"Up In the Air"

[corinka]

L-am vazut in seara asta, in avanpremiera.
Acum, in cunostinta de cauza, nu cred ca merita sa il bata pe Tarantino la scenariu.
Totusi, filmul e ok, cu morala in final, asa cum le place americanilor, desi a evitat frumos un happy-end lesinat. Acum nu va asteptati la un sfarsit tragic!

[Gospin]

Este si pe lista mea, chiar daca George Clooney nu e unul din preferatii mei, cred ca au facut treaba buna
O sa revin dupa vizionare.

[miercuri]

Are un scenariu bine scris, echilibrat, iar tematica e foarte potrivita cu vremurile noastre. Mi-a placut, dar altfel nu iese foarte tare in evidenta, nu are zvac.

[sergiuseling]

Mie mi-a plăcut mult, dialogurile chiar au fost excepţionale. Dar cel puţin mie mi s-a părut mai mult o comedie, desigur cu accente dramatice. E o poveste despre oameni, cu suflet şi spusă cu mult umor şi muzică bună pentru a te binedispune. În teorie atât e nevoie la un film, dar culmea majoritatea eşuează şi de aceea e atât de frumos când vezi un film care chiar reuşeşte să mă încânte în acest mod.

[Lecart]

miercuri, esti foarte pretentioasa.

(cat de ironic, sadic si neverosimil poate fi emoticonul asta de YM, numai a zambet simplu n-aduce)

E bun filmu' in peisajul subiectelor de actualitate, mi-a placut.

[Federico]

Am vazut vreo 4 minute din el. Dupa acest timp am parasit sala pentru ca imaginea trapezoidala de la Patria arata de parca ar fi fost filmata cu telefonul mobil. Inceputul arata bine. Mi-a placut montajul cu reactiile concediatilor; foarte expresiv. Parca are alura de film mare.

[Disciple]

Mica mea recenzie:

Lupta cu compromisurile – "Up In The Air"

Un altfel de corporatist

Noul film al regizorului american Jason Reitman spune povestea lui Ryan Bingham, un barbat de 40 ani, a carui meserie este sa concedieze angajati ale unor firme si corporatii din diferite orase de pe teritoriul Americii.
Acesta calatoreste in jur de 300 de zile pe an, iar caminul sau este impartit de catre restaurantele aeroporturilor si camerele de hotel.
Desi pledeaza cu succes pentru o viata lipsita de implicatii familiale si emotionale, eroul nostru isi consuma putinul timp liber printre one night standuri si cocktailuri alcoolice fara a reusi sa atinga stadiul linistii interioare.
Reitman ( care este si co-scenarist) ramane fidel temelor sociale pe care le abordeaza cu un ochi proaspat si inedit ca in celelalte doua lung-metraje ale sale “Thank You For Smoking” si “Juno” si pe satirizarea acida, dar in acelasi timp fina a societatii americane contemporane incapabile de a-si asigura un echilibru moral de durata.
De data aceasta regizorul si-a indreptat atentia asupra corporatistului modern si stilat care isi mascheaza ferocitatea prin sarm si eleganta.
Interpretat nuantat de catre George Clooney, protagonistul filmului Ryan Bingham este un om care se lupta cu compromisurile intr-un sistem incapabil sa il perceapa la adevaratul sau potential. Potential care este fructificat in directia gresita izolandu-l pe acesta de specialele little things de care ar trebui sa se bucure.
Ii dau replica Anna Kendrick in rolul unei tinere ambitioase care vrea sa ii calce pe urme si Vera Farmiga intr-o aparitie de efect in rolul femeii din viata lui Bingham si care dezvolta cu acesta o relatie ciudata care se afla la limita dintre conventie si legatura serioasa.
Prin peisaj isi mai fac aparitia J.K. Simmons in rolul unui anagajat debusolat proaspat concediat, Jason Bateman in persoana unui functionar batos si ironic si Sam Elliott intr-un cameo sclipitor – capitanul avionului care ii inmaneaza protagonistului premiul pentru zece milioane de kilometri zburati alaturi de compania lui.
Scenariul fenteaza inteligent tezismul obositor al multor pelicule de gen, iar stilul regizoral dovedeste o anumita impartialitate oarecum contrastanta cu intensitatea personajelor.
Povestea nu lasa loc de happy-end reusind astfel sa evita sentimentalismul grosier si gratuitatea ieftina.
De asemenea filmul se prezinta bine si la celelalte departamente prin imaginea placuta apartinand lui Eric Steelberg care prin cadre fixe, dar si planuri generale induce un calm curat, montajul semnat de catre Dana E. Glauberman eficient si corect pe tot parcursul filmului si coloana sonora compusa din cantece soft care intensifica dramele emotionale ale personajelor.
Se pare ca Jason Reitman a reusit sa iasa in fata printr-o viziune inedita si sarcastica la adresa lucrurilor ce ne inconjoara, lucru demonstrat inca de la primul sau film, iar parcursul sau remarcabil lasa in urma niste pelicule solide completate si de aportul unor povesti bine ancorate in realitatea cotidiana.
Ca si in cazul lui “Up In The Air” care reuseste cu brio la toate aceste capitole.

[miercuri]

miercuri, esti foarte pretentioasa.

(cat de ironic, sadic si neverosimil poate fi emoticonul asta de YM, numai a zambet simplu n-aduce)

[Federico]

E bunicel, placut ca atmosfera, elegant la fotografie, cu un comic decent dar nu-si merita reputatia pe care i-au imprimat-o premiile. E prea molcom si banal, n-are nici o scena puternica, ce mai... nu exceleaza la niciun capitol. George Clooney e bun, dar nu vine cu nimic nou. Mai interesante sunt ca aparitie Anna Kendrick, atat ca personaj cat si ca interpretare, si Vera Farmiga - mai mult ca interpretare; e chiar buna. Maniera de regizare n-are personalitate si -cat de cat macar- originalitate; filmat la fel, banal; montajul parca e mai rasarit, de exemplu succesiunea rapida de close-up - uri pe manevrarea geamantanului. Cel mai bun moment parca a fost cand afla Clooney ca Vera are familie si mai ales reactia ei. Da, destul de surprinzator, si cu pragmatismul realist cred ca au dat bine. In fine, n-are fata de Oscar si acum mi se pare si mai ridicol ca l-a luat pe "I.B." la scenariu, la globuri. Si "(500)... " era mai meritoriu.

[Alina B]

L-am vazut si eu dupa ce citisem cateva recenzii pe diagonala (ca sa nu imi strice de tot filmul), asteptarile erau minime. Mi-a placut mai mult decat as fi crezut, Clooney e credibil (mi-a amintit atat de mult de Michael Clayton si de Syriana) iar Farmiga de-a dreptul mareata.
In contextul actual imi dau seama de ce i-a atins pe multi la coarda sensibila (concedieri, corporatii), dar Oscar??? Nu as zice e cazul!

[marius_em]

Eu cred ca tema principala nu e corporatismul, criza economica, concedierile, etc. Meseria omuletului mi s-a parut secundara in logica filmului. Mesajul principal pe care l-am simti eu, a fost tendinta asta hedonista a lumii capitaliste de a imbatrani, fara sa te maturizezi, tendinta in care cred ca ma incadrez si eu. Filmul asta loveste in teama launtrica de singurate.

[Lecart]

Da, justa remarca.

[Windom]

Ptiii drace, ce-a fost asta? WTF was this??? Film de Oscar sau de Zmeura? A trebuit sa mai verific o data dupa vizionare, ca nu mai eram sigur. De Oscar...
Au ignorat cu nerusinare filme precum The Road si Public Enemies si au dat 6 nominalizari la laba asta trista? Nu stiu de ce n-au nominalizat si New Moon, se incadreaza perfect in standardele de anul asta. Mi-e mila de Tarantino si de Coen bros. ca au fost bagati in aceeasi oala cu ineptiile astea... Mi-e mila de Clooney ca a ajuns sa joace in chestia asta. In locul lui ii indesam pe git (sau in cur) scenariul lesinatului de Reitman si imi pastram obrazul curat...
Rusine Academiei, rusine americanilor pentru ipocrizia de care dau dovada.

Exista insa si o parte buna a lucrurilor: intre Avatar si Up in the Air, o sa dorm ca un prunc in noaptea Oscarurilor. Pentru prima data dupa vreo 15 ani...

[Gospin]

damn, windom, I must see this movie, aud fel si fel de pareri, care o fii cea buna?

[Liviu-]

Filmul e bun, dar nu extraordinar. Asta e cea buna Windom probabil e doar suparat ca nu a fost nici o picatura de sange in film Glumeam desigur, dar cred ca a fost prea dur cu filmul

[Windom]

Mai oameni buni, sa-mi explice si mie cineva ce anume e bun la filmul asta? Acum nu cer imposibilul, nu cer sa-mi explicati cum un asemenea film poate fi considerat material de Oscar... Intreb numai - ce anume e bun? Idiotenia situatiilor, de la cea cu fotografiile (a la Vacanta Mare) pina la scena retarda a nuntii? Anna Kendrick, careia in fiecare secunda iti vine sa-i dai un pumn in mecla? (tipa asta e nominalizata la Oscar??? ).
Ar trebui sa fim induiosati de saracul Clooney deoarece, dupa o zi stresanta in care a mai ruinat viata a 20-30 de oameni, isi baga scula in tot atitea pasarici cite orase viziteaza (dar, deh, n-are parte de dragoste, cel mai important lucru )? Ar trebui sa ne dea pe spate scenariul de o ipocrizie crasa? Adica nici nu stiu ei, angajatii, ce mare favoare li se face, de fapt, primind un sut in cur... O adevarata mana cereasca... Dl. Schillinger, de exemplu, cu doi copii acasa, sta si cugeta – hmmm , am lucrat o viata intreaga ca un dobitoc pentru 50.000 USD pe an. Nu mai rezistam, bine ca a venit ingerul asta pazitor, cu Hannah Montana alaturi, sa-mi arate calea cea dreapta... Pai eu in copilarie am avut un vis – sa cresc viermi de matase. Da-o-n pizda ma-sii de slujba si de familie, acum am ocazia sa-mi urmez visul...
La un moment dat am vrut sa opresc filmul ca n-am mai rezistat, sincer. Apoi, spre final, a aparut singurul moment cit de cit ok, scena in care Clooney descopera ca Farmiga are familie. M-a facut sa trec momentan cu vederea restul pacatelor, caci, dupa cum e vorba, de sters, tot Persilul din lume nu va reusi sa le stearga.
Poate sa fie filmat si sa arate bine. La fel a fost si The International. Nu e de ajuns... Nici pentru un film obisnuit, daramite pentru unul cu pedigree si singe albastru... Cica...

[Windom]

Windom probabil e doar suparat ca nu a fost nici o picatura de sange in film

Macar de o arata pe aia care s-a sinucis, aruncindu-se de pe pod... Pun pariu ca a ratat apa si a dat cu capul de pilonul de sustinere...

[miercuri]

Oh common, esti mult prea exigent cu filmul asta. Mie mi-au placut cateva chestii la el. Personajul lui George Clooney e asa un professional asshole ca nu il mai suporta pamantul, de unde si placerea lui de a fi tot timpul in aer. E destul de reprezentativ pentru politica corporatista, nu numai din America. Si tematic se potriveste foarte bine cu perioada actuala, ce-i asa rau in asta?

[Windom]

Oh common, esti mult prea exigent cu filmul asta. Mie mi-au placut cateva chestii la el. Personajul lui George Clooney e asa un professional asshole ca nu il mai suporta pamantul, de unde si placerea lui de a fi tot timpul in aer. E destul de reprezentativ pentru politica corporatista, nu numai din America. Si tematic se potriveste foarte bine cu perioada actuala, ce-i asa rau in asta?

Ce e rau? Faptul ca, sub masca umorului "inteligent" filmul exacerbeaza nerusinat aceeasi teorie rasuflata si jenanta - Cit de misto e sa traiesti in societatea americana, cite oportunitati iti ofera sistemul capitalist. Totul invelit in zaharicale demne de Nora Ephron, menite a te face sa uiti problemele grave cu care se confrunta in prezent aceasta societate. Insa daca citesti printre rinduri, iti dai seama de realitate. E o atitudine tipica afisata de administratia Obama - avem acelasi sistem putred, dar a trecut Bush asa ca putem presara peste el un strat de zahar...

[miercuri]

Mie chiar mi s-a parut opusul a ceea ce zici tu, nu mi se pare deloc ca lauda capitalismul american, ci mai degraba accentueaza problemele cu care se confrunta. Abordarea nu este una grava, serioasa, dar then again Reitman nu e niciodata grav si serios, asta nu inseamna ca e lipsit de substanta. Plus ca e canadian.