„Monștri” - regia Marius Olteanu

[mirodoni]

„Monștri” - un film pătrat

Încep cu o veste bună, filmul a fost scurtat de la 126 de minute la 116! Tot e ceva... Cel puțin așa a anunțat regizorul Marius Olteanu. Eu nu am rezistat decât vreo 40! Am înțeles că filmul are 3 capitole. Chiar a fost amabil și ne-a mai spus că, dacă vom rezista până la sfârșit, vom constata că filmul este realizat ca un puzzle. Nu am rezistat, dar îl cred.

Desigur, se poate pune problema cum pot scrie despre un film pe care nu l-am văzut în întregime. Pot, scriu doar despre ce am văzut. Apoi, mai e o vorbă: nu trebuie să mănânci toată ciorba ca să constați că e stricată.

Și ce credeți că am văzut? După lupte seculare care au durat vreo 30 de ani până s-a pus la punct tehnologia ecranului lat, foarte lat și panoramic, a fost inventat instant ecranul pătrat! Adică apa caldă și mersul pe jos. De cine credeți? De românul Marius Oltenu, debutant în cinematografie. Desigur, ca tot românul, crede că cinematografia începe cu el și se va sfârși cu el.

Culmea este că această găselniță a prins la juriile internaționale și filmul a luat premii după premii. Ce scenariu? ce regie? ce costume? ce vedete? Ecran pătrat, și gata! De aici, criticii de film, care scriu pe bani, au fost extaziați. Au găsit tot felul de „valențe artistice” ale metodei. Doar unii spectatori, care plătesc pentru a vedea filmul, au fost nemulțumiți.

Dar să vedem ce am văzut pe acest ecran pătrat. Păi am văzut venind un tren în gară. Adică așa bănuiesc, pentru că un tren adevărat nu putea fi încadrat pe un așa ecran. Se putea, frontal, ca-n imaginea aceea de la începuturile cinematografiei, când au fugit spectatorii din sală de teamă că dă trenul peste ei. Nu era cazul aici, adică să sperii spectatorii. Deci vedem „detalii”, mult apreciate de critici, adică roți de tren, funduri de cucoane, bagaje de mână etc și... altele.

O duduie, venită probabil cu trenul, de unde, nu știu, ba parcă anunța ceva la megafon, dar n-am considerat că e important, ajunge plângând în toaletă și se spală pe față. Aici, da, detaliu, detaliu! Ce rost avea un ecran panoramic!? Aici trebuie căutată profunzimea gestului.

Dana, pentru că așa o chema pe duduie, după cum figura scris mare într-un insert tipări, interpretată de Judith State, ia un taxi să meargă..., n-are importanță unde, pentru că mai apoi vrea în altă parte. Numai că-i sună telefonul și nu vrea să răspundă. Și sună, și sună... Atunci, șoferul, interpretat magistral de Alexandru Potocean, îi spune foarte natural, aprinzându-și o țigară: „Răspunde, în pula mea, la telefonul ăla!” Fără bip, fără nimic, vă dați seama, era ceva esențial în structura filmului. Așa că, să mă scuzați, n-am să pun nici eu puncte-puncte, că doar suntem între noi, nu suntem în public! Sala era plină, oameni fel de fel, dar, ce contează?! Poate vă mirați că sala era plină, dar era o avanpremieră, nu plătitori de bilete! Două dudui chiar au chitotit în sală, gata, probabil, să răspundă la telefon în p...la lui!

Și cam asta e în primele 40 de minute. Fata se răzgândește, pleacă cu taxiul în altă parte și, mă rog, discuții profunde cu taximetristul, gen: „ia o țigară”, „m-am lăsat”, „da’ ia totuși o țigară”, „păi m-am lăsat”. Și până la urmă ia două. Țigări. Ba mai era ceva despre meseria de taximetrist pe care o practica fără plăcere de vreo două luni. Mai era ceva despre iubirea de oameni, dar prea profund, sub nivelul asfaltului.

Și-ncepe calupul 2, „Arthur”, tot așa, scris mare. Arthur, se-nțelege, sper, soțul, făcea ceva exerciții la sală, probabil era boxer, că lovea aerul cu pumnii, iar aerul cădea la pământ . Pleacă apoi, se gândește, se mai gândește... Dar tot așa, pe ecran pătrat!

Nu știu ce a mai urmat, pentru că am plecat. N-am vrut să ies de-acolo cu capul pătrat!
Ce pot să mai spun este că, din nou, un debutant vine cu un scurtmetraj de facultate pe care îl diluează, dar îl diluează zdravăn, la 116 minute!

Stau acum și mă gândesc... Nu la ce am pierdut, ce-am avut și ce-am pierdut? Ci la ce înseamnă imbecilizarea individului în fața aparențelor. Adică niște jurați spun că un film este nemaipomenit, iar toată lumea îl ia de bun, nu mai are curajul unei opinii personale. Dar cine sunt acei jurați? Unii mai răutăcioși și invidioși spun că sunt niște pipițe ne f.. ardate la timp și niște gay. Asta cu gay a fost pe bune la Eurovision, au depunctat-o pe Laura Bretan pentru că a declarat că susține familia tradițională.

„Există, conștient sau inconștient, tendința de a ridica fleacurile, nimicurile cinematografice la rangul de artă!” - Vincent Canby - New York Times.

Dar, pentru că, la români, iada sare casa, cineaștii noștri au adus și vulgaritățile la rang de artă.

În filmul de față, „Monștri”... Care monștri? Hai să fim serioși, monștrii din noi? Chiar monștri? „Scor alb” parcă tot era mai bine, cel puțin pentru scurtmetraj. Dar voiam să spun, un cronicar elogiază chiar și zgomotul stradal din coloana sonoră. Halal! Nu suntem noi sătui de zgomotul stradal, ne mai ducem și la cinematograf să-i descoperim sensurile artistice? Dar „spectacolul cinematografic” unde este? Nu mai pun că dialorurile, în general, la filmul românesc nu sunt... lizibile.

[Cretzulynne]

„Monștri” - un film pătrat

Și ce credeți că am văzut? După lupte seculare care au durat vreo 30 de ani până s-a pus la punct tehnologia ecranului lat, foarte lat și panoramic, a fost inventat instant ecranul pătrat! De cine credeți? De românul Marius Oltenu, debutant în cinematografie. Desigur, ca tot românul, crede că cinematografia începe cu el și se va sfârși cu el.

Nu... ecranul pătrat a fost inventat la începuturile cinematografiei. Este aspect ratio of 1:1. Sau ăla de 1.33 : 1
Uite o istorie pe wikipedia. Explică acolo totul, frumos și clar, pe înțelesul oricui.

Rezumat:


"Around as early as a hundred years ago, during the time of the silent films, the aspect ratio that was used was 1:1. In short, the images are more or less in the shape of a square. Eventually, 4:3 or 1:33.1 becomes standardized. This ratio was a bit modified to 1.37:1 as the sound score was integrated in the films. It was supported by the Academy of Motion Picture Arts and Sciences in 1932 later the 1.37:1 proportions was then dubbed as the Academy Ratio. It was in the 1950s when the television gained higher esteem compared to the cinema by the time the widescreen was first initiated as a form of Cinerama with an aspect ratio of 2.59:1."

http://filmtheory.org/aspect-ratio/

Dar să vedem ce am văzut pe acest ecran pătrat. Păi am văzut venind un tren în gară. Adică așa bănuiesc, pentru că un tren adevărat nu putea fi încadrat pe un așa ecran. Se putea, frontal, ca-n imaginea aceea de la începuturile cinematografiei, când au fugit spectatorii din sală de teamă că dă trenul peste ei.

Pentru necunoscători

Ultimul film recent postmodern cu aspect ratio 1:1 de care îmi amintesc este Mommy al lui Dolan...
Punând cap la cap ceea ce ai scris aici și cu ceea ce știu, trag concluzia că Monștri este un omagiu pentru începuturile cinematografiei... hmm, este posibil și să mă înșel.

[mirodoni]

Când am spus că Marius Olteanu a inventat ecranul pătrat, am vrut să spun că a inventat apa caldă și mersul pe jos. Așa că am completat acum în textul inițial, ca să fie clar.
Sunt convins că știe, din teorie, că doar a făcut masteratul la Londra, dar pe mine nu m-a interesat, ca spectator, acest lucru. E clar că era o ironie, nu e vorba de 30 de ani...
O fi vrut să fie un omagiu adus începuturilor cinematografiei, dar eu cred că este o insultă. Nu e decât părerea mea personală. Este suficient să ții cont de o singură remarcă din comentariul meu, fără să vezi filmul: „Răspunde în p... mea la telefonul ăla!”

Până la urmă, ce înseamnă modernism sau postmodernism? E o întrebare retorică.

[Cretzulynne]

Deci, te-ai bosumflat nu pe formatul ales, ci pe nepotrivirea tehnologiei cu... mentalitatea cineastului român de a prelua mot-a-mot realitatea burgheziei românești... când voiai realitatea păturii mijlocii, a oamenilor care vorbesc normal, nu neapărat intelectuali ? Așa ?

[mirodoni]

Cretzulynne, da’ tu cu ce te ocupi?!
Doar nu crezi că stă cineva să citească atât despre formatul ecranului? Și în engleză! Apoi, acolo unde ne-ai trimis nu e vorba de fapt de ecranul cinematografic.

Lucrurile sunt mult mai simple. Lentila e circulară. Pentru că provine dintr-o sferă. „Imaginea” este circulară. Așa că primul impuls ar fi fost realizarea unui ecran circular, ceea ce ar fi foarte complicat. Și inutil, desigur. Pătratul înscris în cerc are cea mai mare arie, comparativ cu dreptunghiurile înscrise. De aceea, formatul foto era pătrat, 6x6 cm. De aici, puteai decupa, în funcție de scop, portret sau peisaj, respectiv dreptunghi pe verticală sau pe orizontală.

La filmul cinematografic, apare o componenta specifică: mișcarea. Mișcarea, în cele mai multe cazuri, are loc pe orizontală. De aceea, ecranul trebuie să fie... lat. Mișcarea pe verticală este susținută de mișcarea camerei.
Obținerea imaginii dreptunghiulare cu raport cât mai mare direct pe peliculă, ar fi însemnat micșorarea considerabilă a suprafeței utile a lentilei. La un dreptunghi înscris într-un cerc, când latura mică tinde la zero, latura mare crește, dar aria tinde la zero.

Soluția a fost lentila anamorfică. Aceasta „comprimă” imaginea la filmare numai pe orizontală, folosind aceleași dimensiuni ale fotogramei dreptunghiulare „normală”, deci aceeași aparatură. La proiecție, se poate folosi același aparat de proiecție, dar cu o lentilă anamorfică în fața obiectivului. Fără aceasta, obiectivul ar fi avut un diametru mult mai mare, atât la filmare, cât și la proiecție.

Ecranul pătrat la monitoare sau telefonul mobil are cu totul alte justificări. În cinematografie este un moft.

Nu am înțeles ce vrei să spui cu burghezia și oamenii care vorbesc normal.

[Cretzulynne]

Ți-ai făcut lecțiile!
Unde v-am trimis, v-am trimis ok, wikipedia chiar vorbind despre cinematografie.

[Hensi]

Cretzulynnă, vă' că-ț' place să te bagi în samă.

[Cretzulynne]

Cretzulynnă, vă' că-ț' place să te bagi în samă.

Eu nu vă cunosc pe dumneata! Însă, filozofic și spiritual vorbind, mereu este necesar ca noi să ne iubim pe noi într-o anumită măsură. Nu văd ce rău e în asta.
Bag seamă că nu prea v-ați făcut simțită prezența pe aici. Aveți vreo opinie în legătură cu filmul ? Sau poate sunteți regizorul ?