde bine să ştiu. Rămâne întrebarea mea: nu credeţi că în cazul ”Felicia, înante de toate”, montajul de cadre strânse, printre cadrele largi folosite ar fi atenuat senzaţia de imobilitate, şi ar fi dat un ritm ceva mai alert, făcând mai suportabile pasajele cu dialoguri banale? Presupun că e mai multă muncă cu aşa ceva, dar mi s-ar fi părut motivat.

Rămân la ideea că ar fi interesant, şi pentru cei ”pro”, şi pentru cei ”contra”, dacă am încerca să stabilim locul ”Feliciei...” pe o scară valorică care ar cuprinde, fie şi, doar filmele ”noului val”. Să nu-mi spuneţi că am compara mere cu pere!

[Pitbull]

De fapt, filmarea unei secvente decupate pe cadre strânse e incomparabil mai usoarä si rapidä decât în cazul cadrelor lungi (ceea ce a si dus la o anume demonetizare a acestei conceptii de decupaj - acesta fiind unul dintre motivele pentru care minimalistii preferä cadrele lungi, cu tensiunea produsä la un nivel mai profund, din mizanscenä si jocul actorilor, färä ajutorul facil al täieturilor de montaj).
Evident, fiecare filmeazä cum simte, considerä si doreste. Eu, unul, as fi filmat mai "märuntit" - asa simt, sunt de scoalä mai veche. Dar mä îndoiesc cä filmul mi-ar fi iesit la fel de bun. Sä nu uitäm cä e un film de autori în cel mai onest sens al cuvântului: Räzvan si Melissa plänuiau initial sä încredinteze altcuiva regia - dar, în timp, au ajuns la dorinta de a se exprima pânä la capät unitar, asa cum simteau ei povestea si viziunea filmicä asupra acesteia.

Discutia cu lista aia ierarhicä am mutat-o la "NOUL VAL..." - aici depäsea deja topicul.

[Judex]

Au procedat gresit!

[c.ghevara]

Pitbull, pe mine utilizarea exclusivă a cadrelor largi mă trimite mult spre teatru. Ca spectator, simt nevoia să văd detalii, pe care spectacolul de teatru nu mi le poate oferi. Vreau să văd, din când în când, faţa actorului, să-i observ reacţiile subtile. Am avut o mare frustrare la scena din biroul şefului (Poliţist adjectiv), cu trei oameni în jurul unui birou. Aş fi vrut să văd faţa lui Cristi, în momentul în care şeful spune vreo tâmpenie, şi alte reacţii din partea personajelor. Senzaţia mea e se pierde posibilitatea de a exprima mai mult în subtext. E foarte adevărat că aceste cadre largi sunt realiste, pentru că exprimă constant unghiul subiectiv al unui spectator, dar, cum spuneam fac filmul să semene cu teatrul filmat.

Faci cum crezi, eşti moderator, şi poţi să muţi unde vrei, dar doream să poziţionăm ”Felicia...”, comparând acest film cu altele. Depăşirea cadrului unui topic= subiect off-topic?

[Pitbull]

In parte, ai dreptate, dar esti prea tributar conceptiilor clasice.
Observä numai cä eu, unul, format la scoala cinematografului clasic, am empatizat din primul moment cu acest tip de viziune (si nu aveam nici un interes subiectiv: dimpotrivä, asteptam cu scepticism acele filme din toamna lui 2006 - care aveau sä mä convingä numai si numai prin valoarea lor intrinsecä).
Desprinde-te de conditionäri, deschide-te la nou. Altfel, n-ai nici o sansä sä te afirmi în cinema. (Si nu vorbesc conjunctural; e valabil oriunde si oricând).

[c.ghevara]

Se prea poate să fiu "prea tributar concepţiilor clasice". E normal, pentru că evaluez filmul ca spectator. Voi judeca un film 90% afectiv şi 10% tehnic. Mă va interesa efectul, impactul pe care îl are asupra mea, prin extensie, asupra altor spectatori. În primul rând conţinutul, şi, mai puţin forma. Dacă filmul deschide o nouă cale, revoluţionară, bravo lui! Dacă aşa vor arăta filmele comerciale peste 10-15 ani, felicitări! Numai că vorbim de film acum, iar gustul spectatorului (inclusiv român) de azi este altul, dacă vrei, unul clasic.
Cred că sursa multor neînţelegeri şi dispute pe acest forum este o "calare" diferită. Eu raportez orice film românesc la cinematografia mondială. Dacă compari "Felicia...", de pildă, cu alte filme româneşti, atunci, probabil, ţi se poate părea bunicel. În contextul cinemaului "mare", mi se pare absolut neglijabil.

Sunt foarte deschis la nou, câtă vreme acel "nou" îmi spune ceva. Nu voi critica acel "cum" al autorului câtă vreme nimereşte ţinta, îmi transmite ceva demn de băgat în seamă. Dar nici nu îl voi aplauda doar pentru că e "altfel", "altceva".
Plăcerea de a "scrie filme" pe care mi-ar plăcea să le văd pe ecran e mai mare decât dorinţa de a mă afirma în cinema. Şi cum nu-mi câştig existenţa din filme, îmi permit o oarecare detaşare.

[rvn]

Cred că sursa multor neînţelegeri şi dispute pe acest forum este o "calare" diferită. Eu raportez orice film românesc la cinematografia mondială. Dacă compari "Felicia...", de pildă, cu alte filme româneşti, atunci, probabil, ţi se poate părea bunicel. În contextul cinemaului "mare", mi se pare absolut neglijabil.

raportarea unui film romanesc la cinematografia mondiala mi se pare corecta doar in cazul in care vorbim despre filme de aceeasi factura.
nu poti compara "Felicia..." , de exemplu,sau "Aurora" cu "Avatar" sau "Eclipse", cum nu poti compara nici Dacia cu Mercedes.
in schimb, comparatia cu filme tot de pe plaiuri mioritice, mi se pare mult mai rationala.
se pot vedea efectele evolutiei sau involutiei daca e cazul.
in mod normal, fiecare cineast ar trebui sa progreseze cu fiecare film facut.ar fi interesant de discutat si aspectul asta, adica exista un progres real sau nu, la fiecare in parte(vorbesc de cei mai importanti)?

[Pitbull]

Comparatiile cu alte filme sunt riscante - mai ales cu filmele sträine; motivele expuse de rvn sunt doar o parte dintre ele.
Pur si simplu, arta si profesiunea filmului sunt atât de complexe, încât ca sä compari competent filme diferite de pe mapamond trebuie sä fii profesionist - si încä unul foarte bun. Tot ce e sub acest nivel de competentä se dizolvä în imensa masä a Memeitilor care oräcäie cä de ce n-avem si noi filme ca blockbusterele cutäricä.
Din fericire, filmele noii generatii de la noi s-au impus pe plan international, în ochii acelor observatori ale cäror opinii chiar conteazä. Nu numai cä nu sunt neglijabile, dimpotrivä, impresioneazä si impun.
Este, de asemenea, o hipersimplificare sa spunem ca stilul lor îl prefigureazä pe al filmelor comerciale de peste 10-15 ani. Nimic mai absurd. Stilul lor nu este altceva decât stilul filmelor de continut românesti de acum. Efectele lui de viitor vor fi complexe si indirecte, perceptibile numai pentru ochiul format.
Iar noutatea lor nu e fäcutä doar ca sä se afle-n treabä, ea spune multe - pentru cine are ochi sä vadä.

[gionloc]

nu poti compara "Felicia..." , de exemplu,sau "Aurora" cu "Avatar" sau "Eclipse", cum nu poti compara nici Dacia cu Mercedes.

pai nu le compari cu avatar, le compari cu proiecte de aceeasi factura, depela rohmer, truffaut, reygadas ori care se mai afla in zona cinematografica respectiva.

[Pitbull]

Exact - si atunci comparatia stä în picioare, cum nu se poate mai onorabil pentru ambii poli.
Mi-e rusine si acum când îmi amintesc cum mä mai plictiseam la Rohmer, Chabrol, Bardem, Monicelli, Fassbinder si altii pe care-i devoram la 18 ani, în timpul pregätirii pentru admitere. A trebuit sä treacä ceva ani, pânä sä mä coc la minte îndeajuns pentru a-i putea asimila.

[rvn]

e clar ca romanii nu fac filme de consum.
dar, e bine. mai bine cateva pe an, dar valoroase din punct de vedere artistic.
nicioadata n-o sa avem un cuvant de spus pe piata blockbusterelor. Americanii detin monopulul si au si cu ce.
in schimb, putem avea in continuare cu ce sa ne mandrim la categoria filmelor de arta.
aici avem intr-adevar, un cuvant important de spus.
mergem cu fruntea sus in lumea buna a filmului si slava domnului, avem cu ce sa ne laudam.

[Pitbull]

Adevärul e cä nu-i chiar atât de bine - orice cinematografie are nevoie si de filme de consum; atât pentru bani (ar fi anormal sä rämânä într-o proportie atât de mare dependentä de subventiile de la stat), cât si pentru propriul ei echilibru intelectual: publicul are nevoie si de distractii usoare, iar pe de altä parte filmele de consum joacä un rol de intermediar educativ: nu poti clädi o culturä cinematograficä decentä särind direct de la manele la Cristi Puiu.
Dar, într-adevär, e clar cä sansele filmului de consum în europa sunt îngrijorätor de mici - cel putin, pânä la präbusirea monopolului subcultural american. Deocamdatä, ca sä nu ne complicäm prea mult, cred cä noi, românii, ar fi rezonabil sä ne orientäm spre filme de public dintre cele mai fezabile: comedii inteligente, filme de dragoste, policier, suspense, horror de sugestie, erotic; pentru chestii mai complicate nu avem nici resurse, nici traditie.
Dacä discutia mai continuä, am s-o mut într-un topic mai adecvat, ca sä nu divagäm.

[rvn]

Dar, într-adevär, e clar cä sansele filmului de consum în europa sunt îngrijorätor de mici - cel putin, pânä la präbusirea monopolului subcultural american. .

personal ma indoiesc de aceasta prabusire.
din contra, viitorii ani vor fi dominati de productia de astfel de filme, fiindca investitia in ecrane si salile de cinema trebuie recuperata cat mai rapid.
cine crede ca va putea concura America la acest capitol, e naiv.Americanii domina piata si n-or s-o cedeze nicicand(vorbesc de piata europeana).
Dar, e posibil sa avem surpriza placuta, ca dincolo de ocean, lumea sa inceapa sa se plictiseasca de atatea "3 deisme" si sa vrea sa vada un film romanesc premiat.
cine stie...poate deveni un trend. e de-ajuns ca o vedeta de-a lor sa dea pornirea si sa te tii...

p.s. da, cred ca e cazul sa muti.

[Pitbull]

Mä refeream la un sfârsit al monopolului lor subcultural în contextul mult mai larg al sucombärii lor ca mare putere pe toate planurile - inclusiv economic si militar - care poate fi mai apropiatä sau mai îndepärtatä, dar e INEVITABILA.

[rvn]

Mä refeream la un sfârsit al monopolului lor subcultural în contextul mult mai larg al sucombärii lor ca mare putere pe toate planurile - inclusiv economic si militar - care poate fi mai apropiatä sau mai îndepärtatä, dar e INEVITABILA.

americanii au dominat, domina si vor domina lumea in continuare....hat.
isi pot permite orice lux, inclusiv ala de a fi excentrici.
repet, nu prea vad sa piarda vreun monopol vreodata(mai ales economic si militar).
hai, c-ai vazut Wall Street. numai de-acolo iti poti da seama de asta.si ala nu-i decat un simplu film.

[Pitbull]

americanii au dominat, domina si vor domina lumea in continuare...

Evident.
Pentru un timp.